În-semn

de cîte ori îmi spui că mă săruţi (şi o spui des),
înclin, din fire, capul meu uşor spre dreapta,
iar locul este-atunci – ghiceşti? – pe gît, în stînga.
acelaşi loc, în fiecare zi…

(un loc iubit şi de vampiri, pesemne)

şi, de curînd, privindu-mă-n oglindă,
am observat acolo, strălucind, o pată
roşie, o arsură mică.
nu ustură, nu doare, dar are o formă perfectă,

forma  tristeţii.

……..

acum, după atît-amar de vreme
sau dulce-amar de vreme, cum pare-a fi mai bine zis,
descopăr că-i mai bine şi mai viu
să am un semn măcar pe mine incrustat sau chiar mai multe,
o pată fumegînd răstimp…

e poate rău şi greu dar, totuşi, o voi spune:
cei mai sărmani îmi par sărmanii făr`de urme.
şi blestemat să fie acela care,
privind la pata
lăsată de sărutul
lui,
ridică biet neputincios din umeri

şi se îndepărtează gol, spre nicăieri…

sursa foto: http://www.wikipaintings.org/en/amedeo-modigliani/portrait-of-a-woman-in-a-black-tie-1917

112 comentarii la “În-semn


  1. 1

  2. 2
    Nora:

    Sigur că cei mai trişti sunt cei fără urme. Oameni fără podoabe.


  3. 3
    Morringain:

    @Andreea: nu-s de acord. As fi vrut eu sa nu fi avut deloc urme. Si cu toate astea nu ma invat deloc minte 😀


  4. 4
    Ana:

    Mai mult n-am putut, Andreea. Să mă ierţi. Însă am fost pe-aici. De mai multe ori. Şi n-am putut de fiecare dată. Dar o să mai vin, aşa, neputând. Şi iar o să…


  5. 5

    păăăăi…
    uneori mai dau şi eu în clocot şi adun spuma cu lingura aia mare cu găuri, ştiţi voi, gospodinelor
    mă scuzaţi…
    Ana, de ce să te iert?! vino, putînd sau neputînd…


  6. 6
    Ana:

    Că n-am putut… mai mult.


  7. 7

    din cauza mea, a ta, sau a poeziei?


  8. 8
    Ana:

    Mama mă-sii, Andreea, îmi vine să plâng de când am văzut asta. Şi mai intru şi iar citesc. Zici că sunt nebună. Mă atrage ca să mă îngenuncheze, iar eu vin singură, ca iedul lui Isaac.

    Zici că te-ai răzbunat pe mine, scriind asta. Ai luat parul şi-ai început să dai. Şi nu te mai opreşti.

    Nici a ta, nici a mea, nici a ei. Numai din vina unui întreg deşert de piele brună. Curată, curată…


  9. 9
    Seva Tudose:

    poetic să știi a spune în cuvinte ,simțirea chiar fiorul,a retrăi chiar suferi, dulce și amar și… dorul 😳


  10. 10
    Nora:

    Ce-aţi păţit? Sunteţi întregi? 🙄


  11. 11

    mda.
    dar sînt compusă, precum Ismaïl, din “ochi, favoriți și rochie” și mă (re)găsesc astăzi cu foarte mare greutate.

    fiecare cu deşertul lui, Ana…


  12. 12
    Ana:

    Seva,

    Da, şi dorul, cine-o mai fi inventat şi cuvântul ăsta?! 🙁

    Nora,

    Eu, nu chiar. Tu eşti bine? 🙄

    Muză,

    Vai de rocile dezagregate! 😥


  13. 13
    Nora:

    Ana, heh, mă mai uit şi eu în urmă să văd dacă n-am pierdut ceva, dar, în general, sunt bine “cusută”. 😀


  14. 14
    Ana:

    Nu înţeleg.


  15. 15
    Nora:

    Adică mă mai erodez şi eu, dar am un superglue performant. 😀


  16. 16
    Ana:

    Ăla fiind…, deşi nu despre erodare vorbeam eu, ci despre dezagregare. În fine…


  17. 17
    Nora:

    Erodare, dezagregare, tot aşchii, tot fragmente.


  18. 18
    Ana:

    Generoasă fiinţă mai eşti azi! Schije, nu aşchii şi fragmente. Schije.


  19. 19
    Costelus:

    Mie-mi plac schijele; ciudat insa ca dau peste grasute insa. 😀


  20. 20
    Seva Tudose:

    cioburi sparte și readunate într-un”american quilt” așa precum fac eu…îmbinând trecutul, prezentul din petice dragi inimii mele !

    ce mai sufăr de romantism 😛


  21. 21
    Ana:

    Nu ştiu cum rahat însă se face însă că mai mereu însă eşti pe-alături însă.


  22. 22
    Nora:

    😆 😆 😆


  23. 23
    Costelus:

    Nu-s pe-alaturi, dar ce sa fac? Daca spun ceva on-topic, ma ia si pe mine jalea 🙁


  24. 24
    Ana:

    Hai, că mă-nduioşaşi, mămică. Te gândeşti că nu mai eşti bărbat dacă te ia jalea? Ba taman atunci ai şanse să devii. Ia de plângi!


  25. 25
    Seva Tudose:

    Ana#21

    te referi ca răspuns la#20 😥


  26. 26
    Seva Tudose:

    hai, fetelor să nu ne mai ascundem după degete,deoarece simt deja niște mâncărimi…deranjez cumva ?


  27. 27
    Nora:

    Seva, ce-ţi veni? La 21, Ana i se adresează lui Costeluş.


  28. 28
    Seva Tudose:

    Nora,ptr.o secundă văzui cruciș ! Oops 😳

    eu sunt de pace,doar mă cunoști 😀


  29. 29

  30. 30
    Ana:

    Sevaaaaaaaaaaaaaaaaa!

    Acum văd. Te-ai grăbit. Vorbeam cu Costeluş. El avea inflaţie de însă, iar eu l-am îngânat. 😆 Zăpăcito! Eşti amorezată? 🙄


  31. 31
    Seva Tudose:

    Anișca,mă liniștiși 😉


  32. 32
    raj:

    Am venit sa va zic buna seara. N-as putea sa comentez la asa fineturi. Ei , daca teztul era cu ceva smardoiala, cu niscaiva cefe de porc, alta era situatia. Greu cu pianul pe scari… Pai eu de cand tot zic ca Seva e amorezata ? America asta te face din neom, om


  33. 33
    Seva Tudose:

    raj,

    da,așa sunt eu oamă,sar iute la cafteală,ca să am motiv
    de împăcare și pupici ! săruți mai cu foc după mardeală !


  34. 34
    raj:

    iute , bataioasa , mare bucatareasa


  35. 35

  36. 36
    Joiana:

    Nu recunosc nimica!


  37. 37

    andreea, eu te iubesc! Te iubesc atunci cand comentezi, te iubesc in proza! Insa… incercarea aceasta imi aduce aminte de inceputurile mele jalnice.

    Eu am suferit mult si.. am dezvoltat un adevarat complex fata ditamai cititorii de poezie care m-au rastignit -- credeam ca e suficient sa simti/gandesti frumos! 🙂

    Bine au facut! In doi-trei ani (langa ei) m-am vindecat si chiar am crescut. Am adoptat de la fiecare cate putin. Din trei caractere: unu transant/direct si fara mila de poeti, unu ingaduitor si un tip cu o eleganta a limbajului (gen Obama) am inceput sa ma raportez si sa raportez si poeziile altora.


  38. 38
    Nora:

    😆 😆 😆


  39. 39
    Daria:

    a scris şi A o poezie acum ceva timp şi i-am spus s-o lase baltă, să se limiteze la textele pe care mi le trimite când e mai lucidă. sau dacă mai scrie să nu le citesc eu 😀


  40. 40
    Nora:

    Daria, ia, invit-o şi pe ea aici. Mi se pare că prea se lasă dominată de tine şi nu ştiu dacă e spre folosul ei. Poate nouă ne plac poeziile ei.


  41. 41

    Daria, stai putin! luciditatea nu are legatura cu tehnica si experienta & trucurile in ale poeziei.

    Cine este A?


  42. 42
    Daria:

    Gherman, A i-a luat două minute(pe ceas) săptămâna trecută ca să-şi aducă aminte cum mă cheamă. la ea are mare legătură luciditatea.

    Nora, eu cred că e exact invers 😀


  43. 43

    Tocmai asta-i spilu in poezie.. si.. in arta in genere: arta se afla la granita dintre normal/concret anormal/fantastic/delirant.

    Nu poti sa te exprimi conventional in arta pt ca d’aia e arta! De ce crezi ca artistii folosesc stimulente pentru creier? Eu am beut o vreme 🙂


  44. 44

    Daria, daca discutam despre cineva cu creierii praf… sau… lipsit/a de talent.. e alta treaba.


  45. 45
    Daria:

    ai beut ca să ce? 😀 adică ce să stimulezi? artistule! 😀


  46. 46
    Nora:

    Daria, mi se pare ciudat cum te-ai erijat tu în portavocea ei. Pe ea de ce n-o laşi niciodată să vorbească? De ce e mereu mută Alexandra? De ce numai pe tine sunt luminile reflectoarelor?

    Ei bine, toate astea îmi par tare suspecte.


  47. 47
    Daria:

    e praf şi pulbere


  48. 48
    Daria:

    Nora, e foarte simplu. nu vrea să-i vorbească “domnului”. este oripilată doar de ideea că l-a cunoscut şi a avut tangenţe cu el, fie alea şi virtuale. dacă nu interveneam eu, nu scăpa de el nici până azi


  49. 49

    “luminile reflectoarelor”. Inca n-am gandit mediul virtual asa.

    Daria, sa stimulez mintea lipsa. Am crezut ca pot sa-mi cresc atentia cu 1,7 procente 🙂


  50. 50
    Nora:

    Păi, nu trebuie să-i vorbească lui. Vorbeşte cu mine, cu Andreea, cu Val_one. Suntem foarte blânde, foarte tolerante. Dar eşti sigură că voia să scape de el? Nu cumva asta ai făcut-o tu să creadă? Nu cumva ai făcut-o să se ruşineze şi să-şi suprime sentimentele? Nu cumva ea şi acum e sfâşiată între codul moral pe care tu i l-ai impus şi propriile-i dorinţe? Durează totuşi suspect de mult convalescenţa ei.


  51. 51

    thuuuulai doamne! Asa o sa ajunga Nora! Nu o sa mai scape de mine -- chiar si virtual!

    🙂 radem noi radem! Dar… pe mine ma panicheaza apucaturile generatiei tinere. In general generatia de fete!


  52. 52

    erata: in special fetele


  53. 53
    Daria:

    eu nu pot să-i impun nimic. ai văzut tu drac suprimat vreodată? 😀 singurul lucru de care îi este ruşine este ce-a făcut cu tâmpitul ăla. a fost prima dată când am văzut-o regretând ceva, cu patos, nu oricum


  54. 54
    Nora:

    Mă rog, faceţi cum vreţi, dar tot nu cred că se poate considera vindecată până nu-şi înfruntă singură demonii. Fie că tu îi serveşti drept instanţa morală şi, ca atare, se deresponsabilizează pe sine, aruncându-ţi ţie povara tuturor deciziilor ei (că doar tu singură ai preluat rolul de acuzator şi, la nevoie, de autoritate care absolvă), fie că eşti mai degrabă un soi de cârjă, dependenţa asta a ei nu are cum să fie benefică.

    Ruşinea şi autoculpabilizarea sunt chestiuni grave şi nu ştiu dacă tu eşti capabilă să le gestionezi cum trebuie.


  55. 55
    Nora:

    Poate te şi-ncântă rolul ăsta de mic dumnezeu… cine ştie… 🙄


  56. 56
    Daria:

    să mă încânte? în niciun caz! nu am cunoscut om mai urât şi nu-mi face nicio plăcere să discut cu el. tocmai ăsta e şi motivul pentru care sunt aici atât de simplistă şi vulgară. nu pot vorbi ca de obicei, ştiind că mă citeşte.

    singurul lucru care o mai deranjează pe A este că nu înţelege de unde vine atâta ură şi scârbă. nu i-a făcut nimic cretinului, da’ NIMIC, ca să merite tot ce i-a făcut. a fost agresată constant şi când să se plângă si ea îi sare în cap, foarte lezat şi ofuscat, neînţelegând ce are să-i reproşeze. i-a inventat metehne dacă nu i-a găsit, numa’ să aibă ce le spune grohăitorilor care i-au distrus nervii


  57. 57
    Nora:

    Grohăitorii au distrus nervii cui? Lui? Alexandrei? Nu te exprimi foarte clar.

    Şi tot nu pricep ceva. Dacă Alexandra nu i-a făcut nimic, de ce se simte ruşinată? De asemenea, de ce îi pasă atât Alexandrei de ce face un personaj atât de condamnabil?

    Iar doi la mână, să înţeleg că intervenţiile tale aici sunt de ordin punitiv?

    Tu eşti sigură că tu, Alexandra şi Sictir nu sunteţi îndrăgostite de acest bărbat? Nu cumva tu şi Sictir aţi proiectat în povestea Alexandrei cu el şi propriile voastre fantezii? Nu o fi fost Alexandra instrumentul proiecţiilor voastre?


  58. 58
    Costelus:

    Las-o ma, nu-i distruge fanteziile. Mai citim si noi romane ieftine de-amor, ce dracu, vrei numai Nabukov? Mai vad si eu o poza cu o mita misto 😀


  59. 59
    Daria:

    nervii A

    cum să nu-i pese dacă nu o lasă ăla în pace şi nu mai scapă de el?????? ce interogatoriu! eşti simpatică! dacă îmi dai o adresă de email îţi trimit dovezi că povestea cu profu e adevărată şi că i-am cerut s-o lase în pace toată vara


  60. 60
    Daria:

    Costeluş, dacă ai pune şi tu poze cu tine, ar posta poate şi alţii. de ce ştii numai să ceri?


  61. 61
    Nora:

    Nu, nu, Costeluş. Eu încerc doar să fac lumină în această poveste foarte încâlcită, cu traume, submisivitate şi câte şi mai câte. Mai ales că par să fie implicate vreo 6 persoane (or fi 5 în 1? Asta din câte am reuşit să număr până acum). Te rog să laşi miştourile, ne confruntăm cu o chestiune serioasă aici.

    Daria, poţi trimite dovezile la “scrie-ne”. Ele ajung la mine, în căsuţa mea de email.

    Hm, deci Alexandra n-a fost hărţuită doar de el, ci de mai mulţi. El şi “grohăitorii” lui. Aceştia sunt tot persoane din mediul universitar?


  62. 62
    Daria:

    nu pot să pun la “scrie-ne” printscreen-uri


  63. 63
    Nora:

    Încă ceva. De ce a trebuit să intervii tu? Alexandra însăşi n-a putut pune piciorul în prag? La urma urmei, ea era protagonista, nu? De ce ai preluat tu frâiele întregii tărăşenii?


  64. 64

    Dan Diaconescu In Direct!

    Intrebarea este: a facut Cioaca pipi intre Bran si… nush ce localitate (nu-mi mai aduc aminte)

    trimiteti SMS cu raspunsul. (avem cea mai buna aparatura) cea mai adevarata televiziune -- televiziunea poporului etc

    chiar ma duc la somn! Noapte buna!


  65. 65
    Daria:

    nu, grohăitorii sunt nişte plozi de 17-20 ani, fără prea mari pretenţii de la viaţă, care trec constant prin zona în care stă ca să vadă dacă e acasă şi dacă e, ce face, e becul aprins, nu e becul aprins, e geamul deschis, nu e geamul deschis, se aud zgomote, nu se aud zgomote, şi dacă o prind când iese din casă obligatoriu trebuie să afle Miţă încotro se îndreaptă şi ce face acolo, că altfel nu doarme


  66. 66
    Nora:

    Hm, ai dreptate. Pot să-ţi trimit eu un email la adresa ta cu care postezi?


  67. 67
    Nora:

    Un cadru universitar îşi relatează viaţa amoroasă unora de 17-20 de ani?


  68. 68
    Daria:

    eu sunt totuşi de acord cu prietenii lui. “dacă era măcar frumoasă, înţelegeam”. so fucking true!


  69. 69
    Daria:

    poţi să-mi trimiţi


  70. 70
    Nora:

    Ştii bine că obsesiile nu au legătură decât rareori cu cât de atractiv e din punct de vedere fizic obiectul lor.


  71. 71
    Nora:

    Ţi-am trimis.


  72. 72
    Costelus:

    Am inteles, sefa, tac!

    Daria: chiar ma refeream la pisica, chestia aia alba cu coada. Poze cu mine nu pun, ca fug toti.


  73. 73
    Nora:

    Deci, consideri că Alexandra nu e frumoasă. Ce notă i-ai da pe o scară de la 1 la 10? Dar ţie? Dar lui Sictir şi Andradei?


  74. 74
    Daria:

    am terminat de decupat. 😀 îţi trimit acum


  75. 75

  76. 76
    Nora:

    Daria, ce văd eu acolo sunt nişte tachinări. Ea îi spune lui “sexy teacher”, el îi răspunde cu “naughty student”. În plus, sunt doar frânturi de conversaţii. Alea nu dovedesc hărţuirea. Răspunsul poliţiei care a fost?


  77. 77
    Daria:

    mai are şi nesimţirea să ţipe după mine aici, crezând că sunt ea, bineînţeles, că altfel nu se întâmpla

    nu înţeleg, sincer, de ce îşi pierde timpul încercând să-i atragă atenţia unei persoane care blestemă ziua în care l-a cunoscut, în care i-a trimis prima poză, în care nu l-a lăsat să plece, în care şi-a făcut al doilea profil pentru că a vrut ea să plece şi ăla i-a trimis pe mail un text foarte siropos de vreo 4 pagini ca să vină înapoi, celelalte dăţi în care e a vrut să se termine şi n-a vrut el, ziua în care i-au găsit părinţii chirie în cartierul în care stau toţi prietenii lui şi…cam toate zilele adică

    bre, las-o mai moale cu răutatea. sau eşti şi tu vreun artist oropsit care trebuie să (se) chinuie ca să-şi fructifice talentul? nu-mi răspunde


  78. 78
    Nora:

    În plus, nu cred că se primesc plângeri prin email la poliţie!


  79. 79
    Daria:

    Noraaaaaaaaaaaaaaa! de ce răspunzi aici?! îţi trimit mâine restul. acum sunt prea obosită


  80. 80
    Nora:

    Cine a ţipat, Daria, după tine aici? Nu a ţipat nimeni. Nu e cazul să identifici în orice prezenţă masculină un potenţial agresor.


  81. 81
    Daria:

    ba se primesc. îţi trimit mâine


  82. 82
    Nora:

    Păi, n-ai venit tu aici să identifici agresorul şi să-i sancţionezi comportamentul deviant?

    Bine, trimite mâine.


  83. 83
    Daria:

    80 las’ că înţeleg eu 😀


  84. 84
    sictir:

    am o presimţire proastăăăăăăăăăăăăă! tu ştii că ăsta le spune prietenilor lui că-şi bate joc de mine pe un blog? sau poate mai rău, că îl hărţuiesc eu! ceea ce carevasăzică însemnează că are iar de unde da apă la moară ştrumfilor, că cum îmi permit să-l calc pe coadă?!


  85. 85

    Da’ cine e domle, mangafaua, ca m-ati inebunit!!!


  86. 86
    junghiul:

    Asta fu tare!

    Mulțumesc!


  87. 87
    Nora:

    Bună, Sictir!

    Dacă înţeleg eu bine, ştrumfii au cam aceeaşi vârstă ca voi. Respectivul v-a fost profesor la vreun curs? E profesor şi ştrumfilor sau plozilor, cum le mai ziceţi voi deşi aveţi cam aceleaşi vârstă?

    Dă şi tu un link, ceva, unde “ăsta” îşi bate joc de tine. să vedem, să-l confruntăm.


  88. 88

    neaţa! ce căutaţi aci??! 🙄


  89. 89
    Nora:

    Scuză-ne, Andreea. Mi-am improvizat şi eu o canapeluţă aici.


  90. 90

  91. 91

    aha. acum văd de unde porni totul.
    are dreptate Ghermănuţî.
    poeziile astea, scrise sub influenţa emoţiilor zdruncinătoare şi apelpisitoare, sînt vai de mama lor. 🙂


  92. 92
    Nora:

    Daaa, are dreptate mai ales când zice că a învăţat să fie tranşant, elegant şi îngăduitor totodată. 😆


  93. 93

    aşa ar trebui să fie toţi bărbaţii adevăraţi… 🙄


  94. 94
    sictir:

    auzi la ea! drac eşti tu!


  95. 95
    Nora:

    Alexandra? Tu eşti?


  96. 96
    Daria:

    amândouă, mândră, amândouă 😀


  97. 97
    sictir:

    da, eu sunt


  98. 98
    Nora:

    Eşti bine? Am auzit c-ai ieşit în oraş, dar, din păcate, a trebuit să revii repede. Îmi pare rău, orice s-ar fi întâmplat.


  99. 99
    Ana:

    Nora,

    Dar de unde-ai auzit, darling? 🙄


  100. 100
    Nora:

    De la Daria. Spuse ea.


  101. 101
    Ana:

    A, scuze. Te descurci? 🙄

    Micule,

    Stai cuminte, că e Nora la aparat. N-o perturba, că face din patru una. Şezi blând şi-ai să vezi. Multe poate ea. 😉 da’ eu ţiu să-ţi facem patru nunţi, cu patru mirese, nu doar patru rochii. Clar?! Tradiţia e tradiţie.


  102. 102
    sictir:

    n-a spus toată povestea gură spartă. m-am întors mai devreme în Cluj, din vacanţă, şi nu înţeleg prietenii unuia de ce


  103. 103
    Nora:

    Să vedem… 🙄

    Alexandra, aş vrea să te văd mai des pe aici. Şi nu doar în postura de a corija micile erori ale Dariei. Ce zici?


  104. 104
    Nora:

    A fost plăcut în vacanţă? Sau ceva neplăcut te-a făcut s-o închei mai devreme? Tu şi Daria n-aţi făcut Revelionul în acelaşi loc?


  105. 105
    Ana:

    E, nu. Doamne fereşte să nu fi fost în acelaşi loc! Mă iei cu poltergeist, Nora? 🙄


  106. 106
    sictir:

    Doamne Feri! 😀 adică în aceeaşi ogradă cu ăl-făr-de-nume? niciodată!


  107. 107
    Ana:

    Noa, asta-i deja cam rău. Pe sferturi îi cam greu de dus. Că şi puzzle-ul la oameni are o limită dracu’. Hmm.. nenumitu’. Asta-i chestie perversă de-acu’.


  108. 108
    Nora:

    Hm, deci, Dariei nu i-a fost chiar atât de silă ca ţie şi a făcut revelionul cu Mr. X (propun să-i zicem aşa pe viitor, trebuie să aibă şi el măcar un simulacru de nume).


  109. 109
    Nora:

    Alexandra, dar ce sentimente ai avut tu faţă de alegerea Dariei?


  110. 110
    Ana:

    Nora,

    Mă prăpădesc, ai milă, Otto. (Otto Rank)


  111. 111
    sictir:

    mai sunt şi increată 😉

    Nora, scuză-mă, dar m-au zăpăcit atâtea întrebări şi mă întorc la treaba mea. n-am de gând să-mi orânduiesc măruntaiele pentru expoziţie


  112. 112
    Nora:

    Ok, Alexandra, cum doreşti tu. Dar nu o eviscerare plănuiam aici, mai degrabă o aşezare a lucrurilor în locurile lor fireşti. Iar eu cred că tu-ţi doreşti asta mai mult decât oricine. Inclusiv decât Daria care pare să-ţi poarte luptele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *