Adevăruri care dau din cur şi din buric

Cunosc un singur animal biped, aparent mamifer, cu vedere bicoloră: manelistul. Dar nu la muzică mă refer eu acum.

Sunt unii prin lume foarte interesaţi de adevăr. Culmea, îl şi găsesc. Cam la orice colţ de stradă, oficiu poştal sau coadă la parizer. Când manelistul a pus mâna pe adevărul unic, îl ţine strâns de gât să nu respire, să nu sufle, şi-l propteşte bine într-o praştie. Atât are şi el la îndemână, cu armele sofisticate nu prea se descurcă, îl împiedică membrele, în general, anchilozate şi suferind de retenţie de fluide. Descoperirile nu se ţin pentru sine şi nici nu sunt prilej de seri liniştite, cu ochii în stele şi pace în inimi şi pumni. Nu. Manelistul îşi urlă adevărul pe uliţă.

Adevărurile astea clocite şi moi nu se interiorizează niciodată. Sunt ca lanţurile de aur şi ca jeanşii cu paiete: se cer purtate prin lume, îşi pretind statutul de lance pentru retină. Ochii către care ţintesc trebuie să se plece degrabă. Şi apoi să se dea peste cap a sfârşit. Doar manelistul e capabil să trâmbiţeze adevărul, ceilalţi îi sunt doar supuse şi rătăcite ţinte.

Ca orice alt manelist, are burta mare şi nu se fereşte să o arate. Acolo, şi-a depozitat în totală dezordine şi incoerenţă, în crize bulimice, convingerile sale despre lume şi alţii. Deci, e motiv de mândrie şi fluturare ostentativă. Din când în când, mai scoate câte una, scuipă pe ea, o şterge cu mâneca şi o azvârle. Dacă nu s-a lipit, iar obiectul devoalării trece senin, “netrezit” şi nezguduit de vâscoasa revelaţie mai departe, începe trasul de şireturi. De aproape, lipit, căci manelistului îi lipseşte mai mereu nevoia spaţiului vital. Lui nu-i trebuie aer prea mult, e ca lichenii.

Veţi recunoaşte cu uşurinţă manelistul: e perspicace. Citeşte în primele minute ceea ce altora le ia ani. Când observă o scamă, juisează. Şi dă anunţ gâfâit la ziar. Totodată, vorbeşte în sentinţe. Propoziţii simple, de obicei reduse la subiect (tu) şi predicat nominal cu exces de adjective. Nume predicative în cascade. E singura lui luxurianţă, la subordonate, fie că sunt cauzale sau circumstanţiale, sărăcia e lucie. Un alt semn distinctiv stă în faptul că e gata oricânt să jure pe propria-i valoare. Valoarea asta e statică şi certă, nicicând supusă chestionărilor. Nu se impun revizuiri periodice. E ca certificatul de naştere: manelistul adevărurilor s-a născut valoros. Ca aurul, numai că nu evoluează pe nicio piaţă, nici nu cunoaşte fluctuaţii din moment ce nu are nevoie decât de o unică certificare: cea proprie. Aşa e manelistul: se fute singur şi urlă cât îi place.

E posibil ca cei de care se agaţă să îl ignore. Ba chiar să simtă impulsul unui duş grabnic. Să respingă revelaţia regurgitată cu acelaşi gest cu care refuzi un voucher tipărit pe hârtie igienică, oferit pe stradă şi promiţând servicii de vis la un salon de cartier cu nume format din exces de y şi tz şi leduri roşii la ferestre. Atunci, se petrece ceva ciudat: manelistului adevărului îi cresc tentacule, iar fiecare dintre ele este prevăzută cu o gură. Pe fiecare orificiu se secretă simultan adevăruri. Mici, rotunde şi flasce. Dacă refuzi picătura, el are mereu un polonic la spate. Pregătit cu supradoza. Ştiu eu. Am văzut eu. E clar că. Orice respingere, orice ridicare din umeri stimulează glandele exocrine.

Uneori, manelistul are vise umede: se crede un soi de sanitar al oricărui loc în care se întâmplă să poposească chiar dacă el e, de fapt, infecţia. Umblă cu un soi de broşură sub braţ, pe care a scrijelit de-a lungul anilor lecţiile pe care le are de predat, dar este mai insistent decât orice fanatic religios. Pentru a lega încă o ghiulea de adevărul-gasteropod, nu de puţine ori, manelistul invocă şi şchioape învăţături pseudoreligioase, referiri la sfinţi şi mântuiri, pe care le-a prins, fals şi numai în diagonală, dar pe care le apreciază pentru că se potrivesc în orice situaţie. Sunt un soi de garoafe, le duce şi la nunţi, şi la înmormântări, iar el e o fiinţă pragmatică. Manelistului nu-i plac schimbările de ton, iar cele de discurs îl derutează complet, îl strâng peste burtă. Ţinuta e mereu unică, la fel şi postura. Adevărurile dau din buric şi fese pe orice fel de muzică.

Nu ştiu dacă voi v-aţi descoperit ceea ce se cheamă “sensul vieţii”, dar manelistul, precoce fiind, îl ţine strâns, legat la curea, de mult timp, ca un breloc. E rotund. Complet. Nimic de adăugat, nimic de scos şi orice nuanţă l-ar arunca în confuzie. Or, la el e nevoie de repere. Două. Atât. Bidimensional. El, când se apucă de o treabă, nu renunţă. Nu, domnule. Suflecă mânecile până la cot şi scoate dreptatea din borcan cu polonicul. Adevărul lui: pleosc, pleosc, fleoşc, fleoşc. Glandă de nădejde, hipersecreţie, păcat că nu îl ajută circulaţia. Iar aerul a fugit de mult de prin celule. Ghinion. Până la urmă, chiar n-a avut noroc în viaţă.

97 comentarii la “Adevăruri care dau din cur şi din buric


  1. 1
    joe foudoulou (de-o ureche):

    “Când manelistul a pus mâna pe adevărul unic, îl ţine strâns de gât să nu respire, să nu sufle, şi-l propteşte bine într-o praştie.”

    Nu stiu daca realizezi, dar exact asta faci si tu acum.


  2. 2
    goco:

    Multumesc frumos pentru articolul de bienvenida. Mai, cum mai starnesc eu energiile creatoare in fiintele dormitande.
    Am multe de zis dar prefer sa nu ma grabesc, vreau sa te desfiintez organizat, sistematic, documentat.

    Dar tot imi da ges sa spun ca din capul locului esti de o ipocrizie stupida. Sigur n-ai inteles nimic, e doar asa in apararea reginei. Nici n-am nevoie de castigarea unui proces in atari conditii. Adica da, maneaua propriu zisa e inofensiva, dar arta satirica, in capul tau mititel si dogit e manea.

    Asa cum ii ziceai lui Costelus, ceea ce spui te caracterizeaza intai pe tine, lucru cu care nu e neaparat sa fiu deacord, dar vrea sa zic ca atunci cand vezi negru sau rosu in fata ochilo trei zile si trei nopti la rand, uiti ce-ai mai zis, de la mana pan la gura.

    Inca un caz de scleroza?


  3. 3
    Nora:

    Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să organizez altfel textul. Să bag un subtitlu Ipoteză, iar apoi demonstraţiile nesperate. 😆

    Goco, ia, desfiinţează-mă tu, cicalaca-cichicea sau cum era aia. Artă satirică? Cine s-a făcut “vinovat” de aşa ceva?

    Fanul hater. Trebuie să înregistrez asta la OSIM.


  4. 4
    edle:

    Aha. Bocca della verita. Mi-am bagat si eu mana odata intr-o gura din asta, curioasa sa aflu neste chestii importante. 🙂 Nu le mai tin minte.

    Dar imi amintesc ca mai e un porcusor in Florenta, pe care trebuie sa-l mangai pe botic ca sa fii sigur ca te vei intoarce vreodata acolo.

    Sau, la Verona, toata lumea pune mana pe sanii Julietei, pentru noroc in dragoste. 😀

    Iar Fontana di Trevi e arhicunoscuta pentru indeplinirea dorintelor. Lumea arunca monede in nestire. 🙂

    Na, adevaruri… 😆


  5. 5
    Nora:

    Edle: o recunoscuşi, aşadar. 🙂

    Uf, şi mie câte chestii “esenţiale” nu mi s-au spus şi s-au făcut oale şi ulcele. 😀


  6. 6
    Seva Tudose:

    Nora,

    nu eu eram/sunt/voi fi manelista ?? Cum nu te-ai găndit tu,la reputația mea deja declarată 🙄 mai ales că eu scriu și poieziile/lirica lui Guță și Salam 😆


  7. 7
    Seva Tudose:

    Nora,

    uite nu pun o manea ofensatoare dar un manelist pot să pun 😆

    here we go !

    http://www.youtube.com/watch?v=ZksDUViBFFo&feature=related


  8. 8

    ia uite adevăruuuu’!! uite, neamule, adevăru’, cum dă din buric şi cum se esprimă el, în clipu’ de mai sus! cu graţie, cu delicateţe, cu eleganţă! buuuueeeeeaaaaaah…

    😆


  9. 9
    Nora:

    Seva, dansează senzaţional omul ăla. Merci. Eu o singură dată am văzut un belly dancer bărbat. La unguri. Am rămas cu gura căscată, nu ştiam că se pot mişca aşa.

    Ce a fost tare e că era oarecum adhoc totul. S-a urcat pe o masă şi a început. După aia am aflat că era un soi de celebritate în Budapesta.


  10. 10
    Nora:

    Şi e uimitor cum îşi izolează muşchii şi cum îi mişcă pe “grupe mici”. Fantastic. Ce n-aş da să am unduirea lui Rachid. 😀


  11. 11
    Tal Ion:

    Wow! Ce tare e Rachid asta. N-auzisem de el, dar pot sa spun ca n-am vazut in viata mea asa dans oriental.

    Ma amuza unul dintre comentarii: “my dick is confused”. 🙂


  12. 12
    Giacomo:

    Am vedere multicolora (RGB) si chiar 3dimensionala -- nu sunt manelist , macar la punctul 1 --
    Am probleme cu retentia de fluide , dar -- DA -- stau la cozi la mezeluri si strang adevarul de gat -- cand il gasesc -- rotund . Sunt manelist ?!?
    Imi urlu adevarul pe ulita , de fiecare data …Sunt manelist ?
    Manelistii nu poarta jeansi . Manelistii poarta “jeansi de fite ” , made in china sau indonezia. Jeansii sunt made in USA , neaparat . Sau cu mici exceptii, in Brazilia . O sa va spun de ce , daca o sa mai exist mai tarziu , spulberat fiind :D-)))Nu sunt manelist .

    Burta , flegma si tupeul ….Mda …nu sunt manelist .

    Gabriel Liiceanu este cel mai perspicace om pe care-l cunosc . Sa fie manelist ? Ah , il sterg de pe lista preferatilor mei .
    “Se fute singur si urla cat ii place ” ??? Asta-i Vanghele , l-am recunoscut !
    la paragraful care urmeaza , am luat pauza ..una mare , pute a isterie nejustificata …
    Paragraful care urmeaza este si mai acru, pute a stricat , probabil din aceleasi motive : nervi si neputinta …


  13. 13
    Giacomo:

    Paragraful final este catastrofal . Impune o concluzie celor care il citexc . manelistul este catastrofal : are noroc in viata .
    Pai, si asta-i un motiv sa urasti atat de mult manelistul , fiinta sublima si toleranta ? Eu , spre exemplu, il ignor . Urasc doar hotii , pungasii, proxenetii, mizerabilii si ticalosii . Simplu, nu ? Nu bag muzica aici , chiar si sub forma ei cea mai abjecta . Rasism pur .


  14. 14
    Giacomo:

    Disimulat artistic .
    Am un coleg la munca , painea lui Dumnezeu . vorbeste molcom, soptit aproape , cu cuvinte alkese , ai zice ca e un calugar ..Om insurat -- foarte tanar -- si cu copil mic acasa …Dar are telefonul plin de manele si poate tine conferinte -- ca aia blonzi si inalti ,cu ecusoane cu cruci pe piept , pe care-i vedem atat de des prin bucuresti . Americani , tot felul de secte . E liber, n-am nimic cu ei , imi sunt simpatici …
    Dar , sa il bag pe baiatul asta aici , in tomberonul asta verbal ? Niciodata ! Manelistii aia de care ne e sila , care ne strica viata si linistea , sunt altii . Iar tu nu ai curajul sa spui care . Pentru ca esti …”Mimoza Pudica”
    Bine , ar fi culmea ca tocmai eu sa atribui unei flosri atat de sensibile atributul de ipocrita . Esop facea asta , nu eu …


  15. 15
    Giacomo:

    Ies cu Milky , mai ascultam niste manele …una- alta …


  16. 16
    Ana:

    O complicată stare de nefericire, ca să parafrazez. 🙁


  17. 17

  18. 18
    Ana:

    A prototipului portretizat, Nora. Şi sunt eu într-o pasă în care mi-e greu să observ asta la tot pasul. Parcă mă lovesc numai de aşa ceva, sub cele mai ascunse forme, de vară, fiesta, nebunie. 🙁

    Blue jeans, da. 😉


  19. 19
    Nora:

    Recunosc, până de curând, nu prea îmi săriseră în ochi sau în alte simţuri, “agăţătorii de mâneci”. Acum, trebuie să dau întruna din mâini să scap.


  20. 20
    Jasmine:

    Nora, azi am citit si eu textul asta al tau. M-ai facut sa rad desi, la nivel de idei si concluzii, eu as avea o viziune usor diferita. In schimb, plasticitatea scriiturii tale ma scoate mereu din ingrijorarile mele. Si de data asta, era chiar una mare, mare, foarte mare.


  21. 21
    Nora:

    Zi, Jasmine! Şi, mai ales, nu fi egoistă, spune-ne şi nouă, tu cum faci faţă, cum te descurci. 😀


  22. 22
    Jasmine:

    😆 ei, nora, doara stii ca eu am diverse convingeri. atitudinea zen ce ma mai salveaza.

    si din ce-ai scris tu acolo, eu as face un serial fie de comics, fie de desene animate. pentru adulti, fireste.


  23. 23
    Jasmine:

    adica ma vad si eu un picut in portretul asta al tau (sau cel putin acum ceva ani eram foarte aproape) si incercam sa ma vad in oglinda cu niste tentacule din care ies ideile mele la care tin. nu stiu exact, cred ca tentaculele le-as desena din firele de par, sau membrele, mai reflectez 😆


  24. 24
    Nora:

    Jasmine: îmi placi. Eşti creativă. 😆

    Ştii ce mă mai salvează pe mine când simt că o iau pe panta asta? Faptul că mă plictisesc repede. 😀

    Cu asta, cu atitudinea zen, mai am de lucru. Mult. De fapt, nici n-am început. 😀


  25. 25
    val_one:

    🙄 la mine e mai simplu. răsuflu adînc de trei ori, număr pînă la cinci şi gata, trec în modul zen.
    cîteodată fac invers… 🙄


  26. 26
    Jasmine:

    val: a, asta cu respiratia e serioasa. daca vrei sa treci in modul zen trebuie sa fii atent la cum faci respiratia. trebuie sa locuiesti cu ea, sa o cunosti. nu-i pentru venetici.

    nora: mai adaug ceva la tablou, usor usor imi fac schita mental: eu in pozitie lotus cu firele de par unduindu-se tentacular


  27. 27
    Nora:

    Ooo, Jasmine. Deja începi să fii sexy cu lotusul ăla. 😉

    Vezi, Val_one, cică nu-i de mine. 😀


  28. 28
    Ana:

    Aţi înnebunit. Parcă văd creatura din Sil. Daţi drumu’ la aeru’ condiţionat, că vă transformaţi.


  29. 29
    Jasmine:

    Ana, important ca nu murim 😆


  30. 30
    Jasmine:

    si creatura mea era mult mai feminina si mai sheherezada, sa stii 🙁


  31. 31
    Ana:

    Natasha Henstridge.


  32. 32
    Giacomo:

    Frumos de tot clipul “Blue Jeans” . Unele fete se excita numai cand se gandesc -- sau vizualizeaza -- la cum se trage fermoarul …Eu caut cu disperare de cativa ani blugi “straight” cu fermoar . Ce-mi vine bine , are nasturi . Si nu ma impac deloc cu asta , nu-mi place si nu cumpar . “I don’t buy that” …


  33. 33

    eu am avut odată o experienţă foarte traumatizantă cu nişte manelişti. poate vă povestesc, după ce fac balconul ăsta…
    oooooof, viaţa meaaaaa! 😥


  34. 34
    goco:

    In loc de desfiintare.

    Prin aceasta replica nu vreau sa incurajez pe nimeni altcineva sa faca asa cum am facut eu atunci cand e vorba de fapte si amanunte. Nu vreau sa ma dau exemplu pozitiv. Doar vreau sa creionez niste nuante.

    Desigur a ajuta o persoana draga aflata intr-o situatie neplacuta e de lauda. Pozitiv, numai atata observ.

    Scrisorica asta insa avea plicul cu adresa pusa inca inainte de a se scrie prima litera. Deci se vrea o caracterizare. A unui avatar. Ca a unui om nu se poate face nicicum pe baza a catorva replici. Un om e un om si e mult mai complex. Iti trebuie o viata sa-l cunosti.

    Ce nu e bine e ca se face partinitor, netinandu-se cont de desfasurarea in timp a schimbului de replici. E parerea uneia dintre parti.

    Chiar si asa, pornita fiind pe razbunare crunta, autoarea recunoaste un lucru esential. Ca cel caracterizat spune adevarul. Cu aceasta recunoastere ma pot considera linistit castigatorul disputei.

    Deacum inainte furia oarba nu se mai indreapata asupra persoanei. Persoana dispare. Si e atacat un principiu nobil, adevarul. Eu, pe mine, nu ma consider nici pe departe personificatrea adevarului. Daca as fi fost intrebat, as fi rugat frumos pe autoare, sa lase in pace adevarul si sa se ia de mine personal. La cat material incriminator se afla in cele vreo doua saptamani de activitate, un om de presa ar fi gasit sute de alte teme de atac, prin care sa ma faca una cu pamantul. Dar dintre toate a ales-o pe cea mai neinspirata. La disperare, pur si simplu a luat ce a gasit in cale.

    Nu inteleg deloc prin ce procedeu logic se face echivalenta intre manele, manelisti si adevar. Este o premisa falsa pe care se construieste toata sandramaua de la bun inceput. Este o aberatie. De ce dintre toti oamenii capabili sa deosebeasca si sa cunoasca adevarul singura gategorie sociala ar fi tocmai manelistii? Ce a avut in minte autoare e greu de inteles. Poate doar dragostea ei declarata pentru manele.

    Alta aberatie e ca manelistul s-ar face vinovat de toate defectele doar pentruca e manelist. Sunt oameni al caror singur defect e ca asculta manele la volum mare. Dar in tot textul se atribuie manelistului valori pe care nu are cum sa le aiba, su nu neaparat fiindca e manelist. Acelasi procedeu si cu defectele. Se atribuie fara discernamant manelistului, fiindca asa s-a pornit de la inceput. Ca i s-a nazarit autoarei ca tinta neaparat trebuie sa fie manelst, stiind bine neplacerea lui pentru manele. Dar si ca-i place adevarul. Mai bine era sa se lucreze cu mai multe modele, cu mai multe comparatii, prin care paratul sa pata fi diabolizat pe drept pentru defectele lui. Defectele exista. Le recunosc. Nu vreau sa le enumar. Nici sa le recunosc pe toate. Descrierea lor trebuia facuta insa nuantat. Dar jalnica autoare face exact ceea ce pe nedrept ii atribuie victimei. Lipsa de nuante. Este chiar un exemplu clasic pana la didactic de vedere ingusta.

    Pe logica asta i-as sugera mai multe titluri: “Demnitatea care face labă in piata”, “Fidelitatea care se caca in pantaloni”, “Prietenia care se fute in cur”, etc…

    Ca doar principiile corecte si calitatile trebuie demonizate si ridiculizate. Iar flecareala plata, truismele si banalitatile divinizate. Trista lume, trista.

    Eu daca as fi fost in locul persoanei nedreptatite, mi-as fi ales cu siguranta un alt avocat. Ca nu mi se pare deloc c-o reprezinta. Sincer.


  35. 35
    goco:

    Joder, he perdido un monton de tiempo pa’ escribir esto. No se ha merecido . No les importa. Hijas de……la luna.


  36. 36

  37. 37
    Jaco Pastorul:

    Goco, nu trebuie sa iei articolul ad literam, pentru ca este un pamflet si tusele sunt ingrosate, insa ceva dreptate ai tu.

    In momentul cand scrii asa ceva, automat ridici standardul si de atunci incolo cam trebuie sa fii foarte atent la ce mai zici. Oricum, sa stii ca articolul asta e un punct de referinta, in care ar trebui sa ne recunoastem cu totii si tot impreuna sa incercam sa nu cadem in patima dansului din buric. Sau din cur?


  38. 38
    goco:

    Multumesc Jaco, pentru aprecieri. Nu, nu iau articolul ad-literam, dar eu stiu ca mi-a fost adresat. Mai lipsea numele.

    Desigur scriind sau comentand pe un blog liber, democrat, si mai ales tolerant spre ignorant cu unele “prototipuri”, fiecare poate sa vada diferit acelasi obiect de observare.

    Ce nu inteleg eu, e cum se aplica, unele principii enumerat la “Despre noi”.

    -- din asemenea alchimii, pot sări scântei. Inofensive pentru epidermă, periculoase pentru orgoliu. Vă va trece. Vă veţi vindeca.

    -- ne plac cărţile. Rău de tot. Şi filmele. Şi muzica. Improvizaţia ne vine mănuşă şi e mereu gratuită. Joc pentru joc, iar unora le place jazzul.

    -- râdem. Mult. Obraznic. Cu toţi dinţii. Ne puteţi înţepa, vom şti să răspundem.

    Mie mi se pare pe drept ca aceste privilegii se aplica “unui grup de oameni (că doar nu de guguştiuci!) care ne cunoaştem destul de bine ”

    Iar dialogul meu cu Nora in lumina acestor “prinţipuri”, ar fi urmatorul:

    -- “Dar ziceaţi…” -- “Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
    Adevărat vorbeam,
    Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
    Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”


  39. 39

    ce bine că s-a răcorit afară… bate vîntul, vine ploaia…
    credeam că o să mor azi.
    🙄
    n-am murit.
    ……………
    goco, fii blîîîîînd, blîîîînd, blîîîîîînd…
    aşa ca mine.
    🙂


  40. 40
    Nora:

    Andreea: no shit!


  41. 41

    adecă?
    🙄

    ce, nu sînt blîndă?!


  42. 42
    Nora:

    Oi fi, tu ştii.


  43. 43

    azi am avut nostalgii. m-am plimbat pe pandora’s.
    păi să ştii că eram mai a dracului decît sînt aici! deci, m-am îmblînzit! un pic… 🙂


  44. 44
    goco:

    andreea draga, incerc si eu.

    Da’ tu vezi ce frumos scriu? Daca nu ma semnam si ziceam “Ghiciti autorul”, tu ziceai ca-s Andrei Plesu, nu-i asa?


  45. 45

    ăăăăă, nu cred. poate Liiceanu, că-i mai ciufut.
    🙂


  46. 46

    aloooooooooo!!!
    bună dimineaaaaţaaaaa!! 🙂


  47. 47
    Nora:

    Bună dimineaţa răcoroasă! Ce bine e să bei cafeaua când nu e saună afară!


  48. 48

  49. 49
    Nora:

    Andreea, ce vrei să insinuezi? Că ar trebui să mă apuc de ornat cafeaua? 👿

    😆 lol: 😆


  50. 50
    Jasmine:

    Buna dimineata! like like like! preferata mea e cea cu iepurasul! 🙂


  51. 51

    😆
    … deoarece eu trebuie să insinuez ceva, în permanenţă…
    😆


  52. 52
    Jasmine:

    ai putea sa desenezi un pistol cu buline, nora 😀


  53. 53
    Nora:

    Sunteţi nebune! Cafeaua, doamnelor şi domnişoarelor, e o treabă serioasă! Nu se maimuţăreşte! Că doar nu e salată a la russe (pe aia făceam eu iepuri, flori şi alte bazaconii) 😛


  54. 54
    Nora:

    Păi, da! Cum Val_one e monitoarea (of, pe unde i-o umbla picioarele, că i le rup când vine!), tu eşti insinuatoarea. 😆


  55. 55
    Jasmine:

    nora, daca eram in franta te puneam la zid. tu n-ai auzit ca nu te ma adresezi cu “domnisoara”? adieu mademoiselle, bienvenue madame :falfal:


  56. 56

    da’ chiar, a lipsit la subiectul zilei. şi am fi avut nevoie de echilibrul ei.
    îmi place funcţia de insinuatoare. arsssssss insssssinnuuuendooooo…… mrrrrrrrrrrrrrr…


  57. 57

  58. 58
    Jasmine:

    si totusi, ai putea sa desenezi un pistol cu buline. 🙂 am zis si am plecat ca am un randevu. va pup


  59. 59
    Nora:

    Of, da, ştiu regula asta nouă. Dar nu prea ader la ea. Uneia de 17 ani îi zici Madame? 🙄

    Sunt de modă veche. 😀


  60. 60
    Nora:

    Iete la ea! Rendez-vous la miez de duminică! Pa, pa, Jasmine!


  61. 61
    Jasmine:

    de cinspe’ 😀 eu am cinspe’ nu saptispe 😉 nora, interviul asta e concentrat, il citesc mai incolo pe indelete. da, nora, in miez de zi. e o prietena in trecere prin bucuresti chiar la orele amiezii.

    eu chiar am avut cele mai reusite randevuuri in miez de zi. 🙁


  62. 62
    Nora:

    Păi, de ce faci feţişoara asta tristă? E mai bine că ai mintea mai trează la prânz. :mrgreen: (eu cel puţin)


  63. 63

    manelele… ooooooooh.
    nu atît muzica, tîm-tîrrrîîm-tîm. tîm.tîm.

    cît versurile.
    versurile mă omoară. versificaţia. cuvintele alea sinistre îmi intră pe urechi, ajung în stomac, nenorocesc tot, acolo.

    am fost nevoită, odată, să stau o noapte întreagă, la o petrecere din asta. ceasul rău, na! şi nu puteam să pleeeeeec! era cam la mama naibii, departe de Bucureşti şi nici nu se făcea. dar am suferit ca un cîine. chiar am plîns, la un moment dat. se dansa în aer liber, era teribil de cald, deşi noapte, şi ele aveau rochii sclipitoare, mulate, unduiau ca nişte bezmetice, pe tocuri, în timp ce ei se dezbrăcaseră la maio şi bermude, încălţaţi în şlapi şi-şi frecau burţile de rochiile lor.
    eu am mîncat, am băut ca să uit şi mi s-a lipit scaunul de fund. au încercat unii şi alţii să mi-l dezlipească, dar i-am privit cît am putut eu de fioros. şi pot, să ştiţi. or fi crezut că-s bolnavă.
    şi muzica era asurzitoare. iar versurile, versurile… 😥

    de atunci, nu le mai suport, dacă-mi daţi voie…


  64. 64
    Nora:

    Ha? Ce-ţi veni? Nu-mi spune că şi tu ai priceput că textul ăsta are vreo legătură cu manelele, la propriu!

    Dar uite, într-o vreme, parcă am auzit de un tip care şi-a făcut lucrarea de licenţă pe ele. S-a axat cumva pe legătura între textul lor şi evoluţia socială din ultimele două decenii. Între realitatea din jur şi modul în care e ea ilustrată de manele. Şi da, cred că pot fi o materie de studiu. Manelele nu sunt căzute din cer, manelele au crescut din noi. (în forma actuală, că de exemplu cu alea vechi, cum ar fi “Cristina”, pe care o cântă acum Maria Răducanu, nu am nimic, nu mă deranjează)


  65. 65
    Nora:

    Încă ceva. sigur, nu mă învârt în medii iubitoare de manele. Dar nici nu pot să nu observ că manelele sunt muzica unei pături. Şi că e firesc. Nici după hip-hop-ul ăla blinkuitor nu mă omor, iar dacă stau să traduc versurile, am fix aceeaşi senzaţie ca la manelele noastre. Ce e bizar la noi e că ele au pătruns în medii cărora nu le sumt caracteristice. Mie nu-mi plac, în primul rând, pentru că nu mă regăsesc în ele. Lumea mea nu e orientată după coordonatele “prieteni”, “duşmani”, “bani”. Şi de-asta mă miră mereu când dau peste ele în medii despre care se poate spune că aparţin “lumii bune”.

    Din acelaşi motiv, nu mă dau în vânt după hip-hop. Nu am avut frământările despre care vorbeşte hip-hop-ul. Nu am trăit în spatele blocurilor, printre narcomani şi băieţaşi care au luat “viaţa-n piept”. Produsul ăsta cultural nu mă reprezintă, dramele lui nu sunt şi ale mele deşi, recunosc, la Paraziţii, de exemplu, mă mai lasă cu gura căscată acuitatea observaţiei. De multe ori, mi se par mai talentaţi decât editorialiştii noştri.


  66. 66

    mă rog. orice poate fi studiat și disecat în 14. mai ales un fenomen atît de… incisiv.

    iar legătura… să spunem că există un soi de psihomanelism care caracterizează unii oameni. nu e vorba aici despre muzică, ci despre siguranța de sine afișată ostentativ și bazată pe niște valori de tot rahatu’. care siguranță se poate exprima fie prin manelele contemporane, fie prin zbierete, fie prin pumni… manelele sînt de-a dreptul inofensive, din acest punct de vedere.

    hip-hopul? mi-e la fel de antipatic, dar manelele sînt mai scîrboase.


  67. 67
    Nora:

    Ce are hip-hop-ul şi lipseşte manelelor: jocuri de cuvinte. Unele chiar deştepte. Atitudinea critică. Dar există şi piese hip-hop în care lauda, ostentaţia, tonul categoric ţin capul de afiş.


  68. 68
    Seva Tudose:

    andreea,

    cu tristețe te citez 😥 observ„fie prin zbierete,fie prin pumni…manelele sînt de-a dreptul inofensive,din acest punct de vedere”

    ce schimbătoare este firea ta 🙄 și luaseși foc când am pus și eu un video-clip ! Deja m-ai categorisit 😥


  69. 69
    Seva Tudose:

    Andreea,

    uite cât de trist sună un RAP(tu crezi că eu aici,oriunde mă duc,văd albi,negrii,tineri și bătrâni…încercănd să-ți facă dispoziție,bâțâindu-se ca africanii,asta ca să le arăți că nu ești rasist 😉

    dar n-ai să vezi un afro-american dansând„mountain blues”
    😉


  70. 70
    Seva Tudose:

    Tu, draga mea ,dragă păpușă,Andreea !

    ori eu sunt sentimentală,ori ce ? uite cum simte sufletul meu,în acest moment ! Sfinții să fie cu tine !

    http://toneway.com/songs/banks-of-the-ohio


  71. 71
    Seva Tudose:

    Of,și cred că deja m-am făcut de râs ! Sunt o țărancă…

    dar iubesc viața ce o trăiesc,mă puteți condamna ?

    I AM A COUNTRY GIRL(OLD WOMAN) !

    http://www.youtube.com/watch?v=icMTVV5Lwaw&feature=related


  72. 72

  73. 73
    Costelus:

    Haha, “buna dimineata” la ora 11. Adica la amiaza.


  74. 74

    costeluş, te comporţi ca o soacră.


  75. 75
    .:

    val_one va veni negreşit atunci cînd va putea. chiar şi ruperea picioarelor de către Nora i se va părea o mîngîiere. 😉
    nu v-a uitat, de reciprocitatea sentimentelor să nu vă îndoiţi. 🙂


  76. 76
    andreea:

    au!
    şi tu te-ai transformat în punct?!
    🙄


  77. 77
    Costelus:

    Vai Nora, nu tre’ sa i le rupi tu, spune-mi mie si-o gasesc eu! 😀


  78. 78
    Nora:

    De ce eşti puncticel? Mă sperie puncticeii. 🙁


  79. 79
    .:

    🙄 iertare, nu mai fac. 🙁


  80. 80

    manea

    eu cînd văd un puncticel
    prizărit, ca vai de el,
    sufletu-mi se înfioară
    mă cutremur, surioară!

    mi se face frig de mor,
    şi mă-njunghie un picior
    simt că vine o belea
    uit şi de valoarea mea!


  81. 81
    Civis Vigilantibus:

    Nu poti rupe cuvintele de muzica. E un tot. Textul se adreseaza segementului pentru care e facut. Nu poti sa bagi smecherii in texte daca mintea celor care asculta nu le pricepe.


  82. 82
    andreea:

    tu ce tot vrei!!
    vrei să cînt?!

    ha?!
    nu mă enerva!


  83. 83
    Civis Vigilantibus:

    da, vreau sa te enervezi si sa canti asa in suferinta, ca Janis Joplin!


  84. 84
    goco:

    andreea, Doamne feri sa nu ramai asa!


  85. 85
    Nora:

    Val_one: glumeeeeam. Dar tot cred că ţi-ar sta mai bine ca punct şi virgulă. 😛


  86. 86
    Nora:

    Lume, e o expoziţie la MNAC a grupului SubReal. V-o recomand. Ce nu vă recomand e espresso-ul de la terasă. 😀

    Mai e şi un video dintr-o expoziţie a unor artiste din Israel. Nu cine ştie ce expoziţia în sine, dar video ăsta de care zic, de vreo trei minute, surprinde foarte mişto expresia unei mirese pendulând între isterie, râs nervos, bucurie simulată şi exasperare. Foarte expresivă. Ah, şi o fotografie, cu o femeie plasată într-un şir de unelte (o sapă, o greblă, chestii din astea). Foarte mişto.

    PS: voi ştiaţi că exista Gogoaşa Înfuriată încă din interbelic? 😀 Eu, nu. (e o expoziţie şi de fotografie de epocă)


  87. 87

    Joiana pe unde o umbla?
    mă întreb dacă ştie că şi pentru ea există destule manifestări culturale…

    🙄


  88. 88
    Nora:

    Nu e vorba că nu m-am învăţat minte. Accidente. Ce naiba nu pricepi?

    Şi nu, orice ai zice, nu cred că ştiţi cum e. Sigur, poţi suferi cu ea, dar nu e la fel. Cum nici taţii care asistă la naşteri şi îşi ţin soţiile de mână nu ştiu propriu-zis cum e. Doar îşi imaginează.


  89. 89
    Nora:

    Arată super mişto pagina aia. Chiar îmi place. Şi chiar îţi doresc să-l termini. Ţi-oi găsi tu şi tragerea de inimă.


  90. 90
    Ana:

    Mă uitai şi eu şi dădui de Fouad. Ce coincidenţă!

    Da, foarte mişto pagina.


  91. 91
    .:

    Hai să-ţi explic despre suferinţa comună. Nu e vorba doar despre suferinţa fizică. Aş putea spune că (cel puţin în cazul nostru) a contat cel mai puţin.

    Bun, am stat mai mult de cinci minute să scriu ce am în gând şi nu-mi iese. Pur şi simplu transpunerea în cuvinte denaturează ideea.

    Pe scurt (şi probabil denaturant): nu suport durerea fizică a celor dragi. Chiar dacă e de necrezut, aşa e! De ce crezi că stau blocat aici de un an de zile ne mai făcând nimic?! Să-i prelungesc viaţa mamei mele în mod nefiresc?! Nu! La noi moartea e acceptată. Orice om trebuie să moară. Dar până moare, nu trebuie să sufere. Mai ales unul care nici măcar nu poate să-şi exprime suferinţa. Nu poate să spună ce şi dacă îl doare ceva: mă costă enorm să mă asigur că pe mama n-o doare nimic. Şi nici măcar nu ştiu dacă-mi iese sau nu.

    Când fata a fost nevoită să ia pilula aia, n-am dormit cinci zile. În primul rând când a avut loc accidentul nu era decât o farmacie deschisă. (Trec peste faptul că nu ştiam ce să facem nici eu şi nici ea -- auzisrăm ceva, dar era vag).

    La farmacia aia nu am găsit. A trebuit să dau telefoane, să intervin, ca până la urmă s-o luăm pe şefa de la Catena, de acasă, în miezul nopţii.

    Am rezolvat şi a început calvarul! Starea ei civilă nu îi permitea expunerea sau apelarea la un medic local.

    Nu mai insist. Concluzia: dezastru. Nu vreau să mai trec prin aşa ceva.


  92. 92
    Nora:

    Pilula aia se poate lua în 72 de ore de la contact. În fine. Am priceput.


  93. 93
    Nora:

    Îţi mai zic şi eu ceva privitor la avortul trăit în doi. Se întâmplă uneori să-l faci şi să nu fii convinsă că e adevărată teoria care spune că nu e decât o bucată de carne. Se mai întâmplă să fii chinuită de remuşcări ani de zile -- pentru că nimeni nu va putea să le amuţească. Raţiunea e neputincioasă când vine vorba de asta. E o chestie atât de personală, de intimă, încât dacă tu ai anumite idei nimeni nu ţi le poate scoate. Se întâmplă ca atunci el să fie alături de ea, să o ţină de mână, să sufere, să o ajute cum poate el. Dar decizia e doar a ei. Şi ani de zile, după, el poate că nu mai e acolo. Dar rana aia continuă să fie în ea.


  94. 94
    .:

    Nu-ţi permiţi s-o iei în 72 de ore. Cu cât o iei mai târziu cu atât probabilitatea (şi aşa destul de redusă -- în unele cazuri) de a rezolva este mai mică.

    Şi da, ştiu şi eu ce se întâmplă după avort. Nu e vorba de remuşcări -- zic eu, ci de ceva mult mai profund şi ciudat.

    Am fost implicat în două avorturi. Dintre care unul acum aproape treizeci de ani. Şi acum undeva în subconştient (sau pe unde este) eu mă gândesc că am doi copii morţi. Copii pe care îi visez vii uneori. Şi-i visez numai foarte mici. Cu mânuţe, cu ochi.

    Nu, nu. Nu e bine deloc, chiar dacă nu eu am făcut avorturile. Instinctul patern nu e atât de diferit de cel matern, aşa cum se vehiculează.


  95. 95
    Nora:

    Ştiu că scade eficacitatea şi cu cât o iei mai repede, cu atât e mai bine. Dar câteva ore nu e foc. Mă rog, nu ştiu pe nimeni care să fi rămas însărcinată după ce-a luat pilula, chiar şi la 12 ore.

    Mă bucur că există libertatea de a face avort. Dar ce e în tine nu se rezolvă cu nicio lege. Legea nu te ajută deloc. Nimic din afară. Tu ştii. Doar tu. Dincolo de orice dispută, de orice dovadă, de orice exterior corpului tău.

    O fi cum zici tu cu instinctul ăla. Dacă tu zici că simţi aşa, aşa trebuie să fie. Doar că eu nu prea am văzut. Uite, tu ştii exact câte ai “la activ”. Am văzut foarte puţini bărbaţi care să ştie. Aşa cum ştiu femeile. Şi să spună “eu am două”. Sau nouă. Şi şi mai puţini pe care să-i bântuie asta, peste ani.


  96. 96
    Seva Tudose:

    Nora,

    hai dragă să ne mai și distrăm,să sărbătorim marea unire,a tuturora…

    o moldoveancă cu țâțe și bulane,un haios cu dresuri roșii inclusiv botoșei flaușați zis„Vărzăneață” care face niște forfecări din picioarele lui,un țărănoi dolofan,acum este comedian la Niculina Stoican,un țigan respectabil…

    pe fundalul unui post demn din România”Etno Tv.” iar invitatul de onoare, un oltean celebru Cristi Bănățeanu !
    Eu mor,mă piș pe mine de râs 😆

    http://www.youtube.com/watch?v=XwH1GIUx9QA


  97. 97
    Nora:

    I troubled everything too soon.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *