Despre Jazz – Introducere

Vreau să desenez un tablou, nu să scriu un tratat de istoria muzicii. Tratate sunt destule şi ele sunt făcute de şorecuţi de bibliotecă, riguroşi, plaţi şi meticuloşi. Eu o să vă povestesc cum am ajuns să văd muzica la 50 de ani, după o viaţă trăită si înăuntrul fenomenului şi în afara lui, dar … (mai mult)

De ce?!

Eu nu sînt genul lăcrimos-empatic. Sînt rece, de obicei. Nu am fost impresionată deloc atunci cînd a murit Mădălina Manole. Am ridicat din umeri. Cînd a fost înjunghiat baschetbalistul acela american, într-un bar. Cînd s-a aruncat Mălina Olinescu de la balcon. În jurul meu, dramele roiesc – şi ele sînt cel mai adesea ale părinţilor … (mai mult)

Aripi de poliester

Nu sunt nici vitează şi nici dreaptă. Nu sunt nici frumoasă şi nici înţeleaptă. Aripile nu-mi străpung rochia deşi îmi ating adesea omoplaţii la fel ca cei care verifică numerele câştigătoare la loto fără să-şi fi cumpărat bilet. Vorbele nu mi se transformă în perle care să se rostogolească pe podea sau pe caldarâm decât … (mai mult)

Iapa troiană

Mie mi-e frică de cadouri. Asta ca să fie clar dintru-nceput. O frică mare. Dar numai când le primesc. Atunci când le fac, am o stare frenetică amestecată cu emoţie, cu un pic de paranoia şi cu multă neîncredere în reuşita darului final. Când le primesc, începe nebunia. Nu ştiu să primesc daruri. Atunci mi-e … (mai mult)

Camera din colţ

Stau pe pat, scufundată, în camera din colţ a casei de lîngă pădure; e noapte; prin cele două ferestre năvăleşte sunet de rîu abrupt şi miros de ciuperci, ferestrele sînt vag luminate iar eu, aflată în intermediarul dintre trezie şi somn, alunec încet prin spaţiu… Ce ciudat! – îmi imaginez camera noastră ca pe o … (mai mult)

Sunetul de început

La început a fost sunetul! Pentru mine e clar, deşi unii înţelepţi susţin că a fost cuvântul. Aiureli, ce să zic… Au scris şi într-o carte mare şi groasă enormitatea asta. Cuvintele au fost inventate de oamenii puturoşi. Le era pur si simplu lene (sau poate că unora le lipsea o ureche – cea muzicală) … (mai mult)

Bio-sentiment

Ieri, după amiază, la piaţă. M-am strecurat printre tarabe, am străpuns cu umărul, războinică, valul de oameni, amuşinînd grămezile de leuştean, varză, spanac, urzici, ceapă verde, castraveţi, toate stropite, toate strălucitoare şi ispititoare, la îndemîna degetelor şi gurii mele flămînde. Dar eu căutam altceva, atunci. Nu verde. Roşu! Şi am zărit-o. O ROŞIE. Într-un colţ. … (mai mult)

De la Chiliman, cu dragoste

Sâmbătă dimineaţa. Mă târăsc prin casă, de la calculator la cafeaua de pe foc şi încerc să-mi încropesc un dram de hărnicie să ies la cumpărături. Aud zarvă în scara blocului. Cioc, cioc, unul destul de zdravăn şi decis. – Bună dimineaţa. – Bună dimineaţa. Un tânăr cu un pulover albastru, cu anchior, tricou alb … (mai mult)

Să ştii…

… că azi m-am speriat îngrozitor. Nu de tine, poate nici de mine, însă de întâmplare în mod sigur. Mi s-a smolit sângele dintr-o dată, mi s-a înmuiat argintul de pe degete şi am vrut să fug. Şi-acum o să-ţi spun o prostie, un truism. Am vrut să fug de mine, să mă las în … (mai mult)

Partidul ca o menajerie

  Cred că nicicând, poezioara aceea sarcastică, gen georgelesnea, “Deschid fereastra, scuip şi-o-nchid, Pe tine te iubesc, Partid!” nu şi-a găsit măreţul   sens ca în falnicele vremuri democratice pe care le trăim acum. Am putea spune ca umorul şi spiritul ironic secular al poporului român şi-a devansat timpurile. Căci, ce nu ştiam despre partide atunci, ştim fără … (mai mult)

Onirobsesii

Dintotdeauna am avut vise care se repetă. Vise-model şi vise-cópii, nu identice, adăugîndu-li-se de fiecare dată cîte o fundă, cîte o buclă. Dar le recunosc. Şi mă întreb ce fantasme, ce mlaştini sînt acestea, ce e al meu şi ce vine de departe, din locuri şi timpuri care nu sînt ale mele? Sînt imagini obsedante … (mai mult)