Doar un pretext

"We danced our youth

in a dreamed-of city

Venice

Paradise proud and pretty

We lived for love and lust and beauty

Pleasure then our only duty

Floating then 'twixt heaven and earth

And drunk on plenty's blessed mirth

We thought ourselves eternal then

Our glory sealed by God's own pen

But paradise we found is always frail

Against man's fear will always fail. "

 

 

Sursa foto http://www.facebook.com/photo.php?fbid=413235395377503&set=a.198322266868818.87371.198320350202343&type=1&theater

85 thoughts on “Doar un pretext

  1. Giacomo

    Oare in venetia or exista salcami ? Nu de alta , dar au inflorit de cateva zile si -- decat sa miroasa a balta si a mate de peste -- mai bine sa mor de mirosul mierii…

    😉

  2. ia! hai că traduc eu, cu gugăl!
    ca să ştim despre ce pretextăm.

    🙄

    Am dansat tineretului nostru
    Într-un oraş visat-a
    Veneţia
    Paradise mândru şi destul de
    Am trait pentru dragoste si pofta si frumusete
    Plăcere atunci datoria noastră numai
    Plutind cer apoi “twixt şi pământ
    Şi veselie beat pe o multime de binecuvântat
    Am crezut că ne veşnică, atunci
    Nostru de glorie sigilate de către stilou lui Dumnezeu
    Dar paradis am descoperit este întotdeauna fragil
    Împotriva frica omului va eşua întotdeauna

  3. val_one

    adevăratul pretext este condensat în ultimele două versuri.

    aşa e, paradisul este fragil şi eşuează mai întotdeauna în faţa fricii omului.

    dar eu prefer să nu mă (mai) gindesc la acest mare adevăr. 🙄

  4. Morringain

    @Giacomo: nu am vazut salcami acolo. Dar ceva de placut s-o gasi poate 🙂

    @Val_one: da, e unul din filmele mele preferate 🙂 si paradisul asta o fi fragil in fata fricii omului, dar asta e un motiv sa o dam naibii de frica, nu crezi? Ce mai avem de pierdut? 🙂

    @Andreea: hahaha, ce naspa suna tradus cu google translate. Mai bine il lasi in limba originala decat asa 😛

  5. Dragilor, îmi pare rău, dar zilele astea sunt cam ocupată, trebuie să alerg mult.

    Îmi cer scuze pentru absenţă…

  6. Morringain

    @Dana:

    “Abbiamo danzato la nostra gioventù
    in una città di sogno

    Venezia

    Paradiso orgoglioso e bello

    Abbiamo vissuto per l’amore e la lussuria
    e la bellezza

    Piacere allora era il nostro solo dovere

    Galleggiando tra il cielo e la terra

    Bevendo pienamente l’allegria benedetta

    Ci credevamo eterni allora

    La nostra gloria sigillata dalla penna di Dio

    Ma il paradiso che abbiamo scoperto
    è sempre fragile

    Contro la paura dell’uomo, fallirà sempre.”

    PS. Traducerea nu-i grozava. Deloc.

  7. edle

    Eu o caut de vreo 10 minute si deja m-am enervat, poate esti tu mai norocoasa.

    Ah, si multumesc, la fel! Sa aveti o zi frumoasa! Robbie m-a informat de ieri, cu amanunte inca, despre “surpriza” pe care mi-o pregatesc de Ziua Mamei. 🙂

  8. Morringain

    @Dana: eu sunt mai SRI-sta, cum zice Andreea 😀 Desi de obicei exact evidentele imi scapa 🙄

    Cu placere! 🙂

  9. val_one

    da, Morringain, propria noastră frică o putem da naibii, cîteodată măcar. dar eu nu de aia ziceam, ci de frica omului de ceilalţi în general. aia fragilizează paradisul şi e al naibii de greu de luptat cu ea. 🙂

  10. Morringain

    @Val_one: hai c-o fi vreo rezolvare pe undeva, don’t be so gloomy:) Uite ce zicea un batran samurai: Daca vrei, nimic nu e imposibil. Atunci se pot muta pamantul si cerul 🙂

  11. m-ai făcut să-mi amintesc de Veneţia.

    am fost acolo, am ajuns cu trenul. de la gara Venezia Mestre la Venezia Santa Lucia, trenul merge pe o cale îngustă. în dreapta -- mare, în stînga -- mare -- e ca şi cum ai merge cu trenul pe apă. geamurile sînt foarte mari, pe ambele părţi şi atmosfera e verzuie şi sărată. iar eu, pentru că-s mai slabă de înger, am început să tremur încă din tren. şi apoi, cînd am ieşit din gară şi m-am trezit în faţă cu Canal Grande, mi s-au înmuiat picioarele şi a trebuit să mă aşez pe treptele scării.

    undeva, în dreapta mea, cîntau nişte peruani din ăia cum vezi şi prin Bucureşti… 🙂

  12. val_one

    Arhimede a fost mai explicit, Morringain. 🙂 el a recunoscut primul necesitatea punctului de sprijin adecvat unei atare acţiuni. 😉

  13. Morringain

    @Andreea: si eu tot asa am ajuns. Doar ca mie nu mi s-a facut frica decat de preturile de pe acolo. In rest, m-am plimbat peste tot unde puteam, de dimineata de la zece pana seara la opt cand aveam tren spre Padova.

    @Val_one: pai determinarea aia poate sa fie un bun punct de sprijin 😉

  14. .

    Gata, am demonstraţia! Cu siguranţă există Dumnezeu.

    A, că era să uit, există şi e o jigodie ordinară!

  15. Morringain

    @Cosa: fixismul duce la singuratate. Nimeni nu stie asta mai bine decat mine. Eu nu vreau sa raman singura doar pentru un principiu. O sa aplic acest principiu cat pot eu, pe tarlaua mea.

  16. Seva Tudose

    Am dansat tinerețea noastră în orașul viselor Veneția

    Paradisul mândru și drăguț,am trăit pentru dragoste,în răsfăț și frumusețe,

    Plăcerea era singura noastră obligație,plutind între cer și pământ

    Sorbind din belșug,mirtul cel sfănt

    Ne-am crezut nemuritori atunci,și gloria noastră pecetluită de scrisul lui Dumnezeu

    Dar paradisul care l-am găsit fragil delicat

    Împotriva acelei temeri,simț… care întotdeauna se destramă.

  17. Seva Tudose

    Well,doar ca un pretext vă călătoresc câtre Roma…o sâptămână de vis,nu vă mai spun că m-am urcat în autobuz și a venit controlorul„gli bilietti” ori cam așa ceva,desigur nu știu italiană dar am știut că nu am bilet de călătorie 😉

    ori de la Trieste am schimbat trenul și ne-am urcat în tren accelerat în loc de personal câtre Roma și ne-au dat jos să așteptăm următorul tren la Bolognia 😉

    ei bine era în 1990 când ne îndreptam câtre USA,și dacă vă mai spun una,mă credeți 🙄

    în avion prima masă/mic dejun am refuzat…de ce ? Nu știam că mesele erau incluse în costul biletelor,noi neavând bani de loc…cinstiți..în Gara de Nord am golit buzunarele de orice bănuț,de frica controlului la graniță
    ,se știa că dacă aveai valută te putea oprii la trecerea fronțierei…

    deci noi când am ajuns în USA,nu am avut nici un sfert de dolar ptr.o gumă de mestecat 😥

  18. Ana

    Morringain,

    Când mai pleci la Veneţia, să mă iei şi pe mine. 🙂

    Care eşti, maică, ăla cu refelaţia (sic!)?! Ce te duru aşa de tare?! 🙄

  19. Morringain

    @Ana: am mai fost o data, si nu mi-a mai placut asa tare. Dar am fost cu treaba, nu de placere.

  20. Morringain

    @Andreea: prima data era frumos si soare, eram singura (modul meu preferat de vizita. A doua oara eram in companie, cu treaba multa, ploua al naibii si m-am facut ciuciulete. Si nu Venetia in sine nu mi-a mai placut (ca nu avea cum) ci vizita in conditiile enumerate mai sus 😛

  21. morringain,
    prima dată eram foarte nesingură, a două dată singură.
    de ambele dăţi, m-am simţit ca drogată. 🙂 ăăăăă, de fapt, nu ştiu cum e să fii drogată… 🙂

  22. Morringain

    @Andreea: eu am un betesug mare. Daca nu-mi place cu cine merg, pot sa merg si in cel mai misto oras din lume, tot nu-mi place. Si eu nici nu aveam cum sa ma simt drogata pe ploaia aia.

  23. costelus

    “eu nu de aia ziceam, ci de frica omului de ceilalţi în general. aia fragilizează paradisul şi e al naibii de greu de luptat cu ea. ”

    Tu vorbesti ma? Ia vezi, ai curaj sa-ti dai numele mic? 😛

  24. morringain

    @Nora: imi plac mult cei de la Gotan Project 🙂 Lhasa de Sela e prima oara cand ascult, dar imi place si ea.

    @Seva: multumesc 😆

    PS. Daca fac vreo greseala de scriere e din cauza ca am cumparat un alt laptop, e mai mare decat cel dinainte si nu-s obisnuita inca cu tastele labartate 🙂

  25. spuneţi-mi şi mie, de unde îmi cumpăr o rochie de ocazie frumoasă şi nu prea… deloc adică, scumpă? 🙄 Nora?

  26. nu zic ba, neapărat, costeluş, dar, drept să-ţi spun, nu-mi amintesc să fi văzut vreodată altceva pe acolo în afară de sinistrenii năşiste, cu paiete şi flori. 🙂

  27. Morringain

    @Andreea: mi le aduc si eu aminte magazinele de second de acasa, ce sinistre erau. Aici sunt cat de cat bine aprovizionate si uneori gasesti lucruri foarte bune(lumea se plictiseste repede de haine, carti, filme, etc.).

  28. vreau şi eu să am de unde alege! peste tot pe unde am fost au doar două-trei modele, pe roşu, negru sau verde, cu breţeluţe, bolero sau voal, sclipici… 🙁 plictiseală mare…

  29. Morringain

    @Andreea: Ba da, iubito. Ocassionwear.

    Si mai e si debenhams-ul, desi nu stiu daca au livrari in Romania. Au chiar multe rochii de ocazie, alea de la M&S mi s-au parut destul de aiurea (de obicei sunt dragute, dar na, au voie si ei o data sa greseasca).

  30. Legat de sh-uri, am amice de profesie scormonitoare. Au găsit nişte chestii incredibil de mişto la sh, dar recunosc şi ele că-ţi trebuie răbdare să cauţi. La o mie de tâmpenii, poate apărea acea chestie unică, superbă. Aşa s-a ales o prietenă cu un superb sacou Yves Saint Laurent. 😀
    Mie, din păcate, îmi lipseşte răbdarea, plus că trebuie să-ţi faci un soi de obicei şi să le vizitezi măcar o dată pe săptămână. După ce ai aflat când primesc marfă.

  31. La Zara ai fost? Am văzut nişte chestii drăguţe săptămâna trecută. Mi-am luat o fustă lungă corai care e atât de uşoară încât mă simt ca şi cum n-aş purta-o.

  32. @Nora: apropo de sh, am fost o data la un interviu in Harpenden, un orasel (de fapt sat) la vreo 30 de km de Londra. Cat am asteptat trenul sa ma intorc acasa, m-am fatait pe acolo si am intrat si in singurul second. Mi-a picat fata cand am vazut marcile de acolo, numai Versace si Armani. Preturile, normale pentru un second. Nu am luat nimic, din pacate, si dupa am aflat de ce erau asa bune haine pe acolo: Harpenden e refugiul multor milionari englezi. Mie drept sa spun nu mi-a parut rau de haine, ci de un disc de vinil de-al lui Lipatti, pe care chiar nu stiu de ce nu l-am luat. De toanta, probabil si de zgarca (era 18 lire).

  33. Uf, Morringain, îmi vine mie să te bat! 😆

    Andreea: da, ştiu, e greu de accesorizat, dar când mă gândesc la cum trebuie să se simtă materialul ăla şi la cât de natural se mişcă pe lânga corp când dansezi…

    Că uite: de-asta nu prea le sufăr eu pe alea lungi până în pământ. Pentru că arată ciudat când te mişti, multe sunt ţepene de parcă aş fi Ana lui Manole zidită în ţesături.

  34. n-am fost la Zara.

    mi-e clar, Nora, tu eşti cu geometriile, cu tăieturile… 🙂 nu ne potrivim. la mine, cu romantismul, cu rontunjimile…

    eu numai fuste lungi pînă-n pămînt am. mătur tot cu ele!! 🙂

  35. Andreea, în concluzie, n-ai ce să faci :D. Decât să baţi oraşul. Să intri oriunde, chiar dacă nimic nu te tentează din vitrină. Poţi avea surprize plăcute. Aşa am păţit eu odată cu o rochie de la Raxevsky când mai aveam puţin şi plângeam de nervi. N-aş fi intrat în magazinul ăla.

    Poate te duci şi pe la ei, înainte aveau magazin pe Victoriei, imediat după hotelul Bulevard proaspăt renovat. Acum îi găseşti la mallul din Băneasa.

    http://www.baneasashoppingcity.ro/media/cataloage/raxevsky/index.html#/56

  36. Da, cam da. Aşa e. Sunt cu geometriile, cu formele deconstruite, drapaje bizare, de-astea. Deloc nu mă împac cu volanele şi crinolinele. 😀

    Cât timp mai ai la dispoziţie?

  37. eu vă zic “noapte bună!”

    mă duc să visez volănaşe. 🙂

    cred că am gonit toţi bărbaţii cu discuţia asta… 🙁

  38. val_one

    unde crezi că i-aţi gonit, Andreea? 😆

    ba eu cred că vor visa frumos. (volănaşe? 🙄 )

    noapte bună 🙂

  39. Edle

    Da, da. Azi au fost 10 grade. Plus furtuna.

    Si maine plec la Bodensee. Sper sa nu congelez pe-acolo. 🙂

  40. val_one

    fabelhaft! 🙂

    dar cum te împaci cu muzica lor, Edle? să ştii că, printre altele, şi ascultarea cu răbdare a muzicii germane te ajută să înveţi limba. plus o oră, două pe zi în faţa televizorului, chit că nu înţelegi mai nimic, sînt de mare ajutor. ţi-o spun din proprie experienţă. 😉

  41. Edle

    Apai, Val, nu am indraznit sa ascult muzica germana. Cred ca ar fi prea mult pentru urechile mele, saracele. 😀

    La televizor nu e problema, inteleg binisor, pe strada e mai greu! 😆

    Iar de vorbit, pfff, nu mai spun… Pana fac cateva propozitii ma apuca noaptea. Ma omoara cu dativele si acuzativele lor. Si participiul taman la sfarsitul propozitiei. 🙄

    Tu in cat timp ai reusit sa vorbesti cursiv?

  42. val_one

    Edle, la mine a fost mai simplu, eu aveam nişte noţiuni de germană cînd am plecat şi în vreo două luni vorbeam destul de cursiv, avînd norocul unor colegi de birou răbdători şi înţelegători. dar cu adevărat cursiv n-am reuşit nici după trei ani să mă exprim, în schimb reuşeam să prind şi subtilităţile de limbă în exprimarea curentă.

    deci plecaţi azi la Bodensee, bănuiesc că şi pe 19 veţi fi acolo, aşa că urez de azi ce (ţi) se cuvine. 😉

  43. val_one

    şi dacă ai început să înţelegi urmărind televizorul, eşti pe drumul cel bun. cu vorbirea pe stradă te înţeleg, dialectul din landul în care trăieşti tu este imposibil şi pentru mine. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *