Dear Leonard,

Sigur nu m-ai auzit aseară, stăteam cam departe de tine, la început chiar pe bordura din faţa clădirii ăleia odioase pe care ai avut-o în faţa ochilor timp de trei ore jumătate, lumea se tot foia şi tot credea că eşti un trubadur când mie mi-ai părut mereu cavalerul apocalipsei, aşa că-ţi spun acum câteva lucruri. Sunt sigură că eram multe şi mulţi acolo care am fi urlat “Leonard, you’ve fucked me up” de nu ţi-ai fi ţinut tu pălăria aia în mână şi de n-ai fi cântat atât cu ochii închişi, întors către tine, aşezat în găoacea aia în care îţi coci gândurile de vreo câteva decenii, după care ni le arunci nouă să ne luptăm cu ele şi dacă n-am fi avut senzaţia că ceva mare, ceva foarte intim se petrece acolo şi orice intervenţie, orice, cum să spun, schimb? ar fi o impietate. Aşa că am rămas fiecare legat în sine, cu vorbele vărsate înauntru. Dracu’ să te ia, Leonard.

Ai început cu “Dance me to the end of love”. Şi te-am simţit slab atunci. Da. Nu mă ţineai cum eram obişnuită. Chiar mi-a trecut cu o coadă plină de solzi zornăitori un gând prin cap cum că gata, am dansat ce am dansat, dar aici se opreşte dansul nostru, al meu şi al tău, Leonard. Mă şi vedeam uitând dracu’ de tine după 15-16 ani (nici nu mai ştiu câţi sunt) în care m-am tot întors, în care mi-ai tot otrăvit mintea şi mi-ai pus lentilele pe care tu le-ai vrut între mine şi lume. Nu, nu erau alea rozalii pe care le-ai purtat tu, la un moment dat aseara şi pentru al căror aer rock’n’roll te-ai scuzat în felu-ţi caracteristic. Mă bucuram că-ţi fac parastasul, căutam un cuţit cu care să te ciumpăvesc aşa cum ştiu mai bine, să te bag într-un album dosit pe undeva şi să te scot la bătrâneţe, când aş avea şi eu urechi mai mari şi degete mai anchilozate şi să te arăt nepoţilor, învăluind totul într-o boare de ironie şi nostalgie, aşa cum e decent la senectute.

Şi cum le chiteam eu pe toate în minte, ai continuat cu “The Future”. Repent, repent, repent, I wonder what they meant. Iar the sublime Webb Sisters, cum le zici tu, te urmau, dar încă nu venise timpul pentru mine, sertarul era tot deschis şi jur că mai aveam puţin şi-ţi făceam vânt acolo, cu toate ale tale.

Dar nu se putea, nu? Nu se putea să te simt tot aşa şi să-ţi spun dracului odată adio, nu? Ai aruncat iar năvodul, nu? Pescar de oameni. Şi m-ai prins. Like a fish on a hook. Iar. Cu “Bird on a Wire” şi încercarea ta de a te elibera. How about me, Leonard, am scrâşnit atunci şi am mai aprins o ţigară.

Şi dacă n-aş fi ştiut. Dacă n-aş fi ştiut că vine iar the Darkness drinking from your cup. Habar n-ai tu cât pot eu bea. Dar vezi tu, Leonard, ştiam. Că ăştia din presă au obiceiul de a împrăştia “setlistul”. Ce nume inofensiv pentru un instrumentar ca al tău. De acolo n-am mai avut scăpare. Iar cu “Sisters of Mercy” ştii că nu mă păcăleşti niciodată. Şi m-ai mai învăţat încă o dată ceva total inutil, o altă piatră legată de picioare, şi anume cum să nu spun adio.

Dar să am eu părul like a sleepy golden storm? Apoi, tu cu mila, Amen. Iar m-ai legat, m-ai făcut martor la toate nălucile tale, m-ai aruncat iar pe urmele lor, cu vindecări pe care le tot invoci, şi răni pe care le oblojeşti azi ca să le adânceşti mâine, cu zidul Berlinului pe care îl vrei înapoi şi un sfânt Pavel cocoţat pe el, cu povestea lui Isaac şi Abrahaam, cu luptătorii tăi, cu promisiunile pe care ştii că nu le vei ţine, iar eu mă uitam aseară şi te credeam ca atunci când aveam 16 ani şi te ascultam lacomă, cu urechile, cu dinţii şi cu palmele în camera mea, cu pătura trasă peste cap. Mă cam înţeapă ochii, Leonard. Suzanne, Alexandra şi Marianne pe unde or fi?

Scuză-mă, te-am întrerupt, ce spuneai? I tell the truth, I didn’t come to Bucharest to fool you. Şi lumea râde şi râd şi eu chiar dacă mă gândesc că ai mai adaptat versul ăsta şi la Budapesta, şi la Paris, şi la Gent şi dracu’  ştie pe unde ai mai umblat tu în vara asta. La noi, vii mereu toamna. Şi m-am pomenit iar îngânând ca proasta “wash my heart, Leonard, wash my heart”. Waiting for the miracle. Chiar şi acum, când scriu asta, cu tâmplele-mi plesninde, I smile when I’m angry, I cheat and I lie. Tu cum te mai descurci, Leonard?

 

Sincerely,

N.

283 comentarii la “Dear Leonard,


  1. 1
    Ana:

    Hetairă. 😉


  2. 2
    Nora:

    Doar îţi spusei că sunt cuminte. 😀


  3. 3
    Ana:

    Hetairă de lupanar alexandrin. 🙂

    Să-nţeleg că ueiting for ză miricăl e pentru mine, da? 🙄


  4. 4
    Nora:

    E. Şi pentru toţi ăia care încă se uită cu ochii căscaţi la ei şi la lume.


  5. 5
    raj:

    Samana cu cantareata aia desculta. Ca atitudine, vreau sa zic. Cum ii zice ? ca am un lapsus, un gol in cap… mi se pune za pata


  6. 6
    Nora:

    Cesaria Evora. 🙂


  7. 7

  8. 8
    raj:

    Nora, da` fata aia Val-one perche nu mai scrie ? Sper sa fie sanatoasa


  9. 9
    Ana:

    Uneori, chiar şi mie-mi trece prin cap că Raj sunt eu. Nu glumesc. Îmi trece, mă scutur niţel din cauză de posibilitate imposibilă, dar nu mi se face niciodată frică. Recunosc, nu mi s-a mai întâmplat niciodată cu altcineva. Ăsta e cu adevărat un fapt bizar.


  10. 10

    acum, citindu-te, mi-am dat seama că mie mi-a fost frică să-l văd şi să-l aud din nou. am fost la primul concert -- am intrat indiferentă şi am ieşit plutind printre norişori. poa` să mîrîie Jaco 20 de ani -- ce a fost acolo, cum s-a auzit, felul în care te învăluia totul -- instrumentele, versurile, tristeţea, Vocea, pacea, publicul, empatia, emoţia, frumuseţea, pînă la urmă…

    dar m-am temut să nu văd din nou acelaşi lucru. mi-a fost frică să nu descopăr un şablon în spatele farmecului. ţie nu ţi-a fost? că văd că erai gata-gata să-l scoţi de la inimă? 🙂


  11. 11
    geluodagiu:

    Asa cum spui tu aici ca ti-a fost frica sa nu vezi acel sablon bine pregatit si vandut apoi celor deja pregatiti(de publicitate, sau din snobism) sa-l cumpere, tot asa se simte si frica cand apare cineva cu altfel de convingeri. Frica se transforma intr-un atac colectiv, galagios, ce se pretinde argumentat, scopul fiind acoperirea vocii intrusului. Persoanele de pe acest blog se exclud de la cele insirate de mine aici.


  12. 12

    tronc, Mariţo!
    mai sînt şi alte frici de şabloane. de pildă, mie mi-e frică de ele în dragoste, la muncă, în relaţiile între oameni şi chiar şi spre cimitir, pe ultimul drum.

    viaţa e plină de şabloane, Gelu.


  13. 13
    Jaco Pastorul:

    Eu?! n-am spus nimic! De fapt Gelu incearca sa spuna asa mai pe ocolite ca Leonard Cohen e varza. 🙂


  14. 14
    geluodagiu:

    stiu ca mai sunt si alte frici, ca doar fiintez si eu in lumea asta. Ultima mea fraza era un fel de scut 🙂 . M-am obisnuit ca cele scrise de mine sa fie reduse la un singur numitor, dupa care urmeaza atacul. Incercam sa am umor(amar)


  15. 15

    eu n-am spus c-ai fi spus ceva. eu spun c-ai fi putut spune, dacă n-ai fi spus deja de 100 de ori.


  16. 16
    geluodagiu:

    Jaco,

    Eu nu am spus varza, pentru ca mi-era teama de…politica blogului.


  17. 17
    Jaco Pastorul:

    Nu trebuie sa-ti fie teama Gelu, ce-i adevarat e adevarat, n-ai ce-i face! 🙂


  18. 18
    andreea:

    deci eu cred că sînteţi morţi de invidie că unul şi mai boşorog decît voi ne suceşte minţile.


  19. 19
    Jaco Pastorul:

    Domle, eu recunosc ca sunt invidios, dar nu ca va suceste voua mintile, ci pentru ca asa afon cum e (din 5 note pe care le “canta” 4 sunt false) poate sa castige bani, si nu putini. Pentru mine e un mister.


  20. 20
    geluodagiu:

    Jaco,

    daca ma incurajezi mai mult, as putea spune ca si ce a scris acest om, in opinia mea, se potriveste cu ce si cum canta. Ma intreb cum poate un grup destul de mare de receptori sa inghita mediocritatea pe post de calitate. Frank Sinatra, se incadreaza, dupa mine, in acelas curent.


  21. 21

    aşa, băieţi, luaţi-vă de mînuţă.


  22. 22
    Jaco Pastorul:

    Eh, Gelu, se pare ca aici ne despartim. Ce-a scris Leonard nu m-a interesat, pentru ca eu sunt o fire muzicala, nu poetica, dar ce canta Frank Sinatra imi place la nebunie.


  23. 23
    geluodagiu:

    Ce canta. Asta este adevarat. Eu vorbeam de persoana.


  24. 24

    aha.
    şi tu, Gelu, eşti în măsură să apreciezi mediocritatea vieţii cuiva?
    eu nu m-aş hazarda să spun aşa ceva nici despre vecina mea, pensionară, care se uită toată ziua la telenovele.


  25. 25
    geluodagiu:

    Jaco,

    Ca sa fiu inteles mai bine, gandeste-te si la Horia Brenciu, care incearca si el o reteta asemanatoare. Nu am fost atent daca poarta si el palarie. Ca veni vorba de palarie, imi fuge gandul la Charlie Chaplin. Muzica, ca sa vorbim doar de aceasta latura a personalitatii lui, face ca palaria sa-i devina celebra si nu invers.


  26. 26
    geluodagiu:

    Andreea,

    Nu vad de ce nu-mi pot spune parerea. Pe vecina ta nu am vazut-o pe vreo scena. Si nu inteleg de ce sa fugim de hazard. E oare mai bine sa stam pititi, sa vedem cum decurg evenimentele si apoi sa ne situam in tabara recunoscuta ca invingatoare?


  27. 27
    Jaco Pastorul:

    Gelu, pentru ca viata privata e bine sa ramana privata. Viata artistica poate fi comentata, uite cum fac eu acum, Brenciu, dpdv muzical e varza.


  28. 28

  29. 29
    geluodagiu:

    Jaco,

    Daca la Sinatra ne-am despartit, vad ca la Brenciu ne dam iarasi mana.


  30. 30

    (Doaaaamne! că obraznică mai sînt!!)


  31. 31
    geluodagiu:

    Jaco,

    Mai stiu un baiat. Stefan Babica Jr. Talentat, muncitor(cum iti place tie).

    Si ce daca?


  32. 32
    Nora:

    Of, iar!

    S-o iau cu începutul. Andreea, nu, nu aveam temerea asta. La urma urmei, am ascultat piesele lui de mii de ori, şi era mereu aceeaşi chestie. Din partea lui. Că din a mea, observam mereu alte lucruri, aveam alte trăiri. Aşa că nu văd de ce ar fi un concert diferit în sensul ăsta faţă de ascultatul meu acasă.

    Când am zis în “scrisoare” că simţeam că gata, s-a terminat, la altceva m-am referit. Parcă i-am simţit oboseala în primele două piese, parcă se stinsese scânteia -- ca să folosesc un clişeu. Dar nu, mă înşelasem. M-a pocnit iar. Ca-n prima zi.


  33. 33
    Nora:

    Jaco, nu-mi pasă că Leonard Cohen cântă 4 note din 5 fals. Nu că n-aş avea serioase dubii asupra aprecierii tale. Nici până acum n-ai înţeles că omul e mai mult un fel de poet şi că e o chestie nemaipomenită că poezia, până la urmă, a strâns 15 000 de oameni la Bucureşti.


  34. 34
    Nora:

    Domnule Odagiu, mai nou vă stau şi pălăriile în gât? Cum trebuia să se prezinte? În salopetă de muncitor? Altfel, e snobism sau cum?

    Nu vă obosiţi să-mi răspundeţi.


  35. 35
    geluodagiu:

    Nu e snobism, e pacaleala.

    Daca vezi ca o anumita parte dintre oameni, rad cand le arati indicele, nu ramane decat sa le arati ce asteapta sa vada si devii un “bun” actor de comedie.

    Idem si cu palaria. Artistii numesc astea, cioace.

    Nu artistul e snob(cu sau fara palarie). Snobi sunt cei care pun botu’.

    Nu am obosit prea tare. Cred insa ca ma obosesc de geaba.


  36. 36
    Nora:

    M-am săturat de veninul dvs.

    Textul de mai sus e unul profund subiectiv. E o scrisoare de dragoste. Dvs. aveţi mojicia de a veni şi a-mi spune că bărbatul pe care-l iubesc e un prefăcut, un ipocrit, iar eu sunt o snoabă etc.

    Hai, marş, încă o dată!


  37. 37

    nu, Nora, aşa e. cred că nu cîntă mai mult de o octavă şi jumătate, întindere, iar notele sînt deseori un pic mai sus, un pic mai jos… pentru o ureche antrenată şi intransigentă, naiba ştie, o fi un chin să-l asculte pe Cohen. dar nu contează. 🙂 asta nu pricep ei -- că nu contează asta.
    e ca un amant sensibil care nu face cine ştie ce cu organul principal, dar inventează chestii, inventează, inventează…


  38. 38
    geluodagiu:

    andreea,

    care e acel organ principal? Probabil de aici pleaca toate neintelegerile.


  39. 39
    Nora:

    Mda, nu pricep şi pace. Am zis mereu că-mi dau seama şi eu că nu e cine ştie ce muzician, dar e ALTCEVA acolo!

    Dar, pe de altă parte, mă mai gândesc şi la alţi muzicieni care i-au preluat piesele. Şi pentru ăia o fi un chin? Nici ăia nu se pricep la muzică?

    Jaco, Nick Cave, Tori Amos, Nina Simone, Judy Collins (care l-a şi împins să cânte când era cunoscut doar ca poet), Neil Diamond, de exemplu, ştiu să cânte? Sau şi ăia falsează?


  40. 40
    geluodagiu:

    Stiti ca eu nu folosesc cuvinte urate. Nici acum nu o voi face. Redau doar intre ghilimele un text:

    “De s-ar semana si pule

    Cum se seamana legume,

    Ai vedea prin aratura

    Numai capete de pula.

    Si-ai vedea atunci fetite

    Cum ridica la fustite

    Ca sa ia din aratura

    Cel mai mare cap de pula.”


  41. 41

    organul vocal, Gelu. la mine-n dormitor se cîntă mult. măcar “La donna e mobile” să ştie să cînte respectivul.
    da’ ce credeai?!


  42. 42
    Nora:

    Nu, domnule Odagiu, dvs. nu folosiţi “cuvinte urâte”. Dvs. creaţi o atmosferă urâtă şi exprimaţi numai lucruri urâte. Sinceră să fiu, cuvintele ar trebui să fie ultima dvs. preocupare.


  43. 43
    geluodagiu:

    Nu-mi place fatarnicia si de cate ori o constat imi place sa o arat cu degetul(ca alt organ principal nu e potrivit).

    Poate ca aceasta concuzie dintre urmatoarele ghilimele(eu nu folosesc cuvinte urate), care poate fi banuita de misoginism, are si un sambure de adevar:

    “Pula, pizda, coaiele,

    Cand incep razboaiele,

    Pacatosul de lindic,

    Se preda la inamic.”


  44. 44
    Ana:

    Nu-mi place.


  45. 45

  46. 46
    geluodagiu:

    Pacat ca nu cunosc parerile unora, din perioade anterioare. Puteam atunci constata cu argumente, in ce masura, maxima dintre ghilimele se verifica.

    Sigur ca atunci cand nu spun lucruri asteptate, creez o atmosfera urata.


  47. 47
    Ana:

    Atmosfera, Nora. Nu văd niciun motiv de dispută. Ce dracu, ne scărpinăm ca maimuţele? 🙄

    O scrisoare, chiar şi deschisă, e o scrisoare. Ori poate m-am tâmpit eu.


  48. 48
    geluodagiu:

    Ana,

    Nici mie nu-mi place.

    Cu toate astea de multe ori se intampla, asa cum o spune folclorul asta de mahala. Eu am copilarit intr-o mahala si crede-ma ca multe ziceri de genul asteia, pornesc de la un sambure de adevar trait, nu imaginat.


  49. 49
    Nora:

    Mda, Ana. Aşa se simt unii buric de judecător şi mână de călău. Chit că plesnesc în gol şi doar fac praf.
    Mai sunt şi mândri, zici că sunt unşii divinităţii şi că au o misiune de-a dreptul. E adevărat, nu ascund faptul că le produce o deosebită plăcere vânătoarea asta de vrăjitoare.


  50. 50

    eu am început. eu i-am zgîndărit. trebuia să tac dracu’ din gură. 🙁


  51. 51
    geluodagiu:

    Nora,

    Daca citesti mai atenta ce am scris, vei constata ca vorbesc la modul general, ca imi iau si masuri sa nu fiu inteles altfel. Cu toate astea tu reactionezi ca si cum te simti vizata.


  52. 52
    geluodagiu:

    Andreea,

    Ce ai facut? Stiai doar ca “ala” trebuie ignorat sau in cel mai bun caz intepat, lovit, ironizat, injurat, omorat si acoperit cu ceara de viespe, sa nu miroasa urat in cuib.


  53. 53
    Nora:

    Andreea, nu Jaco mă enervează. Mă aşteptam oricum, chiar m-am mirat că n-a zis nimic de ieri. Odagiu mă scârbeşte de-a dreptul. Dar asta reuşeşte indiferent care e subiectul discuţiei. E alunecos şi asta nu suport. Organic.

    Domnule Odagiu, lăsaţi prosteala de doi bani cu mine. Că nu ţine. Vindeţi-o în alte părţi, v-am spus şi v-am tot repetat că nu aveţi succes aici, oricâte tentative jalnice de alianţă aţi face.


  54. 54
    Messalina:

    Ah, Gelu… Eşti horny azi sau doar ai prins vreun guturai de toamnă? Rrrrrrr… Te-am prins în ziua bună din lună? Îţi expui fanteziile agricol-sexuale? Cam păşunist pentru mine, dar deh…


  55. 55
    Ana:

    Muză,

    Se spune să tacdracu. 😉


  56. 56
    geluodagiu:

    Messalina,

    Stiu ca fetele pe care le joci tu pe aici se feresc de ciobani, sau mai bine zis de ciobaneasca(imi spuneau cei din mahala ca se defecteaza pasarica si nu prea mai e cautare pentru lejeritate). Fanteziile nu erau ale mele.


  57. 57
    Danny:

    Foarte haioasa discutia intre Nora si Gelu. Ma distreaza tot timpul, Gelu este “alunecos”, iar Nora este foarte prompta in dracuieli. Pe mine ma distreaza, pe voi cum va…………..???


  58. 58

    le-am spus “boşorogi”!!
    n-or să mă ierte cît or trăi! 😥
    de parcă eu aş fi vreo codană… sau… fătucă…


  59. 59
    Danny:

    Nora, vrei sa dai manuta cu mine? Amandoi am intrat in zodia noastra. Cine da primul un bairam?


  60. 60
    Messalina:

    Continuă, pisoiaş. De ciobani nu mă feresc, au contraire. Doar de muşchiul de copac şi de obiectele de decor în general. 😉 Păşunea nu are legătură cu ciobanii, cocoşel. Doar cu hrana oilor.

    Zici că nu erau ale tale? Of, nici măcar atâta n-ai… 🙄


  61. 61

    da Ana, o să tacdracu, tacdracu, tacdracu, tacdracu, tacdracu, tacdracu… de acum încolo. 🙂


  62. 62
    Nora:

    Nu vreau, Danny, să dau “mânuţa”! Nu-mi aduce aminte!


  63. 63
    Nora:

    Ei, acum. Lasă, că domnul Odagiu văd că e îngrijorat de elasticitatea “păsăricilor” şi nu mai are nimeni greţuri la libidinoşeniile lui.


  64. 64
    Danny:

    De ce anume sa nu-ti aduc aminte? N-am dat manuta niciodata, asa ca putem incepe de acum. Nu m-am referit sa-ti cer manuta, inca.


  65. 65
    Nora:

    Nu putem începe, Danny.


  66. 66
    Danny:

    Ba putem incepe, Nora. Astept manuta ta.


  67. 67
    Nora:

    Aşteapt-o. 😆


  68. 68
    Ana:

    Terminaaaaaaaaaaaaaaaaţi! Vărs! Daţiodracu! 😥


  69. 69
    Danny:

    Acum 10 minute, cineva a facut infarct in mijlocul strazii. Ma uit la el. Smurdul a venit in 10 minute. Il resusciteaza. Nu da semne de viata. Il cunosc sau il cunosteam, nici eu nu stiu sigur. Ce dracu’ sa mai astept.


  70. 70

    să te ţin de frunte, Ana?


  71. 71
    Ana:

    Nu-i nevoie, muză, că e cu spasme şi-ţi rupi mânuţa.


  72. 72
    Nora:

    Na, să ne treacă.

    Şi ca să fie treaba-treabă:


  73. 73

  74. 74

    Eternal Sunshine of the Spotless Mind…


  75. 75
    Jaco Pastorul:

    Nora, am stat si m-am gandit ce nu e in regula cu Leonard Cohen. Si raspunsul mi l-ai dat chiar tu. Neregula, zic eu, a fost atunci cand a fost sfatuit sa se apuce sa “cante”. Eu sunt convins ca cea care l-a sfatuit a facut-o cu bune intentii si cu mare gratitudine dar nu cu prea mare pricepere. E clar ca omul are cateva atuuri, e un mare textier , are o voce grava, arata cool, are charisma. Dar habar nu are sa cante. Canta fals. Andreea zice de o octava jumate ambitus, eu zic ca e darnica, maxim o sexta. Si cine are ureche muzicala nu-l poate lua in serios. Ca aduna mii de oameni la concerte, asta nu-mi spune absolut nimic. Adica, pe mine si probabil si pe altii, asta ma enerveaza ca se baga intr-un domeniu in care apare ca un diletant. Niciun solist vocal nu canta linia de baza cu backround vocal in spate care canta aceeasi linie melodica, el o face, asta e un truc folosit de sarlatani pentru a ascunde falseurile, apoi, in registrul grav, falseurile nu sunt asa seszabile si el are note slabe pe care nu le canta, le sopteste, pentru ca nu e sigur pe ele. Eu vad toate astea. Ar fi fost mult mai cinstit sa ramana in registrul recitativ, un soi de Telly Savalas, Stefan Iordache samd.
    Oricum, cronica ta muzicala e de fapt, una pur sentimentala, nicidecum tehnica. Eu personal ma bucur ca acest om iti transmite si ca te face sa te simti bine. In fond, asta conteaza. Din pacate, la mine, transmisia se blocheaza la prima nota falsa. Si asta se vede doar live, pentru ca inregistrarile sunt lucrate la marele fix, in studiouri existand oameni cu ureche perfecta care pun lucrurile la punct.


  76. 76

  77. 77

  78. 78

    🙁
    acum îmi amintesc cînd ţi-am povestit despre concertul Cohen la care am fost. primul. cît eram de încîntată. ţi-am zis că a fost cel mai bun concert la care am fost. şi m-am dus la multe. la Plant. la Deep Purple. la Rolling Stones. la Sting. la Dylan. la Santana. la Clapton. chiar şi la Alphaville. la Scorpions. la Cocker. şi ţi-am spus că la Cohen s-a auzit PERFECT. singurul concert la care s-a auzit PERFECT.

    n-ai zis nimic atunci, dar ce-o fi fost la gura ta, în mintea ta, de fapt…
    proastă mai sînt!


  79. 79
    Nora:

    Bineînţeles că textul de mai sus nu e o cronică tehnică. Nici n-am instrumentele necesare pentru aşa ceva. Dar tot cred că e falsă generalizarea ta “şi cine are ureche muzicală nu-l poate lua în serios”. Tocmai ţi-am dat nişte nume foarte mari care l-au luat în serios şi s-au apucat să-i cânte piesele. Mă gândesc că, dacă nu dădeau doi bani pe el, nu-i aduceau un aşa tribut.

    M-am săturat oricum de mărul ăsta. Am priceput, nu ştie să cânte. Pricepe şi tu că nu ne pasă de asta. Că omul transmite mai multe emoţii decât unii care pot cânta zece mii de octave.


  80. 80
    Nora:

    Rezumând. Să asişti la un concert Cohen te face să simţi că ţi s-a dăruit ceva foarte preţios. Asta e senzaţia care te domină. Nu-ţi vine să crezi că eşti martor la aşa ceva, parcă s-au deschis cerurile peste tine. Cel puţin eu asta am simţit. O senzaţie de o puritate înfricoşătoare. La fel ca Andreea, am fost la multe concerte. Niciodată n-am mai avut sentimentul ăsta. Că sunt pur şi simplu foarte, foarte norocoasă. Şi să-l aud a treia oară la Bucureşti a fost dincolo de ce aş fi putut spera.


  81. 81

    al naibii, ce ne-a mai păcălit…


  82. 82
    Nora:

    Andreea, măcar ne minte al dracului de frumos. 😀


  83. 83

  84. 84
    Jaco Pastorul:

    Nora, cunosc senzatia si chiar de aceea am spus ca ma bucur ca ai trait-o. In fond asta e important.


  85. 85

  86. 86
    geluodagiu:

    Tocmai ma gandeam sa spun ca e si meritul berii(pentru ca berea nu era asa buna), dar renunt pentru ca nu-mi plac conflictele.


  87. 87
    Ana:

    Gata, muză, am vărsat şi bila. Să fie primit! Ţie, săru’ mâna. Că-ţi păsă dracu’ dă suferinţa mea.

    Ah! Stai! Vine iar…


  88. 88
    Nora:

    Of, Ana. Stomac de prinţesă. 😀 Eu m-am învăţat cu greul. 😆 Aştept deocamdată cu un lighean de lămâi lângă mine. Alcoolică nu mă mai făcuse nimeni până acum. Trebuia să vină şi ziua asta.


  89. 89
    Ana:

    La buna mea, în Ardeal, se zice beţâcă. 😉 Sună mai frumos.


  90. 90

  91. 91
    Nora:

    Mişto, da, îl ştiam. Beţâcă. 😀 Apăi, da, beu. Dar nu s-a plâns nimeni de asta până acum. 😆

    Andreea, tu, ce?


  92. 92
    geluodagiu:

    Ana, Vezi ca te-am certat si pe tine.

    Eu te cert si tu umblii prin vecini.


  93. 93
    Ana:

    Gelu,

    Să nu dea Ăl de sus să mă superi rău pe mine, da’ să nu dea. Tu ceartă-te pe tine, domnule, că loc e destul, şi-apoi vezi ce pricepi din ce fac/spun alţii. Io, când nu înţeleg, tacdracu sau cer lămuriri. Pe-asta ai încercat-o?

    Muză,

    Mai băgăm o rundă? 😉


  94. 94
    Seva Tudose:

    gelu #40 #43 #86

    … că ați depășit orice limite ale bunul simț.Acestea înseamnă „folclor de mahala” ? v-ați frecat boaștele că un chiștocar,luați-vă daravela,făceți-i un interval/interludiu rapid,și împroșcați la alte garduri,eventual la ograda„Plai cu boi”…sunteți în sâptămâna brânzei ? Și nu mai folosiți bere agravează andropauza !


  95. 95

    boaştele
    😆 😆 😆


  96. 96

    am crezut că eu te-am făcut alcooooooooolică, Nora!


  97. 97

    Ana, tocma ce am avut o intoxicaţie br-brrrr săptămîna trecută.
    nu mai voi alta!


  98. 98
    raj:

    Am mai intrebat si intreb iar: Val_one e bine mersi ? Ce naiba, intreaba un domn, nu rage un bou ! In fine, poate sa fie si invers… Dna Sevuta, la berbati cand cepe nenorocita aia de andropauza ?


  99. 99
    Nora:

    Scuze, Raj, m-am pierdut în lucruri neimportante şi am uitat să-ţi răspund la întrebare. Cu val_one n-am mai vorbit de ceva timp, dar ultima oară era bine. Sper că e bine şi acum.

    Seva: 😆

    Andreea: nu, dear. Tu puteai, că nu mă supăram. Dar acum, să fim serioşi, nu ne tragem de şireturi cu toţi mocofanii.


  100. 100

  101. 101
    Seva Tudose:

    dă click o dată pe ARTICOL…


  102. 102
    Zâna Măseluţă:

    O zână poate rezolva si andropauza, n’est pas?


  103. 103
    Moş Ion Roată (şi Unirea):

    Oui, oui… bien sûr, ma petite…


  104. 104
    Zâna Măseluţă:

    Asta a condition que zana sa nu fie la menopauza, grand-père Jean Roue!


  105. 105
    Danny:

    Zana Maseluta? Observ ca le rezolvi pe toate, dar o inviere poti rezolva? Persoana cunoscuta de care v-am spus ieri, s-a dus. In mijlocul strazii a facut infarct si………………. s-a dus!


  106. 106

  107. 107
    Nora:

    Şi că tot adusei vorba de Alexander Hacke, nu puteau lipsi Einsturzende Neubaten:


  108. 108

    ce ciudat: aşa e -- cînd mai tare, cînd mai încet? sau aud eu anapoda?


  109. 109
    Nora:

    Care dintre ele? In my room sau Stella Maris? Eu nu sesizai…


  110. 110

    Stella… ascultă cu atenţie! parcă mişcă cineva butonul de volum.


  111. 111
    Nora:

    Ia vezi, asta e la fel?


  112. 112

    nu, asta e normală.


  113. 113
    Ana:

    Noraaaaaaaaaaaaaaaaa!

    Be-ţâ-co! 😆

    Raj,

    Val e bine. 🙂 O să vină ea când i-o fi pre voie.


  114. 114
    Nora:

    Îu! Stai să m-aduc, să m-adun, să mă sulemenesc.


  115. 115
    Nora:

    Ana, să ştii că m-am gândit la o treabă. Eu nu sunt beată de ieri, de azi. Sunt beată de când mă ştiu. Şi consider că asta e tare mişto! Unde mai pui şi că ficatul meu n-are nici pe dracu’!


  116. 116
    Ana:

    Ai dracu’ privilegiaţi şi îmbuibaţi! 😆 😆 😆

    Măcar să te fi îngrăşat, buhăit, ceva acolo…


  117. 117

    … de unde şi cuvîntul beatitudine. 🙂


  118. 118

  119. 119

    nu mai rîde. uite, aseară aia mică plîngea cu rîuri de lacrimi, că o durea măseaua. a durut-o vreo oră, pînă şi-a făcut efectul calmantul. plîngea la mine-n braţe şi urla: mamaaaaa, fă-o să se opreaaaască!!! SÎNT NEFERICIIIITĂĂĂĂĂĂ!! îhîîîîîî, îhîîîîî!!…

    credeam că o să mor eu. acu’, i-am dat un calmant şi o s-o duc la dentist, dar dacă peste vreo 7-8 ani plînge aşa pen’că n-o iubeşte Gigel, io ce mă fac??!


  120. 120
    Ana:

    Doamne, bine că n-a zis nebuna beatificare, că puneam de-o hulă mică. 😆

    Îl iei pe Gigel, îl prelucrezi corespunzător şi i-l pui sub brad fetii, cu fundiţă. Păi, ce? Lumea e după gigei?! 😈


  121. 121
    Danny:

    Andreea, peste vreo 7-8 ani o vei duce la preot, sa-i faca de iubire. Ai grija de ea la dentist, nici acolo nu prea e de joaca, la durere ma refer. Eu ma voi gandi la ea, sa aiba noroc in viata. Andreea, ai o sensibilitatea maxima si un talent urias cand scrii despre aia mici.


  122. 122
    Nora:

    Tot aia faci. O ţii în braţe. Mama aşa a făcut când nu mă mai iubea Gigel. Sau când am crezut eu că nu mă mai iubeşte Gigel şi am decis să nu-l mai iubesc nici eu. 😀 Sigur, mai rău durea stupizenia deciziei mele. Cum ar veni, să-ţi scoţi singur măseaua. Şi să mai fie şi sănătoasă.

    Ana: eu aşa citii prima oară. 😆 Crăpău!


  123. 123

    ptiu! hulitoarelor! 😆
    Anaaaa, vreau şi eu pe cineva anume, sub brad, cu fundiiiţăăă!! 😥 😥

    Nora, aci lucrurile-s mai ciudate. eu nu i-aş fi spus mamei că sufăr din iubire, nici să mă tai! stăteam aşa, nefericită şi mofluză, fără să-i povestesc nimic.


  124. 124

    să-i facă de iubire? ce mai e şi aia?


  125. 125
    Ana:

    Muză,

    Zi pe cine, că mă duc acu’ să ţi-l vânez. Viu sau mort? Iau şi câini? 🙄


  126. 126
    Nora:

    Nici eu nu spuneam. Dar mă simţea ea, iar eu ştiam că mă simte. 🙂


  127. 127
    Danny:

    Corect, Andreea are dreptate: mai intai ei ii trebuie un Gigel sub brad, cu fundita. Apoi vine randul fetitei sale. Dar cine o va tine in brate pe Andreea in caz de prapad sentimental? Raspunsul il dau tot eu: aia mica! Si tot asa, daca se prelungeste prapadul. Dar, eu vreau ca Andreea sa gaseasca persoana de care are nevoie. Si, nu numai ea, ci, toata lumea!


  128. 128
    Ana:

    Muză,

    Eu sunt ca tine. Mama nu ştie, dar simte. Eu tac-peşte.

    N-am nimic, mamă. Totul e foarte bine. Mă descurc.


  129. 129
    Zâna Măseluţă:

    Andreea, in cazul tau nu pot face nimic, nu ma pot baga peste colegi, ala e sectorul lui Mos Craciun.


  130. 130
    Danny:

    Dar, tatal stie? Simte? Stii cum fac eu? Tip in gura mare pe strada, scriu scrisori la guvern si presedentie ca m-am despartit de ea sau ea de mine. Ma gandeam sa scriu si pe Pandora’s? Sa incep sa tip?


  131. 131
    Danny:

    Zana Maseluta? Mos Craciun e peste tine? Adica, are puteri mai mari decat ale tale?


  132. 132
    Zâna Măseluţă:

    Ha, ha, asa crede el, dar tu stii ca o femeie poate face ce vrea dintr-un barbat cand are chef, dar mi-e coleg si na, nu se cade sa ma bag peste el.


  133. 133
    Nora:

    Care sunteţi amatori de tango electronic: pe 4 octombrie, Otros Aires vin în Silver Church. Probabil vor fi şi cei de pe la şcolile de tango.


  134. 134
    Danny:

    Scrieti, mai, scrieti, o viata aveti si nici macar n-o scrieti………………………


  135. 135
    Igraine:

    Nora,

    Câtă bucurie se simte, cât feeling e în scrisorica ta către Mr. Cohen. Eu l-am descoperit foarte târziu, la insistențele soră-mii a mare, dar pot spune că nic măcar atunci nu l-am simțit. Ci doar la primul concert la București. Am plecat călcând pe nori. Nu am simțit de multe ori așa. Mi s-a lipit de suflet. Da, știu că sunt suficient de mulți oameni care nu simt, pe cale de consecință, nu au organu’ simțirii nici pentru Leonard. Merg pe stradă, sau doar prin casă și-i zic numele. Îmi place sonoritatea cu care pronunță Virginia Woolf (Nicole Kidman) în “The hours” numele soțului ei. Așa îl zic și eu pe al acestui Leonard.

    “I lit a thin green candle, to make you jealous of me.
    But the room just filled up with mosquitos,
    they heard that my body was free.
    Then I took the dust of a long sleepless night
    and I put it in your little shoe…”

    Cât despre Otros Aires… îmi place mai tare, trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, Gotan Project. I-am și cunoscut personal, am fost cu ei la un drink după fiecare concert de la București. Pe Otros Aires i-am ascultat la puțin timp după al doilea concert al Gotanilor. Mi-au plăcut, fac eu o paralelă între felul lor de a a borda stilul ăsta, dar rămân fan al Gotanilor. Dar sper să pot merge la Otros Aires, clar.


  136. 136
    Nora:

    Igraine, şi eu tot aşa îi spun. [lenɜ:ʳd] -- more or less. 😛

    Unul dintre cele mai bune roluri ale lui Kidman. (muzo, nu te uita!)

    Iar secvenţa asta, una dintre cele mai bune scene ever. Vocea fetiţei şi vocea aspră a lui Kidman (ce mi-ar plăcea dacă ar vorbi aşa mereu):

    That’s one of the things that happens. We look smaller.


  137. 137

    di ce să nu mă uit? 🙄 am văzut filmul. şi, da, NK joacă foarte bine. e de nerecunoscut.


  138. 138
    Nora:

    Ştiu că l-ai văzut şi ştiu că nu ţi-a plăcut. 😀


  139. 139
    Nora:

    Din categoria ştiri tâmpite: cică un bogat din Hong Kong oferă câteva milioane celui care ar reuşi să-i seducă fiica. Lesbiană.

    Ziceţi voi, nu e ăsta un soi de basm contemporan? Pe vremuri, feciorii primeau jumate de împărăţie pentru că salvau cosânzeana din ghearele zmeului. Misiunile contemporane nu mi se par deloc mai uşoare. 😆


  140. 140
    Ana:

    I-o seduc eu. Ca urs. 😆


  141. 141
    Nora:

    Da, dar când te-o pupa îţi pică blana. Rămâi “desnuda”. Obana desnuda. 😆


  142. 142
    Ana:

    Ete, na! Ce, e musai cu pupat? Îi spun poezii, îi fac declaraţii, îi cumpăr zmeură şi miere, o las să mă caute de paraziţi, i-arăt dinţii, o pun să cureţe fântâna şi copacul şi-o atenţionez că asta se face degrabă, că altfel se-neacă găina cu pruna sălbatică… Ca-n poveşti, Nora.

    Auzi la ea, pupat. S-a dat lumea cucuru’-n sus, vorba lu’ Raj. Nu mai ştiţi ce e aia o seducţie, o cătină, o mură…


  143. 143
    Nora:

    Hm, nu ştiu dacă tata socru’ s-o mulţumi cu atâta (dă 50 de milioane de euro, la urma urmei :P).

    C’est compliqué. Că fiica, zice lumea, s-a “unit civil” cu cineva prin Franţa, că-n Hong Kong nu e voie. Încă. 😀

    Deci, ai şi-o căsnicie de rupt. E frumuşică Gigi, să ştii.

    http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/hongkong/9567363/Hong-Kong-billionaire-offers-40-million-marriage-bounty-for-gay-daughter.html


  144. 144
    Nastasia:

    Halal poveste, cu lesbiana. Pe la noi a circulat cândva una cu un cioban ortoman (pe vremea când ăştia aveau bani gârlă, acum nu ştiu cum e) care oferea şi el o avere unui potenţial ginere. Nu că era lesbiană, dar avea peste 200 de kile, parcă, şi era şi cam toantă. Aia provocare. Nu ştiu ce s-a ales de ei.


  145. 145
    Nora:

    Mda, glumesc eu, dar e trist ce face omul ăla. De cazul ciobanului nu auzisem.


  146. 146
    Ana:

    Doamne! La tine, Nora, am citit ciobănesc, nu cioban. E clar, am obosit, tre’ să mă culc. 🙂

    Nastasie,

    Ba lesbiana e mai gravă, cacumsarspuneşisarzice. Că aialaltă e straight, toantă, deci normală, adică-n cadrele sociale. Face banu’. Nu rişti să eşuezi.


  147. 147
    Nora:

    Ai dreptate. În lumea asta, e mai convenabil să fii idioată decât lesbiană.


  148. 148
    Ana:

    Aia vrusei să spui.

    Rău este întotdeauna să fii grasă, independent de lesbianism ori non-.

    De aia nu te iartă nimeni.


  149. 149
    Nora:

    Nimeni! 😆 Nici ăia hetero, nici ăia gay. Mă rog, ar fi nişte amatori de BBW. Ciobanul nu s-o fi gândit să apeleze la ăştia?


  150. 150
    costelus:

    Cu seductia e foarte simplu: ii arzi intii un pumn in cap, dupa aia o seduci.


  151. 151
    Nora:

    Of, Costeluş. Radical ca de obicei. Şi, ia zi, ai succes cu metoda asta?


  152. 152
    Ana:

    Nora,

    Nu vezi? 😆


  153. 153
    Nora:

    Văz. 😆

    No pun intended. 😛


  154. 154
    Nastasia:

    Precis nici dolofana, nici lesbiana n-au fost întrebate ce şi-ar dori ele, de fapt.


  155. 155
    Ana:

    Nastasie,

    Ie femei, dă-le dracu’. Astea nu să-ntreabă, că după-aia nu mai scapi. 😆


  156. 156
    Nora:

    N-au fost, sigur. Dar li se cere recunoştinţă pentru grija părintească. Fornication under the consent of the father. Că regi nu mai avem.


  157. 157
    Ana:

    N-ai tu. 😆


  158. 158
    Nastasia:

    Măcar regele dădea şi el acolo, un consimţământ formal, presupun. Că nu stătea el să analizeze. Semna ca primaru’, cum ar veni. Dar fatheru’..ehei, tră’ să ştie şi pe ce dă banu’. Sau fata. Sau şi-şi.


  159. 159
    costelus:

    Rele tare! 😀


  160. 160
    Igraine:

    Nora,

    ce bucurie să văd linkurile cu secvențele din film. Primul link este cel de la care mi-a si pornit gandul. Iar al doilea este cel care m-a cutremurat de fiecare dată când am revazut filmul. Știu replici pe dinafară, nah. Recunosc.


  161. 161
    Igraine:

    Și dacă Nora lansează știri, eu vă aduc o alta. Doi deputați au propus modificarea legii urbanismului. Printre noutățile/amendamente propuse de cei doi (iluștrii necunoscuți Antonella Marinescu si Eduard Martin din partea PSD) se află și aceea că Guvernul nu va mai face planurile de amenajare teritorială pentru stațiunile turistice de interes național și de pe coasta Marii Negre, acestea urmând să fie făcute de autoritatea locală. Adică, o luăm înapoi spre anii ’90 când se ridicau pe plaje tot felul de construcții aberante, cu nearhitectură, o debandadă adevărată.

    Găsiți detaliile toate aici: http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-13287999-dezbatere-publica-parlamentul-vrea-modifice-legea-urbanismului-vezi-text-principalele-schimbari-ong-urile-considera-aceste-propuneri-daca-vor-adoptate-vor-dezlantui-dezastrul-urbanistic.htm


  162. 162
    Seva Tudose:

    Nora,

    La mulți ani !

    PS. Leonard-ul ăsta nu putea să mai aștepte 5 zile,să vină în România și să coincidă cu ziua Norei 😀


  163. 163

    aşaaaa, Nora. dacă tot te-a deconspirat Seva…
    🙂


  164. 164

  165. 165
    vio:

    Pai,ma alatur si eu uratorilor 🙂 .La multi ani!!


  166. 166

    hop!
    valonaş! nu pleca!
    ţineţi de ea! eu apuc de prosopul roz!


  167. 167
    raj strange la pept fetele:

    Iar io o tzau de picioare


  168. 168
    raj:

    Nora a chefuit volans . Nu teaude. Cin tea superat ?


  169. 169
    Manuella:

    La mulţi ani, Nora! 🙂


  170. 170
    geluodagiu:

    Nora,

    Iti doresc sanate, echilibru, dragoste sincera din partea prietenilor. Sa-ti ramana mintea tanara si sa se adauge peste ea, doar intelepciune!


  171. 171
    geluodagiu:

    * sanatate


  172. 172
    geluodagiu:

    Ce este Pandora’s?

    Loc interzis barbatilor. Au acces doar eunuci…intelectual.

    Pot posta si barbatii, pana sunt depistati.


  173. 173

    Gelu, potoleşte-te!


  174. 174
    geluodagiu:

    andreea,

    Bine. Ma duc acum sa ma programez pentru castrare 🙂


  175. 175
    Ana:

    Nora,

    E ziua ta? 🙄 Nu ştiam.

    Păi, atunci, e rost de lamulţiani! 🙂

    Să-ţi aibi grijă de sănătatea trupului, că de restul nu ştiu om să se grijească mai bine. A, ba ştiu, da’ nu spui. 😉 Să fii nebună, nebună, nebună… 🙂


  176. 176
    Nora:

    Mulţumesc, dragilor. Mulţumesc, nebunilor şi nebunelor, frumoşilor şi frumoaselor.

    Seva, nebuno, mi s-a părut mie că cineva cântă pe la două noaptea. 😀

    Val_one: mi-ai făcut cel mai frumos cadou. Te îmbrăţişez tare, tare, să ştii că sunt forţoasă. 😀

    Ana: sonată eşti!

    Deci, una peste alta, îmi pare tare bine să vă cunosc.


  177. 177
    Edle:

    Iar eu ma tin de promisiune, Nora! 😉

    La multi ani!


  178. 178
    Nora:

    Deci, azi bei. 😛


  179. 179
    Ana:

    Forţoasă şi-a dracului. Sper că ţi-ai pus pe birou desenul deasupra căruia scrie: Nora la treizeci de ani. 🙂

    Şi eu beau azi.

    Val,

    Să nu pleci, că ne fu dor mare.


  180. 180
    Nora:

    Desenul e la capul patului. 🙂

    Anul ăsta, trebuie să-mi facă Rada unul sub care să scrie Nora la treizeci şi unu de ani. 🙂


  181. 181
    Ana:

    Face, face, de data asta, o acuarelă, că şi-a luat scule noi. 🙂 Numa’ să nu mai mişti capu’, ca data trecută. Te lipesc cu aracet de fotoliu şi-ţi pun o proptea în gât.


  182. 182
    Ana:

    Nora,

    Cine eşti tu? 🙄 Că goagălu’ se deschide cu un tort cu lumânări dansante. 🙄 Ai dracu’ securişti incogniţi! 😆


  183. 183
    Nora:

    😆 😆 😆 E ziua goagălului. Cică face 14 ani. Beaucoup plus jeune que moi. 😀


  184. 184

  185. 185
    Nora:

    Sunt într-o stare foarte retro azi. 😀


  186. 186
    Ana:

    Am tocuri retro azi. 😉 Şi pantaloni Tai. Îi ştii. Şi bluza aia fără… bluză, cu tot cerul pe ea. 😉


  187. 187

  188. 188
    Nora:

    Pentru cei care citesc Ausencia lui Borges la 2:38 dimineaţa. Şi care au mestecat cândva vorbele astea ale lui Cortázar. Şi li s-au înfipt sticlă pisată pe undeva prin stern.

    No me des tregua, no me perdones nunca.
    Hostígame en la sangre,
    que cada cosa cruel sea tú que vuelves.
    ¡No me dejes dormir, no me des paz!
    Entonces ganaré mi reino,
    naceré lentamente.
    No me pierdas como una música fácil,
    no seas caricia ni guante;
    tálame como un sílex, desespérame.


  189. 189

    ioi, m-ai întristat! 🙁


  190. 190
    Nora:

    Nuuu, Andreea. E de bine, crede-mă. 😉 E bine că uneori nu se întâmplă cum vrem noi şi că nu mor nici urşii (sic!) când vor vânătorii. Şi, oh, dear, câte capcane am pus, câte cuie am înfipt.


  191. 191
    Igraine:

    La mulți ani, Nora! 🙂

    Te-aș lua la mine în fiecare noapte spre dimineață. Să citim Borges, normal. Cu marea foșnind timid la picioare. Cu un Mai Tai și… ce mai vrea suflețelul tău, regină.


  192. 192
    Igraine:

    Val,

    “Mai stai/de-o mie de ani te-aștept/Încearcă să înţelegi…”

    Pe role te-aș lua și-aș bate parcurile pân’ la epuizare.

    Mai stai… 🙂


  193. 193
    Nora:

    Mulţumesc, Igraine. Păi, nu ştii când te-oi pomeni cu mine. Mai ales că eşti şi vrăjitoare, ştii cu alchimia licorilor. 😉


  194. 194
    Ana:

    Vă lasă omu’ niţel, şi, gata, direct în votchi şi exotice. Nişte…

    Zi tu, Joiană, că le zici mai bine.

    Nora e regină! Am scăpatdracu’! 😆


  195. 195
    Edle:

    Zum Wohl! 🙂


  196. 196
    Nora:

    S-o crezi tu. Sunt doar o locţiitoare, o ţiitoare, o haia. 😆


  197. 197
    Ana:

    Chera Duduca să-ţi rămâie numili! 😆 Straşnică muiere, cum îi învârtea ea pe toţi: Andronache Tuzluc, Dinu Păturică, Banul C. Ba chiar şi pe vodă, prin interpuşi… 😉


  198. 198
    geluodagiu:

    Nora,

    Nu era obligatoriu sa-mi multumesti pentru urari. Era insa frumos si se inchidea macar un cerc al complezentei, ca si in celelate cazuri.

    Indiferent ce crezi, sa stii ca urarile au fost din suflet. Imi gaseam chiar explicatii numerologice legate de 31. Asa cum 13 ar fi ghinion, 31 sa fie inversul, adica noroc si ma tot jucam asa bucurandu-ma pentru tine.


  199. 199
    Nora:

    Jesus, se putea?! Nu se putea!

    V-am mulţumit deja. La 176. Nu e vina mea că nu v-aţi “simţit”. Trebuia să nominalizez? Vio, Manuella, Seva, Andreea nu s-au mai iritat din cauza asta.

    Iaca: vă mulţumesc acum. Doar de complezenţă pentru că aţi stricat (iarăşi!) tot. Înainte nu era, dar mulţumirile respective nu v-au satisfăcut, pare-se.


  200. 200

    ba io parcă am o iritaţie pe gît, în dreapta…


  201. 201
    Ana:

    Nora,

    Ia treişunu’, neamule! Că treişpili ie-al mieu forevăr, în p.m.. 😥 😥 😥


  202. 202
    Nora:

    Vrei un strepsils? 😛

    Dă să pup.


  203. 203
    Nora:

    Heh, parcă am de ales. 😉 Da’ tu ce-ai cu numărul ăla? Am şi eu un 13. Ăla în care stau. Nu mă uit cu pică la el.


  204. 204
    val_one:

    😆 ispitelor!


  205. 205
    Ana:

    Nora,

    E, am! N-am! Peste tot sunt numărul treişpe. De mică. 😆 Mă amuzam.

    Val,

    Io am auzit cândva o înjurătură de care râd şi azi: Piei, ispită, futu-ţi gura mă-tii! 😆

    Ştiu, ştiu, tu nici n-ai putea-o gândi vreodată. 🙂


  206. 206
    Nora:

    Iote, Andreea! O legaşi tu cu prosopul şi fu cu noroc. 🙂 Deci, prosopul ăsta trebuie să fie vreun talisman, ceva. Mâine îl voi arbora pe post de şal. 🙂


  207. 207
    costelus:

    Valonas, ma bucur tare mult sa vad ca ai revenit!


  208. 208
    Ana:

    Nu aşa, ficior! Ia-o cu n-am vrut, îmi pare rău şi pe urmă sari pe ea cu bucuria şi inelu’. Cât dracu să te mai învăţ?! 🙄


  209. 209
    Nora:

    😆 😆 Genială înjurătura.


  210. 210
    Igraine:

    Haha, da, Nora-i regina hetairelor. 😉

    Io nu-s vrăjitoare, aniversato, îs doar magul licorilor. 😆


  211. 211
    Zâna Măseluţă:

    Puteai sa-mi multumesti si mie, chiar daca eu nu ti-am urat nimic si nici n-o s-o fac (urasc urarile, urato!). Nu stiu ce motiv de bucurie gasesc unii sa iti aminteasca ca ai mai imbatranit cu un an.

    La noi, in Oz, cu asemenea prilejuri se transmit condoleante, dar numai asa la misto, pentru ca toti suntem, de fapt, nemuritori. Niste colegi:


  212. 212
    Nora:

    Mă scuzaţi, dar am o stare tâmpă de dansul bucuriei. 😀 Şi când m-apucă starea asta, pun Beatles (că tot zicea Andreea de rock’n’roll). Poa’ cineva, oricâţi ani ar avea, să nu fredoneze asta şi să nu se bâţâie?


  213. 213
    Igraine:

    Ana,

    preiau înjurătuta. Vrei la schimb?


  214. 214
    Nora:

    Uof, ştiam eu că zânele astea-s năzuroase. Ţie-ţi las tort la noapte pe pervaz. Şi lăptic.


  215. 215
    Nora:

    Să ştii că doliul mă mai apuca de ziua mea, dar când eram o adolescentă nihilistă. Nu ca acum, când plesnesc de optimism. 😆


  216. 216
    Nora:

    Cum zici tu, Igraine. Dar să ştii că vrăjitoarele-s cool. Ce, n-ai văzut ăla cu Samantha? 😛 Să nu-mi spui că nu-ţi plac the sixties.


  217. 217
    costelus:

    O, la multi ani! 🙂

    Te-as pupa, ciulin simpatic, da’ mi-e ca intepi cam tare!


  218. 218
    Nora:

    Merci, Costeluş. Azi sunt cuminte şi bună. Blândă şi milostivă. Sunt o margaretă.


  219. 219

  220. 220
    Ana:

    Zi-i, I!

    Costeluş,

    Praf.


  221. 221

    mă bucur de bucuria ta, Nora. 🙂
    eheee, pi vremea meaaaa, cînd am făcut io 31, mi-amintii cum a fost. a fost o zi grozavă, a picat într-o vineri… eram tot aşa ca tine. cu chef. unde naiba se duce cheful ăsta?

    şefii m-au trimis acasă cu taxiul. aveam o snop uriaş de flori şi o fustă roşie, scurtă de tot. băusem la birou, cu toţii şi nu eram bună de mers pe jos, agale. nu era criză, era relaş total. am trimis copilu’ (că era doar unu) la bunici. şi am ţinut-o în filme şi teatre tot uichendu, ziua. iar noaptea… nu mai zic. nu mai zic nimic.
    ce vremuri. uh. uh. bucură-te, deci, Nora!

    aşa că, Zîno, înţelege-o şi tu. din nemurire, de acolo -- din liniştea ei, nu se pricep multe lucruri… 🙂


  222. 222
    costelus:

    Am uitat sa spun ca esti si cam departe 😀

    @Ana: ?


  223. 223
    Igraine:

    Stai așe, A, m-a perturbat Nora cu vrăjitoarele și teh sixties.

    Nora, plac, plac. Dar conotația pentru vrăjitoare e mereu negativă. De-aia am sărit. Io mi-s cam fan. Na, m-am devoalat.


  224. 224
    Igraine:

    A,

    Săriți-ar albul ochilor, înverzi-ți-s-ar tălpile de molâie!


  225. 225
    Nora:

    Hi, fustă scurtă n-am. Mă rog, cu o palmă deasupra genunchilor se cheamă scurtă? Nu. Dar am tocuri.

    Costeluş: see? No harm done. 😆

    Val_one: 😆

    Igraine, da, ştiu lumea priveşte cu ochi răi vrăjitoarele. Bine, hai că schimb cuvântul. Farmazoană e bine? 😀


  226. 226
    Ana:

    Bună, Igraine! Ăla e blestem, nu invectivă. Imprecaţie. 😆

    Costeluş,

    La mulţi ani, ţepoaso? Dă-o-n mă-sa de urare!


  227. 227
    Igraine:

    Farmazoană vreau. Bestial! Ești betonată, Nora.


  228. 228
    Igraine:

    Bine, Ana, blestem de-a dreptu’, dar l-am reținut că mi s-a părut genial. Tot tabloul, contextu’ era din filme, soro. Moșu’ care l-a scos avea o voce dogită, fața-i era zbârcită de nu credeai că ar fi avut-o vreodată altfel, degetele îi erau strâmbe și galbene de nicotină proastă. Baba lui i-a fost muză.


  229. 229
    Ana:

    Era moşul ăla care-şi bronza pula pe lespede, dimineaţa? 🙄 Quelle horreur! Am vrut să zic p. 😳


  230. 230
    Nora:

    Despre ce draci vorbiţi? 😆


  231. 231

  232. 232
    costelus:

    A vrut sa fie “Te-as pupa, ciulin simpatic, da’ mi-e ca intepi cam tare! Si esti si cam departe.” Dar n-am mai scris partea a doua.


  233. 233
    Ana:

    Doamneeeeeeeeeeeeeeee!

    Plânge Costel dă amor dân Canada! Mămică, plâng şi eu cu tine. Şi mănânc ciocolată cu alune de pădureeeeeeeee.

    Cine are o baladă? 🙄

    Să-nceapă aşa: Fir-ai al dracului dă doooooooooooor….


  234. 234
    Ana:

    Nora,

    Igraine ştie cu moşul cu p. pă piatră, la răsărit. Să spuie ea.


  235. 235
    Nora:

    Mulţumesc, 231.

    (parcă aş vorbi cu un deţinut. 😆 )


  236. 236
    Nora:

    Nu pânge nimeni aici! Să spuie Igraine faza cu moşul.


  237. 237
    Ana:

    Plânsul era dă formă, ce dracu! Era sentiment, vai de capul tău. Nu te dai jos de pe soclu nici de ziua ta. 😆

    Huo, Venerooooooooo! Ai grijă la mână, totuşi. 😆


  238. 238
    Nora:

    Sentiment Brusli? 😆


  239. 239
    Igraine:

    Nu, Ana, nu e același moș. Altu’.

    Nora,

    Moșu cu paloșu’ pe-afară în fiece dimineață, pe malul mării, plaja de nudiști. Acu’ muuulți ani. Un cuplu de moșălăi stăteau cu cortu’. Învechiți în statul cu cortul. La răsăritul soarelui, în fiecare dimineață, baba ieșea din cort și se arunca în mare. Moșu’ ieșea la câteva minute, după ea, cu p.. cât casa. Fund scofâlcit, dar p… țeapănă și tare. La intrarea în cort, pe dreapta, erau stivuite câteva pietre plate. Fo 3-4, ca de mărimea unei farfurii întinse de felul doi. Deci, mărișoare. Pe una dintre ele o folosea moșu’, cu precădere. Era din aia care nu are găuri de la scoicuțele care și-au făcut casă. Pe ea o trăgea în fața intrării în cort, ieșea moșu’din cort,p… tare-tare de-o lua după baba în mare. El o așeza cuminte, o mângâia să se culce naibii și ea că noaptea îi fu zi, o așeza tacticos, cu o atenție și dragoste în privire, pe piatra de spusei. Era ritualul de fiecare dimineață. An de an.


  240. 240

  241. 241
    Nora:

    Vai, genial. 😆 Igraine, ai relatat superb. Mai că m-a cuprins şi pe mine duioşia. Sunt invidioasă. N-am ce culca şi mângâia pe pietre.


  242. 242
    Edle:

    😆 Tare mosulica!

    Farmazoana de licori, zi-mi si mie ce sa beau misto de ziua Norei.


  243. 243
    val_one:

    Magnum! 😆


  244. 244
    Nora:

    Chiar că magnum. 😀


  245. 245
    Ana:

    Magnum, baby! 😉 Cum altfel? 🙄


  246. 246
    Ana:

    No, crecă tre să explicăm.

    Da’-ntâi v-o zic p-aia cu auguri.

    La Academia de Arte, acu’ fo dooj dă ani. Studenţi la ceramică şi sticlă. Anul II, că primul e general. Mai mulţi băieţi, numa’ o fată în grupă. Unul dintre băieţi salută la plecare:

    – Auguri!

    Fata, înroşindu-se şi fâstâcindu-se:

    – Vaaaaaaai, ce urât vorbeşti!

    Vreţi şi povestea lui Magnum?


  247. 247

  248. 248
    val_one:

    elle este belle. 🙂
    qui est belle? 🙄
    tous sont belles. 😉


  249. 249
    Igraine:

    Nora,

    Până și pe mine mă apucă râsul cu hohote. Mă fâstâcesc la asemenea reacții de bine din partea-ți, că te știu meșteșiugită la vorbe, bașca că apar reacții și din partea unor chițibușare sadea de tip andreea, manuela, ana.


  250. 250
    Nora:

    Val_one, azi mi-aduseşi numai muzici una ş-una. Toate bâzdâganiile mele dragi.

    Igraine: îţi zisei bine farmazoană. Îl şi văzui pe moş, mângâind pasărea pe aripă. 😆


  251. 251
    Manuella:

    Igraine,

    Ai povestit aşaaa frumos că eu am vizualizat realmente scena! 😆


  252. 252
    Igraine:

    Val,

    nu am uitat de tine, dar nu mai puteam scrie așa că am părăsit, pentru foarte scurt timp, locul și am revenit. Magnum, Val, dar 44 să fie, da.


  253. 253
    Igraine:

    Edle,

    Ți-aș face un cockteil cu tequila, rom negru Stroh de 40, gin, vodka, triplu sec și gheață până sus. Asta pentru că ai zis că e de ziua Norei. Cockteilul ăsta e ca ea. La mulți ani, Nora!


  254. 254
    Ana:

    Păi, cu Magnum.

    Lumea se plânge de gandoane scurte şi strâmte. Mă rog, s-or şi lăuda, nu ştiu…

    Treaba e că americanii inventară gandoanele pentru neamu’ prost. Maaaaaaari, laaaaaaaargi etc.

    Le cheamă Magnum. Ceea ce mie mi s-a părut o alegere culturală. În România nu ştiu dac-au ajuns.

    Eu folosesc vocabula pe post de salut care include ataşament, dragoste, respect, admiraţie – adică tot un fel de p. foarte mare. 😳


  255. 255
    Igraine:

    Aferim, boieroaicelor! M-am înroșit, să mor io.


  256. 256
    Ana:

    Nora,

    În mitologia rusească există p. cu aripi. O cheamă Vaflea, dacă am transliterat bine. Dacă nu, îmi cer scuze.


  257. 257
    Manuella:

    Ana,

    😆

    Nora,

    Să nu zici că nu ai o petrecere colorată! 🙂


  258. 258
    Nora:

    Există, Ana. 😀 Trojan Magnum. (pe mine “troianul” mă nelinişteşte 😆 )

    Manuella: nuuu, nici pomeneală. Nici nu mă temeam.

    Edle: bottom up! 😀

    Ana: Vaflea sună… amuzant. Ca haplea. Pralea. De-ăştia.


  259. 259
    Ana:

    Nora,

    S-o scriu pe Orela?

    Vrei?

    Nu, Vaflea e cu accent pe a doua silabă. Ca sadea.


  260. 260

  261. 261
    Ana:

    Ok. Intru-n admin. Start! 🙂 Mă scuzaţi, dar lipsesc în timpul ăsta. Îmi trebuie transă, c-aveam cinci ani jumate atunci.


  262. 262
    Nora:

    Ok, trag perdeaua, fac linişte. 😀


  263. 263
    Igraine:

    Vaflea sună bestial, Ana. Dar cel mai comic mi se pare p… cu aripi, soro. I s-ar potrivi și moșului nostru că p… cam dădea din aripi s-o ajungă pe babă prin valurile înspumate.

    Nora,

    Nu e indicat să-l dea pe gât dintr-una. Îi ia foc gâtlejul, iar noi vrem bucurie și veselie, pe mese să dănțuim, nu chestii arzânde pe mațe.


  264. 264
    Nora:

    Zurliilor, voi mi-l înlocuiţi pe Cupidon din cap, îngeraşul cvasi-rubensian după care nu m-am omorât niciodată, cu Vaflea cu aripi. 😆


  265. 265
    Igraine:

    Să nu închipuiți că ritualul era doar în zilele cu soare pătrunzător. Neah! Chiar și-n zilele cu nori albicioși și destrămați. Sau în cele în care se involburau pe cer, negri și aducători de furtună. Iar baba, după ce se scălda îndelung și sărea în mare ca un copil zvăpăiat, ieșea zveltă și zâmbitoare ca o cadră, se ștergea pe prosopul găurit de vreme și se așeza la soare. Preț de 5-10 minute. Apoi, lua lângă dânsa o sticlă de apă, netezea cu palma cearceaful de plajă, decolorat de atâta întins, și se așeza stană de piatră intr-o poziție de yoga. Și așa trecea ziua, se făcea după-amiază. Și o striga moșu’ să vină să mănânce. Se scutura baba, își despletea părul albit de yoga și p… cu aripi (nah!), și plecau la masă. Dar nu înainte de a-l lua în brațe și al pupa. Poftă bună! 😆


  266. 266
    Nora:

    Pe moş sau pe Vaflea? 😆


  267. 267
    Igraine:

    😆 pe moș, pe moș. Nu făceau nimic obscen în favor de lume, Nora. Ai dracu’ de discreți.

    Nora,

    Te scoatem la un cocktail fain de ziua ta? Nu neapărat azi că te știu persoană ocupată, dar… un cream cocktail? Tempting?! 🙄


  268. 268
    Nora:

    Foarte tentant. Vorbim zilele astea.


  269. 269
    Nora:

    Dragilor şi dragelor, eu mă retrag acum. Plecăciune.


  270. 270
    Igraine:

    Nora, have a nice evening b-day, my dear!


  271. 271
    Seva Tudose:

    Nora,

    stai așa Nora,cine suflă în lumânări 🙄

    http://www.youtube.com/watch?v=opkBbIdmV_Q


  272. 272
    Manuella:

    Vreau un trandafiraş alb-roz din tortul Norei!!


  273. 273
    Seva Tudose:

    și uite,m-am gândit la niște băieți să danseze ptr.noi 😀

    http://www.youtube.com/watch?v=VETYhp9Gcts&feature=related


  274. 274
    raj:

    Eu vreau tot tortul.


  275. 275
    Ana:

    Terminaţi! Vaflea înseamnă p. cu aripi, pleonasticelor! 😆

    O scrisei pe Orela. Poftă bună, că mai şi plec. 🙂


  276. 276
    Danny:

    LA INCEPUT A FOST NORA, IAR CUVANTUL A IMBRATISAT-O CA-NTR-UN SARUT, PICTAT DE DUMNEZEU SI ARUNCAT IN DAR PE PAMANT! LA MULTI ANI, NORA!

    Ma bucur foarte mult ca ti-am aflat ziua de nastere: 27 SEPTEMBRIE! Este o cifra frumoasa 7, imi place tot ce se termina cu 7. Credeam ca in octombrie e ziua ta, dar uite ca am depistat-o la 3 zile dupa a mea. D-aia ti-am zis sa te iei de manuta cu mine si sa dam amandoi bairam, acasa la tine.

    Azi ai implinit 31 ani! Frumoasa varsta. Iti doresc, tot ce-ti doresti tu mai mult pe aceasta lume.

    LA MULTI ANI!


  277. 277
    Danny:

    Ma bucura prezenta Valonului, pe care o salut din tot sufletul. Te vreau alaturi de noi, Valonas mic si scump.


  278. 278
    Edle:

    Igraine, nebuno, daca beau unu’ de asta intru in coma! 😆


  279. 279
    Edle:

    Danny, da’ eu de ce ti-am facut avatar, ha? Ca sa umbli tot in pielea goala?


  280. 280
    Danny:

    O sa vin imbracat, Dana, cat pot de curand. Ma simt rau acum. Am ceva, dar nu stiu ce.


  281. 281
    Igraine:

    Edle, unde-i încrederea în farmazoană? Se pune din fiecare tip de alcool o cantitate mică, dar toate în parți egale. Chiar așa, neîncrezătoareo? 🙁


  282. 282
    Edle:

    Increderea in farmazoana e, nu-i vorba. In cocktailuri nu prea e. Nu stii ca daca te frigi o data, sufli si-n… suc? 🙂


  283. 283
    Nora:

    Danny: mulţumesc.

    Seva, 273: aşa dansatori, da. Nu cipăndei. Te pricepi tu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *