Micul şi marele infern

Într-o ciudată şi apăsătoare zi a anului trecut, am avut ocazia să petrec aproape cinci ore în sala de aşteptare a unui spital de copii, secţia neurologie. La camera de gardă. Nu mai contează de ce am stat eu, atît de mult, acolo. Contează ce am văzut.

Am văzut copii epileptici de abia ieşiţi din criză, albi şi cu privirea fixă. Am văzut copii-legume, am văzut mame înspăimîntate, făcute praf de îngrijorare, am văzut taţi ieşiţi complet din fire, destrămaţi şi cu sîmburele nebuniei în privire. Am văzut un bebeluş de şase luni ţinut în braţe, treaz, absolut moale şi lipsit de orice reacţie; dar mama era fericită pentru că: “acum trei seri mi s-a părut că mi-a zîmbit”.

Am văzut o fată de unsprezece ani care urla din cauza durerii de cap, imposibil de stăvilit cu calmante. Un băieţel de vreo şapte ani care privea cruciş şi izbea ritmic şi încetişor, cu capul, în peretele de lîngă el. Copii trimişi la tomografii, la RMN, copii aduşi pe targă. Copii legaţi ca să nu-şi facă rău. Copii, copii, copii… alături de părinţii sau bunicii lor, ba chiar de mătuşi, îmi amintesc… Adulţii povesteau cazurile; toţi aveau un plan de bătaie, un drum pe care ghiceai că o să-l facă în sus, pieptiş, pe brînci, cu unghiile rupte de la agăţatul de orice colţ de speranţă.

În după amiaza acelei zile am fost obosită ca după boală. Am vorbit cu tatăl meu la telefon, i-am povestit orele acelea aşa cum vi le-am povestit şi vouă şi mi-a spus doar atît: “aşa deci… ai petrecut 5 ore în infern, ca spectator”.

Nimic mai adevărat. Acela e adevăratul infern, cel al vieţii, pe care s-ar putea ca unii dintre noi să reuşim să-l evităm, dar pe care alţii îl vor cunoaşte cu vîrf şi îndesat.

Aşa că ori de cîte ori mă zbat în cazanele clocotinde ale micului meu infern, îmi amintesc de cel mare şi adevărat. În mod curios, flăcările par să frigă foarte tare şi în primul caz. Mie aşa mi se pare. Dar de multe ori, după ce ies de acolo – căci ies, de fiecare dată – descopăr că mi-am pus singură focul. În orice caz, l-am înteţit.

Pentru că există o voluptate a suferinţei autoimpuse. Cine n-a cunoscut-o, va citi ce spun eu acum şi va face semnul acela cu degetele fluturînd pe lîngă tîmple. Mi se pare o reacţie raţională, dar, vai!, cîţi putem trece prin viaţă mîncînd raţiune pe pîine, de dimineaţa pînă seara? Eu nu, în nici un caz…

Atunci cînd sînt în flăcări, cînd e totul negru înainte, cînd mi se pare că nu mai merită şi gata!, cînd stomacul se chirceşte de resentimente, teamă, neîncredere şi lacrimile au  voinţa lor proprie, în faţa cărora eu nu sînt decît o spectatoare fără putere, am trei soluţii. În primul rînd, mă rog. Da, da stimaţi cititori atei, în mod absurd, asta ajută, pansează. E ciudat, dar m-am învăţat să nu-mi pun prea multe întrebări în legătură cu subiectul.

În al doilea rînd, mă gîndesc că peste o zi, cinci zile, o lună, un an, va fi imposibil să mai zac în aceeaşi zeamă clocotindă. Că voi fi liniştită în acel timp. Calmă, limpede, alta. Şi atunci, de ce să fiu acum aşa?! De ce nu pot face un transfer din viitor? Mai bine zis un transplant de stare, între eu cea de peste timp şi eu, cea şifonată rău, de acum?

În al trelea rînd: amintirea marelui infern, pe care l-am vizitat într-o zi, cam acum un an şi pe care l-am atins doar cu vîrful unui deget…

….

În tot acest timp, care se scurge mai domol sau mai tulbure, între scufundări mai scurte sau mai lungi în diversele cazane (cazne?) pe care le înşiră viaţa în faţa noastră, nu am a-mi spune decît un lucru: Trăieşte, toanto!! Şi vouă vă spun la fel. Nu că aş fi vreo mare maestră în trăit, căci aşa de mult îmi ia ca să  mă antrenez pentru scufundările pe care le am de făcut, sau ca să mă refac după ele, că puţin timp liber îmi mai rămîne pentru trăitul propriu-zis. Dar măcar doresc asta! Printre smiorcăieli, dar încă o mai doresc…

update:

Mi-am dat seama că unii nu vor înţelege aproape nimic din textul meu. Există fiinţe lucide, limpezi şi dintr-o bucată care vor ridica din umeri, nelămurite. Şi apoi, mai sînt şi cei tineri, foarte tineri… Eu nu-mi amintesc să fi încercat senzaţii tari, de felul celor descrise mai sus, înainte de 30 de ani… Apoi, după 30, 35, încep să se întîmple tot felul de lucruri

Altceva. Cred că cuvîntul “infern” e prea mult, chiar şi pentru ce am descris eu, acolo. Principala caracteristică a infernului nu este suferinţa, ci lipsa oricărei speranţe. Or, oamenilor din povestirea mea, încovoiaţi de suferinţă, nu le lipsea speranţa… dimpotrivă.

sursa foto http://en.wikipedia.org/wiki/File:Worried_little_girl.jpg

 

465 comentarii la “Micul şi marele infern


  1. 1
    Ana:

    Bine, muză. O să trăiesc, ca o toantă ce mă aflu. 🙂

    Evident, m-ai stors cu textul ăsta, c-aşa ştii tu: să dai oamenii prin maşina de tocat şi apoi prin tulumba pentru cârnaţi. Să simtă cu toţii că se află în greşeală, să le pui patrafiru’-n cap până la sufocare şi să le dai una peste ochi cu Evanghelia.

    De-aia te iubesc, chit că nu mi-e prea uşor cu asta. 😉

    Semănăm, ceea ce e cam naşpa, dar nesurprinzător.

    Ui dăunt niid nău ediucheişăăăăăn….


  2. 2
    val_one:

    întotdeauna mai merită şi gata!

    asta-i tot ce contează, Andreea. 🙂
    m-ai cam lăsat fără cuvinte, dar nu-i vina ta. 🙂


  3. 3
    Seva Tudose:

    andreea,

    durerea se transmite,o simt și acum,acele zile și nopți lungi de suferință . Băiatul meu era internat la Spitalul Pantelimon la secția bebeluși cu dezinterie iar una din ficele mele era internată cu pneumonie la secția de copii mai mari.

    Îmi aduc aminte că am fost acceptată să fiu și eu internată cu ei,cu condiția să dau de mâncare la toți bebelușii din salonul unde era fiul meu…pe unii să îi schimb de scutece…de multe ori puneam o păturică ca să stea sticluța/biberonul…erau 10 bebeluși de alimentat !

    alergând între etaje ptr.micul dejun,prânz,cină ptr.fiica mea,la administrarea antibioticelor ori injecții,dormind de-an fundelea pe ciment jos și cu mâna printre gratiile patuțului o mângâiam ca să adoarmă,ca apoi fugi la bebeluși care mâncau din 3 în 3 ore…și după 12 noaptea puneam două pături pe jos la secția bebeluși și mă culcam,căci la salonul de mame deja dormeau câte două femei la un pat ! N-aveam patul meu…

    așa am dormit și aici în USA în sala de așteptare 7 nopți când mama mea era în comă la spital,lăsând un bilet mare la perfuzie :atenție nu vorbește engleză,ptr.întrebări mă găsiți în sala de așteptare dormind pe jos…ziua moțâind pe un fotoliu lângă mama !

    și culmea tot la spitalul Pantelimon mama s-a prăpădit…


  4. 4

  5. 5
    Edle:

    Am fost si eu in infern. O saptamana. Hm… nu-mi prea vine sa povestesc despre asta. Imi amintesc si acum privirea bebelusilor pe care i-am luat in brate, pentru ca nu mai puteam sa-i aud plangand.

    Da, asa zic si eu, sa traimdracu si sa nu ne mai vaicarim atat, ca-s altii mult mai rau ca noi.


  6. 6
    Nora:

    N-am fost niciodată în “marele infern”. Nu am niciun merit, evident, cum nimeni n-are, e doar noroc. Prin cele mici am mai fost. Numai că rareori îmi dădeam seama că sunt mici. Şi pentru că durea al dracului de rău, eram convinsă că sunt mari, ba chiar aş fi pălmuit pe oricine ar fi susţinut contrariul. Deşi parcă, o bucăţică din mine scotea limba la bucata mai mare.

    Ce ştiu însă totuşi e că niciodată nu trebuie să minimalizăm lacrimile cuiva, nici să credem că doar un cataclism le justifică. Şi lacrimile mici ard.

    Andreea, să ştii că n-am minimalizat niciodată importanţa rugăciunii pentru un credincios. Îi înţeleg perfect mecanismul şi, într-un fel, vă invidiez.


  7. 7
    Nora:

    bunica face prajitura iar bunicu, vin virgula sau nu

    Pentru cititorul care a căutat asta: da, e cu virgulă. Şi mai e o virgulă, înainte de “iar”. Şi mai e şi “l” la bunic.


  8. 8
    Nora:

    Mă scuzaţi pentru întrerupere. :mrgreen:


  9. 9
    Raj:

    Trist. Foarte trist. Imi plac viitoarele mamici, viitorii tatici, pe care daca ii intrebi ce preferinte ar avea, ei raspund ca nu conteaza, doar sanatos sa fie. In satul mamaichii era unul care avea unsprezece fete. Cand i-a facut a lui si un baiat, s-a oprit omul. Si l-a dorit mult. Peste ani il batea pe tac-su si-i confisca pensia. Asta se incadreaza la capitolul “Marele infern”. La cap.”” micul infern””, ma inacadrez eu cu postarile mele. Parca o vad pe Seva alergand de la un patut la altul…


  10. 10

    am adăugat o “codiţă” la text. în urma cugetărilor de seară, de pe banca din parc. 🙂


  11. 11

    Ana, ce să fac… mă contorsionez şi eu uneori, pe dinăuntru şi, asta este… nu vreau să dau în cap nimănui cu Evanghelia! de altfel, e micuţă. aş încerca mai degrabă cu Istoria Literaturii Române. aia a lui Călinescu.

    da văd că ai rămas în cap cu fantezia cu cîrnaţii de la morgă… 🙂


  12. 12

    Nora, crezi că se mai întoarce pe aici cititorul cu dileme gramaticale? 🙄

    oricum, aruncarea unui ochi asupra rubricii de căutări mă scoate întotdeauna din cele mai umbrite stări. e panaceu, soro!


  13. 13
    Nora:

    Mă îndoiesc totuşi că pe aici sunt “fiinţe lucide, limpezi şi dintr-o bucată”. Mai toţi suntem “ciobiţi”, cred eu, într-un fel sau altul…


  14. 14
    Nora:

    Poate n-o fi găsit niciunde şi mai dă o dată search. 😀 Zic şi eu. Oricum, la asta, spre deosebire de alte interogări, ştiui să răspund. 😆 Restul sunt ori prea ezoterice, ori prea porcoase. 😆 Nimic nu arată mai limpede umbrele şi luminile din sufletul omului ca rubrica aia. 😆


  15. 15

    hm… Nora, dacă ai şti ce căldări de lacrimi poate se verse asta mică a mea, cînd nu e lăsată la calculator, de pildă… iar suferinţa ei este reală, reală… şi cîţi dintre noi nu au copilul pitit în ei, gata oricînd să se revolte… să ceară, să se simtă frustrat…

    asta apropo de minimalizarea lacrimilor.


  16. 16
    Nora:

    Heh, fireşte, frustrarea, da, lipsa, de orice fel, sunt surse de apă sărată.


  17. 17

    Edle, Seva, mie uneori mi-e ciudă. ştiţi de ce? bărbaţii trec deseori ca gîsca prin apă pe lîngă toate întîmplările astea. chiar fiind îngrijoraţi, chiar fiind alături. sînt… alături, nu acolo. în fine. ei fac politică. fac războaie. fac scandal. le au şi ei pe ale lor… nu generalizez.


  18. 18
    Nora:

    Eh, le au şi ei pe ale lor. Ard şi ei, dar altfel. Dar da, la prima vedere, ai zice că nu ies la fel de marcaţi ca noi.

    Exemplu: eu, aproape 7 ani, trebuia să încep clasa 1. Mama face apendicită. Îi e din ce în ce mai rău. Se duce la spital, află ce are, nu se internează. Să ducă fata în prima zi de şcoală. Nu poate şi nu poate să mă lase singură în prima zi. Tot amână. Starea i se agravează. Cu o zi înainte de şcoală, o ia salvarea. Peritonită.

    Să mă baţi, dar nu-mi pot imagina un bărbat făcând asta. Ştiu, ştiu, multora o să vi se pară o tâmpenie. Eu însă pricep exact de ce mamei i s-a părut aşa important să fie cu mine în prima zi de şcoală.


  19. 19

    valone! ia prosopelul de la guriţă şi vorbeşte! 🙂
    dar să ştii: aşa de rău e cînd pare că nu merită… aşa e de rău…


  20. 20

    Nora,

    am povestit vreodată cum mi-am dat singură cu deodorant în ochi (fsssss!!!), după ce şi-a dat fiică-mea, ca să aflu ce şi cum simte şi cît e de grav? că ea plîngea încontinuu, era mică şi nu ştia să-mi povestească…

    am ajuns amîndouă la spital. ea nu avea mai nimic, eu -- arsură de cornee. medicul de gardă şi-a făcut cruce.


  21. 21
    Nora:

    Doamne, Andreea! Cred şi eu că şi-a făcut cruce medicul.

    Mda, tu, Seva, Edle, toate mamele de aici, sunteţi nişte fiinţe incredibile. Fără exagerare. Şi pricep atât de bine mitologia asta în jurul figurii materne uitându-mă la ce povestiţi voi.


  22. 22

    eh, nu e chiar aşa. la mine e şi multă dileală. 🙂 şi nu sînt nicidecum dedicată total. sau lipsită de draci de frustrare.

    uf, fac ce fac şi iar ajung la texte despre copii. că o să se turtească de tot bietul Danny…
    o să iau o pauză. pregătesc un text despre clătite, unul despre liberalism şi unul despre sexul în grup. e bine? 🙄

    noapte bună, copii…


  23. 23

    Raj, exagerezi. nu eşti chiar infernal. dar ce-ai păţit de ai scris cu liniuţe? 🙄


  24. 24
    val_one:

    îmi dau seama cît de rău este, Andreea, mai ales că doar pare că nu merită. şi mai cred că esenţială este conştientizarea permanentă a motivelor pentru care merită. 🙂

    noapte bună. 🙂


  25. 25
    Nora:

    Noapte bună, copilă. 🙂


  26. 26
    Raj lt.rez. de tancuri, se stie:

    Andreea, incepand cu azi am luat hotararea sa fiu mai serios, ca sa am mai multa prestanta pe forum. Recunosc ca, cateodata scriu cu liniuta, doar cand subiectele mai sobre, mai dureroase, ca asta pe care ni l-ai dat azi. Te implor sa nu incerci sa elimin virgula dintre subiect si predicat, caci asta ii peste puterile mele. Cum naiba sa nu fiu sobru la astfel de subiecte ? E ca si cum te-ai hlizi cand trece un cortegiu funerar. E mai mult decat dureros ca se nasc copii cu probleme, cu malformatii, cu boli. Cand am fost la Fundeni cu soacra mea si cu nevasta, la marele doctor Blidaru, am vazut si eu multa suferinta, multe nenorociri. Doctorul Blidaru si echipa sa n-au vrut sa ia bani. Ma credeti sau nu, asta-i situatia. Acolo am vazut si multi copii cu probleme. Am vazut o domnisorica de vreo 17 ani, delicata si frumoasa tare, blonda, cu ochii albastri, palida. Mai avea putin de trait si ea stia acest lucru. La Ana , la Pandoras, v-am povestit de nepotul meu care s-pa sinucis. La 25 de ani era director de vanzari la Meteor. Am fost la Vitan cand a fost incinerat. Am ramas socat. Un tanar frumos care semana leit cu Dolp Lundgren cand era mai tanar. O namila de tanar care s-a pierdut de tanar. Am citit cu uimire comentariile din presa locala, unde un cretin facea speculatii nenorocite ca s-ar fi bagat in trafic de droguri. Unuia care-i intra lunar in casa 12000 lei, nu se ocupa de asa ceva. In plus, ura orice viciu: bautura si altele. Acum o saptamana a fost vaduva lui din Bacau , cu fetita lor de un an. A mica i-a luat capul lui tac-su. O minune de scandinava cu ochi albastri de culoarea pietrei. Din neamul nostru, toti avem ochi de culoarea pietrei. Si fi-mea. Am rfelatat atunci ca, trupul lui a fost gasit dupa patru zile, in mansarda unui bloc. La crematoriu, mortul se scoate din sicriu si se inveleste intr-un cearceaf. Ei bine, Ana sotia lui , inainte ca sotul ei sa fie bagat in cuptor, s-a dus acolo la subsol ca sa-si mai imbratiseze inca odata sotul. Va puteti inchipui cum arata un cadavru dupa patru zile, la 32 -- 35 de grade ? Porecla nepotului era ” Kamicaze”. Isi modificase o masina si motocicleta Kawasaki pe care le incerca pe pista Aerostarului Bacau, unde lucreaza tatal sau si sora mea. E plin youtub-ul si si facebook-ul de realizarile sale intr-ale modificarilor automobilistice si motociclistice. Dupa acest episod, sora mea a intrat intr-o secta. Nu cred ca o mai poate scoate nimeni din asa ceva. E foarte linistita si spune in permanenta ca asa a fost voia Domnului, ea care altadata era in stare sa se ia cu Dumnezeu la “tranta”. Tot la Pandoras, la Dna Ana, v-am relatat despre Dan Kaizer, baiatul din Bacaul copilariei mele (asta ca sa comentez la tema data de Andreea), care s-a nascut cu mari probleme. La varsta de 22 de ani, cand a murit, avea mintea unui copil de 2-3 ani. Ma-sa s-a chinuit mult cu el, la iubit enorm si n-a vrut in ruptul capului sa-l dea la “stat”. Cand Danut a umplut toata casa de vopsea rosie, ca gasise in magazie o cutie mare de vopsea, maica-sa s-a pierdut cu firea si l-a batut. Danut a inceput sa planga abia dupa doua ore. V-am mai povestit si despre Valentin, tot din Bacaul copilariei mele, care si-a dat foc in parcul Trandafirilor din Bacau. Era gras tare, plin de acnee si era ciuca batailor copiilor din cartier. Taica ne-a zis ca daca vreodata indraznim sa facem glume pe seama sa, ne omoara cu mana lui. Dupa acest episod, parintii lui Valentin umblau ca doua naluci si vorbeau singuri pe strada. Dupa un timp a murit ea iar a doua zi a murit tatal lui Valentin. Era era Seful garii CFR Bacau. Sper ca v-ati dat seama ca nu am de gand sa fiu sobru in viitor. Doar acum, la aceasta postare.


  27. 27

    Raj, recunosc, m-ai luat…
    devenim prea macabri…


  28. 28

  29. 29
    Raj:

    Andreea, vrei sa ma nenorocesti ? Mai facut sa salivez cu imaginile alea, dar mai cu seama la poza aia cu rufele puse la uscat la malu marii. Astai dorinta mea cea mai mare: sa am o casuta la malu marii si sami pun obielele si izmenele pe sarma la uscat la malu marii. Dimineata cand ma scol, sa fac baie in mare si sa ma pish in mare. In vara cand am fost cu fimea la strand ma intrebat daca e voie sa faca pipi in apa. Mia cerut aprobarea cu glas tare in vazu si auzu lumii. Am clatinat din cap abia perceptibil. Fata asta a mea e cam zarghita la cap. E o calamitate naturala. Are iesiri din cauza hormonilor ca asa mia zis doctora de familie. Eu am electrician , instalator, doctor, veterinar, faiantar, zidar, prieteni, psihiatru. Toti de familie. Iam cerut parerea psihiatrei carei pretena nevestemii care la randu ei are nevoie de psihiatru (psihiatra nu nevastamea) in legatura cu cazu cu nepotumiu ca nu care cumva sa fie o gena dementa in familie care duce la sinucideri. A zis sai intreb peai mei si la randul sau cumnatamiu sa se intereseze deai lui. Na fost cazu de la Stefan cel Mare incoa. Doar un caz din partea maichii co sinucidere in anii 50 cand sa aruncat in fata trenului la Buhusi din cauza ca na mai rezistat batailor militienilor, comisarului poporului (secretaru de partid stalinist datuncea), la colectivizare ca na vrut sa dea la colectiva, batozele, tractoarele , combinile, pamanturile, morile, conacele, chestie pe care am povestito la Dna Ana la Pandoras. In 1969 cand a trebuit sa mute osemintele sinucigasului in alt loc, am asistat la dezgropare si nu pot sa uit cum vaduva a tipat precum ca sa nu va dea Dumnezeu decat belele nenorocitilor de comunisti. Atunci inca era vie in memoria taranilor dragostea pentru pamant, pentru munca. Acuma pamanturile taranilor sunt parloaga si nui mai intereseaza. Le vand strailor, in timp ce ei se cinstesc la bodega din sat si se duc acasa sisi bat nevestelor iar acestea se feresc sa nu capete lovituri la sfecla , dupa principiul “” Ioane numa in cap sa nu dai !”. Sa dusdracu tptu: tatii isi violeaza fiicele in Vaslui si Botosani. Asa de mult le iubesc, incat le violeaza. Tot in aceste doua judete, femeile se duc la bacanie unde cumpara o paine si doua tuici, niciodata invers. Nu toate procedeaza asa, sentelege.


  30. 30

    nu vreau să te nenorocesc.
    eu admir oamenii care pot spune care e dorinţa lor cea mai mare. sau măcar cîteva dorinţe mari.

    eu nu pot. nu ştiu. în afară de aia cu sănătatea…
    cît despre sinucideri… v-am mai spus eu: pînă acu’ ceva timp nu pricepeam nimic în legătură cu subiectul. nebuni de legat!, ziceam. acum pricep. e urît, dar am început să pricep…


  31. 31
    Nora:

    Neaţa, toamnă gri, toamnă gri, nu credeam c-ai să mai vii


  32. 32
    Ana:

    Vezi tu, Andreea, te-ai grăbit puţin asupra cuvintelor mele. Evanghelia era cartea amintirilor fiecăruia, pe care ai răscolit-o cu textul ăsta, nu un element punitiv. 🙂 Dar sigur că poţi şfichiui cu istoria lui Călinescu deasupra capetelor noastre…

    Fantezia cu maţele umplute era a Norei, eu am preluat-o pe cea a lui Raj, cu maţe goale, intinse drăgăstos între… combatanţii aflaţi la un capăt şi la celălalt, pe lung, al mesei.

    N-am fost într-un spital de neurologie de când aveam aproape 16 ani, dar îmi amintesc foarte bine ce-am văzut acolo. De fapt, am fost în două. Update-ul tău nu e necesar pentru că, în acest context, cuvântul ales de tine este cel mai potrivit.

    Am stat lângă copilul meu înainte de o dublă operaţie. În sală, nu m-au lăsat. Ştiam că i se va face anestezie generală, că va fi adormită cam 20 de minute şi că mi-o vor aduce după aia cât se poate de repede. Mi-au spus că va fi un pic speriată la trezire. Anestezistul, un medic tânăr, mi-a dat încredere. Chirurgul, o doctoriţă cu experienţă, nu m-a făcut să mă-ndoiesc nicio clipă. Dar eu ştiu că sunt suficienţi factori pe care nimeni nu-i poate prevedea în ceea ce priveşte chirurgia. Ştim toţi.

    Când au deschis uşa şi mi-am văzut fata dormind pe un pat cu rotile, avea şase ani şi jumătate, mi-am luat-o în braţe şi am potrivit-o în pat. S-a trezit în mai puţin de cinci minute şi a început să-mi spună c-o doare foarte rău gâtul. Şi plângea. Iar durerea se înteţea pe măsură ce ea vorbea şi se agita. I-am întrebat dacă îi pot da un calmant şi mi-au spus că mai bine nu. Că va trece relativ repede şi să nu-i dăm nimic. Mamă, ajută-mă!. Atât spunea. A, şi Mamă, mă doare!. Nu mai eram mami, devenisem mamă. Aia înseamnă că e de rău. Era prima dată. I-am spus să mă strângă tare, să mă apuce de unde vrea ea şi să strângă cu toate puterile, ca să-mi dea mie durerea aia, că pentru mine n-o să fie mare, ci un fel de înţepătură de ţânţar. Că de-abia aştept s-o iau.

    NU ŢI-AŞ DA NICIODATĂ DUREREA MEA! NICIO DURERE!

    Am mai stat vreo oră şi jumătate în spital, chirurgul a venit s-o verifice şi mi-a spus că putem pleca. Încă o durea gâtul şi-a durut-o toată ziua, iar seara s-a potolit şi-a şi putut mânca un pic. N-au fost operaţii complicate, însă au fost două în acelaşi timp.

    Am văzut acolo mame speriate şi mame îngrozite. Am văzut taţi care stăteau agăţaţi de uşa blocului operator. M-am văzut şi pe mine, la nimic nu-mi foloseşte, dar nu ştiu cum să nu fac asta, cu toată frica adunată sub o mască impenetrabilă, făcând, la milimetru, exact ce trebuia să fac, în fiecare fracţiune de secundă. Ca un robot japonez. Infailibil. Ştiam că n-am voie să fiu altfel. Nu vrei să ştii, draga mea Andreea, ce se întâmplă după ce trece un asemenea moment în care eu sunt obligată să funcţionez şi o fac perfect. Nu, nu cad, iubito, că nu mi s-a întâmplat până acum să-mi permit alintul ăsta sufletesc, dar simt cum mă scurg în mine, ca o miere amară. Dacă însă se mai iveşte o nevoie de Ana, mă repliez pe loc. Nu, nu e o calitate, frumoaso, e o formă de dezagregare umană, de mâncătorie din tine. Mereu m-am uitat însă la rezultate şi mi s-a părut că a fost bine. Mergem mai departe.

    Ştiu că mamele sunt cele sacrificiale, dar nu-mi place să vă aud că taţii nu pot fi. Pot. Am văzut eu. Pot chiar şi netaţii, dacă vă imaginaţi una ca asta. Chiar dacă, procentual, dreptate aveţi voi, eu nu vreau şi n-o să vreau niciodată să cred că bărbaţii sunt mai puţin apropiaţi de copii decât femeile. Mai puţin iubitori, mai puţin grijulii. Am văzut bărbaţi care cresc, şi-o fac extraordinar, singuri copii. Ai lor sau nu. Am văzut copii iubind bărbaţi buni şi blânzi care nu sunt taţii lor. Am văzut. Am zis BĂRBAŢI şi nu definesc termenul.

    Acum citesc ce-aţi scris voi.


  33. 33
    vio:

    Andreea,nici eu nu stiam pana nu demult care ar putea fi dorinta mea cea mai mare.sau macar sa pot sti ce vreau,ce as putea face sa fiu bine.Umblam ca o nauca si repetam ca nebuna toate lucrurile bune pe care le aveam ,fara sa-nteleg de ce nu ma puteam bucura de ele.Ma rugam ,cand nu mai puteam:”Doamne,ajuta-ma sa-nteleg ce-i cu mine.”
    Se vede ca m-a inteles gresit Doamne-doamne asta,ca mi-a trimis pe cap atata grija ca nu mai am vreme sa ma intreb nimic. 🙂 .Nici macar n-am timp sa fiu trista.Inca nu am avut timp sa plang dupa ce am primit diagnosticul puiului meu.Cand imi vine in gand momentul acela si simt ca-mi vine sa plang,imi zic:nu acuma,draga,ai altele de facut. 🙂 .Si merg inainte.Si ma bucur pentru fiecare cuvintel pe care il zice.Si ma rog doar sa fiu sanatoasa sa-mi pot ajuta copilul.Zicea cineva ca fiecare zi in care suntem vii e un miracol.Asa e.


  34. 34
    Nora:

    Ana, n-am spus că sunt mai puţin apropiaţi, ci că trăiesc altfel, în alte moduri, relaţia cu copiii şi cu nevoile lor. Cumva, mai detaşat, mai pragmatic. Firul dintre ei şi copii nu e aşa… organic. Nu ştiu cum să zic. Mamele şi copiii au o simbioză ciudată, aproape supranaturală. Chestia asta n-am văzut-o încă la niciun tată.


  35. 35

  36. 36

    nici eu n-am văzut. 🙂
    dar cred că o să alungăm toţi bărbaţii de pe aici, cu ideile astea.


  37. 37
    Ana:

    Nu. BĂRBAŢII nu se sperie cu una, cu două. 🙂

    Nici eu n-am văzut girafe, dar ştiu că există. 😉


  38. 38

    ştiu, Vio, la ce te referi. eu o numesc “starea de luptă”. femeia bleagă şi plîngăcioasă se transformă, prin farmec, în femeia-războinic. plină de energie, gata să spintece boala în două.


  39. 39
    vio:

    Ana,sunt de acord,barbatii stiu sa fie extraordinari cu copiii.Dar in felul lor,nu in felul nostru.E normal.Al meu e un barbat extraordinar.Are o gramada de defecte.dar stie cum sa ma faca sa simt ca nu sunt singura.Eu stiu ca nu sunt singura niciodata cu el.atat imi trebuie.


  40. 40
    Nora:

    Vio, cred că “infernul mare” are efectul ăsta pervers, dar util. Mai ales când e vorba de cineva drag. Uiţi de tine, te treci într-o stare de stand-by şi, pur şi simplu, faci ce ai de făcut.


  41. 41
    geluodagiu:

    Eu nu cred ca exista barbati iubitori si grijulii. Barbatii sunt egoisti, sunt buni doar pentru un singur lucru(insa si asta fac in mod jalnic). Exista si “barbati adevarati”… in filme, in reviste si totdeauna al altei femei(a naibi ce noroc pe ea).


  42. 42
    Ana:

    Vio,

    Şi asta voiam să spun. Bărbaţii nu sunt femei şi viţăvercea. Nu sunt categorii interşanjabile. Dar bărbaţii nu sunt mai puţin iubitori şi nici mai puţin iubibili. 🙂

    În felul lor. În felul nostru. În felul fiecăruia dintre noi.


  43. 43
    Nora:

    Andreea: după cum vezi, nu. 😀


  44. 44
    val_one:

    nu cred, Andreea, că bărbaţii se simt nedreptăţiţi dacă nu li se atribuie sau recunosc calităţi de mamă. 😆


  45. 45

    da, da! iarna nu-i ca vara! 😆


  46. 46
    Nora:

    Mda, cred că bărbaţii zdraveni, nu tentative, pricep exact ce vrem noi să spunem. Neîncepuţii, neterminaţii nu vor pricepe nici dacă scriem reţete de gogoşi din aluat de pâine.


  47. 47
    Edle:

    Nu ma gandisem pana acum la asta, dar eu chiar nu vad nicio diferenta intre dragostea pe care le-o port eu si dragostea lui pentru copii.

    De fapt, ala mic e atat de atasat de taica-su, ca-l tot cauta prin casa pana vine de la serviciu. Il cauta pe sub pat, prin debara, prin dulap. Mai da o haina la o parte: “Papa, papa?” Ah, zilele trecute a reusit sa deschida usa de la intrare (la asta chiar nu ma asteptam; ce repede cresc!) si il striga pe-afara. Tre’ sa fiu mai atenta.


  48. 48
    Ana:

    Val,

    Ferească Dumnezeu! Mamele nu pot şi nici nu trebuie să-ncerce să fie taţi, iar taţii n-au cum şi nici prin cap să nu le treacă să fie mame.

    Hai, copii, gata cu asta. E atât de evident. Dacă n-ar fi, ne-am reproduce prin partenogeneză. 🙂 Fiecare are rostul lui pe lume, dacă alege sau i se întâmplă să devină părinte. Şi tot devii şi devii, dar nu cred s-ajungi vreodată să şi fii. 😉


  49. 49
    Nora:

    Deci. N-am zis că e diferenţă nici calitativă, nici cantitativă. Ci doar de consistenţă a dragostei. Cel puţin aşa văd eu.


  50. 50
    Ana:

    Andreea,

    Am vrut să adaug şi asta cu iarna şi cu vara asta, dar mi-a fost frică să nu spui că bagatelizez tema. 😀


  51. 51
    Ana:

    Nora,

    De specific nu-ţi place? 🙄


  52. 52

  53. 53

    păi nu era asta tema! dă-o încolo…
    iete, să mai ziceţi că nu există coincidenţe curioase. ce-mi veni mie la ascultat la rînd, exact acum: 🙂


  54. 54
    Ana:

    Specific în loc de consistenţă. Asta.


  55. 55
    Ana:

    Devenise, Andreea. Nu cea din text, ci din comentarii. 🙂


  56. 56
    Nora:

    Prefer “consistenţă”. 😀


  57. 57
    Ana:

    Înţeleg.


  58. 58
    val_one:

    specific mai consistentă.

    aici sînt de acord cu Nora.


  59. 59

    pf. toată lumea ştie de copiii lipiţi de taţii lor. dragoste mare, reciprocă.
    îmi amintesc de ce-mi spunea o colegă.

    întotdeauna l-am iubit mai mult pe tata. tata glumea cu mine, îmi citea. mama călca, spăla, făcea mîncare. era tot timpul frîntă. nu avea timp să vorbească cu noi. tata ne ducea în parc, ne dădea prăjituri. mama făcea curat în casă. avea şi serviciu. greu. era obosită. seara cădea lată. cu tata mă distram. el era mult mai vesel. apoi, mama s-a îmbolnăvit. era şi mai puţin dispusă să rîdă cu noi.

    abia după ce am avut copiii mei, am înţeles care-a fost treaba.

    şi gata. uf!


  60. 60
    Edle:

    Of, Andreea. Nu pot sa cred ca ai avut o colega atat de egoista.

    Si nu, in familiile normale lucrurile nu se intampla asa.


  61. 61

    toţi copiii sînt egoişti, Edle.
    natura lui este egoistă. apoi, vine educaţia şi şlefuieşte, şlefuieşte…


  62. 62
    val_one:

    Dana, pe mine mă revoltă mai mult egoismul tatălui acelei colege.


  63. 63
    Ana:

    Nu sunt foarte apropiată de tatăl meu. Nu mă distra, nu-mi citea, nu ne-am jucat niciodată. M-a învăţat însă să dansez şi să merg pe bicicletă. M-a învăţat să nu promit şi să caut să înţeleg ce-i al meu şi ce nu, ce mi se cuvine şi ce nu. Cu promisiunile, mi-a spus pe gură. În ce priveşte restul, n-a fost nevoie decât de exemplul personal.

    Dacă stăm prea mult la un loc, trei zile, să zicem, ajungem să ne certăm. Sigur îl iubesc pe tatăl meu, dar nu ştiu unde să pun degetul şi să simt asta. Semănăm prea mult unul cu altul. Poate asta să fie explicaţia. Două pietre tari.

    Mama este ca aceea din comentariul precedent al Andreei. Dar fără să se-ntâmple vreodată să nu aibă chef de noi din cauza treburilor pe care le face de-o viaţă tot pentru noi. E veselă şi bună ca sfinţii. Dacă ne atinge, ne trec durerile.

    Cunosc un tată care a rămas fără mama copilului atunci când ăla mic avea trei ani. Soţia a murit de cancer. Îl creşte singur de atunci. Băiatul a fost, patru ani, coleg cu Rada, aşa i-am cunoscut. N-a făcut pe mama cu copilul, dar a făcut tot ce face un părinte singur. Tot. Acum şi-a găsit o iubită, o femeie care nu are copii şi care s-a lipit de băiat. Dar băiatul nu vrea ca tatăl lui să fie altceva decât al lui şi numai al lui şi le mănâncă zilele celor doi. Tatăl are, pentru el, valoare de întrebuinţare. Nu are dreptul la alt statut în afara celui de părinte.


  64. 64
    Nora:

    Val_one: mi-ai luat vorba din gură. 😀 Da, tatăl “mânca” doar prăjitura. Cireaşa de pe tort. Cu terciul se lupta mama.


  65. 65
    Nora:

    Ştiu că o să par misogină şi misandră totodată (o performanţă! :mrgreen: ), dar şi soiul ăsta de bărbaţi tot de nişte femei sunt crescuţi. Mă ucide să văd mame care cultivă misoginismul la fiii lor. Sau îl tolerează pe al taţilor. Ştiţi voi, alea cu bărbaţii adevăraţi nu spală vase, bărbaţii repară motorul de Dacie. Iar pe aici, sunt o mulţime.


  66. 66
    Ana:

    No, asta-i altă treabă. Sigur că acolo e buba, la crescătoare.


  67. 67
    Edle:

    Ma puneti pe ganduri. La mine in casa e cam invers. Sper sa nu ma trezesc vreodata cu afirmatii de genul: “O iubesc mai mult pe mama. Tata n-are timp de noi, spala vasele”. 😀


  68. 68
    geluodagiu:

    Acum intelege si mintea mea nevolnica. Oamenii fac copii, pentru a-i intreba ce parere au despre iubirea parinteasca. Este un fel de “parintii au talent” sau “X factor” cu jurii formate din copii.


  69. 69

    mie-mi pare bine cînd lămurim cîte un bărbat rătăcit… :mrgreen:


  70. 70
    Ana:

    Uf, prea eşti atentă. Prea vezi tot. Mai stai şi locului. Câteodată. 😀


  71. 71
    Nora:

    Daaa, şi mie. Mai ales când sunt aşa perspicace, mânca-i-ar mama!


  72. 72
    geluodagiu:

    Andreea,

    Canalizeaza atentia cum trebuie si nu mai consuma energie… pe gaste!


  73. 73
    Ana:

    Şi tu la fel. Voi să treceţi peste nu ştiţi? 😈


  74. 74
    Nora:

    Cum dracu’ să nu ştim? Văzuşi tu pe vreunul spânzurat cu propriile-i intestine, uitându-se cu un ochi la propria fiere pane, iar cu celălalt la piftia din propriii genunchi? Nu văzuşi. Sunt întregi!


  75. 75
    Ana:

    Înger, îngeraşul meu…


  76. 76

    vii şi nevătămaţi! ba dimpotrivă. mai zburdalnici ca oricînd.


  77. 77
    Ana:

    Asta nu arată decât două lucruri:

    a) sunteţi neperformante;

    b) aveţi o abordare defectuoasă.


  78. 78
    geluodagiu:

    Un semn discret si inteligent si porneste imediat atacul.


  79. 79
    Raj spaima forumului:

    Taica era inthocmai ca thaica Anei, cu deosebirea ca taical meu se facea mapetz la chenzina. Ne iubea, dar in felu lui. tiu minte ca de Craciun mia cumparat vreo 5 chilotei cu buline negre sio pereche de ghetute maro. Ca nu carecumva fratii sami fure peste noapte chilotii si ghetele, mam culcat inchilotat cu cei 5 chiloti si incaltat cu ghetele cele noi. Din cauza emotiilor sau pur si simplu din cauza varstei, noaptea am pishat cei 5 chilotei. Nu prea a razbatut mictiunea in saltea, deoarece si intrucat cei 5 chilotei au avut efectu unui pampers. De la taica am primit o educatie crancena: sa nu furam, sa nu dam in cap, sa invatam, sa muncim. Nu nea invatat sa nu preacurvim, penca dadea cu, scuzati expresia, in stanga sin dreapta, da tot acasa la maica sentorcea. Acu nu mai e asa. Daca sotu greseste, mare parte din femei baga divort ca au orgoliul lor. Patuncea, in mediile sociale nescolite, can cazu maichii si taichii, sotiile erau fericite ca omu ei tot la ea sentoarce. Ca deh, asai barbatu, da femeiea tre sa fie corecta, ca numa barbatu scutura palaria si pleaca. La femeie se lasa cu repercursiuni carevasazica. Inainte erau alte vremuri. Sotii veneau de pe ogoarele, din fabricile si uzinile patriei si nu statea in fata televizorului ca acuma. Intro zi taica cand a venit acasa, ma vazut si ma chemat la el: ba , in ce clasa esti ? Intra treia taticule. Ba, sa nu cumva sa ramai repetent. Pai io is premiant taticule. Bine ba. Ba, da cati ani ai ? Noua ani taticule. Ba, da tu care esti, ca prea semanati intre voi futuvamumancur. Eu sunt I taticule. Bine ba, ia 5 lei si dute siti ia biscuiti. Multumesc frumos taticule. Dupa astfel de episoade, ne plangeam maichii ca, taica nu ma iubesti, nu stie in ce clasa sunt, nu stie cas premiant si ca ma incurca cu ceilalti frati, de nici nu stie ca eu sunt I. Maica zicea ca ne iubeste, dar asa e el mai taranos si ca dimpotriva, stie cas premiant si cati ani am, dar asa glumeste el, ca nici nuti dai sama, iar noapteav cand dormim , vine si ne pupa pe ascuns, dar sa nui zicem ca stim asta de la ea. Andreea, sa mai tac dracului sa ma ia ? Ca tiam nenorocit de tot forumu.


  80. 80
    geluodagiu:

    Si mai lucrati la punctele a) si b)!


  81. 81

    (gelu insinuează că-s manipulată! eu! manipulată!!)


  82. 82
    Nora:

    Ana, păi, învaţă-mă tu. Dar spune-mi şi care e scopul, te rog, ca să nu umblu ca musca fără cap.


  83. 83
    Raj:

    Dom Gelutu, io crez ca e pe cale so imbulinezi. Vam admirat vlastaru in primu episod din SRI. Sa va traiasca. Am zis bine ca samana cu odrasla mea, cu deosebirea ca a mea e si mai si.


  84. 84
    geluodagiu:

    Si cine ar avea manipula in mana, pentru a manipula?


  85. 85

    extraordinar! pavlov!


  86. 86
    Ana:

    Andreea und Nora,

    Glumesc, chiar şi fără maimuţe. Doar glumeam, fir-ar. 🙁


  87. 87

    eu ëtiu cç glumeai.

    Geeee!
    help! ia uite ce pç[i tastatura mea!! ëi aratç cç e rom@neëte! aoleeeeu!!!


  88. 88
    geluodagiu:

    Raj,

    pe cine sa imbulinez?


  89. 89
    Ana:

    Bagi albaneză, dashuri? 🙄


  90. 90

    albanezç_??!!
    çsta e sabotaj!!!


  91. 91
    Nora:

    Pavlov curat! 😆

    Ştiu, Ana, că glumeai. Me too.


  92. 92
    Ana:

    Mă rog, Pavlov era cam plin de bale, dar dacă voi îl vedeţi curat…


  93. 93
    Ana:

    Të dua shumë, e imja dashuri e pamundur.


  94. 94

    Raj, toată ziulica îţi torni cenuşă-n cap. asumă-ţi, domnule, asumă-ţi! 🙂

    hm, deci, am adăugat încă ceva pe lista neagră. expresia “în felul meu“, “în felul lui“.

    -- te iubesc în felul meu
    -- te … în felul meu
    -- te ajut în felul meu

    cîcat!


  95. 95
    geluodagiu:

    Am mai auzit eu pe undeva cuvantul “pavlov”… Daca as sti ce inseamna … Asa nu inteleg subtilitatile ce colcaie prin spatele meu si probabil ca eu reactionez la ele fara sa-mi dau seama.


  96. 96
    Nora:

    Ana, da! Dar erau proprii! Nu scuipase nimeni pe el, parol! 😆 Deci, se cheamă că era curat. 😆


  97. 97
    Nora:

    Eu o cam folosesc, Andreea. Dar ai dreptate, e enervantă. 😀


  98. 98

    o iubire imposiiiibiilăăăăăăăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    🙄


  99. 99
    geluodagiu:

    Aaaaa… deci e un caine balos. Multumesc doamnei care m-a lamurit. Eu credeam ca Pavlov asta e un om.


  100. 100
    Ana:

    Raj,

    ReperCURsiunile dracului, monşer! 😆

    E, de pupat, ne pupă de câte ori ne vede, deşi, când se apleacă din Rhodos, nu ştii exact care-i sunt intenţiile. 😆 Şi ne sună primul la aniversările noastre. Pe la şase dimineaţa. 🙂 Anul trecut, de Crăciun, am făcut o febră mare, din nimic, care a şi trecut într-o noapte. Mama mi-a făcut frecţii, mi-a pus şosete cu oţet, iar el a făcut a doua zi o atmosferă de neuitat: am râs cu toţii până am răguşit.

    E supărat pe mine fiindcă n-am făcut Dreptul şi nu mă iartă-n veci. Zice că am avocatura-n sânge şi că m-am ratat nemergând pe calea asta. Şi când i-am zis că e un părinte medieval, aveam vreo 16-17 ani, mi-a zis că eu o să fiu mult mai aspră decât el. 🙂

    Mişto a fost cu el când m-am măritat. Aveam aproape 19 ani, iar el mi-a zis că nu ieşi pe uşa şcolii şi te măriţi, că io habar n-am de nimic. Io, fermă. I l-am adus pe V., care m-a cerut în mod corespunzător. Şi-acum îmi vine să râd. Tata i-a zis că n-o să ne înţelegem fiindcă suntem din zone geografice prea îndepărtate, iar eforturile vor fi prea mari şi ne vor obosi în timp. El, ferm. Tata a clătinat din cap şi a început să-i înşire toate defectele mele, tot ce-l enervase pe el 12 ani, cât mă crescuse. La sfârşit, l-a întrebat: O mai vrei?. V. a zis că da. Noa, Domnul cu voi!

    A doua oară nici nu l-am mai anunţat că mă mărit. I-am spus după vreo lună, în treacăt.


  101. 101
    Nora:

    Superb, Andreea, superb! Aplauze, doamnelor şi domnilor! 😆


  102. 102

  103. 103
    Raj:

    Imi asum, imi asum mai ales cicatul. Cu i din i asa cum poetico moldovenesc lai denumit…….. Coane Gelu, sa fiti imbulinat onorabile dombn. Multpreaonorabile domn. Pavlovu ala chinuia broastele cumva ?


  104. 104
    geluodagiu:

    Mi-am adus aminte. Este un efect. Cand apar eu pe aici, se aprinde un bec, de alarma. Parca asa ceva… nu mai stiu exact… ca am si eu o varsta si nu pot tine minte toate alea..


  105. 105

    termină, Nora! în felul ei, e o piesă reuşită!


  106. 106
    Ana:

    Doamne, s-a ţicnit Andreea! O fi reversibil? 🙄


  107. 107

    efectul razelor gamma asupra anemonelor


  108. 108
    Ana:

    … asupra violetelor de Parma. 😆


  109. 109
    geluodagiu:

    Raj,

    Pavlov ala a facut multe, ca deaia se vorbeste inca de el desi e cam dus. Lumea asta manipulata stie foarte putine lucruri despre el. Majoritatea cunoaste doar o poveste cu un caine balos la anumiti stimuli si foloseste acest exemplu ca pe o dovada de cunoastere(vorbesc aici de acea majoritate care se crede o minoritate…aleasa).


  110. 110
    Ana:

    Iar vărs, dămădracu’.


  111. 111
    Nora:

    😆 😆 😆


  112. 112

    ce rîzi?! adevărul e că-s o sfertodoctă de vai de mine!


  113. 113
    Nora:

    Voi nu vă simţiţi ca heroina? 🙄


  114. 114
    Nastasia:

    Varsă, că n-ai încotro. La anumiţi stimuli, omu’ varsă.


  115. 115

    care… heroină? Jan Darc sau Ecaterina Teodoroiu?


  116. 116
    Nora:

    Asta e. O să dormim cu emetiralul la cap. 😆


  117. 117
    geluodagiu:

    Cred ca una dintre doamne e insarcinata… ii vine sa verse.


  118. 118
    Nora:

    Nu alea, bre. Repede te înfumuraşi. Aia albă. Praful ăla nenorocit. Simt aşa. Că dăm o dependenţă care-i face pe uameni să se urască pe ei şi să ne suduie pe noi. 😀


  119. 119
    Nora:

    Anaaaa, mai stai o vreme. Că vomiţi iar. Te anunţ eu.


  120. 120
    val_one:

    😆 😆 😆

    nu vă supăraţi pe mine, da`nu mai pooooot! 🙄


  121. 121
    Ana:

    Ete, borţoasă. Sau? 🙄 Neah! Sunt prea proastă, iar aia-mi dă greţuri acute.

    Uf, Nora! Nu te citii. Mare greşeală. Aaaauauauauaaaaaaaaagâcgâcgâc…. Gata.


  122. 122
    geluodagiu:

    Nastasia,

    tine-i tu palma pe frunte, ca esti mai experimentata. Va ajutam si eu dar trebuie sa plec… Sau poate chiar asa va ajut.


  123. 123

  124. 124
    Ana:

    Pour les connaisseurs:

    Tovarăşul Ivan a fost membru de bază al partidului, a participat la Marea Revoluţie din Octombrie. Tovarăşul Lenin i-a murit în braţe. Tovarăşul Ivan a fost decorat cu numeroase distincţii şi medalii ale URSS. Acum, la 102 ani, tovarăşul Ivan merge, ca omul, la doctor.
    -- Bună ziua, tovarăşe doctor!
    -- Bună ziua, tovarăşe Ivan, dar cu ce problemă pe la noi? Sunteţi bolnav ?
    -- Aaaa, nu eu, tovarăşa Katia … de 4 zile nu se mai scoală din pat, nu mai vorbeşte cu mine, nu mai mănâncă nimic, nu ştiu ce sa mă mai fac cu ea.
    -- Păi, câţi ani are tovarăşa Katia?
    -- 95!
    -- Tinerică, tinerică… hmm, e o vârstă la care se mai îmbolnăveşte omul, mai… moare…
    -- Da, tovarăşe doctor, dar, ştiţi, dacă eu mă simt încă bine şi în putere, parcă mi-ar părea rău să o pierd, că m-am împăcat foarte bine cu ea.
    -- Păi, în cazul acesta, vă dau o reţetă, dar nu pentru ea, ci pentru dvs. tovarăşe Ivan. Mergeţi la farmacie, luaţi pastila asta, faceţi sex cu tovarăşa Katia şi s-ar putea să aveţi surpriza să-şi revină.

    Merge tovarăşul Ivan la farmacie, ia pastila, merge acasă, pune în aplicare prospectul. A doua zi, când se trezeşte, tovarăşa Katia nu mai era în pat, era în bucătărie, cânta şi gătea. Stă tovarăşul Ivan şi filozofează:
    – Eeee, al dracu’ tovarăşul doctor, dacă ştiam eu tratamentul acesta, nu îmi mai murea tovarăşul Lenin în braţe.


  125. 125
    Edle:

    Gata? 🙄


  126. 126
    val_one:

    dragoste în vremea…pietrei.


  127. 127
    Edle:

    Iaca am facut o descoperire. Acum, citind comentariul Anei, mi-am dat seama ca taica-miu nu m-a sunat niciodata de ziua mea. 🙄

    Asta chiar ca ma iubeste in felul lui. 😆


  128. 128
    Ana:

    Dana,

    E, na. Nu înseamnă nimic. Aşa sunt taţii din generaţia lor: să nu ne-arate că ne iubesc, că ne-o luăm în cap. Eu mă întreb de-o viaţă: şi cum fac când mi-oi lua-o-n cap? De ce anume se teme el? De uzurpare? 😆

    Dar să ştii că, atunci când merg acasă, e la fel de grijuliu ca mama în ce priveşte meniul fetei: să fie roşii, brânză, măsline, muuultă ceapă de apă… cu hlebu’ de tărâţe vin eu. Nu plec nicăieri fără. 🙂

    Da’ o bubă iaşte aicişea. Una mare: încă mă străduiesc din greu să le-arăt oamenilor că-i iubesc. Încă au nevoie de traducători specializaţi. Doar ţi-am spus că semăn cu el. 😀

    Gata, ce? 🙄


  129. 129

    dă-o-ncolo de iubire! ce atîta iubire?! la muncă!


  130. 130
    Edle:

    Probabil ca nu inseamna nimic. Taica-miu e de gheata, dar m-am obisnuit de mult cu el asa.


  131. 131
    Ana:

    Io întrebai dacă Andreea se zărghi. Nu-mi mai răspundeţi. 😆


  132. 132
    Edle:

    Gata cu drogurile. 😀 Ce-i drept, cam rau cu dependenta asta.


  133. 133
    Ana:

    A, Andreea, vrei să încerc să te mulţumesc? Ia fii atentă:

    Acum câteva zile, mi-a apărut o echimoză pe degetul arătător al mâinii drepte, pe prima falangă. Din senin. Io ştiu cum e cu seninul ăsta. Înseamnă că trombofilia mea se revergorează crâncen fiindcă vine sezonul rece. Au început marile dureri de oase. Vor ţine până prin mai, anul viitor. Şi ziua, şi noaptea. Degetele de la mâna stângă vor fi albastre toată iarna, iar când va fi ger mare, se vor înnegri. De obicei, nu le mai simt. Când reuşesc să le resuscitez, asta vine cu dureri cumplite. Resuscitarea.

    E bine, iubito, sau mai trebuie niţică durere ca să fii satisfăcută? 🙄 Că mai găsesc, nici nu tre’ să caut prea mult. 🙂


  134. 134

  135. 135
    Ana:

    Vorba Radei: hai, plângi, plângi! 😆

    Doar nu are cineva impresia că eu zburd ca o iadă şi n-am nicio grijă? 🙄

    Dar nu vreau să mă plâng. Oricum, nu aici. Aici e una dintre supape. Uite, acum am de scris cinci texte distincte şi le scriu pe toate, chiar dacă vorbesc şi cu voi. Pe urmă, alcătuiesc bileţelul de cumpărături, că sunt organizată chiar dacă nu uit, şi pe urmă ajung acasă şi văd ce face copilu’, dacă şi-a făcut lecţiile, dacă e bine, mulţumit. Dacă mă doare ceva, tac şi ascund. De toată lumea. Nu răspund la telefoane, nu dau telefoane, stau cuminte.

    Intru şi fac circ pe bloguri. Eu cu Raj. Clovnii.

    Iar diseară dansez. Am dansat şi de dimineaţă un pic. Rada vrea şi diseară, mai mult. Aşa o să facem. O să-mi fie mai bine de la un moment dat tocmai datorită dansului.

    Tre’ să te fac să plângi, că am şi eu nevoie de sânge. Ce, numai tu? Ştii care e riscul trombofiliei? Embolia. Pulmonară, cardiacă, cerebrală. Care poate surveni într-o fracţiune de secundă, în orice moment. Aşa trăiesc de patru ani, de la diagnosticare. Cu sabia asta deasupra capului. Am nevoie urgentă de o operaţie pe organe interne, dar niciun chirurg nu se încumetă să mă deschidă pentru că e riscul foarte mare să nu mă mai… mă rog… înţelegi tu.

    Şi tot râd, şi tot mi-e drag, şi tot mă enervez, şi… p.m.


  136. 136
    Nora:

    Uof! Ce e dezmăţul ăsta aici?


  137. 137
    Ana:

    Hmm… dacă aveam şi eu pastila recomandată de tovarăşul doctor…


  138. 138
    Edle:

    Vampiroaicelor. 🙁


  139. 139
    Manuella:

    Exact asta vreau să întreb eu. Ce se întâmplă aici?

    Ana, cred că vrei să vezi marea în octombrie! 🙂


  140. 140
    Ana:

    Nu pot, Manu. Deşi e ziua Irinei la finalul lunii, iar ea asta scontează, să mergem la mare. Iar dacă pe 30 septembrie am înotat la baltă… 🙂 Însă e prea frig şi bate prea tare vântul acolo pentru mine.

    Dana,

    Hai, fii serioasă. Mă certam cu muza. Ce geniu nu se ceartă cu muza proprie, n-o zgâlţâie şi n-o scutură de-i merg fulgii? 😆 Doar nu e de capul ei, răsfăţata. 😉

    Sunt bine. N-am nimic. Funcţionez la întreaga mea capacitate. Am resurse.


  141. 141

  142. 142
    Zâna Măseluţă:

    Gelu, nu te lasa calcat in picioare, intotdeauna mai e o sansa:


  143. 143
    Nora:

    Acum pricep de ce ţi se spune Măseluţă. 🙄


  144. 144
    Zâna Măseluţă:

    Mi se spunea…


  145. 145
    Seva Tudose:

    Bună ziua,ce-i la ordinea zilei 🙄 ce se dezbate


  146. 146
    Nora:

    Seva, mai bine zis “dezordinea zilei”. 😀


  147. 147
    Ana:

    Nimic. Bârfim. Iar eu plec destul de curând. Mă bucur să te văd.


  148. 148
    Ana:

    E, las’ că vezi tu ordine, de n-o poţi duce. Vorbesc cu Noru, să-şi ia un făcăleţ mai mare. 😀


  149. 149
    Costelus:

    Exact la fel gindesc, numai ca eu n-as putea scrie niciodata un astfel de text. Ar iesi prea lugubru.

    La sala unde merg sa mai fac sport au si programe de recuperare. Mereu vad oameni chinuiti, in scaune cu rotile, semi-paralizati etc. Si mereu imi spun ca n-am voie sa ma pling. Dar stiti, uneori infernul ala mic devine asa de mare incit nu-ti mai dai seama care-i infernul adevarat.


  150. 150
    Seva Tudose:

    Zâna, acel video-clip este infernal de oribil :mrgreen:

    și mi-ai adus aminte că luna octombrie ,vine Hallowen…numai filme degrpază/scârbă,yeak 😥 nici nu mă mai uit la tv.2 săptămâni !


  151. 151
    Nora:

    Seva, nici eu nu le sufăr. 😀 Iar ăla al Zânei e chiar oribil.


  152. 152
    Costelus:

    … poate e fiindca n-am trait niciodata infernul, cum au facut bunicii nostri. Am vazut, da, dar n-am trait.


  153. 153
    Costelus:

    Scuze zino, e de prost gust video-clipul ala.


  154. 154
    Zâna Măseluţă:

    Oribile sunteti voi, ca-l chinuiti pe bietu’ Gelu.


  155. 155
    Nora:

    Ghietu’ Gelu.


  156. 156
    andreea:

    hm, hm…


  157. 157
    Ana:

    Bine, două ghioage să-şi ia Noru. 😀


  158. 158

  159. 159
    andreea:

    Doaaaamne, la ce filme se uită Zîna…


  160. 160
    Nora:

    N-aş fi zis, Andreea. Mă aşteptam la fluturi, flori, degeţica, tinkerbell… când colo… Zâna asta e hardcore!


  161. 161
    Ana:

    Muză,

    Răspundedraculatelefon, că arde. Bagăl în… 😈


  162. 162

    l-am băgat.

    mmmmmmmmmmmmmmmmmmm
    mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm


  163. 163
    Zâna Măseluţă:

    La noi acum se poarta trash, funk ( zanele afro pronunta fooonk) chestii de-astea…

    Raspunde muză, trăşni-l-ar telefon să-l trăşnească!


  164. 164

  165. 165

    Costeluş,
    nu poţi fi mai lugubru decît mine. facem un concurs? poate să participe şi Zâna trash…


  166. 166
    Costelus:

    Nora (18): ai dreptate, barbatii nu merg la medic. Niciodata!


  167. 167
    Raj:

    Urmariti filmul propus de Seva la 164, cu mine in diferite ipostaze. Dna Ana: e bine ca nu lati ascultat pe taica dv. Erati in stare sa aparati un violator de copii ?


  168. 168
    Ana:

    Nora,

    Raj e… Raj? Că nu înţeleg nimic din comentariul lui.

    Scuze. Acum înţeleg. Te referi la faptul că n-am făcut Dreptul. Dar, Raj, n-ar fi trebuit să apăr aşa ceva decât dacă eram avocat din oficiu. Altfel, iau cazurile pe care le vreau, nu mă obligă nimeni.

    Mă rog, câteodată recunosc că-mi pare rău. Are şi tata dreptate: aş fi fost o avocată strălucită. Chiar aş fost. Nu vorbea el aiurea, au fost vremuri când i-am spus c-aş vrea asta, iar el crede şi azi că-mi irosesc toate capacităţile asertive. Şi nu pot spune că nu-i aşa. Le folosesc unde am nevoie, dar nu le canalizez.


  169. 169
    Raj:

    Dna Anuta: era mai bine daca va faceati judecatoare. Mai bateati cu ciocanu ala de snitele ca sa astamparati rajii din sala, mai trageati un pui de somn intre sedinte……… Zana maseluta: corect e “trasnilar”. Ce tot va perdeti vremea cu liniutele ? Andreea: cati ani ai ? Sa nu zici ca cat iti dau, ca nu tine


  170. 170

    41.
    42, mîine-poimîine.
    azi mă simt de 41. acum o săptămînă, mi se părea că am 72. acum vreun an şi ceva, nu mi-aş fi dat mai mult de 27.
    da` de ce mă-ntrebi, Raj? dă curiozitate?


  171. 171
    Danny:

    Eu stiam ca Andreea are 41 ani. Problema ei este ca nu se simte intotdeauna la aceeasi varsta. Este instabila emotional. De ce?


  172. 172
    Raj:

    Da Andreea, de curiozitate. Copiii ii ai maricei ? La mine-i mai nasol: cateodata ma simt tanar ca la 5 ani, cateodata ma simt batran, da` nu mai mult de 60 de ani. Incerc sa nu fiu prea comunist cu ploada mea cea mica. Inseamna ca la palitura de stat din 89, aveai 18 ani, Andreea. Esti recuperabila. Parca tu ai vreo 42 Danny. Mai mult ma potrivesc eu cu Andreea, ca barbatul trebuie sa fie mai mare decat femeia, penca femeea se trece mai usor. In afara de asta, e bine ca sotuil sa fie oleaca mai batran. Ca sa-i bage mintile-n cap nevestei. Candbarbatul e la maturitate asa ca mine, trebuie sa se insoare thocmai c-o femeie de 41 de ani. Ana e prea mica pentru mine, in Ella n-am incredere nici cat negru sub unghie, ca are ochi alunecosi, Seva e prea mare pentru mine, dar se compenseaza cu casa aia frumoasa pe care o are, Nora e prea flusturatica la 31 de ani ai ei, Zana viseaza cadouri scumpe sup perna. Val si Vio: cati ani aveti ? Sunteti maritate ? V-as ruga sa va dati fiecare varsta, fara mistouri, fara glume, ca n-am timp. Taimismonei


  173. 173

    15 şi 9 ani. altceva?


  174. 174
    Raj:

    Pentru inceput e suficient. Sa-ti traiasca copiii, sa te bucuri de ei si ei de tine ! Si mai ales sa fie sanatosi. Se-ntelege ca urarile sunt facute din toata inima. Aici nu mai e loc de gluma…… D-l Gelu e exclus din capu locului in ceea ce priveste mariajul cu mine, pentru motivul ca-i prea batran. N-ar fi asta o problema asa mare, dar din lectii la ghitara nu poti sa scoti un ce profit. Deci nu poate sa tina o casa……. Andreea: ar mai fi ceva: De unde esti si unde locuiesti. Ce studii si ce profesezi in prezent. Nu te voi mai chinui cu alte intrebari. Multumesc !


  175. 175
    Manuella:

    Raj,

    Zici? Off… şi mai sunt şi verzi…


  176. 176
    Nastasia:

    Da’ de când ai devenit tu însurabil, Raj? Ai uitat că ai nevastă? Ori te-a pălit criza, aia de-i apucă pe domni la o anumită vârstă, de musai să schimbe ceva. Slujba, casa, nevasta. Să prindă ultimul tren. Ostoaie-te, Raj!


  177. 177

    mulţumesc de urări, la fel şi ţie.
    io, domnu Raj, sînt din Bucureşti şi aci locuiesc, ceea ce nu-mi provoacă vreo mare fericire. e prea mare tămbălăul.
    m-am făcut arhitectă şi-s specialistă, cum am mai spus, în scări, bude, garduri şi copertine.

    da’ să ştii că şi io pot să salvez lumea!!

    de pildă, acum tocmai asta fac: o salvez pe doamna din poză, căreia vreau să-i demonstrez că, dacă face scara interioară cum vrea ea, o să aibă probleme la cap.

    aşa:

    1

    pe cînd, dacă o face cum îi zic eu, o să trăiască mai mult, sper…

    2


  178. 178
    Raj:

    Ella: Ochi verzi ceai ? Mor dupa ei. Poti sa fii si cocosata si cracanata, nu mai conteaza…………. Nastasie mi-ai scapat. Zi repede varsta si daca te telegi bine cu omu teu. Nevasta imi ceteste comenturile. Vreau sa bag dracintransa, sa ma iubeasca mai mult. Copii , cati ai ? Oare de ce cred io ca Danny ca sa nu azunga cu traista goala acasa de la pescuit trece pela magazinu de peste ca sa nu faca doamna gat ? Intro zi a cumparat peste oceanic din gresala si a cercat sai esplice nevestesi ca pestele la prins in dunare ca din cauza oscilatiei axului magnetic al pamantului acesta a navalit din ocean in mediterana apoi a fugit prin bosfor direct in marea neagra catand rama drept in carligu lu Danny. De rasu joianei. Daca faceam afirmatiile astea fata de Florin acesta sar fi enervat. Nam pus nicio virgula ca nu meritati !


  179. 179
    Nastasia:

    Io, dragă Raj, nu mă calific. Îs dinainte de potop. Şi om n-am, că o uitat Noe să-mi îmbarce şi o pereche pe arcă. Aşa că nu-mi rămâne decât să stau pe-aici şi să veghez la apărarea virtuţii tale. Îţi arăt io ţie harem! Cu vânătăi sub ochi!


  180. 180
    Raj:

    Andreea: Las-o sa dea cu capu, sa se-nvete minte. Doamna cu pricina vrea sa traiasca putin si intens, cred. Orice palitura in moalele capului, o va face sa-si aduca aminte in permanenta ca inca e in viata. In fine, o viata plina de cucuie, dar ce mai conteaza. Daca doamna cu pricina nu doreste sa va urmeze sfatul, inseamna ca oricum are probleme la cap. Arhitectii astia petrec multi ani cu studiile. Asa ca medicii. Dàia creca unii se dilesc oleaca si cauta refugii din cotidian, pe forum, luand contact cu rajii. Specialist in bude. Cat de nobila poate deveni arhitectura ?!………. Am cumparat pentru feciormiu o buca de pamant de 240 mp., chiar in buricu targului. A fost ingrozitor de scump. Ca sa-i fac o casa cu etaj si sa-i ramana gazon , ca asa vrea el, ar trebui ca casa (cacofonie de neevitat !) sa fie pe-o suprafata de 45-50 m.p. cu p+1. E posibil ?


  181. 181
    Raj:

    Nasta: orice berbat vrea aremu lui. Porci !


  182. 182
    geluodagiu:

    Eu, daca eram mai feminin te lasam sa ma curtezi. Multe femei isi doresc un barbat in putere… de munca, cu un card transmisibil. As putea da lectii de chitara asa, de amorul artei, fara teama ca nu pot tine o casa(asta e treaba barbatului). Cu varsta nu ar fi o problema(nu e frumos sa intrebi femeile despre primaveri) si acum sunt tot felul de metode de intinerire.

    Am auzit de un medic care are o metoda originala de intindere a tenului. Infasoara parul pe un cui si il rasuceste pana se intinde pielea de pe fata. Exista insa riscul ca sfarcurile sa se transforme in alunite pe obrazul femeii, in urma tratamentului.


  183. 183

    sigur că e posibil. dar n-aş mai face pereţi.


  184. 184
    Raj:

    Coane Gelu: pana si Dna Andreea sa obisnuit cu mine. La cate ineptii si mormane de cacat am insirat paicea, chiar credeti ca mai conteaza ca pun intrebari despre varsta doamnelor de pe forum ? La mine, cardul e asa de transmisibil , ca nici nu mai stiu cum arata…………..Dna Andreea: ma gandeam la un living si-o baie la parter si doua dormitoare si-o baie la etaj. Chiar nu-i posibil ?. Mai am o nedumerire cu un spatiu comerxcial pe care l-am construit iar persoana careia i-am dat dosarul pentru receptie, n-a facut nimic pana acum. Primaria ma cam preseaza, iar eu dau vina pe inginerul care treneaza obtinerea receptiei. O constructie cocheta cu second-handul neveste-mi. Ce pot sa patz ? Creca v-am facut capu mare… Auziadracu ! conu Gelu ne arata pitici in erectie si femei goale cat palatu postei si io nam voe santreb de varste !


  185. 185
    Edle:

    😆

    Raj, da’ stiu ca te-ai trezit binedispus in dimineata asta.

    Uite, una pe 53 m2 (fara pereti) :D. Da’ eu zic ca-ti ramane si de-o mana de gazon.

    http://www.prohaus.com/ausbauhaeuser/die-klassiker/profamily-107/?beraterextern=


  186. 186
    geluodagiu:

    Raj,

    Vorbeam de varsta mea(daca eram mai feminin). Celelalte femei, fiind mai tinere, nu sunt deranjate de intrebare. Ma ascundeam si eu dupa sablonul cu intrebarea “nepotrivita”, asa cum fac toate femeile mai…coapte.


  187. 187
    Raj:

    Cum de le gasesti Edlo ? Is dan alea de tre sa torni fundatia si le asambleaza ei in 2 zile ? Multam aldracului de mult ! Cati ani ai ?…………… Coane Gelu, imi place de Seva. 60 are, 60 zice. Cu Andreea mam cam… intins, dar mie draga si nu se supera. Andreea, chiar te iubesc. La ceput miai parut cam nesuferita. Esti o bomboana. In plus, mai esti si arhitecta. Cele mai tari profesii: medic, arhitect, profesor cu har, preot cu har. Esti pe locul 2. Cand te bolnavesti, te duci la doftor, nu la arhitect. Jurnalistii ca Dna Ana par egzampli si vidanjorii, sunt pe aceeasi treapta. Ambii scormone in cacat. Si Danny tot acolo scormone, dar dupa viermusi


  188. 188

    se poate face, Raj…
    cu spaţiul ăla, nu ştiu. e chestie de birocraţie, telefoane multe şi dulci insistenţe. sau acre.

    Raj, pe tine te iubeşte toate femeile. de ce te cramponezi în una singură? şi apoi, eu te înghit. nu cred că vrei să vezi cum fac, atunci cînd nu înghit pe cineva. întreabă-le pe fete.


  189. 189
    Edle:

    Da, Raj, asta e una din asta, de-a gata. Da’ o ridica intr-o zi, nu doua. 😀


  190. 190
    geluodagiu:

    Nu am vazut in propunerea Andreei, imaginea cu fosa septica, sa stie omu’ unde vidanjeaza.


  191. 191

  192. 192

  193. 193
    Nastasia:

    Of, vidanjare-aş şi n-am cui.


  194. 194
    Ana:

    Raj,

    Dacă mai spui o singură dată despre mine c-aş fi jurnalistă, ne supărăm. Rău.


  195. 195
    Nora:

    Cică în Polonia se va construi, între două blocuri, o casă cu lăţimea de 1, 20 metri. Mai ziceau şi că s-ar putea să fie o soluţie pentru viitor când nu vom mai avea loc să ne întindem. Mie mi s-a părut sinitru, dar arhitecţii ziceau că va fi total funcţională, cu tot ce trebuie. 😀


  196. 196
    Ana:

    Nora,

    Chiar mă gândeam peundedracuumbli. Crăpău! 🙂

    Muză,

    Ai meil.


  197. 197

  198. 198

  199. 199
    Ana:

    Verificai în sent aitems. Ai. Dar mai dau o dată.


  200. 200
    Raj:

    Dna Anuta, stiu ca nu sunteti jurnalista, caci vam citit datele personale, alea din cucurigu vitae. Voiam doar sa vaz cum va shede cand va otzarati la mine. Mai tare va indragesc cand sunteti nervoasa…………. Andreea: ce hm ?………….. Coane Gelu, alea is studiate de mult de mine. Le am la destu mic……….. Nora: ar fi misto pentru mine. As dormi direct pe nevasta si mash inveli cu soacramea


  201. 201
    Ana:

    Hmm… deci îmi dai extemporale. Las’ că mi te fut eu de-ţi sar ochii şi nu mai vrei să mă vezi nervoasă. 🙁


  202. 202
    geluodagiu:

    Raj,

    Eu sunt mai greu de cap si nu pricep cum un teren in buricul targului, care mai costa si o gramada de bani, nu are retea de canalizare. Sau ai dat la pace cu primarul sa o desfiinteze, pentru a avea tu de lucru cu vidanja?(stiu ca se mai practica. Cand vrei sa maresti bugetul serviciilor…secrete, lansezi povesti cu pericolul unui atac terorist)


  203. 203
    geluodagiu:

    si ai grije, se pare ca ai toate sansele sa devii piticul din caricatura aia scarboasa, pe care pardon, am postat-o eu pe aici(caricatura aia cu…terorista).


  204. 204
    Raj:

    Dom Gelu, stai la rand ca acu am treaba cu Dna Anuta, cai dama bine si desteapta si, in plus uraste ceea ce urasc eu: jurnalistii. Mai acu vo doi ani, o reporterita caresi taraia curu pe jos, caci navea craci lungi, caci alminterea o iertam, mia begat microfonu sub nas, bagasilar ei in cur si, in ziarul local a aparut thocmai pe dos decat ceea ceizisesem io. Asa daldracu ca sai iasa ei senzatia. Am sunato si iam zis: fa vacadracului, ca te futi cu toata redactia, nui treaba mea, cal bati pe berbatutu in plina strada, iar nui treaba mea, dar cand tioi fute un cap in gura, va fi treaba chirurgului buco-maxilo-facial, sa te repare ! Auzi proastadracu, ma pus rau thocmai cu ala dela primarie caremi facuse un mare bine………… Dle Gelu, ii minciuna in falsh ceea ce insinuati dv.Cand am zis io ca terenu nare retea de canalizare. Inthocmai si dv. ca ziarista pulii. Numi mai cer scuze pentru expresiile folosite, caci e de la sine inteles ca le regret.


  205. 205
    Raj:

    De ce credeti ca am sansele alea dle Gelu ? Detaliati pliz


  206. 206
    geluodagiu:

    sa-mi iau si niste injuraturi.

    Ana nu este ziarista. Ti-a spus ca lucreasa la Casa presei. Acolo e o presa mare(ca deaia se numeste Casa presei) care preseaza ce vidanjezi tu.

    Acum plec sa dau lectii de chitara, sa incerc sa tin si eu o casa. Citesc injuraturile cand voi reveni.


  207. 207
    Nora:

    Vărs.

    Ana, tu eşti bine?


  208. 208

  209. 209
    Nastasia:

    Stai liniştit, Raj, n-ai tu şansele alea. Altcineva e deja piticul ăla. Da’ mă rog, să detalieze, dacă ţi-e a detalia.


  210. 210
    Nora:

    Nesimţitule, ştiu mulţi oameni care lucrează acolo, în Casa Presei. De zece ori mai onorabili decât vei fi tu vreodată. Hai că m-am săturat dracu’ de tine. Ştiu sigur că ei ar pleca dintr-un loc unde n-ar provoca decât vomă convulsivă.


  211. 211
    Nora:

    Veşnic insinuant, veşnic scabros, veninos ca un şarpe, o năpârcă. M-am săturat de toţi bolnavii cu capul şi cu inima. Când vorbeşte, lasă dâre ca melcul.


  212. 212
    Nora:

    Nu, Raj, nu ai şanse să fii tu piticul. Cum nimeni nu e făptura aia hâdă, de sex zice-se feminin. Toţi urlă şi se simt năpăstuiţi, dar tot vin aici, tot cască ochii şi tot ei sunt ăia care mă înjură pe toate gardurile. Că nu pot de grija mea. Îi doare propria inexistenţă şi nu suportă că alţii există, bine-merci, şi o fac fără ei. Asta e absolut impardonabil.


  213. 213
    Ana:

    Nora,

    Sunt foarte bine, mersi. Azi verşi tu, facem cu schimbu’. 😉 Eu v-am propus de ieri să-l ignoraţi. Voi, nu. Ştim foarte clar că, până nu va mai primi absoult nicio formă de feed-back, nu va înceta. Nu-s însă sigură nici de momentul ăla. 🙁

    Ăsta nu e capabil să priceapă nici măcar un nivel de scriitură de tabloid, da’ are păreri în legătură cu presa. Reiau propunerea de ieri.

    Da’ oare căcatu’ stă la presă? Şi de ce-am face noi artă pentru artă în anul 2012, când mie şi preludiul mi se pare superfluu, Raj? 🙄

    Hai, dănedracudăbagabonţi! 😆


  214. 214
    Nora:

    Odagiule, nu te mai minţi nici că eşti tratat aşa pentru că eşti nou. Vio, de exemplu, e tot nouă. N-o ştiam de pe Pandora’s. Dar am plăcut-o din prima clipă. Raj e tot nou. La fel. Pricepe dracu’ odată că n-ai ce-mi spune şi nici eu ţie, nici nu vom avea vreodată şi du-te învârtindu-te!

    N-am pomenit aşa ceva! Du-te dracu’ pe Pandora’s şi bârfeşte acolo cu ăilalţi “bărbaţi”. Chiar trebuie să te văd zilnic? Ce-am făcut să merit supliciul ăsta?


  215. 215
    Nora:

    Ana, l-am tot ignorat. De nu ştiu câte ori, m-am făcut că nu îi văd flegmele înşirate aici. E perseverent al dracu’, nu vezi?

    Ok. Mai încerc o dată.

    Ăştia nu se simt bine nici ignoraţi, nici înjuraţi. Iar altă cale nu există cu ei.


  216. 216
    Nora:

    Pentru ceilalţi: îmi cer scuze pentru ieşirea mea. Mai răbufnesc şi eu. 🙁


  217. 217
    Nastasia:

    Nu cred că ajută ignoratul. Ipochimenul e repulsiv din născare, ca veninariţa de creşte pe marginea drumului. Cum dracu tratezi un intrus care-ţi intră în casă vrei-nu vrei, insistă să se descalţe la intrare (brr!)şi-i put picioarele, îşi scutură mătreaţa pe spătarul canapelei pe care stă tolănit şi de unde umple totul cu bale? Ce naiba ar putea face gazda? Ce spune codul manierelor elegante despre asta? În codul meu personal se recomandă un şut în cur şi zoaie în cap.


  218. 218

    Ana, acu’ a ajuns mailul. cred că a luat-o pe la Ploieşti…


  219. 219
    Nora:

    Nastasia, după aia îmi aud vorbe că nu vreau decât osanale pe aici. Că aşa confundă capetele în care s-a stins lumina critica şi balele. După unii, sunt acelaşi lucru şi nu ştiu că nu orice umblător în două picioare e capabil de critică, de dispute, de dezbatere. Râgâiala e pentru unii “punct de vedere”, “opinie”.


  220. 220
    Ana:

    Îţi auzi un căcat. Şi dacă te muţi pe Marte, îţi auzi vorbe. Ia mai lasă-mă cu vorbele. Contează cine le fată, clar?!

    Altfel, sunt emisii de dioxid de carbon înmiesmat, dacă-mi permiţi licenţanpm.

    Muză,

    Bine că ajunse. Sau pe la Cernavodădracu. 🙂


  221. 221
    Danny:

    Andreea, trimite-mi si mie un email. Vreau sa vad cum arata al tau.


  222. 222
    Nora:

    Ana: ai dreptate şi tu. Clar contează cine le fată, dar fătătorii ăştia sunt zgomotoşi rău. Să fete dracu’ mai discret.

    Andreea, arată-i mailul. 😆

    If you show me yours…. 😆 😆 😆


  223. 223
    Ana:

    😆 😆 😆

    Mă tăvălesc.

    Tre’ să-mi fac un sanatoriu, cu câte un etaj pentru fiecare tulburare. La mansardă, adun complicaţii. 😆


  224. 224
    Danny:

    Andreea, esti arhitecta? Interesant. Cand vei arhitectura din nou Bucurestiul si mai ales zona unde locuiesti? Am impresia ca tu locuiesti pe langa Parcul Tineretului, nu-i asa?


  225. 225
    Danny:

    Andreea, casa de la 197, tu ai arhitecturat-o? Arata bine.


  226. 226
    Ana:

    Andreea,

    Da’ unde te f. ne spui? 😆


  227. 227

    vai, Danny!
    mailul meu este roz, bombastic şi uneori foarte decoltat…


  228. 228
    Nora:

    Minte, Danny. Îţi spun eu. Cum intri în mailul ei, trebuie să fii foarte vigilent, are şanţuri de apă. În şanţuri abia se zăresc nişte piroane. Treaba ta. Dar şi dacă scapi de şanţ, vine, în vestibul, o secure săritoare. Poţi să ai noroc, poţi să nu.


  229. 229
    Danny:

    Ana, la 201, ce haioasa esti! Lasa-l, mai, si pe Raj sa-ti dea extemporale. Asa fac baietii cateodata, pun fetele sa dea cate un extemporal. L-ai tulburat rau acum, e precipitat de tot, la noapte nu mai poate lucra, iar obiectul vidanjarii va pluti nestingherit peste tot.


  230. 230
    Ana:

    Aşa sunt eu, Danny: haioasăşiadracu’. 😆


  231. 231
    Zâna Măseluţă:

    Gelu, o piesa dedicatie:

    jur ca iti fac o vizita pe luna. Si pe Marte daca vrei.


  232. 232
    Danny:

    Intuiam, Andreea. Intuiam ca este roz si bombastic, si plin de emotii. Imi place la nebunie poza ta de la avatar, si ochii, si tot…………………Ce sa te mai intreb? A, unde te ……………………….. locuiesti??? Hm….


  233. 233
    Danny:

    Lasa, Nora, ca sunt perseverent: stiu sa inot, am palos si cu el dobor si piroane si securi, de toate dobor cu el.


  234. 234
    Danny:

    Am uitat sa te intreb, Andreea: ce mai fac sefii tai u.s.l.-isti de la munca?


  235. 235
    Ana:

    Andreea,

    … dar ăia de la distracţie? 🙄


  236. 236
    Danny:

    Imi plac multe chestii la Raj, una dintre ele este felul lui de a reactiona atunci cand se “frige”. Cum vrea sa dreaga busuiocul mai ales in fatza Anei. E demn de admirat. Nu-i asa, Ana? Este foarte haios.


  237. 237
    Ana:

    Nu, Danny. Raj nu e niciodată haios. Are un umor ca o tornadă: forţă, frumuseţe, vârtej. Şi, ca orice om ultradeştept, autoironie necuprinsă.


  238. 238
    Danny:

    Bineinteles, Ana, ca are umor. Comicul este si el de mai multe feluri: comicul de situatii, de intamplari, de limbaj, de comportament, etc. Acest umor la el vine dintr-o imensa bunatate sufleteasca. N-ai vazut atunci cand il apostrofa pe Cosa, ce umor avea? Eu nu vedeam deloc in criticile lui la adresa Cosei nimic rau, dimpotriva, ma bufnea rasul, dar era un ras, asa mai serios. Cred ca asta e expresia: un umor mai serios. Sa inteleg ca Florin, care niciodata nu l-am vazut autoironindu-se, dimpotriva, n-ar avea deloc desteptaciune in el?


  239. 239

  240. 240
    Ana:

    Danny,

    Să nu înţelegi nimic altceva decât am spus.

    Nora,

    Artă. Pură. 😆

    Ştii bancul?

    Copilul, peltic, adus, la divorţul părinţilor, în camera de consiliu. Judecătorul îl întreabă ce crede el despre relaţiile dintre genitor-crescătorii săi, ambii artişti plastici.

    – Domnule judecătol, e o ploblemă male. Tata vlea altă cu tendinţă.

    – Şi mama ce vrea, dragule?

    – Mama vlea altă pulă.


  241. 241
    Nora:

    Danny, abţine-te de la comentarii care îi privesc pe cei neprezenţi aici. Eu respect regula asta chiar dacă nimeni altcineva n-o face. Următorul comentariu îţi va fi şters.


  242. 242
    Nora:

    😆 😆 Mama avea dreptate. 😀


  243. 243
    Danny:

    Nora, crezi ca afinitatea oamenilor pentru un anume partid, ar trebui sa tina cont de varsta sau de mediul de unde provin? Cu gradul de educatie sunt de acord. Crezi ca psd-istii pot fi numai din mediul rural? Problema este mult mai profunda si o voi explica eu mai tarziu.


  244. 244
    Danny:

    Ana, sa nu inteleg nimic altceva, sa nu inteleg………..Am inteles, Nora. Lasa-l, c-o sa-mi dea raspunsul dincolo, ha,ha. De abia asteapta.


  245. 245
    Nora:

    Danny, nu mai discut politică. Nu cu tine.


  246. 246
    Danny:

    Ete na, si vei discuta numai cu Costelush si Jaco? De astia iti place ca te sustin, nu? Poti discuta si cu mine, dar trebuie sa fii mai calma, mai echilibrata, doar esti balanta, ce naiba.


  247. 247
    Nora:

    Danny, nu e nu. Numai insista. Şi mai baţi şi câmpii. Nici Jaco, nici Costeluş nu au chiar ideile mele.


  248. 248
    Zâna Măseluţă:

    Dedicatie pentru Danny:

    iti place luminita aia roz din spatele fetelor? Eu sunt!


  249. 249
    Nora:

    Şi, apropo, mai sunt şi fetele pe aici. Val_one, Andreea… Oricum, ăla dezechilibrat tu eşti. Când nu-ţi convine ce auzi, trimiţi la cratiţă (şi ai şi tupeul de a susţine că ăsta nu e misoginism) şi ameninţi cu reforme coşmareşti, care să facă din fitecine factor decizional.


  250. 250
    Costelus:

    Treci ma’ la cratita, ca mor de foame!!! 😀 😀


  251. 251
    Nora:

    Eşti foarte frumoasă, Zâno.


  252. 252
    Nora:

    Poţi să crăpi. Dar mai aşteaptă puţin că acum te face Danny factor decizional. Decizionalilor! 😆


  253. 253
    Costelus:

    Chiar Nora, tu gatesti?


  254. 254
    Nastasia:

    Apoi eu, din poza cu votacii, am înţeles cam aşa:

    -- nu există persoane sub 30 de ani, sau nu votează
    -- nu există persoane între 44 şi 60 de ani, sau nu votează
    -- nicio persoană trecută de 60 de ani n-are studii superioare, sau nu votează
    -- toţi ungurii au între 30 şi 44 de ani
    -- nu există unguri cu studii superioare


  255. 255
    Nora:

    Nastasia, cred că există toţi ăia, dar procentual nu contează. E vorba de un soi de portrete-robot. Adică cei mai mulţi dintre X, Y, Z votează aşa (cei mai mulţi însemnând orice trece de 50 la sută). Şi din păcate, da, ăia sub 30 de ani nu prea votează.

    “Găurile” pe care le-ai sesizat tu probabil că se distribuie cam egal. De-aia nu le mai trec.


  256. 256
    Costelus:

    Si eu sint confuzat de poza cu votacii. Eu stiam ca, de cind cu Spiru si reforma, oricine are studii superioare, deci toti aleg discursul liberal, pro-european, al lui Crinut.


  257. 257
    Nora:

    Da, Costeluş. Cam o dată pe săptămână.


  258. 258
    Nora:

    Oricum, desenul îmi plăcu pentru “realizare artistică”. Remarcaţi afişul pensionarei şi faptul că ungurul e într-un soi de straie populare. 😀


  259. 259
    Costelus:

    Si eu tot o data pe saptamina, mai greu e sa maninc ce-am gatit in urma cu o saptamina.


  260. 260
    Nastasia:

    Da’ oare pe PPDD-ist din ce tenebre l-or fi scos? Că nu pare să aibă nici buletin, nici cele opt clase. Cât despre ungur, cam aşa arată la zile de sărbătoare. Poate Frunda şi Verestoy nu, dar cetăţenii obişnuiti cam au în sipet costume tradiţionale. Şi le îmbracă de sărbătorile lor, chiar în oraşele mari, la întruniri şi manifestaţii.


  261. 261
    Nora:

    Păi, cum din ce tenebre? Aşa arată omul după ce se-ntreabă un an de zile dacă Cioacă şi-a făcut sau nu nevoile între Rucăr şi Bran. 😆 Ce, eu aş fi fost mai prezentabilă?!

    Update: “a-şi face nevoile” e pe lista mea neagră de cuvinte şi expresii insuportabile. Dar aşa au formulat ăia de la OTV când au afişat întrebarea la care telespectatorii răspundeau cu “da” sau “nu”.


  262. 262
    Seva Tudose:

    Zâna Măseluța #231

    uite un minunat cântec de pe acelaș disc/film…a fost o perioadă de timp că îl ascultam de zeci de ori pe zi !


  263. 263
    Nastasia:

    Dracu să-i ia cu chestiunea respectivă. Zona aia e superbă şi au spurcat-o. O fi sămânţă de rumân să treacă pe acolo şi să nu se-ntrebe de nevoile lui Cioacă? Ptiu!


  264. 264
    Nora:

    Eu! Am un dar de a uita rapid ce nu-mi prieşte. Drept e că nici n-am aflat până de curând că a existat o astfel de enigmă când cu scandalul.


  265. 265
    Nora:

    Aşa, şi pe Magheru se lungea Nichita în faţa maşinilor, iar domnu’ Dan îi întreba dacă vor ca Nichita să se sinucidă au ba. Cei mai mulţi ziceau “da”. 🙄 Şi tot trec pe acolo în fiecare zi aproape, dar mai niciodată cu gândul la namila oxigenată. La naiba, aş ajunge la nebuni. 😀


  266. 266
    Nastasia:

    Că au existat oameni care chiar au răspuns, asta aş vrea eu să uit. Dacă au existat. Tot mai sper că a fost numai făcătura caracaleanului.


  267. 267
    Nora:

    Nu mai ştiu unde am citit sau cine mi-a spus (cum am zis deja, mecanismele de autoprotecţie funcţionează) de un cuplu atât de dependent de otv încât făceau cu rândul: până la 12 se uita ea, după aia el. Ca să fie siguri că nu pierd nimic.


  268. 268
    Costelus:

    Ia uite cine sta toata ziua la OTV 😀


  269. 269
    Raj:

    Nora: nu mai vorbi de Nichita. Vrei sa te alegi cu-n cap in gura ?


  270. 270
    val_one:

    eu de discuţii pe teme politice m-am lecuit definitiv, aşa că pe mine să nu mai contaţi. nu mi se pare normal să încasezi insulte sau jigniri din cauza unor convingeri sau afinităţi, oricare ar fi ele.

    oricum discuţiile astea n-aduc niciun beneficiu în afară de a declanşa sentimente şi emoţii negative.


  271. 271
    Costelus:

    Lasa ca n-ai incasat tu jigniri sau mai stiu eu ce aici. Si cred ca fiecare dintre noi are afinitati politice diferite, insa, ciudat, nu ne-am scos ochii deocamdata.


  272. 272
    Nora:

    E ok, val_one. 🙂


  273. 273
    Nora:

    Nu vreau, Raj! Gata, sunt cuminte!


  274. 274
    Nora:

    Costeluş, nu începe.


  275. 275
    Ana:

    Costeluş,

    Ba da. Şi depinde ce-nţelegi tu prin scos de ochi. Eu zic să măsura a fost nu întrecută, ci dinamitată.

    Vezi că te iau la bătaie, iar cu mine nu te pui.


  276. 276
    Costelus:

    Ba nu! Bine, Danny si Gelu se exclud.


  277. 277

    am venit.
    la la laaaaaaa, la laaaaaaaaaa…


  278. 278
    Costelus:

    la laa laa, gata fasolea?


  279. 279

    da ce crezi tu, că mîncăm numa fasole??! azi am mîncat mazăre.


  280. 280
    Danny:

    Ai venit, Andreea? La la lalala, cati de lala……………??? Acum ai 18 ani? M-as bucura sa-i ai atati.


  281. 281

    fîs, Danny.
    acuş vin alegerile şi dacă nu votez cu cine îţi place ţie, mă trimiţi la cratiţă.


  282. 282
    Costelus:

    E, am fost pe aproape.

    Imi plac, dar le cam evit dintr-un anume motiv.


  283. 283
    Nora:

    Mie-mi place supa de linte. Cu chimen. Iar legumele din ea să stea la cuptor înainte. Şi cu chili. O minune. 😀


  284. 284
    Danny:

    Iar ma enerveaza Nora. Ma enerveaza c-o face pe desteapta si nu e deloc asa. In plus, se contrazice de muma-focului, are boala contrazicerii: eu zic da, ea zice nu si tot asa. Normal, varsta ei isi spune cuvantul, dar merge pana in panzele albe cu ideile ei, nu de putine ori aberante, si cu jignirile, bineinteles. Mai, Noro, fii mai echilibrata in discutii ca ma enervezi. Cica amenint cu “reforme cosmaresti”, pentru a face din oricine un factor decizional. Da, daca vreau democratie semidirecta si nu reprezentativa(indirecta) cum este acum, trebuie sa operez in aceasta zona, a schimbului de reprezentativitate. Nu mai vreau sa fim reprezentati de politicieni, ci de reprezentanti ai poporului, care sa faca opozitie politicienilor. Este o idee noua, care trebuie sa apartina viitorului. Problema la tine este ca n-ai inteles ce vreau eu sa zic in scurta prezentare pe care am facut-o pe aici. Cosmarul este doar in capul tau, motiv pentru care te-am trimis in ale bucatariei. Mi-e indiferent ca vrei sau nu sa vorbesti cu mine pe teme politice, eu tot o sa ma bag peste ideile tale aberante atunci cand te prind. Rezistenta ta la ideile mele, ma face sa ma indarjesc si mai tare in discutiile cu tine. Iar daca vrei sa ma contrazici, te-as ruga s-o faci mai politicos, pentru ca eu nu prea sunt obisnuit sa fiu jignit in general. Fatza de mine lumea cam are respect. Deci, ar trebui sa inveti odata sa respecti si opiniile celorlalti, alea care nu-s convin.


  285. 285
    val_one:

    Nora, poţi încerca şi o iahnie de linte. 🙂 e mai gustoasă şi mai uşoară decît cea de fasole.


  286. 286
    Danny:

    Fis, Andreea? Daca nu votezi cu cine vreau eu, te trimit la cratita? Hai ca exagerezi acum. Te rog, nu-mi pune in carca idei si practici care nu sunt ale mele. Si mai inceteaza si tu si Valonash cu tribunale ale poporului. Parca sunteti obsedate de aceasta idee.


  287. 287
    Nora:

    Danny, continui să mă insulţi. Numai în comentariul ăsta mă faci proastă de două ori. Obişnuieşte-te cu gândul că nu sunt de acord cu absolut nimic din ce spui tu în materie de politică şi ia vestea asta mai cu calm, că ceea ce pentru tine înseamnă un ideal pentru mine ar fi un coşmar. Ne-am înţeles? În rest, eşti liber să faci câte spume vrei pentru că resping ideile tale. Eu te voi ignora. Punct. Cu insultele, spre binele tău, te sfătuiesc să nu te întinzi. Şi te mai miri după aia de ce stai închis prin debarale. Cât despre cât de deştept eşti, mai lasă-i pe alţii s-o spună.

    Val_one: am încercat-o. E bună şi aia. 🙂


  288. 288
    Nora:

    Ah, şi te rog să încetezi să mai dai directive pe aici. Andreea şi Val_one pot invoca ori de câte ori au chef ideea cu tribunalele alea, care-ţi aparţine, nu mai încerca să te dezici de ea. Ca şi inepţia cu presa factor decizional. Cum ar mai putea avea cineva încredere în presă când ea însăşi ar participa la actele despre care se presupune că trebuie, la nevoie, să le prezinte sau să le critice? Ar fi ca şi cum cineva m-ar da pe mine în judecată, iar eu însămi aş fi judecător la propriul proces. Idem cazul societăţii civile. Gata, s-a ales praful de măreaţa ta idee. Treci la următoarea, să nu rămâi blocat în proiect. 😆

    Şi mai vezi cum e şi cu checks and balances şi în câte moduri contrazice teoria ta acest principiu fundamental.


  289. 289
    Nora:

    Iar acum zi merci că am făcut efortul colosal de a răspunde serios. E mare chestie.


  290. 290
    val_one:

    Danny, de ce nu te duci tu pe voxpublica sau alt site de anvergură să le faci educaţie politică celor ce comentează pe acolo? ei ar fi muuult mai receptivi decît noi la ideile tale progresiste. vezi că bine noi nici măcar nu le înţelegem, chiar nu te înţeleg de ce pierzi vremea cu niste proaste ca noi.

    cînd te mai linişteşti, treci şi pe la noi cu poveşti despre pisici, broaşte şi alte păsări.


  291. 291
    Nora:

    Auzi, Nora, nu-ti sade mai bine la cratita? Vei avea acolo ocazia sa vezi cum fierbe democratia ta liberala in oala. Si n-o sa te doara capul niciodata!

    Daca nu votezi cu cine vreau eu, te trimit la cratita? Hai ca exagerezi acum. Te rog, nu-mi pune in carca idei si practici care nu sunt ale mele.

    Stimaţi telespectatori, observaţi asemănările şi deosebirile. 😆


  292. 292
    Danny:

    Nu, Nora, nu te-am facut proasta deloc. Si nu esti proasta, esti imatura in unele probleme. Eu cand fac pe cineva prost, ii zic in fatza, asa cum i-am zis, de ex. lui Morringain. Am dat un exemplu, adica vreau sa spun ca eu sunt direct, ii spun omului in fatza cand este prost. Sunt si idei de ale tale cu care eu sunt de acord. Este imposibil sa fii total in dezacord cu o persoana. Tu esti atat de vanitoasa si rea la suflet, incat nu pot sa mi te imaginez, sa ma abtin sa nu-ti zic. Eu ce am de spus, spun. Sa fie clara treaba asta. Si-ti mai spun o chestie: daca tu ma vei jigni, eu iti voi replica insutit, mai devreme sau mai tarziu. Asta e lege la mine, sa fie clar! Ti-am spus, cosmar este in mintea ta, tot ce inseamna nou in materie de orice. Esti conservatoare, traditionalista, retrograda, eu sunt opusul tau. Asta e motivul pentru care nu rezonam. Iar cu insultele, chestia e reciproca. Stiu sa si insult al dracului de bine, in orice mod. Depinde acum doar de persoana. Dar nici nu pot sa te las sa jignesti persoane care nu-ti plac. Ma revolt imediat. Trebuie sa inveti sa te stapanesti, sa ai mai multa diplomatie in tine. N-am spus nimic despre desteptaciune. Este doar parerea ta voita.


  293. 293
    Costelus:

    Danny, vezi ca pentru un ban sint necesare doar doua clickuri. un minut.


  294. 294
    Danny:

    N-am spus despre presa sa fie factor decizional. Am spus cu totul altceva, dar nu poti pricepe domle, asta e. Sau poate nu m-am exprimat eu indeajuns de bine. Comentul tau de la 291 este aiurea. Ce vrei sa dovedesti cu el? Cred ca nici tu nu stii de ce l-ai pus acolo.


  295. 295
    Nora:

    😆 😆 😆

    Mda, chiar n-are sens dialogul cu tine. Tu probabil nu ştii sensurile cuvintelor. Deci, te bănuiesc de ignoranţă, nu de rea-voinţă. Altfel, n-ai putea susţine cu atâta seninătate că nu mă insulţi chiar în timp ce o faci. N-am văzut aşa ceva, eşti fenomen!

    Las-o baltă, Danny.


  296. 296

    Nola letloglada! Nola letloglada! Nola letloglada! 🙄


  297. 297
    val_one:

    ok, Danny, se pare că vrei să vorbeşti singur pe aici, cum o făceai acum ceva vreme pe pandoras. îţi mai aduci aminte cum plîngeai să te băgăm noi în seamă? 😆


  298. 298
    Costelus:

    Uuu, ce-mi place Nola. Rimeaza cu Lola. 😀


  299. 299
    Nora:

    Ia că pare că te lasă memoria şi nu mai ştii ce-ai spus: (prin acest comentariu, nu dezbat, doar aduc o cârjă memoriei tale)

    Eu stiam de 22 ani ca presa este doar considerata a-4-a putere in stat, dar in realitate nu este. Eu doresc o putere adevarata, cea a societatii civile, care sa faca opozitie celorlalte 2 puteri: executiva si legislativa. Judecatoreasca ramane aparte. Si nu numai atat, ci sa si le controleze, iar politicienii sa nu mai faca ce vor ei si cand vor. Punct! In puterea societatii civile voi include si PRESA, doar CONSIDERATA acum putere. A fi putere in stat inseamna a participa decizional la actul puterii si nu doar a aduce la cunostinta oamenilor, care intr-o proportie covarsitoare sunt inculti, fraieri si indolenti, diferite informatii, asa cum face presa.

    Presa nu participa decizional la actul puterii. Presa doar transmite informatii, poate influenta, poate manipula indirect o multime. Nu este o putere propriu-zisa. Eu vorbesc de cu totul altceva. Si nu te mai crede desteapta pamantului ca nu esti. (insulta e bonus, treacă de la mine 😆 )

    Vezi, Andreea, vezi? Şi tu mă făceai anarhistă!


  300. 300
    Danny:

    Valonash, iti raspuns mai in gluma. Si pe prosti cand anafura mumiilor lor ii educ? Cand odata? M-am plictisit dracului de ei. Deci, nu e cazul vostru.

    Costelush: ma ameninti? Nu-mi este frica, chiar imi este indiferent.


  301. 301
    Nora:

    Du-te, Danny, du-te şi educă-i, nu-i lăsa de izbelişte. Du-te, nu-l lăsa pe domnu’ Dan la greu.

    Ce-mi plac mie ăştia cu misiuni înalte pe pământul ăsta! 😆


  302. 302

    am lămas peltică de cînd am citit bancul ăla cu “alta pulă”…


  303. 303
    Nora:

    Şi că tot aduseşi vorba de Morringain, ar cam trebui să-i ceri scuze.


  304. 304
    Danny:

    Nora, mai ai par pe cap? Ai reusit sa ti-l smulgi de tot? Bea un vin rosu sec si fa ceva cu manuta pe burtica.

    Valonash, nu atinge subtil cu bagatul in seama. Stiu pe cine vrei sa reproduci. Abtine-te.


  305. 305
    val_one:

    auzisem eu de unii care pot sparge munţii cu capul, dar nu credeam că există.
    pînă acum 😆


  306. 306
    Nora:

    Da. Mult. Stai liniştit, n-ai aşa efecte devastatoare. Paaaa, Danny!

    Val_one: 😆 😆 Nici eu nu credeam că există multe, dar iată că empiricul mă contrazice.


  307. 307
    Costelus:

    Nola, idealista ca de obicei: crezi ca poti convinge pe cineva?

    Valonas, sa intreb daca lintea se face cu trucuri, de genul fasolei fierte in mai multe ape?


  308. 308
    Nora:

    Deh, Costeluş, nu mă mai învăţ minte odată. Deşi câteva lecţii mi-am însuşit de când cu blogăreala asta. Când trag linia, ies pe plus oricum. Ăle bune sunt mai multe decât ăle rele.


  309. 309
    Nora:

    Nu ştiu cum face val_one, dar eu nu mă obosesc cu mai multe ape. Acum, nu ştiu, o depinde şi de cât de “sensibil” eşti. 🙄


  310. 310
    Nora:

    Te văăăăăăd! 😆 😆 😆


  311. 311

  312. 312
    val_one:

    chemarea cratiţei, ă? 😆


  313. 313
    Nora:

    Te văăăăd iar! Îţi iese fundul într-o parte, chiar dacă îţi ţii respiraţia. 😆 😆 😆


  314. 314
    Nora:

    Cântecul sirenelor, val_one. Aceşti vajnici argonauţi ai mărilor internautice… 😆


  315. 315
    val_one:

    😆 😆 😆

    acum nu i se mai vede decît paiul cu care respiră de sub apă.


  316. 316
    Costelus:

    Valeu, toate trei aveti vedenii?


  317. 317
    Edle:

    Uaaau, supa de linte. Un deliciu. Mi-am adus aminte ca mor de foame.

    Val, eu nu stiu cum ai putut sa vorbesti limba asta intr-o luna. Mie si acum imi da batai de cap. 🙄

    Si mai rau e ca nici nu pot s-o suport pe profesoara.(Si, cu siguranta, nici ea pe mine.) Raj, ia zi-mi tu, cum sa fac eu sa ne iubim un pic mai mult? Ca tu te pricepi la de astea.


  318. 318
    Danny:

    Asa ca, Nora, degeaba dai citate din mine, nu le pricepi deloc. Nu te voi lasa sa aberezi la nesfarsit cu dreapta ta politica, pe care nu prea o intelegi.


  319. 319

  320. 320
    Nora:

    Să nu se înece naiba. Nu! Stai aşa că mişcă iar!


  321. 321
    val_one:

    Dana, stai liniştită, că nu vorbeam eu germana după o lună. doar o întelegeam, înainte să plec acolo am luat cîteva meditaţii. conversaţie curentă am reuşit după vreo cîteva luni. 😉


  322. 322
    Nora:

    Da, Costeluş. Casa asta e bântuită. 😆

    Şşşşt, Danny.


  323. 323
    Nora:

    Edle, caută altă profesoară. E important să-ţi placă.


  324. 324
    Danny:

    Valonash, esti tare glumeata. Tu, macar, ai priceput ceva?


  325. 325
    Costelus:

    Dana, zi-mi si mie ce reprezinta poza ta de la avatar. O varza cumva?


  326. 326
    Edle:

    Ba, cine sta cu fundu-n sus in apa pe-aici?


  327. 327
    Danny:

    Nu ma inec, Noricico, stiu sa inot, stai linistita. Te prind eu prin balta, te invat eu sa pescuiesti la carligul gol.


  328. 328
    Nora:

    O fantomă oltenească, Edle. 😆

    Danny: nu de tine vorbeam. Stai în banca ta.


  329. 329
    Costelus:

    Dana, cauta alt profesor. Important e sa-ti placa. 😀


  330. 330

  331. 331
    Costelus:

    😆 😆

    Deloc, chiar nu stiam ce e! Hai ca-i tare, eu ziceam ca-i o varza. Taran.


  332. 332
    Nora:

    Costeluş, pune-ţi ochelari!


  333. 333
    Costelus:

    a doua pereche??


  334. 334
    Danny:

    Valonash, la 290 spui ceva despre Vox si ca cei de acolo ar fi mult mai receptivi decat voi. In cazul asta de ce va suparati atunci cand trimit la cratita pe unele dintre voi? Aud?


  335. 335
    Nora:

    Costeluş: 😆 😆


  336. 336
    Edle:

    Asta as vrea si eu. Chiar nu ma simt deloc bine la orele ei. Nu e foarte bine pregatita, nu m-am putut abtine si am corectat-o de cateva ori si de atunci se poarta foarte ciudat (cu mine). De asta am si reactionat destul de dur atunci cand m-a intrebat de tigani. Poate daca nu existau animozitati intre noi nici nu-mi pasa.

    Problema e ca nu prea am alternativa. Trebuie sa dau un examen la sfarsitul cursului asta, care e foarte important pentru obtinerea pasaportului german si a altor facilitati pe aici, si numai Volkshochschule (scoala unde sunt eu) organizeaza aceste cursuri si examenele aferente.


  337. 337
    Nora:

    🙁 Atunci, trebuie să strângi din dinţi şi s-o suporţi. Când se termină cursul?


  338. 338
    Costelus:

    Dana, deschide ochii ca trebuie sa existe alternative. Trebuie! Din ce spui tu aia e un dezastru de profesoara, las-o dracu’! La o adica mai sint si profesori de germana in Romania, mai e skype …

    Pe online nu se gaseste nimic? Eu cind mi-am dat TOEFL-ul am invatat numai din ce-am gasit pe net. Am mai invatat de nevoie si cum sa gasesti un serial number cind iti cere programu’ …

    Apropo, tema de eseu la TOEFL: care este cea mai importanta camera dintr-un apartament? Am spus ca baia, categoric, sa-si imagineze cineva cum e sa stai la 2 si sa ai o baie comuna la etaju’ 4. Tot 4 mi-au pus si mie, dracu’ sa-i ia!


  339. 339
    Nora:

    Costeluş, din ce pricepui eu, doar anumite şcoli organizează examenul şi doar anumite cursuri sunt recunoscute pentru a te înscrie la el.

    Baia, auzi! 😆 Uram genul ăsta de “eseuri”.
    La DELE, cel mai mult am urât proba cu ” viñetas” la oral. Adică un soi de imagini, stil benzi desenate, foarte prost făcute, din care trebuia să însăilezi o poveste. Erau aşa de seci că îmi venea să-mi smulg părul din cap. La examen, mi-a picat una cu unii care voiau să închirieze o casă. Dar uneori era chiar foarte greu să-ţi dai seama ce se întâmplă.


  340. 340
    Edle:

    Rectific: nu eu am corectat-o, ea m-a corectat. Adica, eu i-am spus ceva, ea a zis ca e gresit. Eu am insistat ca e corect cum spun eu, am verificat la sfarsitul manualului, ea, normal, s-a facut de ras in fata intregii clase si de aici a pornit totul.

    E foarte grea germana, pe bune. Nici macar profesorii n-o vorbesc corect! 😆

    In aprilie am examenul.

    Costelus, m-am interesat peste tot, ce crezi?


  341. 341
    geluodagiu:

    Raj,

    Cred ca am inteles eu gresit, in legatura cu reteaua de canalizare(dar acum parca imi pare rau ca nu e cum credeam eu, caci se bucura mai mult cardul tau).

    In legatura cu acea caricatura, ma gandeam ca s-a suparat pe tine fata cu extemporalul si dupa cum te-a amenintat parea ca va da viata personajului feminin(chiar si vorbele folosite erau putin mai porno decat desenul).

    Nora,

    imi pare rau ca te-ai aprins asa in legatura cu… presa.
    Crede-ma ca si eu cunosc personaje importante din acea Casa si chiar de la ei stiu cat de lepre sunt. Multi chiar sunt mandrii ca arunca cu rahat presat in sufletele prostimii. Or fi printre ei si fraieri care isi fac meseria cu pasiune si profesionalism, dar acestia din urma sunt inlaturati repede. Cei pe care ii cunosti tu… sigur nu preseaza …

    Si doar ti-a spus Ana sa nu mai dai atentie… sarpelui veninos.

    Zâna Măseluţă,

    multumesc frumos pentru dedicatie! Ma intreb de unde stii ca vizitele se fac doar o data pe luna…


  342. 342
    Nora:

    Pfoa, Edle, da, puţini profesori ştiu să treacă cu eleganţă peste aşa ceva. 😀


  343. 343
    Costelus:

    Pai Dana, tre’ sa te duci la cursuri? Mergi direct la examen.

    Eu asa am facut prin facultate.


  344. 344
    Costelus:

    puţini profesori ştiu să treacă cu eleganţă peste aşa ceva

    Pentru ca, din pacate, doar vitele se fac profesori. Cu foarte putine exceptii.


  345. 345
    Zâna Măseluţă:

    Pai don Gelu, eu am zis ca vin numai odata pe luna ca am mai fost acolo si e pustiu tare, dar mai pot sa vin si pe Marte daca vrei, acolo-i mai distractiv acum c-au trimis si americanii o teleghidata si ne putem juca cu ea, daca vrei, jocul ala cu “uite UFO, nu e UFO” si sa ne radem de fraierii de pe Pamant care cauta cu lupa extraterestrii pe pozele trimise de robotel.


  346. 346

  347. 347
    Raj:

    Dna Andreea 281: Alegerile sunt libere si independente, dar te-as ruga sa votezi cu cine oi zice eu. Pentru ca esti arhitect, chiar te iubesc


  348. 348

    bine, Raj…
    dar pe mine mă iubesc foarte mulţi pe aici. şi dacă unu zice hăis! şi altul cea!, eu o să fiu sfîşiată!! o să mi se rupă inima şi organul elector.

    îţi dai seama?!


  349. 349
    Raj:

    Edlo 717, thocmai iam declarat iubire vesnica Andreei. Nu se poate menajatroa. Vrei sa mushte din plansha ? Nas vrea sai afectez structura de rezistenta………. Coane Gelu ?


  350. 350
    Raj:

    elector, copulator……… Coane Gelu: nici sa indraznesti !


  351. 351
    Raj:

    Cei linistea azta paici ? Haideti sa ne insultam ! Pentru inceput, pot sa afirm ca Danny abar nare sa voteze


  352. 352

    recunosc, Raj, sînt destul de geloasă. dacă al meu ar face declaraţii din astea, pe forumuri, l-aş jupui de viu, i-aş scoate ochii şi l-aş hrăni numa’ cu taste de tastatură, vreo 3 luni. pe urmă, l-aş ierta…


  353. 353
    Edle:

    Normal ca merg la cursuri, Costelus, ca de asta platescdracu. Bine, 50% e sponsorizat de stat, dar oricum. Iar fara prezenta nu intru in examen.


  354. 354
    Raj:

    Opa ! sunteti geloasa Dna Andreea. Asa tre sa fie o nevasta care-si iubeste sotul. Afirm cu mana pe cruce, pe Biblie caio nu mi-am inselat nevasta. Inca. Io sunt la a doua casatorie. Stiu ce inseamna sa fii inselat si daia no fac. Ca orice barbat, imi fuge gandul, nu zic ba, dar imi fac cruce cu limba si merg mai departe. Chestiile astea le-am narat pe larg la Dna Ana. Fiica mea din prima casatorie sa nascut cu oarece probleme. Nu asa grave can prezentul dv. material, dar orisicat. Am iertat de doua ori trisarile fostei mele neveste. A treia sa petrecut in ziua urmatoare iertarii. Miam luat punga dun leu siam parasit casa ororilor. In timp cemi lingeam ranile, aveam asa o oftica ca in cei 6 ani de casnicie eu nam inselato nicicand. As fi facuta, dar taica era curvar sin copilarie am asistat la scene , la cearta, ca maica plangea . Dand la oparte acest aspect, taica a fost un om bun tare. O iubea pe maica in felul lui. Felul asta care dv. nu prea vie clar. Dupa ce miam luat punga si coarnele aferente, am fost liber 5 ani batuti pe muchie si miam facut de cap. In 5 ani am dat in stanga sin dreapta cu scarbavnicu madular la peste 100 de femei frumoase, asa dadracu, cami scosese vorbe fosta cas ipotent. Io ipotent ? Ha ! Au intrat dracii in mine siam calarit femei la ambitie, in disperare. Verisoarele primare sio sora da lu fosta soacra mau pus in tema ca miau esit vorbe precum ca cica nas fi berbat. Fosta credea ca is cam bou si moi satisface singur, ca eram tipu de om care punea gogonele, dadea cu aspiratoriul. In fine, baiat linistit. Nicio pretena dea ei na ramas nefututa, scuzati expresia. Io iertasem greselile fostei ca sa nu ma despart de copil. Mare gresala facusem. pentru ca atuncea , in 90 locuiam intrun orasel, sa dus vestea repede ca mi sau pus coarne, dar la fel de repede mi sa dus vestea de mare cordaci. Actuala nevasta mia zis ca ma ia de barbat dar so termin cu p-rostiile. Iam zis ca totu a fost la ambitie. A zis ca sia dat sama. Acu , incepand cu 1995, totui bine. Numi pare rau ca am scris prezentele randuri penca imi place sa raza toata lumea de mine. Cum so chema aceasta boala psihica ?


  355. 355
    Edle:

    Raj, stai cuminte, ca nu vreau menajatroa. 😆 Eu sunt mai geloasa decat Andreea. Si, nu de alta, da’ ne mai luam de par si seducedracu tot menajul.

    Deci, nu vrei sa-mi zici. Cand aveam si eu nevoie de-un sfat de la tine…


  356. 356

    ştiam, Raj, toată povestea.
    eu am zis doar că ţi-aş scoate ochii, fie numai şi pentru joaca asta a ta.

    fiecare cu ale lui…


  357. 357
    Danny:

    Raj, hai sa ne insultam. Si eu ma plictisesc. Cine incepe primul? Deja ai inceput? Cum nu stiu sa votez? Explica-te.

    Fetelor, haideti sa ne insultam. Andreea, cine e al tau?


  358. 358
    Nora:

    Andreea, se vede că eşti scorpion. :mrgreen: Ştiam eu de ce mi-e frică de voi. 😀


  359. 359
    Danny:

    Raj, nu e frumos sa-ti inseli nevasta, apoi sa recunosti pe forum acest lucru. Nici in joaca nu e frumos. Stii de ce ma faci curios? Tu arati asa de bine, incat regulezi orice femeie? Ia pune-ti o poza pe aici sa vedem cat de bine arati.


  360. 360
    Nora:

    Bleah! Vărs iar! Şi tocmai mâncam un ştrudel cu dovleac.


  361. 361
    Danny:

    Andreea e scorpion? Este posesiva in iubire, razbunatoare, baga intrigi, face tot ce e posibil sa se reazbune pe cel ce a inselat-o. Asa este scorpionul. Poate Andreea n-o fi asa.


  362. 362
    val_one:

    Nola, ignolă. tot! 😉


  363. 363
    Danny:

    De ce versi, Nora? Cheama salvarea daca nu te simti bine. Esti gravida?


  364. 364
    Nora:

    Ignol, ignol, lespil, lespil, uşol, uşol…


  365. 365
    Danny:

    Nora, respira usor, contracteaza-ti muschii, apoi da-le drumul usor. Vrei sa chem salvarea?


  366. 366
    Nora:

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!


  367. 367
    val_one:

    Andreea, mai ai lame de cutter? dă-ne şi nouă cîte una…

    sau cîte două. :mrgreen:


  368. 368
    Danny:

    Si tu nu mai sta aiurea, Valonash, vino si ajuta-ti sora mai mica, ca se ineaca naibii cu strudelul ala.


  369. 369
    Danny:

    Andreea, da-mi si mie vreo 2 lame, e posibil s-o punem de-o interventie la Nora. Miscati-va mai repede. Trebuie s-o salvam!


  370. 370
    Nora:

    Andreeaaaaaaaaaaaaaa! Ne omoară prin greaţă! Aia a lui Sartre era una uşurică, de vară! Scapă-neeeee, nu ne lăsaaaaaaaa!


  371. 371

    mai telminaţi odată!
    fiţi soble!


  372. 372
    Nora:

    Nu pot să văls şi să fiu soblă în acelaşi timp! 😥 😥 😥


  373. 373

    hm. pune şi tu un taiol pe tine!
    bleomalin.


  374. 374
    Danny:

    Andreea, hai sa-i dam ceva de greata, bors sau lamaie. E gravida saraca, alta explicatie nu exista. Dar ce rau face cand e gravida! Auzi, sa moara ea de la greata, hm!


  375. 375
    Nora:

    Danny, nu căuta prea departe. Motivul este foarte, foarte aproape de tine. Uită-te în oglindă.


  376. 376
    Danny:

    Nora, daca nu poti fi sobra, atunci varsa si razi in acelasi timp. Poate iti iese.


  377. 377
    Nora:

    Bine, Andreea, aşa voi face. Şi pantofi negri, cu toc de 5.


  378. 378
    Danny:

    Stai linistita, Nora, ca am priceput inca dinainte de a apare tu, dar eu glumesc acum, am chef de joaca. Vezi, tu nu ti-ai dat seama de ce anume fac eu. Incerc sa te fac sa nu-ti mai fie greata. Sa-ti dau un piramidon cu lamaie si apa plata.


  379. 379

  380. 380
    Danny:

    Valonash, tu ai varsat deja? Te vad cu prosopel roz la gurita.


  381. 381
    Nora:

    Nu. Dacă ai încerca asta, ai încerca să fii ceva mai discret. Nu să ţopăi, accentuând stările pe care le provoci. Mi-am dat seama foarte clar, numai că eşuezi. Ca de obicei.


  382. 382
    Nora:

    Auzi, ştii ceva? M-am răzgândit. Nu mai vorbesc deloc cu tine. Despre nimic, nu doar despre politică. Eşti mereu neadecvat, dai cu bâta în baltă în permanenţă şi ţopăi apoi ca o găină beată, fericită că a ouat. Deci, nimic. Nu mi te mai adresezi, nu-mi mai pronunţi numele.

    Val_one: ştiam animaţia, foarte tare. 😀


  383. 383
    Danny:

    Pai, daca eu esuez, in a te salva, inseamna ca tu vei muri. Iar pentru a te salva, trebuie sa topai. Starile mele sunt de binefacere.


  384. 384
    val_one:

    🙂 uite tocuri, Nora:


  385. 385
    Danny:

    Aha, deci ti-ai revenit! Ma gandeam eu ca era mai bine sa te las lesinata in voma ta. Erai mai cuminte, mai umana. Iar am gresit facand un bine cui nu trebuie. Mereu gresesc asa.


  386. 386
    Nora:

    Danny, re-pet: nu mi te mai a-dre-se-zi! De-loc!


  387. 387
    Nora:

    Pe primii îi ştiam. 😀 A doua pereche o fi din vreo colecţie mai nouă. :mrgreen:


  388. 388
    Danny:

    No-ra, nu-mi poti in-ter-zi-ce! De-loc, de fapt si de drept!


  389. 389
    Nora:

    Atunci vorbeşti singur. Ţi-o plăcea, probabil. Ştii că ce faci tu se cheamă hărţuire, da?


  390. 390
    geluodagiu:

    val_one, (379)

    filmuletul postat este o alta caracterizare a acestui blog, menita sa completeze imaginea din caricatura postata de mine?

    Daca da, cine or fi pasaricile aproape sinucigase?


  391. 391
    Nora:

    cage

    cage

    De ăştia ce ziceţi? 😀 Nu mă împuşcaţi, dar mie-mi plac. 😀


  392. 392
    val_one:

    Danny volbeste singul!

    aaaaaahahahahaaaaaaa!

    😆 😆 😆


  393. 393
    Zâna Măseluţă:

    Danny, poti sa mi te adresezi mie, in schimb. Pentru ca eu sunt anti-Nora. Adica nu sunt impotriva ei, ci sunt asa ca anti-materia, adica ce-i face ei rau, mie imi face bine. Si invers.

    Deci, si tu si Gelu si toti aia care n-o suferiti, va rog adresati-va cu incredere mie.

    Jur ca o sa va transform elucubratiile in adevarate cugetari mustind de intelepciune. Puteti sa incepeti asa: Auzi, Zano, te rog sa-i comunici matragunei ca…


  394. 394
    Ana:

    Bulă dimileaţa!

    Peltici, peltici? 😉

    Blavo! Uite-aşa n-o să aveţi palte de pulitate în altă în toată vieţişoala voastlă.

    Şi v-au învăţat de la glădiniţă că auziţi, vedeţi, luaţi în considelale numai ce valolizaţi. Vleţi să vă pledau iar? Tleaba voastră, mă duc s-ascut nuieluşa de alun. Poate plicepeţi cu bătaia.


  395. 395
    Nora:

    Mulţumesc, Zâno. Eşti fată bună, de nădejde. Strânge tu la pieptul tău cel generos toţi obidiţii.


  396. 396
    Danny:

    Ei, se cheama hartuire. Mai, de unde naiba le scoti? Ce e in capul ala al tau? Nu mai ai deloc umor, esti prea rigida in gandire, ai ura in suflet, vrei sa fie numai cum zici tu, esti vanitoasa. Esti la fel ca un copil mic. Nu-ti plac criticile deloc. Toate lucrurile astea se observa clar. Iti place sa domini pe oricine. Nu se poate asa ceva. Cred ca esti in stare sa chemi si politia pentru asa zisa hartuire a ta.


  397. 397
    Nora:

    Îmi place de mor tipul ăsta. Cum se filmează el în camera lui cu covor verde dansând.


  398. 398
    Danny:

    Zano, cine ti-a spus ca eu n-o sufar pe Nora? Sper ca doar Ana sa ma inteleaga. Sper. Asta credeti voi? Ca eu o urasc pe Nora? Nu o urasc, o simpatizez, dar asta nu inseamna ca nu o pot critica atunci cand e cazul. E cu totul altceva. Vreau si eu o femeie inteleapta sa ma inteleaga. Sper ca Ana sa fie acea femeie inteleapta, adica sa ma inteleaga. Mai, Nora are doar 31 ani, iar acest lucru se vede. Este vorba doar de o lipsa de maturitate la ea in unele probleme. Calitatile ei i le cunosc.


  399. 399
    Nora:

    Mi-am adus ieri aminte de el, când eram cu stimata Tania pe la metrou şi am remarcat amândouă ce mâini mişto şi pline de brăţări, mişto şi ele, avea un tip. Altfel era foarte soblu îmbrăcat.


  400. 400
    Nastasia:

    Bătaie să fie! Hip! Hip! Ula!

    PS: eu nu-s peltică, pot să-l pronunţ pe R. Pe P nu pot.


  401. 401

    mi-a tlimis Zîna o poză, Danny. uite:


  402. 402
    Danny:

    Ce ai, Valonash? Razi precum Cosa? Ce-ti venira? Vorbesc singur? Spune-mi tu o persoana de aici care n-a vorbit singura, macar o singura data in viata ei?


  403. 403
    Ana:

    Nastasie,

    Şi cum faci în loc de p? 🙄


  404. 404
    Danny:

    Si ce sa fac eu cu poza asta, Andreea? Merci oricum. Cine e tipa din poza?


  405. 405

    Zînaaaaa, măi! în taiol. soblă lău.


  406. 406
    Zâna Măseluţă:

    Ehei mai Danny, daca-i stii cati au plans cu nasucul bagat intre pieptii mei…

    Si ce bine le-a facut plansul ala!


  407. 407
    Danny:

    Pai, eu nu plang. De ce as plange? Nici cand eram copil nu plangeam. Ia pune-o pe Nora cu nasucul sa planga intre sanii tai, poate ii trece. Vreau sa-mi trimiti un email, sa vad cum arata. Pe al Andreii i l-am vazut ieri. E roz.


  408. 408

  409. 409
    Ana:

    Aia e melodia mea. Urâto!


  410. 410

  411. 411

    ieli, aia mică m-a întlebat ce e aia pleaculvie


  412. 412
    Raj:

    Pula ziua ! Da cinei cheptoasa dela 401 ? Iao tu Danny. Eu prefer sanii mici, micimici. De fapt, prefer sfarcurile. Ce mai, si negii is buni. Acuma, haide, ziceti ca toate aveti sanii mici…. Am neste draci pe mine, de nici Ana nu poate sa mii scoatza


  413. 413
    Nora:

    Te văăăăăăăd!!!!


  414. 414
    Danny:

    Raj, hai sa ne insultam, sa ne balacarim. Profita acum ca ai draci. Ia sa te vedem, esti capace sa te stapanesti? Nora nu poate.


  415. 415
    Nora:

    Ce i-ai răspuns, Andreea? Că sunt chiar curioasă. 😀


  416. 416
    Danny:

    Zano, ti-am scris si aici, esti de stanga. Te-am ghicit. Sa stii ca nu poti fi niciodata de dreapta, nici macar cateodata, deoarece felul tau de a fi este inradacinat la stanga suveranului. Daca ai fi si de stanga si de dreapta, atunci inseamna ca esti oportunist, adica nici de dreapta, nici de stanga, sau si de dreapta si de stanga oricand, dupa cum bate vantul politic. Oportunistii sunt cei mai jegosi dintre oameni, care in momentul de fatza se afla la putere in Romania de 23 ani. Tine minte o chestie: Ceuasescu a fost clar de stanga, bineinteles extremist, Copos a fost clar de dreapta. Acestia trebuie respectati pentru pastrarea orientarii toata viata. Oportunistii sunt traseisti, ei nu-si simt apartenenta politica, ci numai ciolanul, care este incolor si bun numai de ros in scop personal. Oportunistii trebuie lichidati! Cat priveste centrul politic, aceasta teorie politica o voi definitiva-o eu mai tarziu. Nu apartii centrului, a fost doar un joc de cuvinte la tine.


  417. 417
    Zâna Măseluţă:

    Nu e a nici uneia dintre voi, e a mea, pentru ca eu deliram cu mult inainte voastra, deliram la unison cu maestrul


  418. 418
    Nora:

    Zâno, tu eşti nemuritoare. Tu delirai cu toţi, cu Nero, cu Ovidiu, cu toţi. Nu ne punem noi cu tine.


  419. 419
    Zâna Măseluţă:

    Danny, io cu stanga dau bine, da’ cu dreapta omor!


  420. 420
    Zâna Măseluţă:

    Nora, ăfcors.


  421. 421

    trebe să mărturisesc că subiectul mă enervează aşa de tare, încît am trimis-o la plimbare. i-am zis că “o să-i spun cînd mai creşte”. mea culpa. 🙁


  422. 422

  423. 423
    Nora:

    Dar unde l-a auzit?


  424. 424

    cu asta mă descurc mult mai bine, valone.


  425. 425
    Nora:

    Mai ţineţi minte, javierilor? http://pandoras.realitatea.net/erotism/joia-lunga-16982.html

    Atunci v-am pus prima oară “Hemingway delira”. 😀 Nu e joi, e miercuri, dar e bine, nu?


  426. 426
    Raj:

    Dna Noruta, pe mine ma vedeti ? ………. Danny , sa nu te puie reacu sa te pui cu mine ! Tzam dat tate mari, ce mai vrei ? Rectific: nici negi nu mai vreau. Doi pisdtrui nostimi , nelasati, ar fi perfect. Zano, esti de stanga ? Nu corespunzi principiilor mele. Iar am pus virgula intre subect si predicat ? Atata paguba !…… Dna Andreea, vrei sa te descrii la chip ? As vrea si inaltimea daca se poate. Alte circumferinte nu vreau sa stiu, asta ca sda vedeti ca nus porc……….. Dle Gelu ?………. Dna Nora, aveti 31 de ani. Sunteti nesuferit de tanara


  427. 427
    Nora:

    Eu am aflat în clasa a doua. Ce e aia virgină, ce e ăla himen şi cum se fac copiii. :mrgreen: Mi s-a părut oribil şi am zis “vai, eu, niciodată, niciodată!”. 😆


  428. 428
    Ana:

    Da, asta vreau şi eu să ştiu. Unde a auzit un asemenea cuvânt?

    Părintele Ianoş, de la Sălaşu de Sus, face diferenţa dintre curvie şi preacurvie, da’ să nu-i spui fetei:

    Curvie e când te f. noaptea, preacurvie e când te f. şi ziua şi noaptea.

    Raj,

    Ia pune-mă la-ncercare cu exorcizarea de după prânz! Ba, eu am sânii mai mari decât ai zânei. Sâc!


  429. 429
    Nora:

    Şi pe tine, Raj… Tu nu te “piteşti” oricum. 😀 Eşti frumos şi înalt ca bradul, cum draci să nu te văd?


  430. 430

    🙁 a găsit o broşurică la bunică-sa. din alea de se dau pe stradă. am studiat-o şi eu, pe urmă…
    erau un fel de benzi desenate cu un nene care păcătuise foarte mult, deşi el se crezuse curăţel şi acum ajungea în iad.

    îl arăta pe nenea respectiv cum se uita după o Zînă bombată pe stradă, cu ochi pofticioşi. cum stătea la slujbă, în biserică, dar se gîndea la socotelile lui… chestii din astea… GRAVE.

    şi pe undeva, pe acolo, zicea şi de preacurvie. ea nu ştia ce e aia, şi m-a întrebat. bietul copil…


  431. 431
    Danny:

    Zano, atat vreau de la tine: sa nu fii oportunista. In rest, poti face tot felul de vraji. Si mai vreau ceva de la tine: sa ma pricepi ce-ti spun. Rectific acolo: Coposu.

    Raj, eu glumesc cu insultele. Sper ca m-ai priceput. Te stiu desteptacel, altfel nu vidanjai excrementos, ha,ha. Sto scherzando.


  432. 432
    Danny:

    Raj, Nora nu e nesuferit de tanara, ci nesuferit de capoasa. Cica ea stia de la 8 ani de himen si cum se fac copiii. Mai las-o-n himen de poveste.


  433. 433
    Ana:

    Muză,

    Doamne! Ce porcărie.

    Val,

    Da’ maimuţă care să exprime vărsătura, plus aia repetată, nu găsim? 🙄

    Totuşi, muză, tre’ să-i spui ceva. Noi am avut duminică-dimineaţă o discuţie despre cuvântul amantă. Ea zicea că motanului îi trebuie o amantă, să facă pui cu ea. Asta fiindcă nu aveam lapte dulce în casă. Iar ea s-a gândit că amanta îi va da şi ei să sugă, din preaplinul inimii sale feline.

    Am întrebat-o de unde ştie cuvântul şi ce-nseamnă. De unde-l ştie nu mai ştia :), ce înseamnă, cu atât mai puţin, dac-a văzut-o lehuză.

    I-am vorbit depre relaţii şi trădări. A priceput.


  434. 434
    Nastasia:

    Andreea, încă ai scăpat ieftin. Al meu m-a-ntrebat, pe la 8 ani: “Mami, nu te supăra că te-ntreb, da’ tu nu eşti curvă?”


  435. 435

  436. 436
    Nora:

    Ana, cred că le scriu ălora de la wordpress un mail. Să-şi up-dateze colecţia de maimuţe.


  437. 437

    ştii care-i chestia, Ana? e genul de subiect în faţa căruia nu pot rămîne nici calmă, nici caldă, nici plină de umor. mă enervează. devin sarcastică.

    dar o să găsesc eu o cale…


  438. 438
    Nora:

    Nastasia, adică era oarecum conştient că e ceva naşpa din moment ce te-a rugat să nu te superi. Şmecherie. 😀


  439. 439
    Ana:

    Muză,

    Tulvă. Ia uite ce nu uită ea! 😆

    Ceva, ceva tre’ să-i spui. Zi-i de trădare, de vânzare, de de-astea. Ştii tu mai bine.

    Nora,

    E necesitate mare.


  440. 440
    Ana:

    Muză,

    Pe mine m-a şocat. Eram toţi trei. Ochi în ochi. Ea a făcut o glumă, cu pisica alăptătoare, dar pe mine m-a iritat cuvântul. Dumnealui tăcea mâlc. Aştepta. Io explicam şi explicam şi detaliam şi nuanţam şi… Copila aproba din cap. Înţelesese. El a adăugat, finis coronat opus, pe un ton neutru: În franceză, înseamnă magnet. Mi-a venit să-l suprim, dar i-am văzut licărirea din ochi. Avea dreptate. Mă risipisem destul în explicaţii. Nu era necesar atâta efort.

    Şi am trecut la altele.


  441. 441
    vio:

    Pe mine m-a intrebat C. al meu anul trecut,avea opt ani,daca intr-adevar copiii vin afara din burtica pe la….stiti voi pe unde 🙂 .Auzise pe un baiat mai mare povestind si a venit intr-un suflet acasa sa ma intrebe.I-am explicat frumos,cum am putut mai bine ,care e treaba. 🙂 .
    Apoi,la scoala au vazut la istorie un film despre evolutia omului si ,printe altele,era si o scene cu o femeie care nastea.Invatatoarea i-a intrebat pe copii daca stiu despre ce este vorba.C. al meu stia :).A explicat frumos cum se nasc copii,precizand insa ca nu stie cum ajung acesti copii in burtica.Mama nu a vrut sa explice chiar totul :)))


  442. 442
    Ana:

    Eu am explicat chiar totul când avea şapte ani şi jumătate. Adusese o fetiţă la joacă o carte cu nişte schiţe. Nu, nu Kama Sutra, ci nişte desene neutre.

    A venit în casă, am introdus-o în cadă, întru lăiere, şi m-a pocnit cu tirada. Am răspuns la toate, spălând, clătind, transpirând, bălsămând, dracusămăia. A fost una dintre cele mai solicitante posturi de mamă din întreaga mea viaţă, că nu sunt mamă de când cu ea, ci de când cu frate-meu, căruia-i răspund la întrebări de când aveam vreo 10 ani. 🙂 Şi-au mai fost şi alţii… 😉


  443. 443
    geluodagiu:

    Ce sa faci? asa e cand le stii pe toate…


  444. 444
    Costelus:

    Jasmine oare pe unde mai umbla?


  445. 445
    Edle:

    Eu pe la sapte ani am aflat cum se fac copiii. Mi-a explicat o vecina de-a mea, un pic mai marisoara. Am fost cam dezamagita, ca o intrebasem pe maica-mea inainte si mi-a zis ca a luat o pastila, i-a crescut burta si hop! si bebelusul.

    Lui Robbie i-am zis la patru ani. Daca m-a intrebat, ce sa-i fac! Nu i-a placut deloc procedeul. A facut ca Nora. 😀


  446. 446
    Raj:

    Danny: raj stie de gluma. raj e gluma intruchipata……….. Dna Anuta, cei aia tulva ? E de bine, e injuratura, e mancare ? Dna Adreea, am inteles, is mararus, da la sandale am voe santreb cat purtati ?……… Coane Gelu, pe unde vati preumblat azi ? Spunetii fiicei dv. ca cineva o admira asa cum isi admira propriul copchil….. Chiar asa pe undeo fi Jasmine ?


  447. 447
    Raj:

    Edlo: io am aflat cum se fac copiii la tarziu, la 15 ani. Ce tantalau eram. Nu ca acu nas fi… Dna Ana, cand ati aflat cu se fac copiii ? Dar mamaliga, tocanita, ardeii umpluti ?


  448. 448
    Nastasia:

    Vă pieptănaţi aici ca babele şi ţărişoara aaardddeee!! S-a comis Adulterul naţionale! Nevoile lui Cioacă devin compost în culoarul Rucăr-Bran, cui îi mai pasă? Acu’ să vedem! Divorţează, nu divorţează? Ooof, viaţa mea!


  449. 449
    Raj:

    Mai tacatz gurita Nasta ! Adulteru national o hi atuncea cand io mioi insela nevasta. Da` Cioaca ala sa rahatit sau a facut pipi intre Rucar si Bran ? Deh, intreb si io, defect profesional. Te impratisez pan la sufocare


  450. 450
    Ana:

    Raj,

    Tulvă este curvă, pre limba unui copil care a auzit cuvântul şi a venit la mă-sa să întrebe ce-i aia. Şi era mic şi peltic… 🙂

    N-am aflat niciodată cum se fac copiii, Raj. Sunt întruchiparea retardului. 🙂 Mie nu-mi plac desenele animate. Am însă trei secvenţe preferate: prima e cu nişte bebeluşi care dorm noaptea în nişte flori de nufăr care se deschid dimineaţa, iar copilaşii stau cu fundurile-n sus şi încep să se trezeacă frecându-se la ochi, a doua e cu avocatul matusalemic din 101 dalmaţieni, pe scări, obosind de la urcuş şi spunând Uf, nu mai am 80 de ani!, iar a treia e dansul piticilor din Albă ca Zăpada, mai ales momentele cu Mutulică, dar şi ăla cu piticul care-şi face pernă din fundul unuia dintre fraţi. Şi gata. Pentru mine, copiii se fac şi cresc în nişte flori de nufăr uriaşe.


  451. 451
    Nora:

    Nastasia, nu ştiu, soro, ce şi cum arde!


  452. 452
    Nastasia:

    Nicoleta Luciu, dragă, păi, se poate să nu ştii? A înşelat-o unguru’. Sau nu. Dracu ştie, că n-am putut aprofunda chestiunea. Da’ lasă că are cine, fierbe lumea.


  453. 453
    Nora:

    Hiii! 😆 Nicoleta Luciu e aia brunetă? Mobilierul de la Teo de pe vremuri?


  454. 454
    Ana:

    Aţi înnebunitără? Femeia aia are patru copii, dintre care ultimii sunt tripleţi. 🙁

    Mie-mi pare rău pentru ea. O fi tare amărâtă. Astea tre’ să fie lucruri greu de dus şi dacă n-ai copii. Mereu m-am gândit că n-aş putea trece zdravănă prin aşa ceva. Ferească Dumnezeu şi pe duşmani!, cum se zice la ţară.


  455. 455

    da, Raj, 38.
    de descris, să mă descrie alţii, dacă vor…


  456. 456
    Nastasia:

    Păi rău îmi pare şi mie. Da’ n-o s-o ajute cu nimic faptul că alde Măruţă trepidează şi arată la nesfârşit imaginile cu păcătosu’ şi presupusa. Îi curgeau balele ipochimenului de Măruţă, de aia nu ştiu detalii, că n-am rezistat. Numa’ cât să aflu că baiu’i cât casa.


  457. 457
    Danny:

    Dana, las-o-n colo de facere, ca ma enervez dracu’ rau de tot. Cum sa pricepi tu la 7 ani cum se fac copiii? La 7 ani de abia stiai cum te cheama si cu siguranta nu stiai care ti-e adresa. Tu te iei dupa Nora? Cum sa spui copilului tau la 4 ani despre reproducere? Nu se poate asa ceva, mai spui ca a si priceput. Ce sa priceapa la 4 ani? Va rog toti sa nu mai exagerati si nu le explicati copiilor cum se fac copiii, deoarece ii traumatizati! Lasati-i sa fie copii, sa se bucure de copilaria lor, sa viseze precum copiii, pentru restul au timp toata viata! Eu am priceput cum se fac la 13 ani. Atunci intelesesem destul de bine, fiind bun la anatomie. Altii de varsta mea, nici atunci nu stiau.


  458. 458
    Edle:

    Danny, la 7 ani poate tu nu stiai cum te cheama, nu eu.

    Copilul mi-a pus intrebari, altfel nici prin cap nu-mi trecea sa-i explic asa ceva. Astepta un fratior, ce vrei, era curios. Si doar nu crezi acum ca i-am predat anatomie. I-am spus si eu ceva ca pentru patru ani.

    Esti culmea.


  459. 459
    Danny:

    Dana, esti o simpatica, draga. Stiai? Am zis ca la 7 ani de abia stiai cum te cheama, dar stiai, numai adresa nu ti-o stiai. E normal sa intrebe copiii, toti am intrebat cum se procreeaza si am primit de la parintii nostri niste raspunsuri, cu barza, cu cioara, cu pastila, etc. Numai ca nu trebuie sa intri in detalii si sa spui adevarul, deoarece nu pricepe, si in plus, poate fi riscant, dezamagitor, traumatizant pentru un copil. Mai tarziu va afla, asa cum am aflat cu totii.


  460. 460
    Morringain:

    Al meu copil m-a intrebat azi cum se fac copiii, de frica sa nu cumva sa ii faca el si sa ii intrerupa viitoarea cariera de profesor (dap, l-am pacalit sa se apuce naibii de invatat spunandu-i ca cel mai simplu mod de a continua sa se joace cu copiii toata viata e sa se faca profesor :D). I-am spus ca nu e cazul inca sa isi faca griji, dar ca in curand o sa ii spun tot ce trebuie sa stie sa nu ma faca bunica. Eu aveam tot sapte ani cand am aflat ce si cum. Ma dusesem la o colega care avea mama moasa. Copila cotrobaise prin cartile ma-sii si a tinut sa imi arate tot. Si da, a fost oarecum socant si mi s-a parut scarbos, vorba lui Nichita. Dar m-am obisnuit cu gandul, deci n-a fost prea multa trauma.


  461. 461
    Danny:

    La 7 ani esti in clasa 1. De abia incepi sa te obisnuiesti cu noii copii, viitorii tai colegi de scoala pe urmatorii 8 ani. Mi se pare exagerat ca la 7 ani sa pricepi cum este cu cucul si pupaza. Dar, avan din vedere ca voi aveti o varsta cuprinsa intre 31-35 ani, iar in 1990 aveati intre 8-12 ani, va pot acorda o circumstanta. Eu ii aveam pe cei 7 ani prin anii ’70. So, avem o diferenta de regim!!! Cred ca m-ati priceput!


  462. 462
    Edle:

    Danny, da’ nu mai bine faci tu un copil si cand te intreaba cum a venit pe lume ii spui ca l-a adus barza?


  463. 463
    Danny:

    O sa fac un copil si o sa-i spun………………sa mai astepte putin la raspuns. Inspiratia imi va veni pe moment. Nu cred c-o sa-i spun de barza, sigur nu. Cum am fost eu pacalit, nu vreau sa-i pacalesc pe ai mei. Voi face altfel, momentan nu stiu cum, dar voi fi inspirat la momentul potrivit, mai ales daca voi asculta niste muzica psihedelica, ha,ha,ha. Glumesc, Dana. Doar stii ca eu sunt glumet, nu?


  464. 464
    Zâna Măseluţă:

    Danny, tu pana la urma ai aflat adevarul?


  465. 465
    Danny:

    N-am aflat adevarul, Zana. Banuiesc ca tu m-ai adus pe lume, si tot tu imi vei face un copil. Tu si cu bagheta aia a ta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *