Apăsînge

După discuţia palpitantă de acum cîteva zile, despre destine pline şi vieţi de lumînări arse la două capete (ce clişeu!), am aflat că există o sarcină mică, dorită de mult timp, în pîntecele colegei mele de birou. Noaptea, subconştientul meu a prelucrat informaţiile de peste zi. Am visat către dimineaţă, iar cînd a sunat alarma telefonului, m-am trezit brusc şi mi-am amintit totul.

Se făcea că…
… eram eu şi eram tînără, uşor retardată, zurlie, nepăsătoare, iresponsabilă. Hoinăream aiurea pe stradă, nu aveam adăpost, era cam răcoare, dar mi se părea minunat şi nu aveam nici o problemă cu excepţia faptului că… tocmai născusem un copil. Naşterea se petrecuse uşor, fără dureri şi complicaţii şi eu îmi ţineam copilul în braţe, încîntată. Sîngele mi se prelingea încet pe coapse – era de neoprit – mă gîdila şi începuse să mă enerveze. Aveam o fustă lungă, largă, croită dintr-o stofă groasă verde închis şi fenomenul nu putea fi observat, încă, din exterior.

Copilul era dolofan, nu ştiam dacă era fată sau băiat. Avea înfăţişarea îmbietoare a pruncilor cumplit de sănătoşi – de pe la şase luni – şi energia lor de început de lume. Eram mulţumită că nu trebuie să-l alăptez, n-aş fi avut putere. Ştiam, în vis, că se hrănea cu aer şi cu lumină, dar era destul de greu, iar eu începusem să merg împiedicat şi să văd ca prin ceaţă. Cu toate acestea, îmi propusesem deja să-l educ, să-i povestesc despre viaţă, încetul cu încetul. Credeam că a sosit momentul şi încercam să nu bag în seamă pantofii care musteau de sînge, la fiecare pas.

Am trecut, cu el în braţe, pe lîngă o groapă adîncă, neîngrădită şi, ţinîndu-l strîns, înspăimîntată, i-am explicat, vorbind foarte clar şi răspicat, ca să mă înţeleagă: ” Dacă aluneci acolo, mori, ai înţeles?! Să fii foarte atent, atunci cînd te joci, să nu cazi în groapă! Asta înseamnă moarte, PUR ŞI SIMPLU! Bebeluşul mi-a răspuns cu un gîngurit dulce şi atunci mi-a trecut prin cap că el nu ştie ce e aia moarte. Că n-are cum şti, iar eu n-am cum să-i explic. Gîndul m-a destabilizat.

Eram din ce în ce mai slăbită.

Şi apoi, m-am întîlnit cu bunica mea cea moartă de cinci ani; venea spre mine. Sobră, dreaptă, agilă şi puţin ironică, aşa cum mi-o amintesc acum. M-a privit fără să zică nimic, mi-a luat copilul din braţe şi mi-a făcut semn să merg cu ea. Şi atunci mi-am amintit că bunica era – ca să vezi! doar în vise se întîmplă aşa minuni! – directoarea unui adăpost pentru femei chinuite. Aşa spunea. Dar eu nu eram chinuită! În orice caz, nu mă simţeam deloc chinuită, în acel moment. Doar obosită. Şi am plecat împreună…

Am ajuns şi i-a poruncit unei femei fără chip să-mi dea o camera. Am intrat; camera era foarte înaltă, dar mititică şi în ea era doar un pat de fier; fereastra dădea spre o curte în care cîţiva copii jucau baschet. Am vrut să mă aşez pe pat, dar atunci am observat în ce hal eram. Fusta mea verde era maronie. I-am spus bunicii că vreau să mă spăl, să fac un duş şi ea stătea cu copilul în braţe, clătinînd tristă din cap. Am găsit baia, avea un duş fix agăţat de tavan, neprietenos; am rămas nemişcată şi fără să mă dezbrac, sub jetul de apă. Am stat, am stat, am stat… Apoi, m-am întors în camera repartizată mie şi m-am întins pe pat.

Ştiam că o să mor, dar eram atît de liniştită…

Am auzit, din camera vecină, voci de femei şi rîs de copil. Erau la cafea, multe femei gureşe, totul era în regulă: bunica mea stătea la cafea cu vecinele, aşa cum o văzusem de atîtea ori… Iar copilul meu era pe mîini bune, bunica era tînără, în putere, responsabilă; avea să aibă grijă de el…

Şi am auzit-o spunînd, povestindu-le celorlalte:
soi rău… mucoasa asta s-a găsit să facă un copil din flori cu bărbatul alteia…  asta e… sîngele apă nu se face…

Sînge, sînge, copil din flori, sînge, apă, flori, copil din flori

Nicicînd n-a fost o moarte mai împăcată, pentru că mă gîndeam: asta am vrut! Să fac un copil şi să iubesc… să fac un copil şi să iubesc… Şi am murit, cuminte ca şi cum aş fi adormit, ca atunci cînd eşti rupt de oboseală şi ştii că peste două secunde o să fii adormit.  Sau mort – ori una, ori alta, ce mare diferenţă…
…………………………….

Cînd a sunat deşteptătorul, cîteva clipe bune nu am ştiut dacă fusesem moartă sau numai visasem. Dar nu părea să fie nimic cumplit în toată povestea. Era ca şi cînd avusesem cîteva proiecte, modeste, şi mi le încheiasem. Apoi, mă retrăsesem în cel mai liniştit mod posibil… apăsîngerînd…

76 thoughts on “Apăsînge

  1. geluodagiu

    Asta cautam toti. Echilibrul.

    Daca reusim sa impacam in noi ideea ca traim pe viata si pe moarte, daca traim visul ca pe realitate si invers, daca totul in jurul nostru este in culori complementare amestecate la bunul simt, nu insa in parti strict egale(pentru a evita griul), daca strabatem timpul in ambele sensuri, fara teama ca la batranete vom da in mintea copiilor si in copilarie vom dori sa devenim cat mai repede maturi, daca vom privi si izvorul si marea cu aceiasi bucurie sau tristete…

    Am in fata un scaunel. il privesc cu dragoste. Scaunelul este un obiect expus intr-o galerie de arta. Pe o etichete langa el scrie simplu,”viata” si se vede si semnatura autorului:Andreea.

    Toti ma cred snob ori nebun(ce-o fi vazut asta la un scaunel cu 3 picioare?).

    Scaunelul are trei picioare de lungimi diferite. Unu’ colorat in albastru, altu’ in galben si al treilea in verde sau unul rosu, altul alb si al treilea roz, nici nu conteaza. Eu vad un scaunel care are doar trei picioare si tocmai din acest motiv este in echilibru, indiferent de suprafata pe care este expus.

  2. Joiana

    Io nu vă cred, domnu’ Gelu! Iaca io stau ş-ascult mai ceva ca la tezaur flolcloric şi viaţa satului la un loc! Mi-am tras şi vreo două scaune că nu-ncap pe unu’! Pâr, pâr, i-auzi, lele!

  3. geluodagiu

    jaco,

    Iti mai dau o varianta:

    Combinatia cealalta(rosu +albb=roz), adica

    Roz, ai? Tu-ti Rusia ta de japonez!

    Joiana,

    Ai grije sa nu-ti prinzi coaiele(pardon outele) intre scaune. Si nu-mi e clar daca paraitul e de la scaune sau ai deja pe izmene o combinatie de rosu si negru(rosu+negru=maro)

  4. Joiana

    Îuliuuu, domnu’ Gelu! Nu bre, nu-s stricată la burtă. Orişicum, matale văd că te pricepi la toate, dară mai ales la izmene. Eşti doctor de cur, ăăăă, cum îi zâce, proctolog?

  5. Ana

    Muză,

    Ba mie mi-a plăcut apăsângea ta. Şi eu visez numai năzbâtii. Iar visul cu străbunică-mea, Vasilichia, pe care-o vizitez în casa ei deja demultă, din august ’77, şi cobor greu în mormânt, că n-are scări ca la egipteni, iar ea-mi întinde părul ei alb şi extrem de lung, să-mi fie un fel de liană ajutătoare, e unul recurent. O dată la cinci ani.

    Pe urmă, cel mai vechi vis pe care mi-l amintesc. Are vreo 35 de ani, dacă nu mai mult. Eram lup. Frumos, cu dinţii ascuţiţi şi cu chef de joacă. Aveam o blană de culoarea oţelului şi-mi plăcea să alerg în zăpadă. Fragmente din ăsta se reiau câteodată în alte vise, fără nicio legătură cu ele.

    Unul dintre cele mai frumoase? Zbor deasupra sinagogilor din Cracovia. Mă ridic fără să fâlfâi, că n-am din ce, şi în timpul ascensiunii îmi decid direcţia. Nimic aleatoriu, dar şi nimic prestabilit. E mereu lin şi tandru visul ăsta.

  6. geluodagiu

    Joiana,

    Asa este, mi-am luat doctoratul in cur(te-am plagiat) dar nu mai spune asta nimanui, ca iar sar analisti politici pe mine. Am devenit doctor in cur pentru a analiza produsul acestuia si apoi sa trag concluzii cu privire la circumvolutiunile stomacului(stii ca totul trece prin stomac, chiar daca unii ii spun creier).

  7. Joiana

    Îuliuuu, domnu’ Gelu, vi să-ntâmplă des să sară lumea peste matale? În baliga mea ai stat mult cu nasu’? Să ştii că io am grijă să mănânc numa’ gazon!

  8. geluodagiu

    Joiana,

    Peste mine mai rar. Mai mult pe sub mine.

    Nu e important ce mananci. “Stomacul” sa-ti mearga.

  9. curat năzbîtii, Ana. Nora nu are de ce să se teamă. sînt doar un fel de exorcizări. 🙂 şi apoi, nu a fost un coşmar. chiar deloc nu a fost.

  10. Ana

    Aia ziceam şi eu, muză. Niciun coşmar. Vise. 🙂

    Dar nu cred să te miri de când cu nimfa mâncătoare de mămăligă închipuită… 😉

  11. Ana

    Muză,

    Nu pricepui nică.

    Gelu,

    Acu’ nu pricepuşi tu. Noi am vorbit zilele trecute despre un vis de-al meu, cu nimfa. Ce legătură făcuşi, domnule? 🙄

  12. geluodagiu

    Andreea,

    Cu trei picioare, e de bine. Cu patru are toata lumea. Cu cinci e deja experimental(creatie prea moderna pentru mintea mea).

  13. Joiana

    Domnu’ Gelu, aşa mai păţăsc şi io. Când sâmţî matale odată creieru’ că să umflă ca păsatu’, dă focu’ mai mic şi pune un capac. Că dupe aia, dacă nu faci matale cum te-nvăţ io, te pişcă şi trebuie să pui brusture, miere şi gălbenuş.

  14. geluodagiu

    Joiana,

    Zici ca sunt prea inalt daca mi se umfla creierul in sus si nu mai pot intelege ce se intampla pe sub mine(ca pe deasupra, mai rar) ?

  15. Joiana

    Domnu’ Gelu, io zâc să îţi pui o pălărie, un chipiu, un coif, ce-ai găsi, că de la soare mai rău păţăşti. Dacă nu să poate, ţine-o bine îndesată, cu amândouă mânecile.

  16. Joiana

    Domnu’ Gelu, da’ altceva voiam să te întreb. Matale eşti tot paranormal ca mine? Că iote, deşi nu văd, parcă sâmt un oareşce, un flecuşteţ, ori numa’ o părere. Şi câteodată unii uamini parcă ar vorbi ca alţii şi călcătura sună aidoma. Când să-ntorc capu’, nu-i nimica sau aşa ca cum s-ar zâce. Ai?

  17. Joiana

    Şi câteodată chiar parcă sâmt în nări miros de la sud de Dunăre. Da’ nu, nu dă la castraveţii muraţi mi să trage! Nici de la trandafiri! Ce-o fi? Matale ce zâci?

  18. geluodagiu

    Joiana

    si eu gandesc cate odata ca poate gresesc crezand ca si ceilalti sunt ca mine, dar traiesc cu speranta ca n-oi gresi mereu.

    E ca si pedeapsa cu moartea. Mai bine sa lasi in viata 10 criminali, decat sa omori din greseala un nevinovat

  19. Joiana

    Păi, da, doamna Andreea. Mie, mai acu’ vreo doo zâle, mi-a venit prin poştă rătăcită o carte de să pierdusă acu’ nouă ani! Avea ş-un titlu curios, ceva cu “Făcătura zilei”. Da’ sâgur nu io eram adrisantu’, că era despre nişte muieri chinuite, poate luate chiar de pe la sud de Dunăre şi vândute în toată zările. Iară cartea era semnată de o tânără creştină, de vreo opşpe ani.

  20. geluodagiu

    Banuiam eu ca sughiti, Andreia. Vedeam ca iti tii respiratia si cred ca ai si baut…apa, sa treaca. Ma gandeam sa te sperii cu ceva(am auzit ca si asta e o motoda de a alunga sughitul)

  21. Virginia Falusian

    Doamna Andreea, nu-mi prea place titlu, era mai smecher “Apăsîndge” -- zici ca-i din aromana veche.

  22. aşa e, doamna Virginia, nu m-am priceput…

    Cucuveaua-mbufnată,
    S-nu ti-aflai d-iu ti-ai aflată.
    Ți eșț-ahât blâstimatâ,
    Și-ahât multu-nfârmacatâ.
    Pi cathi casă ai stată
    Ș-pi cathi ugeac ai cântată,
    Di timel’i s-au răvăită
    Ș-oamiñil’i tuț au murită,
    Ș-oamiñil’i tuț au murită.

    Casa-țea țe te-alinashi,
    Dupâ ţină di cântați,
    Eara-unui celnic mare,
    Ți-oili n-avea misurare.
    Cai cu iape-misticate
    Şi mule multu mușate,
    Avea hil’i, avea nurări,
    Tuț cu feate ș-cu ficiori,
    Tuț cu feate ș-cu ficiori.

    Pi casă de-anda-i cântași,
    Parca stroflu îl bâgași
    Oile se-ngălbedziră
    Ș-pân de una apsusiră.
    Mule ș-cai t-ună muceară
    Păscându s-anfârmâcară,
    Di s-dusiră hil’i, nurări,
    Cu feate, cu tuț ficiori,
    Cu feate, cu tuț ficiori.

    Cas-armase pundixită
    Și di oameni nimutrită
    Pân-câdzu și-s fațe pade
    Ș-criscu iarbă ș-livade.

  23. geluodagiu

    Ma bucur ca-ti place Phoenix

    Voiam si eu sa postez, dar ma temeam ca cineva se va simti pe la muzeul satului si cica asta nu e bine.

  24. Cucuvea îmbufnată,
    Să nu te găsesc unde te-ai afla!
    De ce ești atât de blestemată
    Și atât de otrăvitoare?
    Pe care casă ai stat?
    Și pe ce ulucă ai cântat?
    Din temelii s-a dărâmat
    Și oamenii toți au murit,
    Și oamenii toți au murit.

    Casa cea pe care te așezși
    După ce cântași
    Era a unui om de frunte
    Ce avea oi nenumărate
    Și cai cu iepe amestecați
    Cu catâri foarte frumoși,
    Avea fii, avea nurori,
    Toți cu fete și cu feciori,
    Toți cu fete și cu feciori.

    Peste casa pe care cântași înainte
    Parcă prăpădul îl aduseși,
    Oile se îngălbeniră
    Și până la ultima muriră.
    Catârii și caii se împreunară,
    Păscând ei se otrăviră,
    Încât se duseră fiii și nurorile,
    Cu fetele și cu toți feciorii,
    Cu fetele și cu toți feciorii.

    Casa rămase părăsită
    Și de oameni nemaivăzută
    Până căzu și se făcu o padină
    Și crescură iarbă și livezi.

  25. Seva Tudose

    andreea,

    se spune că atunci când visezi că ai murit,ți-a murit moartea,vei fi veșnică 😀

    eu una rar visez,ori mai bine zis,când mă scol nu am amintirea vreunui vis,frumos ori urât.Dar așa de mult îmi doream să vină în vis mama mea,chiar mă întrebam de ce nu o visez niciodată…ziua mă umflam de plâns de dorul ei…

    ca anul acesta,țin minte clar, pe 1 iunie când mama mea s-a prăpădit,am visat-o noaptea și se făcea că a înviat din morți,vorbea cu mine,parcă o văd ce repede mergea pe trotoar… am fost așa de fericită,a crescut carnea pe mine,i-am mulțumit lui Dumnezeu ptr.acel vis minunat !

  26. geluodagiu

    Eu am crescut cu ei si cu Sfinx. Nici mie nu-mi place tot.

    In vremurile acelea gastile duceau la acte de creatie. In orice grup de prieteni exista cel putin un talentat la poezie, un pasionat de muzica, unul cu inclinatii spre arte plastice, un priceput la electronice si grupurile erau aveau in comun , cartile citite, spectacolele(teatru, film) vazute…

  27. Bravo, Raj. 😀

    Că multe văd că se întâmplă peste noapte. Unii din brazi se fac tufiş, alţii vopsesc cioara. Mă bucur că nu e şi cazul tău.

  28. Edle

    Da’ ati scris, nu v-ati incurcat!

    Mi-a fost dor.

    Ana, foarte frumos, bijutereaso! Vreau si eu. Niste cercei! Si o tigara, asa, de pofta.

    Nora, da sa (te) pup!

    Andreea, mi-a placut intotdeauna cum suna “copil din flori”.

  29. raj pupa fata

    Tui logarea masii ! La Pandoras trebe sa te loghezi ca sa debitezi oarece. Fiumi e cu tiru in Europa, fimea nui acasa. Io nu le am cu calculatoarele astea. Datimi un tractor, o batoza, o masina si le depanez de dracii le gaseste. Ma uit ca curcanlemne, nica nu stiu. Va pup de va sufoc pe toate domnitele de pe forum, da mai mult pe Edle ca umblat creanga. La cei buna logarea ? Poate ma destupa si pe mine careva la neuron, desi nare sanse

  30. raj pupa fata

    Nora 62: cine va suparat fermecatoare olteanca ? Tulinoasedemagar! Io is nalt ca bradu, prost ca gardu

  31. Edle

    Seva draga, nu prea am facut poze, acum mi-am dat seama. Am fost prea prinsa de… tot. Mai rau e ca am promis poze cu copiii la intoarcere si, cand ma uit pe telefon, aveam… doua. 😆

    N-am putut totusi sa-i rezist micului Portofino la apus de soare. Iar Porto Venere… il gasesc de fiecare data mai fermecator. Prin locurile astea au poposit Shelley si Byron. De altfel, se mai numeste si Golfo dei Poeti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *