Bot de înger

Când se trezesc, copiii se nasc din nou. Nu vorbim numai despre dimineţi fiindcă ei mai adastă la somn şi-n lipsele de vâltori ale zilei. Şi-l iau fără prada gândului.

 

Necurăţie sau spurcare dacă-i spunem, nu-i altceva decât atingere. Stai şi uiţi să respiri în linia căldurii lor, numărând, într-o eliberare de durere prin dilatare de sine, ridicările şi coborârile de piept şi aşezându-te în ritmul lor.

 

 

Şi zâmbetul, da, zâmbetul. Apoteoza somnului curat. Dar şi oftatul, când a plâns ori numai s-a-ntristat în dinainte. Copilul doarme-ntr-un lichid mereu. Aşa îi sunt întoarcerile. Toate. El nu are definitiv, nu-l ştie. Întinde trup, întinde vis, întinde. Caută, nu spre găsire. Caută jucându-se. Are. E singurul om care doreşte cu ardere ce are. Şi se bucură.

 

Copiii nu pipăie. Se dau fără frică. Nu te cer, ţi se oferă. În somn. Apoi scriu scrisori, iar tu trebuie să fii acolo, să le răspunzi, că ei nu le închid în plicuri, nu le sigilează şi nici nu le pun timbre călătoare. Am zis trebuie? Am zis bine. Mai ales ţie-ţi trebuie, să ştii.

 

Azi-dimineaţă am văzut un om care-a surâs la mine-un bot de înger. Aveam o frunte de uitat şi-o dreaptă frântă.

 

 

174 comentarii la “Bot de înger


  1. 1
    Nora:

    Bine ai revenit, Şeherezada! 🙂

    Şi da, după somn, copiii se nasc din nou. Mi se mai întâmplă şi mie, la vârsta asta ruşinoasă.


  2. 2
    Nora:

    Şi de multe ori, când mi-e greu, caut să dorm. Ştiu eu că, într-un fel, măcar bucăţi din mine se vor fi înnoit.


  3. 3
    Şeherezada:

    🙂 Micuţo…


  4. 4
    Şeherezada:

    … te primeneşti. 🙂


  5. 5
    Nora:

    Mda, probabil intru cumva în apele mai curate din mine. Oi păstra zone în care mâzga şi noroiul nu ajung. Când sunt trează, e greu de găsit drumul spre ele. Dar, în somn, cred că tălpile ştiu singure calea.


  6. 6
    Şeherezada:

    Numai când e calea cale. Nu ştiu singure, nu ştiu nimic, simt gustul amniotic şi merg într-acolo.


  7. 7
    geluodagiu:

    ” El nu are definitiv, nu-l ştie. Întinde trup, întinde vis, întinde. Caută, nu spre găsire.”

    Ce bine ar fi sa ne strabatem si noi drumul, fara a ne dori sa obtinem lauri. Fericiti cei bogati cu copilaria.


  8. 8
    geluodagiu:

    Aha, aha, acum apreciati ce spuneam eu deunazi. Toti va urau “noapte buna!”, numai eu spuneam ca noapte este buna si ca va doresc o zi buna!


  9. 9
    Şeherezada:

    Da, Gelu, laurii vruţi ne fac şvaiţer, mare dreptate ai, dar, din multe păcate, aflăm asta prea târziu, când ne vom fi destrămat deja. Dar suntem proşti cu obstinaţie şi mai avem şi satisfacţii meschine din prostia asta.


  10. 10

    toţi laurii din lume nu fac cît un bot de înger.
    mai cruntă sărăcie nu-mi imaginez.

    mulţumesc, Şeherezada, că m-ai auzit! 🙂


  11. 11
    Şeherezada:

    Ştii să chemi. 🙂


  12. 12
    Dromaderii:

    noi ştim cel mai bine, iubită stăpână, că mai apoteotic decît noi nimeni nu doarme.

    şi cum ne-ntoarcem, şi cum ne-ntindem şi ce mai căutăm… în somn, adică. şi bine ne e când ne trezim şi te regăsim… 🙂


  13. 13
    Şeherezada:

    Acolo sunt şi-n somnuri, nu plec niciodată. 🙂


  14. 14
    Dromaderii:

    şi ce boticuri de înger avem noi, numai tu, stăpână, vezi. că ce zice lumea… nici nu mai zicem.

    acu, nu că zicem, da` vrem să spunem. 🙄


  15. 15
    Şeherezada:

    Ce-i lumea, dromaderilor? 🙄


  16. 16
    Dromaderii:

    unul mai deştept decât noi patru la un loc, Şekspir, zise cam aşa:

    Lumea-ntreagă e o scenă
    şi toţi oamenii-s actori

    acuma, recunoaştem, nu ştim dacă avea dreptate… 🙄


  17. 17
    Şeherezada:

    Avea, da’ nu pentru că era deştept, ci pentru că nu-şi ferecase inima. Ea a vorbit acolo. 🙂


  18. 18
    Dromaderii:

    dar, preaiubită stăpână, noi am rămas cu toţi ochii la mica Seherezadă. ne-a fermecat. 🙂


  19. 19
    Şeherezada:

    Şi eu tot acolo am toţi ochii şi ocelii, să nu mă pierd.


  20. 20
    Raj:

    Bun revenit dna Seherezada ! A poruncit Valonas , lampii fermecate si ati aparut. Am citit “necuratenie sau spurcare”,cuvinte care vau inspirat cu siguranta din jobul meu.5


  21. 21
    Şeherezada:

    Raj,

    Mulţumesc. Cu siguranţă, nu. 🙂 5? 🙄


  22. 22

    five, Şeherezada. 🙂

    gimme five. 😉


  23. 23
    Şeherezada:

    Nu, eu întind amândouă mâinile, Val_One, sau niciuna. Nu vârfuri de mâini, nici vârfuri de buze. Ori, ori. 🙂


  24. 24

    ştiu, frumoasă prinţesă a deşertului şi a dansului, ştiu, că şi eu fac la fel. 🙂

    încercasem o interpretare a misteriosului 5. 🙄


  25. 25
    Dromaderii:

    ooo, ce-am mai vrea şi noi… dar cui să întindem copitele astea? 🙄


  26. 26

  27. 27
    Dromaderii:

    laconimuză, noi tresăltam la alte ritmuri: 🙂


  28. 28

    Salutare doamnelor si domnilor
    iertareca n-am mai reusit sa scriu deloc aici, dar am avut niste zile de cosmar, da rele de tot :((
    nici acum nu pot, am intrat doar sa ma incarc si eu putin cu lumina si caldura de la voi
    pup


  29. 29

    poate voi vreti sa tresaltati, dar noi vrem sa dhooo…rmhiiiiii… hhhmmmmmmm…

    bebe


  30. 30
    Raj lt.rez.:

    5 lam pus airea, din gresala. Nare nicio semnificatie. Dna Sehe: cati ani aveti ? sunteti maritata ? Daca da, de ce ? In ce tara locuiti ? Studii ? Profesie ? Sarumana !…. Buburutza utza: pup si io !


  31. 31
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea: bebe e fiica dv. cand era mica ?


  32. 32

    of, Raj, nu. e… bebele universal.


  33. 33

  34. 34
    Raj lt.rez.:

    Dromaderii: sunteti singur sau mai multi ? Daca da, cand scrieti, o faceti impreuna dupa o consultare intre dv. ? Asta in cazul in care sunteti mai multi dromaderi. Dromaderii au una sau doua cocoase ? Niciodata n-am stiut cu cocoasele astea. Stan e ala grasu sau ala zlabu ? Stima !…….. Dra Val: aveti un prieten ?


  35. 35
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea: un bebe nu poate fi universal. Cu cine la conceput ? Cu universu ? E din flori ? E fata sau invers ? Sau mama bebeului a trait cu mai multi si nu stie cinei tata ?………Dnu Danny: sunteti teafar ?


  36. 36
    Raj lt.rez.:

    Dna Nora,Dna Ana: sunteti suparate ?


  37. 37
    Dromaderii:

    stimate Raj,
    -- sântem mai mulţi de trei.
    -- de aceea vobim numai în cor. ne consultăm după aia, ca să nu pierdem vremea.
    -- avem câte una de fiecare. cocoaşe.
    -- ăla slabu e Stan, am văzut filmele alea cam de zece ori pe fiecare.
    -- stima reciprocă!
    -- alte întrebări?


  38. 38

    am o grămadă, domnu Raj. dadice mă-ntrebaţi? 🙄


  39. 39
    Raj lt.rez.:

    Dnu/Dna Buburutza utza: sunteti barbat sau femeie ?………..Dle Gelu Sunteti hotz de portofele ? ca cica brailenii toti is hoti.


  40. 40
    Raj lt.rez.:

    Multam. Pentru azi atat dlor dromaderilor consultativi. Sluga !……….Dra Val: asa , din curiozitate


  41. 41
    Raj lt.rez.:

    Dnu Danny: stiti sa dati cu cutitu ? ca cica toti brailenii is cutitari


  42. 42
    Raj lt.rez.:

    Dna Sehe: Dv. sunteti si Manuella ? Sau sunteti entitati separate ?


  43. 43

    dar pe ăsta-l ştii, muză?


  44. 44
    Raj lt.rez.:

    IO ma duc sa ma culc. N-as fi asa obosit in ansamblu, doar zona parietala dreapta a capului, cea responsabila cu pusu intrebarilor. Mai am o particica obosita. Una mica de 28 de cm., dar nu e treabadv. sa stiti ce anume. Is chestii pe care nu le discut cu nimeni. E ceva intim…


  45. 45
    Raj lt.rez.:

    Ia sai dau lu vecinu ideea.Are prostata.


  46. 46
    Şeherezada:

    Dromaderilor,

    Să-ntind copite aş vrea să mă învăţaţi şi pe mine. Îmi trebuie mai mult decât oricând. 🙂

    Andreea,

    Ce timpuri, ce miresme, ce…

    Buburuţo,

    Să mai vii la căldură. 🙂

    Raj,

    Suntem entităţi separate. Eu am un harem de domni, serioşi şi sobri precum călugării cistercieni, nişte intelectuali subţiri cu toţii, vârstă n-am, că vârsta e o caracteristică, nu o calitate, aşa că nu-mi contează, locuiesc în aceeaşi ţară cu tine, iar studii am multe: ţes, cos, brodez, cânt, dansez, învârt arome, călăresc cai sălbatici, spun poveşti -- şcoli am făcut ca să pot toate astea, mai puţin ultima, asta fiind o afecţiune din copilărie.

    Ana şi Nora nu sunt supărate deloc. Au încălzit ieri amândouă nişte licori aspre reciproc şi cam atât. 🙂


  47. 47
    Verzel:

    Bună-i `neaţa pentr-o bună! Pentru alţii-i mătragună..
    Ce mă fac? Dacă nu scriu, o să mor? Da? de ce,..de ce, de ce, măî, de ce? Nu e drept!
    Sunt mahmur. Viitura ultimei halbe de ţuică de-aseară, mi-a trecut ritualic în salt hidraulic peste rizberma gâtului, fără să-mi declanşeze fiorii primei curbe de raţiune, deformată de clopotul gaussian. A făcut ravagii. Capul mi-e greu, vederea ceţoasă şi corpul rigid. Suflul mi-e rar ca şi sufletul, în tâmple maciuci sataniste-mi sudează secvenţe de viaţă bălăcita-n rutina de zi cu zi, pe ritmul alert, lalait , din „Corul vânătorilor”..
    Aaah.. ce rău îmi ee! Fac bule-n sughiţuri fetide pe margini de text şi practic lenea cu mândria şi prejudecata oarbă a lecturandului.. noaptea pe la prânz, citind tâmpenii la lumina unei feştile democratice. M-aş odihni. Ce, crede cineva că lenea nu-i consumatoare de energie? Total greşit. E chiar principala energofagă a bicepşilor gamafilozofici..adaptaţi la forme fără conţinut, ciudăţenii personal, unse cu miere de trântor social.
    Am promis că o să mai scriu. Nu voi da prin asta semne că-s viu, în noi tranşe(e) de diliu. Vărs un text de psihopat şi îndată am plecat. Veniiiiţi de luaţi cuviiinteee (+++), drept consum şi-o să-mi văd iarăşi de drum. Ce citiţi e enervant, şi de-a dreptul, alarmant. Sunt sinihistruuu şi nebuuuuuun, staţi să mă tunez verbal ..acum.
    Diverse şi neprevăzute-s căile pribeagului meu călător virtual. Se mai şi rătăceşte. Orbecăie prin multe zone neumblate sau ocolite intenţionat. Are senzaţia că socializarea pe net, e un tărâm sterp, fără pic de viaţă şi totuşi, paradoxal, se simte atras, ca beduinii de deşert. Caută oaze că de loaze care pun punctul pe G, e sătul.. Scuzati. +++
    Il deranjează senzaţia de deja-vu, crede că se-nvârte-n cerc. Şi chiar se învârte. Dar cine-i spune asta? Doar cel a cărei sfere relaţionale se suprapune sau doar se atinge cu a lui, altfel, fiecare-şi vede de bulina lui spiralată, cu raze şi diagonale, secante şi celelalte derivate ale cercului, compus din mai multe cerculeţe concentrice, alb-negre, ce se pierd într-un singur punct. Mic si negru.
    Nu-i place ţuica. O detestă, considerând-o un drog oarecare, ca dealtfel şi pe alcoolici . Nici n-ar încerca s-o guste de teamă c-o să-i placă. Nu-i place să rişte Şi ce s-ar face? Să bei ţuică înseamnă să stai pe loc, eventual să socializezi cu cel putin un interlocutor aparent dubios, şi asta ar însemna pierdere de timp. Timpul lui e preţios. Trebuie bine administrat. În plus, bând ţuică fără antrenament de specialitate, te poţi ameţi serios, şi cui îi place să vadă un beţivan amator, dormind în şanţ, în poziţii nefireşti şi cu hărţi umede, vizibile, pe pantalonii înnoroiţi? Asta e, imaginea contează, dar nu numai. Îşi pipăie zona ficatului care îl supără de ceva vreme. Să mai şi bea? Ha!
    -- Hm, ce cretini, îşi beau sănătatea, eu, în schimb, nici nu beau, dar tot nu mă simt bine. Ptiu, la dracu’, iar am obosit!
    Cu mişcări lente, fără risipă în mişcări, îşi leapădă rucsacul şi-l aşează pe iarbă, în dreptul unei grădini cu pomi înfloriţi. Respiră uşurat şi trage de un ciorchine de flori dintr-un cireş ce lasă în afara gardului de nuiele să-i atârne o creangă. Aspirând cu lăcomie parfumul petalelor, în combinaţie cu trilurile zburătoarelor, simte un fior plăcut ce-i scanează tot corpul. Se întinde pe iarba verde-crud lăsându-şi spectrul vizual şi olfactiv inundat, adâncit într-un suspin aproape erotic (ca în timpul unui masaj profesionist făcut de o echipă de femei apetisante …):
    -- Mmmmmmmmm…m, ce binee!
    -- Bună ziua! în dreptul lui, un glas hodorogit, sparge universul de relaxare ce pare că n-a fost. Apoi, se aude o clipoceală urmată de-o gâlgâială forţată, finalizată cu o tornadă lichidă trimisă prin cotloane esofagiene de dimensiuni variabile. Un damf războinic de migdale..aaa, sâmburi de prună distilată, se distribuie silenţios cucerind atmosfera de prim plan. Vrei?
    -- Aaa, nu, mulţumesc! Bună ziua!
    -- Nu ştii nimic despre esenţa vieţii, despre lumeadep’acişidepedincolo. Iţi place să pierzi, aşa-i?
    -- Nu.
    -- Arăţi rău. Eşti palid, de toată jena, parcă n-ai avea vlagă. Şi mai cari şi bagaje, văd ceva.. cărţi!?
    -- Deh. . Ştiu. De asta m-am şi oprit aici, că nu prea mai am energie. Călătoresc mult, domnule.
    -- Ha! Domnule!? Gustă din asta. Te vei simţi mult mai bine. Şi eu am fost cândva..ca tine.
    -- Nu, mulţumesc! Nu sunt obişnuit, nu beau alcool. Nu suport nici mirosul.
    -- Bea, mă, domnule, nu fi copil!
    -- Da’ vă rog, nu insistaţi că oricum.. nu vreau.
    -- Bineee. Uite, iţi las o măsură aici şi plec. Mori şi nici nu ştii ce-ai pierdut. Îmi pare rău de tine, băiete, sincer.
    Greoi, jenat de apariţia stranie al cărei dialog îi tulburase momentele plăcute de maximă intensitate, încerca să-şi fixeze pe spate rucsacul şi, fără să facă un pas, căzu în genunchi, răpus de-o durere surdă, copleşitoare. Rucsacul îi atârna pe-o parte în poziţia pernei inchipuite, atrăgându-l la somn, lungit pe spate, cu braţele larg deschise. Nu-şi explica starea, nu încerca să ceară ajutor, ci aşteapta să treacă. N-a mai trecut prin aşa ceva, dar, trebuie să treacă. Totul trece, nu-i aşa? Până trece, priveşte cerul cu nori schimbători la formă, căutând imaginile dragi copilăriei. Degetele mângâie răcoarea crudă a ierbii şi se opresc crispate în dreptul unei forme puţin cunoscute, a, o sticluţă ca aceea în care-şi păstra culorile pentru desen. În copilărie, credea ca aceste culori păstrează esenţa vieţii şi, odată băute, pot face minuni. O cuprinde cu tandreţea râvnită de femei apropiind-o de buzele crăpate ..mai mult, mai mult. Dop avea, sau..mai contează?
    -- Haaa, ce licoare-i asta? parcă nu asta-i era aroma…şi nu ăsta-i gustul ce-i ghiceam. Am trăit sau aiuram? Ce ciudat e totu-n soare, şi nimic nu mă mai doare! Şi ce ceaţă..oare-i vis? Văd şi umbre. Cine-i.. ce-i, am ajuns în paradis?
    Plescăie cu nesaţ încă o virgulă bahică, apoi gălgăi pe şoseaua gâtului o exclamaţie virgină, un semn de întrebare se ridică serafic în bule lente mărgelate, ca apoi, un punct ca de rouă cu sclipiri de diamant, să încheie totul, cu o lacrimă lăsată-n barbă. Doarme. Ca un prunc abandonat, biet orfan de viaţă seacă. Şi ce doarme..

    Tind să mă-ntind iar pe burtă, atras de relieful beletristicii. Recunosc, cu modestia variabilă a tembelilor viciati de litere, că simt nevoia de lauri, reci, scursi de pe scalp în mers legănat spre o formă din fontă.. ce-mi zguduie şira în pocnet de os coronal.
    -- Aaah ! caloriferuuu’..uu. Gem îndelung şi alunec în letargia tonului descendent, visând realitatea unui somn mantric.. Sforăi fluierat, aşa că, treziţi-mă cand vreţi!


  48. 48
    Raj lt.rez.:

    Am inteles ca Sehe nu-i Manu, dar tu cine esti Verzel ? Imi place mult ce si cum scrii. Dna Ana, Dna Nora: cu asa scriituri, chistolul evolueaza. Raj stie ce cacat mananca


  49. 49
    Verzel:

    Atenţie! Ţin să precizez, că acesta e locul meu de joacă preferat, unde, mi s-a permis să mă joc, aşa cum vreau. Mă bucur că am găsit înţelegere şi oameni care apreciază varza. Nu găsesc că platformele de socializare sunt locurile cele mai adecvate pentru a transmite ceva important, succint şi pragmatic. Schimbul de informaţii de natură tehnică, literară, etc.. abundă pe site-urile de specialitate. Aici pot doar transmite stări de natură simplă, usurele, în texte de tipul poveştilor citite-n tren. Structura umorului fin, (atât de căutat şi de cele mai multe ori eşuat în caterinca ieftină), este atipică, proprie verzei, prezentate peiorativ. Pentru categoria comentatorilor gravi, cocoşaţi de sobrietate, acest tip de texte nu este recomandat. Nu poate fi urmărit decât cu acordul sau împreună cu părinţii pentru că poate avea potenţial distructiv, provocând vome. Poate provoca dislocări de retină cât si dezechilibre grave speriaţiilor sensibili la variaţii de formă şi fond, în orice tip de exprimare. Aici am găsit un loc unde cu plăcere îmi las percepţiile personale să fâlfâie-n frunze de varză, pe câmpii virtuale.
    Şi eu vă mulţumesc, d-le Raj !
    Cu stimă,
    SS indescifrabil,
    Verzel


  50. 50
    Verzel:

    Scuzaţi-mi virgulele plantate aiurea printre rândurile cu varză. N-am posibilitatea de a face corecţiile necesare.
    Multumesc pt. inţelegere! Am roşit ca un scolar.


  51. 51
    Şeherezada:

    Raj,

    Hai să scrii cu mine un text despre femei. Două perspective. Vrei?

    Verzel,

    Îmi face mare plăcere să te citesc. Ce-ar fi să scrii tu un text pe care să-l şi publici sau ce-ar fi să scrii tu un text cu mine, evident, cu aceeaşi finalitate?


  52. 52
    geluodagiu:

    Imaginati-va o masina de tocat.

    Nu aceea pe care o vedeti prin camari sau bucatarii. Una ca un desen animat. In partea superioara, capul unui om, fara capac(de marimea unei verze).

    Se introduc in el, intr-o ordine selectiva, afectiva, bucatele de suflet, taiate din comentarii. Un cubulet de Nora, apoi cateva idei de Ana, Seherezada, un Val de one, un praf de Gelu, parca si putin Dany(sa nu ni se aplece), un iz de Raj, niste Andreea(pentru culoare), o leaca de Jaco uscat.

    Se toaca repede, prin mecanismul filozofo-matematico-culturalo-beletristico-e.t.c.ist.

    In partea de jos, prin gaurele rotunde, cu diametrul cat artera aorta, cresc ca niste serpi, degete, ce se revarsa pe claviatura pianului laptop. Gata biftecul tartar…

    -Ospataaar, aici la masa 47(este numarul comentariului postat de Verzel).

    Pofta buna, o zi buna!


  53. 53
    Raj lt.rez.:

    Dle Verzel: cu “usurelele” ma ocup io. Ii domeniul mieu. Caterinca ieftina e apanajul mieu. Dv. tindeti spre caterinca scumpa, ceea nui de ici, de coalea. Dna Sehe: petru mine, a scrie despre femei ii o nimica toata. Le am la deshtu mic. Prefer perspectiva fara tefloane in cap. Dle Vrezzel, stima: eses indestructibil Raj


  54. 54
    Raj lt.rez.:

    Un iz de Raj, dle Oda ? Asta ce va sa insemne ? Ceatz vrut sa ziceti cu asta ? Un iz… asta se poate interpreta… adica un damf ? Dna Nora: banatil !


  55. 55
    Nora:

    Bonjour, vă citesc, vă citesc la cafea. 🙂

    Parcă ar fi venit Moş Nicolae.


  56. 56
    Nora:

    Raj: 😆 😆

    Izurile sunt necesare şi foarte necesare.


  57. 57
    geluodagiu:

    Raj,

    Nu trebuie sa te superi chiar asa de tare. Mi-am cerut si scuze. Nu vezi ca eu sunt praf?

    Ce sa mai spuna Andreea, pe care am plasat-o pe culoare, in curent?

    Sau Dany, fara lamaie?


  58. 58
    geluodagiu:

    Nora,

    Buna sa-ti fie inima! nu pedepsitoare, cum vrea Raj, paraciosul.


  59. 59
    Nora:

    Nu, nu, domnule Odagiu, pedepsitoare în niciun caz.


  60. 60
    geluodagiu:

    Nora,

    Nici in cazul acuzativ?

    Raj,

    Sic, sic, acuzatorule si paraciosule!


  61. 61
    Nora:

    😆 Neah, cel mult în vocativ. Dar vocativul trece repede. 😆


  62. 62

  63. 63

    valone,

    i-or fi arestat pe parintii cupilului legat si montat la teava?!


  64. 64
    Şeherezada:

    Hmm…

    Andreea,

    “Cupilul” tău mi-a adus aminte ce înseamnă “copil” în albaneză, un cuvânt care se scrie şi se pronunţă ca în română, cu o diferenţă nu foarte mare de înţeles: copil din flori şi doar din flori. 🙂 Se pare că vine din fondul tracic comun.


  65. 65

    nu ştiu, Andreea, nomazii intră mai greu în atenţia otorităţilor. 🙄

    ştiu doar că şi-au cîştigat celebritatea reinventînd pampersul. 😆


  66. 66

    mda. bine ca nu era fetita…


  67. 67
    Şeherezada:

    Andreea,

    Crudo!


  68. 68
    Nora:

    Avea ciucurei, mi-a plăcut că i-a interesat şi aspectul estetic. 😀


  69. 69

    nu sint cruda. imi pun problema


  70. 70

    … intotdeauna poporul a imbinat placutul cu utilul.

    ma duc sa fac salata de varza…


  71. 71
    Seva Tudose:

    Șeherezada,

    tu însăți de-a pururea o povestitoare înflăcărată idolul desăvârșit,al poveștilor de drag și de amor,care te urcă coboară în slăvi purtându-ne pe nori, în vânt, miresmele florilor și dulceața fructelor,împreună cu adierile păsărelelor în slava cerului,fiecare în sinea, culorile incadescente ale curcubelui către raiul nesfărșit,locul de joacă a tuturor îngerașilor,unde pământenii de-aici jos pot auzi clinchetul glasurile guriț..pardon,BOTURILE LOR ;(

    Cum aseară m-am trezit la ușa casei cu fiul meu împreună cu…golanul ăla mic„față ca de pocherist”când să ne dăm mânuțele de „Hi five”eu obișnuită cu mânuțe gingașe,că mă și văd pocnită peste față de mi s-a dus dracului ochelarii cât colo ! Dă-te bă naiba ! Și are doar cinci ani,rămăsese în transă de la cursurile de karate 🙄


  72. 72
    Şeherezada:

    Andreea,

    Îţi pui problema că mai bine e că e băiat, iar nu fată? Sau ce draci de problemă-ţi pui, de eu nu mai înţeleg nimic, chiar şi aşa, gecată intens şi abuziv? 🙄


  73. 73
    Şeherezada:

    Seva!

    Aveam nevoie de războinica mea Seva, chiar şi fără ochelari. 🙂

    Cât despre pururimea povestitoarei şi porumbelimea ei, neah!, sunt doar o proastă oarecare, fii pe pace. Conştientizez şi înghit, mai iau o gură, un fum, o una, alta… nu iese decât o fără de margini prostie. Mda… bine că sunt vie, numai morţii sunt infailibili. La mai mare! 😆


  74. 74

    aoleu, ce vă mai place să căutaţi înţelesuri absconse în poze… 🙄

    hai că vă dau eu temă de cercetare. în poza asta e cineva, o fetiţă, care între timp a crescut şi ne-a devenit foarte cunoscută şi dragă. acu` să vă văd. 🙂


  75. 75

    parca e una, acolo in stinga, care aduce cu Zoe Petre…


  76. 76
    Seva Tudose:

    andreea#70

    îmi făcuși poftă de salată de varză,pe bune…deși acum am în frigider rață pe varză juma dulce,juma murată,călită….cu jumări de rață….

    dar este inconfundabil salata de varză crudă frecată cu sare doar și lăsată doar 2/3 zile să se pornească fermentarea…nu este nici crudă nici acră ! Se scurge si se pune ulei de măsline și mărar proaspăt tocat…

    faci un piure de cartofi bucovinean cu ceapă prăjită și pârjoale moldovenești,Doamne ăsta era meniul meu preferat la cabana Deia din Câmpul Moldovenesc,gazdă ptr.3 săptămâni !


  77. 77

    nu ştiu, ne e dragă doamna Zoe? 🙄

    indiciu: e franţuzoaică. 😉


  78. 78

  79. 79
    Seva Tudose:

    val_one,

    păi pune dragă poza cu persoana dragă cum arată acum și eu pot merge înapoi în timp și o voi identifica. Sună corect ?

    ce să ghicesc ce este doar în mintea ta și eu n-am ideie.


  80. 80

    😆 😆 😆

    o să fac o petiţie la wordpress.org să ne dea voie şi cu alte maimuţici. 🙄


  81. 81

    Seva, cind eram eu de vreo citiva ani si facea bunica un castron mare cu salata de varza, pentru masa de prinz, pina se mai invirtea lumea, pina se asezau la masa, ma strecuram printre ei si hapaiam castronul. altceva nu ma interesa. normal, dupa aia nu mai mincam aproape nimic. dar nici ei, varza.


  82. 82

    Seva, aia ar însemna mură-n gură. unde-ar mai fi farmecul? 🙂

    alt indiciu:


  83. 83
    geluodagiu:

    Cred ca educatoarea din stanga este Laura Codruţa Kovesi


  84. 84

    sa ma tai, daca stiu. dar semana un pic cu Bob Dylan.


  85. 85

    da, are ceva în comun cu Bob. 😉


  86. 86
    Şeherezada:

    Valoan,

    Dă-ne mură-n gură, că pe mine mă ştii neperspicace.


  87. 87

    comme vous voulez, madamme. 🙂


  88. 88
    geluodagiu:

    val_one,

    pai daca are parul mare si chitara in maini, este Gelu Odagiu.

    Nu, ca cica e fetita, Atunci Ana Odagiu. Nu e nici ea. Cred ca este doar… Ana(fara odagiu).

    Nu ai o poza in care sa vedem si cizmulitele? 🙂

    In prima fotografie se afla in pozitia 3 sus(dela staga la dreapta),


  89. 89

    nu, Domnu Gelu. e prima din stînga, ultimul rînd. 🙂


  90. 90

    glumii, domnu Gelu. 🙂 aţi nimerit-o. 🙂


  91. 91
    Seva Tudose:

    ”Fata cu chitara”#82 este fetița din primul rând de jos prima din stânga,pe scaun din profil, fetița cu rochiță roz-pal cu bluziță albă cu cizmulite roz#74 !


  92. 92
    geluodagiu:

    Val,

    E concurs cu premii? Daca da, am ghicit si ce acord prinde pe chitara: re minor


  93. 93
    geluodagiu:

    Val,

    Aici nu e vorba de ghicit. Pricepere se numeste.


  94. 94

    mai multe indicii nu pot să dau. 😉

    cine e, deci? mai puţin contează unde stătea în poză. 🙂


  95. 95
    Raj:

    Dna Nora: banati-l pa conu Gielu, ca n-a ghicit. De ce a disparut bebele racordat la cutia goala de conserva ?………
    unde-i Dna Anuta ?


  96. 96
    Seva Tudose:

    val_one,

    „mai multe indicii nu pot să dau” daaaar este unfair !

    cu excepția Anei Barton care a pus aici poze cu ea și Rada,Gelu Odagiu,Gogo,DANNY,Edle tăind dovleacul,Nora cu unghii verzi, cine a mai pus fotografii ?

    este ca și cum am câuta acul în carulș cu fân !

    PS.fotografia articolului este Rada-Maria !


  97. 97

    mie nu mi-e draga nici o frantuzoaica…


  98. 98
    Şeherezada:

    Mersi, Seva! Că tot se întreba Raj pe unde o fi Ana. 😆 😆 😆 Ştiam că mă pot baza pe tine. 😆

    Chiar aşa, Ana pe unde dracu’ o fi? 🙄


  99. 99

    n-aveam de unde să ştiu, Andreea. 😉

    dar asta mi-e dragă mie. şi nu numai.
    şi Şeherezadei. 😉


  100. 100
    Şeherezada:

    Muză,

    Mie, da. Simone de Beauvoir. :mrgreen:


  101. 101

    in nici un caz. cum sa te incurci cu un tip ca Sartre…


  102. 102
    Jaco Pastorul:

    Pare a fi un Dm4,cu sol degetul patru, domnu’ Gelu!


  103. 103

  104. 104
    Şeherezada:

    “Încurci” e o formă delicată de exprimare, muză. Mie-mi place cum s-a descurcat ea. :mrgreen:


  105. 105
    Seva Tudose:

    val_one,

    este concurs cu premii,cum zise Gelu ? hai dragă întocmește clasamentul,și jură-te cu degetele îmbârligate ca și cum… să nu îți ajute Dumnezeu dacă minți(cross yout heart)…și apoi te credem 😀


  106. 106

    nu-i cu premii, Seva. premiul e mai jos, trebuie doar să-l vezi. 😉

    ps- cum să mint? 🙄


  107. 107

    suflet de poet…
    sperante, sperante…


  108. 108
    Seva Tudose:

    Șeherezada#98

    tot ce e posibil să fiu greșită,tu te uiți în gura mea ?
    mă știi doar cât sunt de farfara de gură… de ce ? merg pe premisa…ca lupul miros/adulmec 😆


  109. 109
    Seva Tudose:

    valonaș,

    unde-i premiul mai jos ? că să mor eu dacă nu am orbul găinilor,undddeeeei că nu îl văd ??? este imaginar ?
    mie trebe* să-mi dai mură-n gură !


  110. 110

    atunci, ascultă-l, Seva, e… muzical. 🙂

    of, mănăstire-ntr-un picior… 🙄

    nu bănuiam că va fi aşa de greu. 😛


  111. 111

    pai, deh, valonas, daca nu ai ales si tu o somitate, un vip, ceva, pentru concursul asta…
    las, miine va pun si eu poze cu vecina de palier, ca sa zaz, pardon, vaz daca o ghiciti… 🙂


  112. 112

    da, Jaco, sîntem parte din cei 25 sau 30 la sută şi încercăm să rezistăm. încă. 🙂


  113. 113

    Doamne, ca optimisti mai sinteti cu cifrele astea…


  114. 114
    Seva Tudose:

    Val_one

    că prima ești și vei fi…cadourile sunt diversificate,precum OUR FATHER OBAMA PREACH US…deși acum un an nu bânuia nici măcar atașatul,ei se joc de-a politica…pe urmă bengazilezii(Bengazi) îl violau pe ambasador „înainte de intrarea lui în cerul sfânt al liniștii de apoi ”
    http://www.whitehouse.gov/blog/2011/09/09/first-ambassador-free-libya-presents-credentials-president-obama


  115. 115
    geluodagiu:

    Jaco,

    Eu raman la parerea mea: degetul 1-fa, degetul 2-la, degetul 4-re si degetul 3 sta in aer. D(Re)m

    Sa vedem ce spune Val 🙂


  116. 116

    degetul mare care apare in spatele grifului dovedeste ca habar n-are sa cinte. am zis!


  117. 117
    Seva Tudose:

    și deci acesta este oficialul blog al Casei Albe ! Folosiți mult discernământ !


  118. 118

    ce devreme s-a intunecat afara…


  119. 119

    🙄 nu zic nimic. eu ştiu doar să ascult chitara, n-am reuşit s-o fac să mă asculte la rîndul ei. 🙂


  120. 120

    la ce avem nevoie de dicernămînt pe acel blog, Seva? doar n-o să ne apucăm să comentăm şi pe acolo. 🙄


  121. 121
    Jaco Pastorul:

    Aia e valabila doar la ghitara clasica. Fata stie sa cante, si mana dreapta sta bine.

    Gelu, ia ghitara si prinde un Dm, ia vezi ce-ti face degetul mic, nu sta caus in pumn?


  122. 122

  123. 123
    Seva Tudose:

    val_one#120

    orice comentariu venit de oriunde va fi știut/recunoscut din ce zonă/parte a globului vine…deci prin comentariul tău reprezinți….asta numai dacă vrei să marchezi un punct de vedere,depinde de coloratura politică 🙂

    tu ai impresia că nu se citesc opiniile ?


  124. 124

    e ok, ştiu, Seva. dar nu am ce comenta pe acel subiect. nici aici şi cu atît mai puţin acolo. 🙂

    Verzel nu e Ce Ghevara ta şi nici Marcel. contează cine e, sau cum scrie? 🙂


  125. 125
    Seva Tudose:

    și le poți scrie în română,vor fi traduse !


  126. 126
    Seva Tudose:

    nu contează,val dar îmi aduc aminte și ca atare le duc dorul…ceva firesc ! nu ar fi mai dulce și frumos plăcut să putem depăna discuții și amintiri dragi inimilor noastre ? De ce trebuie să ne fie teamă frică de incertitudinea necunoscutului…eu am brațele deschise

    de multe ori acest joc/șah/mat te debusolează,mereu incepi discuții de tatonare/cunoaștere a persoanei de dincolo a ecranului/computerului…ce vrem să ascundem ?

    și când te uiți în urmă vezi că de fapt nu ai realizat/înghegat nici măcar o relațe„un fir de telefon”

    prea mult scepticism despre „persoana noastră” eu una aș fi cu mult mai deschisă dialogului și prieteniei…ar fi ca un liant al blogului…sincer vorbesc


  127. 127

    despre cine vorbeşti, Seva? cine se ascunde? 🙄


  128. 128
    Jaco Pastorul:

    Seva, keep walking?


  129. 129
    Manuella:

    Bună seara!

    Şeherezadda dragă, vezi de ce mi se taie capul? 🙂

    Val,

    M-am încurcat toată în voaluri. M-am dat de trei ori peste cap.
    Nu reuşesc sa dezleg ghicitoarea ta. Îmi zici?


  130. 130

    Manu, o poţi şi asculta, al treilea indiciu este chiar ea. 😉


  131. 131
    Seva Tudose:

    OK.

    hai să vorbesc cuvintelor pe nume,de când am apărut aici nu am fost decât„Seva Tudose” și de… dracului doi ani fiecare flirtează cu alte „ID-uri” și simt că pierd timp prețios vorbind non-sence !

    de fapt nu cred, că o fărămiță din ce spun eu are vreo valoare ptr.cineva ! vă supărați dacă mă simt inutilă ?

    cred că trebuie să iau o pauză,și vă voi ruga să mă primiți în sufletele voastre ,dacă asta veți dori…după un răstimp…


  132. 132
    Manuella:

    Seva,

    Eu te citesc întotdeauna cu drag.
    Cine/ce te-a supărat într-atât?


  133. 133

    uof, Seva, chiar nu înţeleg de te superi, şi eu, de vreo trei ani, sînt doar val_one şi nimeni alticneva şi nu consider că pierd timp preţios vorbind cu voi, indiferent cum va numiţi. dimpotrivă, timpul petrecut cu voi îmi este foarte preţios. 🙂

    şi cum ai ajuns la concluzia că nu are nicio valoare ceea ce spui, cum să te simţi tocmai tu inutilă? vrei să mă întristezi? 🙄


  134. 134

    şi nu trebuie să te miri că folosim aidiuri în loc de numele adevarate, vezi bine ce de duşmani ne facem şi aşa. aia ne-ar mai lipsi, să ne afle ăia şi numele adevărate, apoi adresele de acasă sau numerele de telefon. 🙄


  135. 135
    Nora:

    Seva, ce se întâmplă? Marcel Zadda şi Ce Ghevara nu mai dau pe aici. Asta a fost alegerea lor şi ştii bine că dragoste cu sila nu se poate. Şi mie mi-e dor de ei, dar ce să fac?

    Pe de altă parte, nu credeam că e nevoie să te asigurăm de preţuirea noastră. Eşti deja în sufletele noastre, nu trebuie să ne mai rogi să te primim.

    În rest, oamenii postează cu ce nume vor şi cum se simt ei bine.


  136. 136
    geluodagiu:

    Vad ca si Verzel ne lasa flamanzi. Dupa biftecul de dimineata ar trebui sa prepare si cina. Nu?


  137. 137

    da. si eu vreau sa stiu totul despre Verzel. sexul, virsta, ocupatia, starea civila, numarul de copii existenti sau prevazuti, opiniile politice, visele, angoasele si sperantele. da’, repede!


  138. 138
    geluodagiu:

    …si fotografia


  139. 139

    nu.
    fotografia nu ma intereseaza.


  140. 140
    geluodagiu:

    atunci imi retrag cuvintele


  141. 141

    ca sa papi un suflet nu-ti trebuie fotografie. hap-hap si gata.


  142. 142
    Şeherezada:

    Muză,

    Drept grăit-ai, fir-ar ea a dracu’ de treabă… 🙁

    Manu,

    Nu pricep de ce ţi se taie capu’. Fii mai clară, că-mi dădură roabele să beau încă de dimineaţă. Da’ clară, clară.

    Seva,

    Nu-nţeleg ce anume te supără. Chiar nu. Pe mine nu mă supără şi nu m-a supărat niciodată nimic la tine. Dimpotrivă, mi-eşti ca o gură de aer proaspăt mereu. Pe cine vrei tu să părăseşti şi de ce anume? 🙄


  143. 143

  144. 144
    Seva Tudose:

    am un defect,când mă atașez de cineva,cu greu las să-mi scape din mâini…dar incertitudinea persoanei care presupun că o cunosc,ar fi doar un miraj…gata,vă rog măștile jos !

    Țin să mă prezint,sunt Seva Tudose zis….Seva Tudose…


  145. 145
    Ana:

    Bună seara, Seva. 🙂

    Măştile sunt unele dintre puţinele certitudini dintr-o viaţă de om, draga mea. Oamenii le scot când vor şi dacă mai pot. 🙂


  146. 146
    Dana:

    Buna, Seva! 🙂


  147. 147

    nu inteleg ce vrei, Seva. eu m-am intilnit cu Ana, Nora, Morringain si Valone. si cu Jasmine. Daca vine Edle in Bucuresti, ma intilnesc cu ea. daca vii tu, ma intilnesc si cu tine. nu am nici o problema, daca am incredere in om. despre ce vorbim aici?


  148. 148
    Ana:

    Muză,

    Chiar aşa. Se fac, în 14 decembrie, doi ani de când ne-am văzut prima dată. Tu, Nora şi eu. N-ar trebui să repetăm? 🙄


  149. 149

  150. 150
    Ana:

    Bun. Să vie şi Nora, să stabilim. Cred că tre’ să bem şi altceva de data asta, nu numai ceai. Ceva sensibil.


  151. 151
    Dana:

    Daca vin eu, bem numai bauturi sensibile. 😆


  152. 152
    Seva Tudose:

    Vai,nu numai că mă simt îmbrățișată dar mă simt și ridicolă,vai de mama mea,de ce dracului am o înclinație spre tragic-comedie ! Mă simt așa de rușinată,vă rog:

    Iertați-mi scăpările ! Poate toate astea se datorează supărărilor familiare și nu mai pot gândi„straight” drept doar din prizma evenimentelor…ce mă afectează !

    toate cele excelente din suflet vă doresc !


  153. 153
    geluodagiu:

    niste betive, sensibile. 🙂


  154. 154

    cu Gelu, Raj sau Danny nu ma intilnesc decit daca ma tine cineva de minuta. mi-e frica de ei. 🙄

    de Verzel nici nu mai spun…


  155. 155

  156. 156
    geluodagiu:

    Seva,

    schimba lucul! stiu ca la femei foloseste. Se schimba si starea. Pune in locul iepurelui ala desenat, o alta imagine(chiar voiam sa spun ca asta, nu pot sa explic de ce, nu prea te reprezinta). Sufletul tau parjolit de ale vietii si ramas totusi cald, merita o alta reprezentare.


  157. 157
    Verzel:

    Seara bună pe prispa căsuţei dvs!
    Primiţi o vagză bine răcita, cu mucozităţi?


  158. 158
    Verzel:

    Nu pot să ma abţin de la postarea cea de toate zilele. Nu pot. Şi dacă nu pot, ce? Bine că nu pot; că de-aş putea, n-aş mai lăsa urme de litere cauciucate, arse, pe asfaltul albicios al acestui poligon de tragere. Si dacă n-aş lăsa, unde-aş mai putea să-mi fac de cap urmând traseele demonstraţiilor de virtuozitate până-n coada de remuu a pistei? unde mai găsesc liniştea asta atât de reconfortantă.. unde mai găsesc un asemena paradis verde-prăzuliu cu irizaţii mov-lila ce te îmbie la dulci nebunii declanşate de beţia îmbrăţişărilor intersociale?
    Ziceţi voi..unde?? exact, aţi ghicit. Doar ici’şa.
    Ce plăcut e când descopăr curtea liberă, cu piste adecvate doar pentru piloţi iuti, si ce minunat mă simt când fac drifting verbal, cât mă ţin pistonaşelele motoraşului cenuşiu. Ce senzaţii nebănuite trezesc rotind covrigul jucăriei ce-mi tremură virtual în scârţâit de text şi derapaj semicontrolat.
    Da’ şi când simt că cineva-mi urmăreşte ghiduşiile, ..parcă sunt niţeluş stânjenel şi rigid ca o varză. Am fobia eşecelor. Plăcerea se estompează, şi-n regim default iau în serios rolul de pilot automat, să pot vedea admiraţia spectatorilor în flash-forward-uri şi like-uri fluturând pe bannere. Le recunosc, şi chiar îmi gadilă furnicile plăcerii. Pe celelalte .. nu văd ce declamă, or fi dislike-uri, nu ştiu. Poate că nici nu-i bine să aflu, că aşa cum mă ştiu, îi urmăresc şi tot îi calc pe trecerile de pietonţi.
    Aud roşu-n faţa ochilor şi chiui cu frâna-n derapaj controlat oprindu-mă fix la linia de semafor. Aştept verdele necopt şi vreau să mai fac o tură cât mă ţine combustibilul (timp aditivat cu chef de muncă). Am calculatorul setat la turaţia inspiratiei de moment pe minim. Nu’ş ce să fac.. îmi ambalez morişca doar de dragul de a-mi auzi simfonia tobei sport.. şi pt asta, opresc muzica. Dacă n-aş mişca tasta acceleraţiei aş sta prea încordat şi-mi apar cârcei de exprimare.. Să nu fac mişcări bruşte, atât. Brruuum-brum..bruum!
    In sfârşit, verdele meu. Bag a nu ştiu câta şi.. pffff.. na, c’am blocat motoru’. Aşa-i când sunt prea rigid şi vreau să pozez în vedeta. Acu’s ultimu’n cursă, na! deşi’s singur. Atât de singuur.. pe lume (de H. Malot), că-mi ţiuie strident alarma de temperatură la apă.
    Gata. M-am încins şi nu e bine, risc o calare, îmi gripez motoru’ care-mi lasă pe afişaj o eroare de avarie la sistemul de aprindere. Ia să mă potolesc. A, cum zic? Care merge cu mine pi jos?
    Nimeni?
    E, atunci bine, merg singur. Atât de singuuuur..of!
    We placut! Scuze ca n-am lăsat o dâră muzicală aşa cum e mi-e obişnuinţa, trendu’.. Sunt pe jos şi nu-mi place să merg cu casetofonul pe umăr..


  159. 159
    Verzel:

    Seherezada: O, mulţumesc! Nu ştiu ce să zic: vba bancului:
    -- Aveţi SIDA, domnule?
    -- hm..Dacă spun nu, zice că-s chitră. Dacă zic da, crede că-s superficial şi risipitor. Mai bine îi spun că mai am, da` oleac` pe fund.

    Sigur ca da, cu plăcere! Sunt onorat. Am trimis la concasat o balastieră de vorbe. Singur nu pot oferi decât un refuz de ciur. Sa-mi fie cu iertăciune!


  160. 160
    Verzel:

    Uite că alerg dupa gânduri pentru a vă servi cina cea de taină. Compoziţia verzei la ghiveci cuprinde ierburi culese din gardul viu tuns recent, facându-le vizibile ca-ntr-un ierbar. Formează un tablou de familie, cu texte plantate în plin verbiaj, ale căror flori sunt mici, simple şi numeroase, cu puţin latex în organele vegetativ-virtuale, dispuse în inflorescente pe un platou de socializare.
    Prăjitura nu ştiu dacă-mi iese aşa cum îmi doresc. Să-mi spuneţi la final dacă merită să fie printre cele prea bune, prea ca la ţară.
    Ştiu că nu o să placă tuturor da’mi asum riscul la bucătărie. Cum se zicea odat’ pe uliţa mea unde se consuma şi acum bureţi otrăviţi: De gustibus non est disputandum.

    Blat:
    Google- 5 linguri.
    Aroma altor texte – după gust.
    Frunze de varză -2 fruze mari de gravatar;
    Esenţă de ţuică din prune uscate – după posibilităţi.
    -- Goagalu’ se bate spumă cu aroma altor texte apoi se adaugă esenţa de ţuică pentru forma de conţinut.
    -- Frunzele de varză se aplică peste gura lumii astupând orificiul timpului pierdut, apoi se pun în cruce peste forma de mai sus; cele din gravatar sunt cu titlu de prezentare.
    Aluatul se verifică la scobitoare în Dex cca. 3 min, apoi se introduce în cuptorul cerebral pentru procesare.

    Crema de topic:
    3 idei furate;
    150g din imaginaţie;
    2 linguri cacao pentru culoarea de fond critic;
    1 pachet de unt libidinos.
    Ideile + imaginaţia se pun pe o baie de abur literar, se amestecă până se îngroaşă gluma, se adaugă 1 lingură cacao după care se mai lasă puţin până apar primele bule de conversaţie.
    Se lasă totul la rece, să fie cool.
    Untul libidinos, moale la replica de cameră, se freacă în litere, se adaugă o lingură cacao în puncte de suspensie şi apoi se amestecă cu crema de topic rece, vanitoasă.

    Siropul:
    2 plicuri cu lichid cefalorahidian;
    400 ml apă ;
    200g cuvinte.
    Se pun pe foc cuvintele până se topesc între ele, se adaugă 2 plicuri de lichid cefalo şi se dă în clocot. Se lasă totul la rece.

    Glazura:
    200g suflet;
    200 ml linkuri muzicale;
    Sufletul se rupe bucăţi în linkurile lichide şi se dă comanda de foc! mestecând continuu până se topeşte f. bine compoziţia.
    Călduţă, topită, se întinde peste crema de varză.

    Pofta buna!


  161. 161
    Verzel:

    Recondiţionez ciorbe acrite, pingelesc la foc înăbuşit scoici/melci/raci/craci, remaiez maioneza tăiată-n 14, bobinez cartofi prăjiti şi tunez caltaboşi, din tocană fac fineţuri.. chiar mă bag şi la dulceţuri.

    În fine, somn cu îngeri! Iar fac bot..


  162. 162
    geluodagiu:

    Verzel,

    Nu stiam cine deranjaza cu zgomot de motor ambalat, linistea celor ce-si dorm viata. Acum ca am aflat, sa nu te temi ca voi suna la 112 cititori de pe platforma, sa te reclam. Reclama se face singura daca produsul e de calitate.

    Daca imi mai deranjezi somnul, am sa te pun sa-mi speli vasele sanguine care imi alimenteaza creierul si o sa arunc spre tine cu inspiratie. O sa fac pe copilotul si din cand in cand voi trage de volan sa te deturnez spre bucatarie. Totdeauna am gandit ca barbatii sunt cei mai buni bucatari. Incropesc din ce gasesc, chiar si din pastile de pistol, un biftec, o varza clocita de rata, o prajiturica, ceva acolo, sa satisfaca cat mai multe gusturi. Si gusturile nu se discuta. Doar in scris, sub forma de like-uri sau lauri ce gadila placut orgoliul tamplei.


  163. 163
    +:

    Ne-am dat dracu!


  164. 164
    gelu odagiu:

    plusule,

    Daca esti Verzel, stiu ca te duce mintea sa intelegi ca ce am scris, este un fel de like.

    Daca esti, nu stiu cine, atunci eu sunt “-” si daca ne inmultim se pastreaza semnul meu. Daca ne adunam, ne anulam.


  165. 165

    daaa? şi ce păţirăţi, +, vi se ofiliră filonul, vâna?! 🙄


  166. 166

    domnu Gelu, Verzel e Verzel şi-atît. şi sigur a înţeles like-ul. 🙂


  167. 167
    gelu odagiu:

    si cine e plusul? ca nici nu prea inteleg ce spune cu “Ne-am dat dracu!”. Sa fie invidie pe varza sau rahat turcesc(era sa spun indian)? Nu cred.


  168. 168

    Gelu, las-o asa…


  169. 169

    plusul e el însuşi, unul din cei mai fideli fani ai noştri. dacă nu chiar cel mai fidel. şi nu de ieri, de azi. 😉


  170. 170
    gelu odagiu:

    pote fi si marmelada intinsa cu palosul pe paine.

    Val, eu zic sa initiezi un nou concurs: Cine e “plusul” din fotografia (163), din patrtea stanga sus?


  171. 171
    gelu odagiu:

    andreea,

    ma ungi la inima cu Beatles(si Oblio m-a incantat)


  172. 172

    domnu Gelu, plusul este doar cinececum vrea el să fie. nimic mai mult. e alegerea lui. hai să i-o respectăm.


  173. 173
    gelu odagiu:

    Val,

    Eram si eu curios. Cred ca nu s-a atrofiat de tot organul feminin al curiozitatii mele.


  174. 174
    Danny:

    Te pup, Bot de Inger. Iar incepi sa ma inspiri, Ano. Dar nu prea am timp de inspiratie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *