Oh, that sucks!

Bună sara, doamnelor şi domnilor,

Deci, ca o reporteriţă neobosită, da’ poate obositoare ce mă aflu, descinsei şi io asta-sară (vorba asta am învăţat-o de la un poliţist de ancheta furturi de găini la noi la Buninginea şi avea drept indici vocea cui recunosc bietele găini, de parcă ele ştiu de capul lor, că nu degeaba se zice “ai creierul cât o găină”, adică mic), pe la orele şepte, la Universitate. Cum coborâi din autovehiculu’ care mă transportă acolo, cum observai, cu vigilenţa-mi deja cunoscută, două treburi: în faţă la teatru şi în faţă la fântână, se întindea câte una bucată gard. Nici măcar nu era frumos, de fier forjat sau lucitor, cum să poartă acum. În spatele gardurilor, oameni. Ăia de la Teatru, mai puţini. Ăia de la Fântână, mai mulţi.

Mă deplasai, singură de data asta, la Fântână. Acoloşa, observai că lumea avea pancarte cu tot felul de înscrisuri. Stătui şi cugetai cât de adânc putui io asupra fiecăreia. De pildă: La proba de dictatură, Ponta şi Antonescu l-au plagiat pe Băsescu, Poporul prost nu mai vrea băieţi deştepţi, (…) aceeaşi mizerie, Plagiaţi dictatura în altă parte, Demisia nu ţi-ai dat, pe Băse l-ai plagiat, Piaţa Universităţii km 0 – dezbatere şi dialog, Acelaşi scenariu, alţi actori, ne-am săturat să fim spectatori, Ponta, stai jos, nota 2, Depolitizare pentru TVR şi SRR, PDL=USL=FSN=1990, Respect pentru CCR, Ne scuzaţi, credem că exageraţi (ceea ce arată că protestatarii, cum li se zice, sunt oameni bine-crescuţi, nu aşa fitecine). Recunosc că nu la toate mă gândii la fel de mult că pe unele le ştiam deja. În partea stângă, cum stai cu faţa, se adunaseră iară băieţii ăia de le place fotbalul. Ei strigau mai ales România, stat poliţienesc! Stat poliţienesc!, dar nu cum va spui io acuma, ci mai ritmat. După aia ziseră şi că Ale, Ale, noi nu-l vrem nici pe Băsescu, nici pe Ponta şi Antonescu, după care îşi aduseră iar aminte de Mitică de la Ligă (domnu’ Mitică e foarte faimos, bag samă) şi de legea 4.

Când şi când, un băiat slăbuţ lua cuvântul şi amintea oamenilor de ce sunt acolo. Da’ băieţii de le place fotbalul ţipau mai tare decât portavocea lui, trebuie să recunosc.

Când mă aşezasem io mai bine să cetesc, veni unu’ cât o optime din mine şi-mi zise să mă dau mai acana. Era de la televiziune şi zise că nu poate să filmeze de mine. Mă dădui mai acana, cum zise el, şi atuncea văzui că veniseră şi ăia de la RTV, şi ăia de la Realitatea şi ăia de la Digi24. Pe ăia de la TVR nu-i văzui deşi lumea zicea şi de ei. Fata de la Digi avea sandale negre cu un fel de pufi de gâscă, mă gândii io, şi mânca plictisită o gogoaşă cu gem.

Începui să mă plimb prin mulţime să iau pulsu’, cum să zice. Dupe care mă sună doamna Ana cu care vorbii o bucată de vreme. De fapt, io o sunasem mai înainte, ea nu răspunsese, nu vă mai zic ce şi cum că interferează cu reportaju’. Cum mă plimbam eu, îl văzui pe domnu’ Marius Kivu, înconjurat de oameni. Şi pe domnu’ Florin Iaru, neînconjurat, da’ pe cale de a fi înconjurat. Că lumea aşa şede la protest, în cete şi vorbeşte câte-n lună şi-n stele. Din când în când mai şi strigau, da’ nu foarte tare, cam leşiuiţi aşa, o fi fost şi de la căldură şi de la huormonii ăştia de cică îi bagă chiar şi-n roşiile cu ţugui şi fac bărbaţii nepotenţi şi femeile negravidabile.

Dupe ce făcui ocol în toată ograda, venii iar în faţă să mai cetesc. Acuşa remarcai că veniseră iar oamenii ăia de vor să salveze Roşia Montană şi, culmea, ziceau cam la fel ca-n iarnă Roşia Montană nu e de pomană, Nu vrem legislaţie de la corporaţie (asta cred că l-ar fi făcut fericit chiar şi pe domnu’ Rogozanu), S-a dat şpagă barosană pentru Roşia Montană. Da’ acuşa ziceau şi de ăia cu nume de capră de le zice “Chevron”. Pe o pancartă mare scria Parlamentul Chevron, iar lumea striga Şpagile de la Chevron se transformă în Vuitton. Şi iară simţii că a stat timpu’ şi că sunt tot în iarnă că prea semănau toate, numa’ că acuma nu era frig, era cald, chiar foarte cald şi mulţi veniseră cu biciclete. Mă mai gândii că poate domnu’ Dan şi cu domnu’ ăla cu ochelari mov de tot vine pe el la televiziune au inventat o maşina a timpului că numa’ acolo se întâmplă aşa lucruri fermecate când oamenii legaţi cu prosopu’ la ochi, de fac capu’ cât stupu’, tot văd obectele din jur.

Cât ascultam io aşa, cam pălită de căldură, în spatele meu se proţăpiră nişte străini. Unu’, un român, le explica în engleză ce se întâmplă cu Roşia Montană. Acuşa, că am făcut şi io cursuri la Căminu’ Cultural, pe bani ieuropeni, pricepui ce ziceau. Discuţia se termină aşa: end ui ar ghetin’ nofing. Iar unu’ din străini zise Ău, veat sacs. Io fusei de acord şi mă mutai iară mai încolo când observai deodată că băieţii de le place fotbalul plecaseră vis-a-vis, la Teatru, imparţiali cum îi ştiam. Îmi propusei pe loc să dau o altă turnură transmisiunii şi să mă duc şi acolo.
Trecui io strada şi mă apropiai, vă recunosc, cu îndreptătiţă bănuială. Acoloşa, se aciuaseră vreo 20-30 de cetăţeni de vârsta a treia, cum e frumos să zicem. Şi ei strigau cu totu’ şi cu totu’ altceva. Ei strigau Jos, Băsescu, Jos, Umilitu‘, La puşcărie. Pe o foaie lipită pe scări scria Curtea Constituţională este băsisto-penală, inventează constituţii, şefi de stat, proaste soluţii. Da’ şi o chestie pe care mi-e cam ruşine să v-o zic, da’ v-o zic că aşa face o reporteriţă adevărată, spune adevăru’ şi numa’ adevăru’ aşa cum îl vede, chiar şi cu ochelari de soare, ca mine. Deci, chiuiau cam aşa: Bărbaţii care sunt gay dau vina pe Macovei, Spun că din cauza ei nu mai vor în veci femei. Oamenii ăştia în etate trebuie să vă spun că erau nişte profesionişti, doamnelor şi domnilor! Aveau chiar şi sticle cu ceiuc şi apă ca să nu se deshidrateze, cum se zice şi la televizor. Şi să vedea. Erau voioşi şi şturlubatici, dar stăteau frumos încolonaţi, fără să rupă rândurile. Bărbaţii purtau cămeşi bleu majoritatea. O doamnă cu pălărie încercă şi nişte paşi de dans în timpu’ ăleia cu Macovei. Şi aveau şi dirijor un domn cu tricou portocaliu, pantaloni scurţi şi şlapi, mai tinerel, pe la 40 de ani, care tot dădea din mâini. Seriozitate, domnule, dar şi alegria, alegria. Totuşi, pe mine mă păli un soi de rău şi mă simţii iar în maşina timpului ca o tiribombă. Mă scoborâi spre pasaj. În pasaj, un tânăr cu părul violet fuma.

Ieşii pe partea ailaltă şi citii iară o treabă pe gard: Păstrăm memoria Fântânei Dunărea. Aici se va mutila un spaţiu civic. Fără avizul Ministerului Culturii, fără concurs public de proiecte, fără consultare publică. Ne cerem scuze pentru disconfortul creat.

Mă aşezai central ca să nu pierd nimica. Şi acuma iar fusei nevoită să gândesc mult: Protest anti-tarantule: “Vrem răzbunare, vrem să-i umplem de noroi pe cei care nu ne sunt asemenea – aşa jură tarantulele în adâncul inimii lor”. Iară treaba asta se pare c-a zis-o unul demult oale şi ulcele: Nietzsche. Atuncea, mă păli nostalgia, nu căldura, că-mi amintii de Ghermănuţ al meu şi fanteziile lui cu doi morţi. Şi nu mă mai înveselii până nu o văzui pe aia cu Dottore dictatore şi când îl văzui pe domnu’ Marius Oprea. Dupe care cineva ne aminti că am venit să protestăm, nu să socializăm.

Mă aşezai subt copăcel, da’ mă cam loveau crengile-n cap. Cum şedeam eu, remarcai o doamnă cam cât mine de ţinea în mână o plasă roz pe care scria Jennyfer. Ea mă văzu şi cred că mă simţi din prima ce fire comunicativă sunt şi ce spirit de iechipă am şi cum ştiu care-mi sunt abilităţile şi unde voi fi peste 5 ani. Cum simţi ea toate astea, cum mă întrebă: Băsiştii unde sunt? Aici sau dincolo? (dând din cap spre Teatru). Io fusei foarte profesionistă, adică foarte acră şi îi spusei că nici, nici. Ea tot nu pricepu, asta îmi fu clar după cum îşi flutură din părul făcut permanent la salonu’ Igiena.

Taman atunci unii ş-aduseră aminte că Basarabia e pământ românesc şi că moldovenii nu şi-au dat aurul, iar alţii că Vrem caractere, nu analişti politici şi că mai vrem şi monarhie.

Lumea cam plecase că se făcuse noapte şi nu e bine să umbli aşa teleleu. Mă hotărâi şi io să plec nu înainte de a-mi arunca ochii peste o foaie mare cât o ladă de zestre pe care erau înşirate 1249 de companii şi altea alea pe care le-am privatizat.

Aşa mi-am petrecut ziua Americii în Piaţa Universităţii, la un protest foarte românesc.

 

Bună sara!

20 thoughts on “Oh, that sucks!

  1. eu am pus pariu cu mine însămi, pe 2 kile de cireşe, că Joiana o să scrie un reportaj.
    aşa că acum pap cireşeeee… 🙂

  2. Morringain

    @Andreea: ce naspa o fi sa mananci cirese! Intelegeam daca era vorba de vreo mancarica de lacuste, dar asa 😛

  3. Riki Kiki

    MOAICAAA! Rasei, dar nu fu rasu’ meu. Era rasu’ lu’ gradina zoologiCA CAre este peste tot. Si-al dracu’ lacat, s-a pierdut cheia, cum s-ar zice!
    Oricum, esti buna de reporterita, ca ai ochii mari si vezi bine.

  4. Ana

    Joiană,

    Eu m-am uitat la Albă ca Zăpada, care era cumsecade, pufoasă şi dansatoare. Şi de Mutulică mi-a plăcut. Mi se pare un personaj contemporan emblematic -- mă refer la repetatele tentative de pupat chelia.

    Aseară trebuia să viu să ne facem amândouă o organizaţie. Şi să pictăm nişte steaguri, nu prapori, desigur. 😉

    Eşti, cu adevărat, cea mai bună reporteriţă din mass-media europeană. Aferim!

  5. val_one

    Joiana păzeşte democraţia. excelent, m-am săturat de lătrăturile cîinilor.

    😆 😆 😆

  6. Ana

    Numa’ să nu te ruşinezi. Mizez pe tine. Uite-aşa ajungi şefă peste ţara asta, din onestitate reportericească. 😉

    Creează precedentu’, Joiană! 😆

  7. Joiana

    Îuliuuu! 😆

    Io vreau să fiu şefă numa’ peste dobitoace. La ţări nu mă bag. 😀

  8. Joiana

    Bineînţeles, doamna Andreea, nu plec niciunde fără ei. Sunt aşa ca domnu’ Adrian cu fularu’.

  9. Seva Tudose

    Joiana,

    cum tu nu umbli cu laptopul,cum tu nu ai telefon mobil să filmezi/fotografiezi celebritățile ? Trebuie dragă să fi înarmată la interviuri !

    dacă se încinge o păruială acolo în prim plan,cum poți dovedi că s-a întâmplat ? unde-i credibilitatea ta ca reporteriță 🙄

    updated-te !

  10. Seva Tudose

    Joiana,

    cu cât mai autentic,fresh news cu atăt ajungi la inimile
    audienței la nivel național ! Media este a patra putere în Stat ,știai asta 🙄

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *