Drag de locurile mele, drag de România mea

Peste noi bolta înstelată, un albastru de ‘lazur,
Unda pe lac agitată, alergând stropi de mercur
Raza lunei argintată, luminiţele tremur,
Brotăcei cânt-o serată cu greierii o ţin şnur.
După coama dealului luminând loc pitoresc,
Iese în faţa pragului, razele lui răspândesc
Porumbel alb şi gingaş petală-n cer însorit,
Sălaş lângă alt sălaş, întins plaiul înverzit!

Aud doinind din oboi pentru suflet mângâiere,
Căruţă trasă de boi, plină cu faguri de miere
Mânzul, ponei trag la iesle, spălaţi ţesălaţi în gârlă,
Scroafa cu ale ei odrasle bălăcindu-se-n mocirlă,
Codană cântând de dor împletind din flori lăstar,
Nu-i singură la izvor, zburdă în jurul ei ogar
Taie răchită de zor, le strânge cu un colţar,
Între tufe şi răzor, împarte prânzul pe ştergar!

Codru în curăţenie, pădurarul este civic,
Ţine cu sfinţenie, dă raită-n Ocolul Silvic
În mirişte, în poieniţe, iarba grasă s-a cosit,
Fâneţe strânse în căpiţe, buruiana s-a plivit,
Vârf de deal în nor clăbuc, porumb ori viţă de vie,
Oriunde ochii îmi arunc, prin lanuri vântul adie
Ori pe ce drum eu apuc, parfumul lor te îmbie…
Şi aici nucul e nuc, diferă doar pălărie!

La fel cântă orice cuc, împletind din tei rafie,
Cowboy-ul e haiduc… Mary este tot Mărie
Se fumează pân’ la muc, la fel sar draci, măi, să fie?
Ridicând “boot” ori papuc, se-apucă de ciuf, de chelie…

……
Astăzi este Întâi Decembrie, Ziua României, un gând frumos plin de dragoste, cum pot uita ţara unde m-am născut şi trăit mai mult de jumătatea mea de viaţă? N-am cum să uit, mă condamnaţi?

195 comentarii la “Drag de locurile mele, drag de România mea


  1. 1
    Raj:

    Cand stai zi de zi in Rromania, visezi sa stai pe afara. Cand suntem afara, ne fute dorul de tarisoara noastra draga. Cand facem treaba aia rusinoasa cu nevasta, visam la o bunga-bunga cu vecina. Ma opresc ca, am dat un comment mai mult decat interesant. Sunt mandru ca-s roman, sunt mandru ca sunt fraier, sunt mandru ca votez tot timpul aiurea, sunt mandru ca n-am de unde alege.


  2. 2
    Nora:

    Seva, cum să te condamnăm? E omeneşte să te apuce nostalgiile, dorul.


  3. 3
    Raj:

    Nu va condamn Dna Seva. Cum sa va condamn. Ca tara, mi s-ar potrivi : Germania, Austria, Elvetia, scandinavele, poate, ca io sunt asa mai riguros. Si Spania mi-ar place. Imi plac spaniolii, ca oameni. Nu-mi plac frantujii. Nu face nica ca, cred ca nici ei nu ma plac pe mine.


  4. 4
    Raj:

    Nostalgiile, dorul… Cum iesi din Otopeni, te apuca pandaliile. Dna Nora: Ce-ati mai facut azi ? Iubitul dv. ce profeseaza ? Cati ani are ? Dv. de unde sunteti ? Precizez ca, intrebarile nu sunt puse la misto.


  5. 5
    Nora:

    Ce faci, Raj? Profiţi că lipseşte Val_one? La toate întrebările, răspunsul este: bine.


  6. 6
    Costelus:

    La multi ani, Andreea! Cam tirziu, tre’ sa fii in toiul petrecerii.


  7. 7

    mulţumesc, Costeluş, îmi pare bine că te revăd. sper să nu dispari.

    petrecere?! toi?! 🙄


  8. 8

    Seva,
    o să fiu urîcioasă acum.
    cred că 95% din dorul ăsta de ţară şi de pămîntul natal înseamnă, de fapt, dor şi nostalgie după trecutul şi tinereţea personală. majoritatea dezrădăcinaţilor au problema asta. altfel, e o ţară ca oricare alta, ba chiar destul de prăpădită, ca să spun drept.


  9. 9
    gelu odagiu:

    Prapadita, prapadita dar sa nu uit, pentru maine dimineata:

    La multi ani ROMANIA!

    La mulri ani ROMANI, oriunde v-ati afla!


  10. 10
    Seva Tudose:

    andreea,

    cât de greșită ești,eu nu plâng după nostalgia trecutului a vieții mele personale. Vezi tu,dacă în *90 aveam aceste deschideri cum orice român îl are acum:ALEGEREA,DESCHISE GRANIȚE,LIBERTATE !

    eu una am plâns când am părăsit România,soțul vroia să se repatrieze după 2 ani și jumătate…ne-am sacrificat ptr.copii. Dar nu regret alegerea mea,aici am realizat cât nu aș fi realizat acolo/România nici în două vieți !

    fără efort,muncind ceia ce făceam de fapt și în România,dar într-o țară democrată,munca,cinstea este apreciată.

    să nu crezi că nu mă bate gândul să mă retrag în România,am curajul că voi avea bătrâneți mai liniștite și pe sufletul meu…că fie după 22 de ani tot româncă sunt trup și suflet !

    voi credeți că eu vânez vreun trofeu,al patriotismului ? fuck it ! România este o țară frumoasă cu oameni frumoși
    sfătoși și nimeni nu bate glumele tragice ale românilor !

    NE PLACE SĂ NE PLÂNGEM DE MILĂ,CA ȘI CUM NU AR EXISTA O ALTĂ ZI,DELĂSARE,PESIMISM !

    dar eu una cred că mentalitatea unor români,despre românii emigranți de după *90…nu sunt demni de luat în considerație…

    cred că Eu am fost aceia care,m-am umflat de salam de soia,nechezol,carne de sarmale învinețite,pește congelat împuțit…congrese și nepotism !

    nici decum generația de după 1995/2000/2010 ! Noi nici nu visam la ceea ce au/aveți la îndemână acum tinerii de azi,vreți să fiți realiști ?

    zău mă intristezi raj…


  11. 11
    Seva Tudose:

    andrea,

    eu nu mă simt o dezrădăcinată,eu mă simt bine/excelent în Hawaii,Japonia,Grecia,America,Insulele Azore…eu sunt româncă cu pașaport internațional !

    asta nu spun că de fapt, cu pașaport american deschizi orice ușă…și eu îl am 🙂


  12. 12
    Morringain:

    La multi ani, Romania! 🙂 Stiu, sunt patetica 😀


  13. 13
    Seva Tudose:

    Și nu știu cum să spun:oricum vă iubesc !

    http://www.youtube.com/watch?v=sm_zrRAKfXY


  14. 14
    Jaco Pastorul:

    Cu “iubirea de mosie” e o ţîră mai complicat. Cei care au plecat, unii iubesc Romania de la distanta, ca pe o actrita de cinema, careia ii cunosti doar nurii, iar altii o urăsc ca pe o mamă maşteră, simţind însă pe limba, ori de cate ori îi aud numele, gustul de sarmale sau mirosul de rachiu de prune.

    Adevarata iubire e aia in care te lupti cu tara ta, zi de zi, oră de oră, ca si cu o iubită nărăvaşă, care nu se lasă sedusa decît cu ora, când te chinui sa-i plătesti dările şi funcţionărimea te ţine la coadă ore in sir, când te lupti să votezi politicieni mai drepţi si te cerţi până şi cu familia pentru asta, când inoti printre gunoaie, manele si coji de seminţe, când te lupti cu generatii de tineri sa le araţi ce si cum, cand te lupti cu profesori care n-au ce cauta in sistem, cu doctori care schilodesc oameni, artisti vânduti si functionari corupti.

    Nu e nici josnic, dar nici inaltator nu e. E normal, deci aceasta zi n-ar trebui să fie mai cu moţ decât altele. Ar trebui s-O urâm si s-O iubim la fel, ca si in celelalte. Defilarile, parazile astea sentimentale sunt folositoare doar politicienilor, popilor si armatei, vai de capu’ ei, motiv bun de a mai cheltui niste bani sau de a scoate artileria ruginita de prin cazarme.

    Seva, fara nicio urma de rautate, dar “esti gresita”. Tu nu mai esti romanca, ca n-ai cum, nu mai platesti impozite Romaniei (desi aici te-ai format si ai facut scoli gratuite) nu participi la viata cetatii, nu mai esti jucator pe teren, toate astea le faci acolo unde esti si bine faci, a fost alegerea ta. Esti doar un fan Romania. E bine si asa pentru ca foarte multi plecati, in aroganta lor urasc Romania desi formarea lor ca oameni aici a avut loc. Inexplicabil.

    si

    unul din putinii folkisti care mi-au fost dragi.

    P.S. Seva, prima poza ce vrea sa ne sugereze, “Pe langa plopii fara sot”, cumva?


  15. 15
    gelu odagiu:

    Jaco,

    Cu Romania suntem condamnati pe viata. Ea este ghiuleaua legata cu lant, de glazna piciorului satang, cel de pe partea inimii.


  16. 16
    Nora:

    Jaco, nu ştiu de ce, dar argumentaţia ta seamănă cu discursul ăla de prin ’90 când unii sau alţii erau respinşi pe motiv că trăiseră în străinătate, nu mâncaseră salam cu soia şi, deci, nu puteau fi patrioţi.

    Tot ce înşiri tu acolo, după mine, e definiţia unui bun cetăţean. Nu a unui patriot. Dacă mă mut din ţară şi plătesc impozite statutului chinez, să zicem, mă cert cu funcţionarii chinezi etc, înseamnă că devin o patrioată chineză? 😀 Aşa, peste noapte? Nu cred, înseamnă doar că sunt un bun cetăţean şi că respect locul în care trăiesc.

    Patriotismul ăsta, de care nu sunt deloc sigură că-l am, înseamnă da, şi să ai spirit civic, să respecţi regulile şi să-ncerci, pe cât posibil, să-i faci şi pe alţii să-i respecte plus încă ceva, de ordin mai degrabă afectiv. Acel încă ceva dă, de fapt, intensitatea sentimentului. Altfel, e ca şi cum ai spune că un bun iubit e ăla care îţi aduce flori, cară sacoşele cu cumpărături, îţi vorbeşte politicos şi nu uită niciodată de aniversarea ta. Ei, o fi şi asta, dar trebuie iarăşi ceva în plus. Pe care Seva cred că-l posedă mai mult decât mine. Şi da, cred şi eu că plecatul alimentează latura asta afectivă. Ca la multe alte despărţiri, suntem tentaţi să idealizăm ce lăsăm în urmă. Altfel, obiectiv vorbind, au şi alţii munţi, izvoare, mări etc mai spectaculoase decât ale noastre. Dar eu tot pe iubitul meu îl voi iubi, nu pe Javier Bardem. :mrgreen:

    Că doar ştii şi tu, le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point. Ei, în drăcia asta cu patriotismul, coeur-ul are multe de zis. E ca-n căsnicie: trebuie şi respect, dar fără sentiment totul e… birocraţie. 😀


  17. 17
    Nora:

    Cât despre ăia care pleacă şi urăsc ce au lăsat în urmă, e iarăşi o contradicţie: de fapt, se urăsc pe ei. Ca să păstrez paralela cu relaţia amoroasă, sunt ca cei care, ani de zile de la divorţ, continuă să-şi bârfească fostul partener şi să-l facă cu ou şi cu oţet în faţa cui se nimereşte. Bleah! Iar asta demonstrează orice, numai evoluţie şi progres, nu. Qui s’excuse s’accuse.


  18. 18
    Jaco Pastorul:

    Va semana, dar nu rasare. Io n-am folosit cuvantul patriot. Cuvantul ala e penibil. Io ziceam cu totul altceva, dar ma rog…


  19. 19
    Nora:

    Cuvântul a devenit penibil prin faptul că a tot folosit în tot felul de contexte nefericite şi de tot felul de idioţi până când s-a tocit de tot. Acum, sună aproape ruşinos. Dar n-am unul mai bun pentru a-i desemna pe cei care, să zicem, fac mult mai multe pentru o ţară decât datoria lor de… cetăţeni. Ştii tu, rezistenţa din munţi, Elisabeta Rizea etc. Pe ăia cum îi numeşti? Buni cetăţeni? :mrgreen: Trebuie să fie ceva mai mult ca să ţină focul ăla aprins în pofida instinctului de supravieţuire, până la urmă.


  20. 20
    Nora:

    Da, tu ai zis “iubire de moşie”. Asta se traduce prin patriotism, dacă nu ţi-ar fi teamă de cuvântul cel penibil. 🙂


  21. 21
    Jaco Pastorul:

    Io vorbeam simplu, de iubire. Stii cum zice popa la biserica cand pune cununile pe cap? Ceva de genul ca trebuie sa stai alaturi si la bine si la rau. Iubire completa, adevarata, cu greutati, injuraturi, suparari,transpiratii. Nu cred ca cineva care a fugit de la rau inspre un bine personal mai poate vorbi de o iubire adevarata. Poate de simpatii sau melancolii…
    Si chiar nu vreau sa judec pe nimeni, mie asa mi se pare, ca nu poti fi cu curu in doua luntrii.

    Da’ nici nu vreau sa-mi tina nimeni de dinafara sau de aici, discursuri patriotarde, ca mi se strapezesc dintii!


  22. 22
    Jaco Pastorul:

    Sau folosind portita deschisa de tine, adica dupa ce-ai divortat si-ai fugit cu alta, si nu mi-ai platit nici pensia alimentara atatia ani, mai poti sa vii sa-mi spui ca ma iubesti?


  23. 23
    Jaco Pastorul:

    Ia uite ce bine le zice Radu Gyr, in postarea lui Cosa de pe pandoras!


  24. 24
    Nora:

    Ei, poate că ăla a fugit pentru că mariajul devenise un chin. 😀 Cine suntem noi să ne băgăm în sentimentele oamenilor? Iubirea ta e prea… biblică pentru gustul meu. :mrgreen: Statul împreună într-un rău care se permanentizează face rău amândurora. Dar ştiu că tu nu prea eşti de acord cu divorţul, mai ales când sunt copii, or mariajul ăsta cetăţean-ţară are muuulţi copii. 😀

    Eşti cam… catolic. Toată ziua, ne-ai arunca în purgatoriu.


  25. 25
    Jaco Pastorul:

    Gata, am gasit, in doua trei cuvinte. E o chestie de credibilitate. Nu cuvantul e de vina ci cel care il foloseste. Una ar fi sa-mi vorbeasca Elisabeta Rizea sau Radu Gyr despre patriotism si alta e sa-mi vorbeasca Seva sau Ponta.


  26. 26
    Nora:

    Da, le zice. Iar Seva cred că a şi plâns, a şi gemut, a şi blestemat.

    Şi nu toţi cei care au rămas au rămas din iubire. Să nu confundăm lucrurile. Unii au rămas din obişnuinţă, rutină, comoditate, laşitate. Iarăşi, la fel ca-n căsnicie. 😀


  27. 27
    Jaco Pastorul:

    Da, mai, da’ nu pan’ la ultima sorbitura!

    Rutina, comoditate, lasitate, da, iubirea mai ia si pauze, ce sa-i faci, dar numai cineva care a trecut prin toate astea are credibilitate.


  28. 28
    Nora:

    Hai, Jaco, dă-o-ncolo. Tu-mi spui mie că ăştia 23 de milioane (sau câţi erau) care au rămas au rămas din patriotism? Şi ăştia de votează acum pe-o găleată şi un kil de orez tot din patriotism au rămas? Părinţii mei sunt sigură că au rămas de frică. Nicio iubire, niciun patriotism. Au rămas că nu aveau alte variante (comode). Nu au riscat să rămână ca alţii prin Yugoslavia prin excursii, nu au riscat nici măcar cu chemări de la rude plecate. Ascultau Europa liberă cu sonorul la minimum şi cam atât. Rezistenţa lor? Mama a reuşit să se fofileze fără să devină membru de partid. Atât. Dar nu-i judec. Nu ştiu dacă eu, în locul lor, eram mai brează. Nu era nicio pauză de la iubire. Aia era starea normală, de fapt.


  29. 29
    Jaco Pastorul:

    Io ziceam de aia care au plecat, nu de aia care au ramas. Si da, eu am ramas constient, nu de frica, nici de lene. Si binenteles, ca netraind vremurile alea, ai tendinta de a arunca in derizoriu rezistenta, rezistenta care pana la urma a falimentat acel regim. Si chestia asta a facut-o intreg poporul. Da’ tu habar n-ai, intreab-o pe mama ta daca a divortat vreodata de tara ei.


  30. 30
    Nora:

    Heh, sinceră să fiu, nu ştiu dacă a fost vreodată căsătorită cu ţara asta ca să o întreb de divorţ. 😛
    Tu oi fi rămas în urma unei alegeri conştiente, dar eu vorbeam de majoritate. 😀

    Întreg poporul? Care popor? Ăla care se plânge acum şi zice că era mai bine atunci? 😀 Că statul “ne dădea de toate” fără să le pese că le dădea lor pentru că-i jefuise pe alţii? Ştii şi tu că naţionalizarea i-a făcut pe unii să jubileze.
    Şi mai ştii şi că, din toate ţările ex-comuniste, la noi a fost cea mai mare… tăcere.


  31. 31
    Nora:

    Apropo, aţi văzut ultima nemernicie a anteniştilor (mă rog, nu ştiu dacă e ultima, sigur le-am pierdut şirul pe undeva)? Cu documentarul belgianului?


  32. 32
    Jaco Pastorul:

    Nora, chestia cu nationalizarea e discutabila. Inchipuieste-ti ca s-ar intampla astazi si i s-ar nationaliza palatele lui Becali, vilele de pe coasta de azur a secretarului aluia a lui nastase, sau tablourile si miile de hectare ale lui nastase, hotelurile si yachturile lui mazare, n-ai jubila? Io, da! Si sincer iti spun, nu m-ar deranja sa-mi nationalizeze si mie proprietatile, de-abia mi-ar lua o piatra de pe cap, sa ma angajeze statul cu salar fix si raspundere limitata.


  33. 33
    Jaco Pastorul:

    Daca asta ar fi pretul opririi jafurilor si hotiilor, io as fi primul care mi-as propune proprietatile inspre nationalizare. Ca oricum, agoniseala materiala nu e un scop in viata.

    Nu, nu stiu de belgian.


  34. 34

  35. 35
    Nora:

    Pe bune? Să se confişte averile dovedite ca fiind ilicite e una. Să negi dreptul de proprietate e alta. Proprietatea şi respectul pentru ea stau la baza unei societăţi democratice. Şi nu, mie nu mi-ar conveni să mă angajeze statul. Aşa cum nu le-a convenit nici străbunicilor mei şi altor milioane de oameni care aveau proprietăţi, afaceri legale şi bunuri muncite de ei. Tu vrei să spui că toţi cei care deţineau pământuri, păduri, cei care făceau comerţ erau nişte hoţi şi comuniştii au făcut dreptate.

    Scopul în viaţă şi-l decide fiecare. Nu trebuie să ni-l inoculeze statul. Îh!


  36. 36

  37. 37

  38. 38
    Jaco Pastorul:

    Nora esti o naiva. Hotia si jaful e atat de raspandit, incat justitia nu mai poate face fata, si nu poate face fata deoarece ei au setat-o asa, sa nu poata. In anii 20-30, a fost exact la fel, marile averi s-au facut ilicit, incat numai o nationalizare a mai putu sa repare ceva. Ce a urmat insa, a fost o nebunie si istoria o sa separe ce-a fost bun si ce-a fost rau.

    Iar despre proprietate ai o viziune cam fixista. Sa-mi spui tu mie cate proprietati au rezistat mai mult de 3 -4 generatii.


  39. 39
    Nora:

    Nu pricep care e legătura. Ce contează câte generaţii au rezistat? Dacă eu sunt o descreierată şi risipesc averea înaintaşilor mei, înseamnă că trebuie să mi-o confişte cineva pe motiv că pe mine nu mă capul dacă nu s-o înmulţesc, măcar s-o conserv? E treaba mea, a familiei mele cum procedăm şi ce facem cu bunurile NOASTRE.

    Şi iarăşi, ştii cum faci tu? Ca medicul care în loc să vindece rana de la picior, decide să-l amputeze. Alţii cum dracu’ or fi reuşit?

    Ca să nu mai spun că toată tâmpenia asta cu “toţi primim joburi sigure de la stat” e cea mai sigură cale spre îndobitocire. Ucide competitivitatea, ucide performanţa. Din moment ce toţi luăm acelaşi salariu, cine crezi că-şi mai dă osteneala să fie mai bun, să se perfecţioneze? Plus că mi se pare total forţat şi nenatural.

    Hai să acceptăm faptul că unii sunt mai deştepţi, mai muncitori etc şi e normal şi sănătos ca ei să primească mai mult. Şi bine ar fi să le dăm ocazia, prilejul, mediul, motivaţia ca ei să poată fi în continuare deştepţi şi muncitori.


  40. 40

    proprietatea lui Darboux.


  41. 41
    Nora:

    😛

    La stat e cam la fel ca înainte. Cunosc pe cineva care lucrează la juridic într-o primărie de oraş mare. Fata tânără, idealistă a intrat cu super entuziasm în instituţie, decisă să fac bine, să “sfinţească” locul. Înainte lucrase câţiva ani cu taică-său, avocat cunoscut în respectiva urbe. Dar cum vă zisei, e idealistă şi rebelă şi a vrut să-şi facă propriul drum. Ce povesteşte de acolo e Kafka curat. De exemplu, primăria avea un proces cu unii, nişte şmecheri locali, pe care l-a pierdut din prostia celor care ar fi trebuit să apere instituţia. Ea, conştiincioasă, a depus actele de recurs, a plătit taxa de timbru şi toate alea (banii statutului aşadar). Peste câteva zile, e anunţată că “cineva” a retras acţiunea. Deci, primăria s-a dat bătută, cineva a comis o ilegalitate, cetăţenii au pierdut. A fost una dintre primele lovituri pe care le-a încasat la locul de muncă.

    Şi când mai spune şi cum vin oamenii după tot felul de acte şi sunt lăsaţi pe holuri să aştepte pentru că funcţionarele sunt mai ocupate să-şi arate poze din vacanţe. Pe ea o urăsc şi, în acelaşi timp, le e teamă de ea pentru că vorbeşte vreo două-trei limbi străine şi a făcut şi studii în afară.

    Sunt şi faze amuzante: cât a fost în concediu, colegele i-au furat toate pixurile, cana şi obiectele de papetărie. Pe care oricum şi le luase din banii ei (îi plac şi ei, ca şi mie, pixurile, stilourile şi alte nimicuri de soiul ăsta). Când a intrat în birou şi a văzut ce “curăţenie” făcuseră, a căpiat de râs. Şi de nervi.


  42. 42
    Nora:

    Ideea e că nu ştiu cât va rezista acolo. Pentru că asta face munca la stat: te tâmpeşte, te secătuieşte, te consumă oricât de bine intenţionat ai fi. Sau cu atât mai mult dacă vii dedicat şi entuziast. Poate, cine ştie, şi colegele ei or fi fost altfel când s-au angajat.


  43. 43

    mă tot gîndesc. opiniile fiecăruia sînt aşa de tare legate de istoria personală!… uneori îmi vine să tac mîlc, pentru că atunci cînd discuţia se încălzeşte, observ cum oamenii devin săculeţi cu trăiri, frustrări, culori proprii. şi folia sacului e transparentă… ce spui e ce ai trăit. experienţa pare să fie totul. şi felul în care o treci prin personalitatea ta, ştiţi voi, de pahar pe jumătate plin sau pe jumătate gol.

    o fi cineva perfect obiectiv, în lumea asta? 🙂


  44. 44
    Nora:

    Andreea, sigur că au pondere şi experienţele personale. Dar, pe cât de la rece pot gândi, nu am cum să cred într-un sistem care propune uniformitate. Pentru că e ceva artificial, nu se regăseşte niciunde, e un construct făcut. Oricât am încerca, nu-i iubim pe toţi. Oricât de liberali am fi, oamenii nu ne par toţi la fel. Unii sunt mai frumoşi, alţii mai urâţi, unii mai proşti, alţii mai deştepţi. Să negi asta mi se pare că e ca şi cum ai nega gravitaţia. La fel, nu pot susţine un sistem care încearcă ciuntiri, care vrea să-i aducă pe toţi la acelaşi nivel. Natura însăşi creează ierarhii. Sau un sistem care-i spune omului care îi e scopul în viaţă. Nu ţi se pare total orwelliană faza asta?

    Şi asta, da, ar fi ceva total subiectiv dacă m-aş crede pe mine buricul pământului. Dar nu mă cred. Ştiu că sunt mediocră. Mai bună decât unii, poate, mai proastă decât alţii. Mă privesc realist şi-mi dau seama că nu merit un Ferrari, să zicem. 😀 Dar asta nu înseamnă că nimeni pe lumea asta nu merită un Ferrari sau un avion privat, cum zic cei de stânga. 😛


  45. 45
    andreea:

    Ferrariiiii… 😆
    mor de rîîîîîîs!

    eu mă întreb dacă Ferrari-ul ăsta e ceva de meritat. adică, părerea mea e că, mai degrabă, e un soi de pedeapsă!

    😆


  46. 46

    “L’Oreal pentru ca meriți!!”

    ooooh, Doamneeeee… 😆


  47. 47
    Nora:

    Uof, era doar un simbol. 😀 Al lăfăirii în lux şi bunuri materiale. :mrgreen:
    Pe mine, recunosc, Ferrari mă lasă rece. Dar un Morgan…. ahhhhh… suspine şi ochi de căprioară! 😆

    morgan


  48. 48

    știu, știuuuu, știu că era un simbol.
    uite, vezi cum eșuăm în materialism? vezi??!!

    🙂


  49. 49
    Nora:

    Păi, ce te miri aşa? Eu m-am recunoscut dintotdeauna foarte interesată de plăcerile lumeşti. :mrgreen:


  50. 50
    Jaco Pastorul:

    Gata, i-ati rezolvat pe toti, fiecare e subiectiv si vorbeste din experienta proprie etc. Dar daca unii incearca sa iasa din papuci?

    Adevarul e ca voi nu intelegeti ce spun eu iar eu nu stiu sa vin in mintea voastra.

    Discutia e mult prea vasta ca sa o incepem aici, dar eu sunt coinvins ca socialismul a fost impus cu forta cand nu a fost momentul, ca acest capitalism cu proprietatea considerata sfanta este doar o etapa prosteasca, dar necesara in dezvoltarea omului si ca urmeaza o era socialista, in care competitivitatea va fi motorul si incurajarea initiativelor, principiul. Dar pentru asta e nevoie ca omul sa evolueze, va fi nevoie ca omul sa isi infranga pacatele originare, lenea, hotia, smecheria, lacomia.

    Chestia asta a inceput sa prinda viata intr-una din cele mai inaintate societati capitaliste, Japonia, unde oamenii muncesc si fara sa fie remunerati, isi construiesc confortul minimal, se hranesc ponderat, si toate astea din constiinta.

    Nora, proprietatile sunt efemere, cum dracu sa fii proprietar pe o bucatica de Univers??? Este contra naturii, de ce oamenii sa isi insuseasca Pamantul??? Au facut vreun contract cu Creatorul?

    Singurele proprietati, care ne individualizeaza sunt cele intelectuale si spirituale.


  51. 51

    gata și eu, recunosc, ești un mare vizionar. mă duc să toc ceapă și ciuperci.


  52. 52

    (ia spune, Gelu, mamă, cine te-a supărat în halul ăsta?!)


  53. 53
    Nora:

    Eu! Că sunt ignorantă!


  54. 54
    Nora:

    Adevarul e ca voi nu intelegeti ce spun eu iar eu nu stiu sa vin in mintea voastra.

    După chestia asta, chiar că nu mai am ce adăuga. Decât că sper să nu prind ziua când mi se va băga pe gât un misticism de soiul ăsta şi când mi se va spune să las dracu’ proprietăţile fizice şi să “evoluez” spiritual că asta e orânduirea. Nu de alta, dar cred că istoria va fi având atunci un deja-vu: se va fi întors epoca în care oamenii vor fi convertiţi cu forţa la ceva, iar “idealul” li se va servi pe post de hrană. Şi mai cred şi că evoluţia spirituală e ceva intim, ce priveşte individul şi care nu poate fi impus printr-un sistem politic sau social.

    PS: cu Japonia e cu totul altceva. Tot acolo oamenii se sinucid pentru că-şi pierd locul de muncă sau când dau faliment. Wake up, Japonia nu înseamnă numai contemplatul florilor de cireş. Cu riscul de a părea prozaică, mă întreb de ce ţăranii şi sărăntocii nu aveau aceeaşi propensiune către admiratul naturii şi ceremonia ceaiului. Gee, oare japonezii or avea economii în bănci sau aşteaptă să îi hrănească mama natură cu mere pădureţe şi nectar de flori?


  55. 55
    Jaco Pastorul:

    nu fa misto de ce nu pricepi


  56. 56
    Jaco Pastorul:

    Si iesi din cliseul asta cu bagatu’ cu forta. acum se procedeaza altfel. totul o sa vina de la sine.


  57. 57
    Jaco Pastorul:

    taranii au (propensiune), pentru ca preparatul ceaiului e un obicei national, iar sarantoci nu prea sunt…


  58. 58
    Jaco Pastorul:

    “Şi mai cred şi că evoluţia spirituală e ceva intim, ce priveşte individul şi care nu poate fi impus printr-un sistem politic sau social. ” ????

    individul evolueaza in spatiu, in vid, ai??? tocmai ca (si)sistemul social impune evolutia soirituala. Pai ce-ar fi fost ceausescu fara socialism? Un cizmar…


  59. 59
    Nora:

    Iar tu nu mai vântura clişee pe care e clar că nu le pricepi sau pe care le-ai preluat după ureche. Japonia n-are săraci? Are săraci aşa cum ar şi tycoonii ei, mari devoratori de lux, apropo. Ca să renunţi şi la mitul ăla cum că japonezii trăiesc în cumpătare. Mai uită-te şi la cum arată Tokyo. Greu de imaginat un portret mai fidel al… consumatorismului.

    Sper că glumeşti când spui că ceremonia ceaiului se limitează la preparatul ceaiului. E ca şi cum ai spune că cine ştie să scrie ştie… caligrafie.

    Da, sunt multe lucruri de admirat la japonezi, dar şi multe deloc dezirabile. Cum ar fi cei doi bani pe care îi reprezintă individul şi viaţa lui, până la urmă, în faţa datoriei pe care o are faţă de colectivitate.

    http://geocurrents.info/economic-geography/japan-an-egalitarian-society


  60. 60
    Nora:

    Mon cher, ca şi în creştinism, mântuirea e o chestie individuală. Ştii tu, în rai, se intră unul câte unul, nu cu hoarda. La fel şi cu evoluţia spirituală.


  61. 61
    Nora:

    Să mai spunem că Japonia e patria gadgeturilor? A roboţilor? Adică fix a lucrurilor care ne îndepărtează de natural şi ne fac comozi şi dependenţi de tehnologie?

    Altfel, da, sigur, japonezii trăiesc, cum ziceai tu?, cumpătat în timp ce dezvoltă “nanies” din fibră de carbon care să ne crească copiii.


  62. 62
    Nora:

    Iar cumpătarea aia istorică (cam dispărută acum) nu o fi fost din cauză că Japonia era o ţară a dracu’ de săracă în resurse naturale şi că oamenii s-au antrenat ca să poată trăi cu puţin? Adicătelea, n-or fi dictat aici condiţiile naturale şi mai puţin nu ştiu ce alegere conştientă? Ştii, când eşti sărac, nu prea e o virtute cumpătarea…


  63. 63
    Seva Tudose:

    Jaco,

    Prima fotografie nu este”Pe lângă plopii fără soț” ci ruinele de la Adamclisi-Constanța.

    spicuind comentariile tale nu numai că ești plin de venin dar le spui cu răutate /răzbunare conștient ,crezând că știi/simți cel mai bine ce înseamnă patriotism,le șablonezi 🙄

    1-„adevărata iubire e aia în care te lupți cu țara ta,zi de zi,oră de oră”
    Păi nu m-am tot luptat de pe timpul lui Ghe.Ge.-Dej muncind în 3 schimburi de la 16 ani,mama semnănd contract la fabrică,eu fiind minoră.Nu tot eu am suferit pe timpul lui Ceașcă,muncind,nu tot eu am lăsat acolo 22 de ani de muncă ? Nu eu am fost pe străzile lui Decembrie*89 ? Nu eu eram printre trecători la Mineriada din *90 ? Și deci am plecat după ce s-au deschis porțile,
    eu cred că invers trebuie spus…

    2-„nu mai plătesc impozite” dar banii luați cu forța din munca mea până-n*90 unde sunt,acum când de fapt generația de față trebuie să muncească să mă suporte financiar(scuză expresia) fiind în pragul pensionării,și eu am suportat generația născută înainte de al II-lea război mondial,nu-i așa,prin cei 22 de ani de muncă ? Dar n-am nicio pretenție,le-am pus cruce !

    3-„care a fugit de la rău înspre bine personal mai poate vorbi de o iubire adevărată” Am fugit de rău ? Ba din contra am fugit de la bine ! După 90 tot voi românii ați avut alegerile/posibilitățile să vă cumpărați,case,mașini,călătorii fără restricții, iar eu am luat-o de la zero,venind în USA doar cu chiloții de pe mine,și am pornit ca și cum aveam din nou 17 ani,cu două job-uri,că doar nu luasem în valiză,pămănturi,casă,mobilă ori bani…la vamă a trebuit să traversez fără 5 bani ori sfert de dolar,altfel dacă eram surprinși cu„valută” făceam cale întoarsă,toți 5,într-atât ce am fost avertizați la ieșirea din țară,încă era mentalitatea ceaușistă !

    4-Și nu,nuuuu îți țin de dinafară discursuri politice,nu,nuuu îți vorbesc despre patriotism ci eu am scris un simplu rând + o poezie…de fapt neadresat ție,mi-am exprimat iubirea ptr.locul natal.Deci Jaco,eu acel„cineva” care a „trecut” prin toate cele menționate de tine,nu am credibilitate ?

    Semnează,o fană de România ;(


  64. 64
    Jaco Pastorul:

    Seva, n-ai credibilitate! Ai plecat pentru ca nu ti-a placut aici. Punct. Acum, iti place.


  65. 65
    Seva Tudose:

    Jaco,

    eu am plecat ptr. viitorul copiilor mei,plus ptr. sănătatea băiatului meu/speranța unor doctori mai buni.
    Deci în *90 fata cea mare a terminat liceul fără perspectivă de vreo facultate,dacă făcuse liceul industrial la 23 august ;( nu aveam relații să o bage pe sub mână la facultate !

    Băiatul a fost de la 4 anișori plimbat/operat transplant de cornee apoi raze laser prin Spitalul Militar,CFR 2 la cei mai buni doctori ce avea România atunci…am sperat că în USA vor fi doctori/Dumnezei și îi va reda vederea acelui ochi accidentat,când am plecat băiatul avea 13 ani și deja făcuse 6 intervenții chirurgicale între 4 ani și 13 ani vârstă ;(

    iar să îți spun una,eu în România aveam un venit lunar de 4/5 mii de lei când majoritatea oamenilor aveau 2 mii pe lună de persoană. Soțul avea și el tot 4/5 mii pe lună,specialist la Metroul București,aveam mașină și bani în bancă de altă mașină care i-am dăruit familiei neavând ce să fac cu ei,nu puteam să-i iau cu mine !

    Tu mă crezi ? Eu nu am plecat de rău ! Am terminat !


  66. 66

    rău pentru viitorul copiilor. tot rău înseamnă.


  67. 67
    Seva Tudose:

    andreea 🙄


  68. 68

    păi, ăsta e adevărul, nu? eu te cred cînd spui că ai plecat pentru copii. pot să înțeleg asta foarte bine.


  69. 69

    în plus, eu nu am nici un chef să plec, nici o dorință, dar ei, copiii, pot pleca singuri și o să-i încurajez cît pot în direcția asta. România nu e buricul lumii.


  70. 70
    Nora:

    Ce dracu’ e aici? Vânătoare de vrăjitoare? Diagnosticare de sentimente? Vai de capul meu!

    Seva, draga mea, nu te mai justifica. Cine a înţeles a înţeles din prima. Cine n-a-nţeles nu va înţelege în veci.


  71. 71
    Seva Tudose:

    andreea,

    dacă copii tăi vor pleca în străinătate și dacă vor fi nostalgici despre țara-mumă,dacă au acelaș talent ca și mama lor de„bloggers”va fi un Jaco care să-i condamne de nepatriotism 🙁

    măcar spune-le să știe la ce să se aștepte 😀


  72. 72
    Seva Tudose:

    Nora,

    mulțumesc ! Acum vă las copii,voi fi plecată din oraș și voi reveni duminică seara târziu !


  73. 73

    păi, Nora. ia, imaginează-ți:

    Seva a părăsit-o pe România, a lăsat-o înlăcrimată și despletită și a fugit cu America. eu (și cu Jaco și cu cine mai vrea) am luat-o de nevastă și îi suportăm toată ziulica istericalele, bufeurile și tocanele sub orice critică. pe urmă, de ziua ei, Seva îi scrie că o iubește și că cu ce talent făcea ea, România, amor, pe vremuri…, cînd acum nici măcar nu se mai obosește să mimeze orgasmul.

    păi, să nu mă enervez?! spune și tu! 🙂


  74. 74
    Raj lt.rez.:

    Andreea intelege, Jaco, nu si nu.Dna Nora, Dna Andreea: ati observat ca m-am corectat ? Nu mai pun intrebari. Si totusi, ar mai fi o intrebare mica, mica…


  75. 75
    Nora:

    Da? Bine, atunci vă iau invers. Cam cu ce e România mai bună, mai “împletită” şi mai zâmbitoare că aţi rămas voi cu ea? Sau vă credeţi şi voi niscaiva eroi? Şi eu, şi voi, şi Seva suntem nişte picături insignifiante într-un ocean. N-are niciunul dintre noi vreun dram de eroism sau puterea de a ridica valuri şi a schimba un fir de păr în capul României celei despletite. Zic să ne autoevaluăm şi să nu mai dăm în alţii, la fel de neeroi ca şi noi.

    Şi normal că Seva îi scrie aşa. Nici eu nu mai am atâţia draci pe un iubit din liceu când mă gândesc acum la el. Dacă stau şi mă gândesc, nici gara din Copşa Mică nu-mi mai pare aşa hidoasă în amintire. Sau oltcitul hărtănit cu care ne plimbam. Aşa face şi Seva. Scrie de lanurile de grâu, de stupii de miere, de vântul prin copaci şi alte alea.

    Voi veniţi acum şi-i spuneţi că nostalgia e făcătură, e nu ştiu cum. Ei, drăcie!


  76. 76
    Raj lt.rez.:

    Io am inteles din prima. Dna Seva mimeaza orgasmul. Io stiu o cocoana care mimeaza inteligenta.


  77. 77
    Raj lt.rez.:

    E nostalgia dupa tineretea pierduta


  78. 78
    Raj lt.rez.:

    Si conu Gelu mimeaza orgasmul. Si Danny cu putzulica lui, mimeaza palosul. Dna Andreea: ati luat-o pe ulei asara ?


  79. 79

    eu? eroină??
    s- a dus vremea eroilor…

    nu știu ce să zic. habar n-am dacă se pune, dar m-am măritat cu cineva care a făcut treabă voluntară, deci cam neplătită, pentru România, de i-a ieșit pe nas, de 20 de ani încoace. tot în speranța că poate, poate. iar eu… am fost și eu pe acolo.


  80. 80
    Raj lt.rez.:

    Dna Nora a zis sa ne autoevaluam. O fac acum: sunt un bou !


  81. 81
    Raj lt.rez.:

    Ce treaba ?


  82. 82

    raj, șezi blînd. 🙂 pune întrebarea. ce vrei să știi?
    mă refer la 74.


  83. 83
    Raj lt.rez.:

    Pentru mine, ziua nationala e 10 mai. Pentru cine nu stie, e ziua intrarii in Bucuresti, a lui Carol I. 1866. Pentru bunicii din partea mamei , era zi sfanta.


  84. 84
    Raj lt.rez.:

    Taica lu taica n-a iubit nicicand Romania. Nici n-a iubit-o, nici n-a urat-o. El a venit din Letonia, imediat dupa intrarea acesteia in URSS. Imi amintesc ca arbora steagul Letoniei, de ziua tarii lui. Avea o cabanuta in padure. Era un ciudat. Nu a putut sa vorbeasca romaneste, pana cand a murit, in 1979. Cand auzea de rusi, devenea cam violent.


  85. 85
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea: nu mai pun intrebari. Ieri am intrebat-o pe Dna Nora ce lucreaza iubitul ei si, mi-a raspuns ca “bine”


  86. 86
    Raj lt.rez.:

    Cum sa fac si io sa mimez inteligenta cacucoana aia ? E ca la mimatul orgasmului ?


  87. 87
    Jaco Pastorul:

    Nora, ai reusit, in stilu-ti caracteristic sa faci varza si subiectul asta. Daca te uiti in spate, eu nici nu folosisem cuvantul patriotism pentru ca stiam ce elucubratii o sa urmeze.

    Bun, l-ai folosit tu si eu am incercat sa iti explic de ce il evit, pentru ca sunt foarte putini oameni credibili in tara asta in stare sa-mi capteze atentia. Tot asa cum despre boli, consulti un medic, sau pentru vidanjari pe Raj, nu mai sunt dispus sa ascult pe oricine pe care il apuca amocul, vorbindu-mi despre notiunea asta.

    Astazi, in Metro, in timp ce in difuzoare rasunau tot felul de cantece gen c-asai romanu’, un individ, gatea mititei si ciolane cu fasole, iar printre condimentari si rasuciri de palete, lua microfonul si “antrena” onor clientela sa fraternizeze in jurul unui pahar de vin si-un mic oferit de magazin. Se crease o atmosfera unsuroasa si plina de bale, care m-a indignat. Era credibil acel om?

    Asa si cu Seva, nu e ea persoana potrivita sa vorbeasca despre sentimentul asta. Poate s-o faca despre orice altceva, nu-i contest autoritatea, dar aici, putina decenta nu strica.

    Cat despre “eroi”, nu cred ca ar trebui luati in bascalie, chiar de loc. E adevarat ca nu ne comparam cu Elisabeta Rizea, dar o farama de samanta exista.

    Una e sa te duci la un mecanism gata facut de altii si sa te integrezi ca o simpla rotita in angrenaj, beneficiind de absolut toate avantajele oferite de sistem, si alta e sa construiesti tu mecanismul, sa stai si sa te lupti cu toate greutatile si cu toti nemernicii, in speranta ca viitorul copiilor tai va fi mai bun. In primul caz e vorba de adaptibilitate, in al doilea e si un pic de eroism.


  88. 88
    Raj lt.rez.:

    Mersi Jaco


  89. 89
    Jaco Pastorul:

    Ia zi, Raj, de ce nu ai ramas tu in Germania, sluga corecta cu salar bun si te-ai intors aici, sa-ti iei vidanje si sa-ti bati capul cu toti nebunii? Nu era mai comod acolo?


  90. 90
    Jaco Pastorul:

    Si daca ar fi sa fiu mandru de ceva, pai tocmai de asta as fi, ca am pus si pun umarul sa mearga lucrurile in sistemul asta, asa cum merg, mai poticnit sau mai bine, e al meu, nicidecum ca intamplarea a facut sa ma nasc roman. Si americanii de aia sunt mandri, ca se simt parte din sistem, nu ca vorbesc engleza si se numesc americani.

    Si nu, Seva, nu e nici venin si nu e nimic personal.


  91. 91
    Danny:

    Raj, ai spus o prostie mai sus. Eu nu mimez palosul cu “putzulica” mea. Credeam ca tu ai inteles simbolul si rolul palosului pe platforma. De cate ori am adus vorba despre palos, nu m-am referit la penis, asa cum cred multe dintre fetele platformei, ci la ceva despre care eu nu mai am chef sa explic. Te rog sa ceri lamuriri de la Ana si sa-ti explice ea. Ca palosul poate fi asociat si cu penisul este partea a doua, iar asocierea va apartine.


  92. 92
    Danny:

    Sevo, nu te condamna nimeni pentru dorul de tara, atata timp cat esti o femeie sincera. Fii linistita. Dar o sa vina un moment in care te vei gandi la sfarsit. Unde ti-ai dori sa fii inmormantata? Conteaza pentru tine acest lucru? Nu esti obligata sa raspunzi.

    Te simt o femeie norocoasa, iar acest noroc ti-a adus, de-a lungul vietii tale, multa experienta, calatorind in lumea larga si impartind sufleteste doua patrii. Aceasta experienta unica pentru putine persoane din lumea asta, ne va dezvalui cate putin din adancurile necunoscute ale naturii umane.


  93. 93
    Morringain:

    Seva, merci pentru poza din Buzau, acum am vazut.


  94. 94
    Raj lt.rez.:

    Jaco: aicisa ii maica, fratii, surorile, mormintele alor mei. Creca daia. Puteam lesne sa par deal lor ca ma ajuta infatisarea si vorbitul, dar oricum eram de mana a doua. Nare aface rigoarea cu inima…………… Danny: stiu ce reprezinta palosul. Mai am voie sa glumesc ? Cu ala nu, ca nu permite, cu cutare doamna, nu, ca i se pare ca nu stiu ce… Nici macar nu pot sa zic ca imi place autoturismul Mazda, ca are terminatia ca pizda. Io cu cine sa ma mai joc ? Dna Nora nu permite intrebari, Val e ca portelanu, Andreea stie cas dobi si e mai clementa oleaca…


  95. 95
    Raj lt.rez.:

    La Buzau am babardito io pa una intre doua trinuri. Aveam 19 ani si inca nu avusesem paduchi lati.


  96. 96
    Morringain:

    Raj, adica pe vremea cand eu nici nu ma nascusem inca? 😀


  97. 97
    Raj lt.rez.:

    Catz aniaveti Dna Morri ?


  98. 98
    Raj lt.rez.:

    Ios nascut in 64. Nastereadracu


  99. 99
    Raj lt.rez.:

    Coane Gelu: vreti sa va sinucideti ? Sa no faceti ! Fiicele, forumu au nevoie de matale. Ghitarile te vor plange…


  100. 100
    Morringain:

    ah, ma nascusem deja. aveam 5 ani 😀


  101. 101
    Raj lt.rez.:

    Nevastamea nu vrea sasi ridice poalele. Cica-i post si-i pacat. Dar daca ne babardim si incercam sa gandim pozitiv… Dna Andreea: dv. postiti dpdv sexual ?


  102. 102
    Raj lt.rez.:

    Dna Morri: sunteti nascuta in 59 ? Aveti 53 de ani ? Nu pareti, nu v-as fi dat…


  103. 103
    Morringain:

    Raj, uratule, aveam cinci ani la data babardirii tale 😛


  104. 104
    Edle:

    Mie nu mi-e dor de Romania, da’ abia astept s-o vad.


  105. 105
    Danny:

    Raj, hai s-o sufocam pe Nora cu intrebari, s-o strangem de gat, s-o imobilizam. La fel si pe Valone, ca-i “ca portelanul”. Vezi ce smechera e? Acum 3 saptamani ma omorase cu intrebari despre politica, la 5 minute aceeasi intrebare, in schimb, ea nu raspunde la nici o intrebare. Hoata fata pentru varsta ei frageda.

    Dana, mai pui si tu o poza cu tine la gravatar? Esti printre putinele fete frumoase cu poza de aici. N-ar strica sa ma mai uit la tine.


  106. 106

    VALOOOOOOOOOOOONEEEEEE!!!!

    UNDEEEEEE EEEEEEŞTIIIIIIIII???!!!


  107. 107
    Morringain:

    Andreea, o fi petrecand de ziua Romaniei 😛


  108. 108

  109. 109
    costelus:

    Andreea (7): Ia uite cine tine la mine 🙂

    Adevaru-i ca toata viata am fost trist. Mascam binisor chestia asta cu glume/bascalie dar realitatea era cu totul alta. Costel a fost un motan care a murit acu’ vreo 4 ani. Am si acum poza lui pe desktop.


  110. 110
    Edle:

    Danny, ramasesem datoare cu un raspuns: stii cat de varza sunt eu la gatit? Toti prietenii (de toate nationalitatile) m-au sfatuit, dupa ce mi-au gustat mancarurile, sa-mi deschid un restaurant. Doar ca eu am decis, la un moment dat, ca nu mai vreau sa gatesc. 😀

    Poze (poate) pun saptamana viitoare, stai sa ajung cu bine acasa.


  111. 111
    Edle:

    Costelus, pe unde dracu’ umbli?


  112. 112
    Danny:

    Inca nu se pune, Dana. Pentru a primi certificatul de buna gospodina in ale gatitului si, mai ales, pentru a deschide un restaurant, trebuie sa gust si eu din mancarurile tale. Eu voi fi pentru tine testul final. Asa ca, te voi astepta sa vii acasa si te voi insoti undeva sa-mi poti gati. Nu inteleg de ce nu mai vrei sa gatesti? Celui ce-i place, gateste bine. Eu te astept sa ajungi cu bine acasa si sa te vad din nou in poze. Esti pe gustul meu.


  113. 113
    Raj lt.rez.:

    Stiu Dna Morri ca sunteti tenera. Voiam doar sa fiu oleaca uracios……….Danny: doamnele da pa forum trebe tinute in sah Dna Andreea evita unele intrebari de bun samtz…….. Dna Edla: bagatidracu, va rog, poza aia………. Penca,,,, Costelus cea de matze, sa va raportez ce mai face toanta mea de siameza: intr-o zi a cazut de la sine un teanc de rufe pe care thocmai le calcase nevastamea. Io, ca sa vaz cum reactioneaza matza, am facut-o cu oua si otet. Am certat-o ca de ce a daramat teancu, cu epitetele deloc conforme cu intelectualitatea si conditia mea sociala . Astfelam facut-o dupa cum urmeaza, proasta, curva, castrata dracu, urata, impertinenta, curva, neatenta, slabanoaga. Matza s-a protzapit in fata mea si s-a jeluit ca, de data asta n-a facut rele, prin mieunaturi indelungi, zvarcoliri, tanguiri interminabile. Mi-a luat un ceas ca s-o impac


  114. 114
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea: matza dv. face rele ? ……….. Danny: pentru ca Dna Dana sa nugreseasca in ale gatitului, consider ca, trebe atinsa in moalele capului cu-n teflon, o tingire, o oala, uncazan de tuica, etc. Astfel, nu va mai gresi. Te astepti ca astea frumoase sa le aiba cu gatitu ? Ash ! posete, unghii lungi, malluri, masini de fite, parfumuri. Prevad ca fimea o sa fie o buna gospodina. Deja a invatat sa fiarba oua.


  115. 115
    Ana:

    Dragi români,

    La mulţi ani!

    Pot deja spune că s-a format un obicei de ziua naţională pentru mine fiindcă iată că fu al doilea an consecutiv în care am petrecut-o cu acelaşi topic, mă rog, cu diferenţa dintre real şi imaginar. Mare diferenţă! 😉

    Să-mi fie ruşine naţională că n-am fost aici, dar sper că mă veţi ierta şi mă veţi lăsa să vă pup lung şi intens. Că vă iubescdracu’!


  116. 116
    Ana:

    Valonaş doarme dusă, dar zice că dacă o mai lăsăm niţel, se trezeşte şi ne iubeşte de nu ne vedem. Ştiţi şi voi, ăştia mici au nevoie de mai mult somn. 🙂


  117. 117
    Nora:

    Neaţa, Ana.
    Jaco, nici nu mai încerc să combat spusele tale. Te invit doar să reciteşti postarea Sevei. Poate vei realiza că e vorba de un discurs personal, de o trăire subiectiva (dor, nostalgie pentru nişte locuri care întâmplător se numesc România). Dar deh, aşa te simţi tu dator să reglementezi simţirile oamenilor şi să le spui chiar şi de ce trebuie să le fie drag şi de ce nu.
    PS: nu am luat absolut deloc în băşcălie eroii. Dar tu eşti liber să crezi ce vrei.

    Edle: de ce ai renunţat? Mai ales dacă te pricepeai…

    Costeluş: poate a venit momentul să renunţi la poza aia…


  118. 118
    Nora:

    Referitor la 1 decembrie, pentru mine nu înseamnă mare lucru. Mai mult înseamnă 10 Mai. Şi chiar şi ziua Regelui. Când l-am văzut anul trecut, la Operă, am simţit mai multă emoţie decât în 10 zile de 1 dec. la un loc.


  119. 119
    Jaco Pastorul:

    Da, se poate sa fi avut o reactie disproportionata la textul bietei Seva, care a mai scris inca vreo 2375 de texte cu acelasi subiect, tampenia a fost ca l-a scris ieri, cand am fost pur si simplu asaltat de toti patriotii de conjunctura, fanfaroni si papagali politici incepand cu ponta, antonescu, basescu, vadim, miron cozma!!! si terminand cu excrocii de taximetristi care si-au atarnat steag la parbriz , bucatari si lautari de ocazie, toti felicitandu-ma si bucurandu-se tont de un nimic. Ca si cum roman esti numai o zi pe an. Asa ca, scuze Seva, dar abtine-te si tu sa mai scrii pe tema asta, de ziua nationala. In ziua asta, adevaratii patrioti se bucura in tacere.


  120. 120
    Verzel:

    Bună ziua şi bine v-am regăsit, că v-am căutat toată noaptea! Ieri n-am scris, că d`abia citesc şi până v-am citit s-a du-us ziua, nici la paradă n-am fost, nici fasolică n-am mâncat. În schimb, am beut o bere fără plumb de maluatdracu la mişto, şi-am zăcut pe-o rână pân` mi-am reve` oleac`să-mi dau seama ce se-ntâmplă cu mine. Cre` că nu-s anormal, pe bune! Credeam că-mi simţiţi lipsa vitaminică şi m-am speriatcadracudetamâie să nu credeţi că m-am sinucis cu mâinile mele bine îngrijite. Bine că nu mi-aţi făcut vreun necrolog, că aşa plângăcios cum mă ştiu, îmi săreau lacrimile pe toţi pereţii, de propria jale.
    Varza n-a avut căutare, doar fasolica, micii şi berica. A, şi mămăliga. Mă cam oftic, aşa..
    Am in picioare doar un ciorap, mă scuzaţi, mă duc să-l caut şi pe cel`lalt..un` l-oi fi aruncat!?
    La mulţi ani, harnici e.pistolari ! (e frumos să urezi celor dragi asta oricând, adică mai bine mai târziu decât niciodata!)


  121. 121
    Nora:

    Of, Jaco, ce vrei şi tu! E ca de Valentine’s Day. :mrgreen: Când cuplurile îşi fac daruri regulamentar, se pupă regulamentar şi fac sex. Tot regulamentar!

    Dar Seva, aşa cum ai observat şi tu, a tot scris despre asta. Ea aduce flori fără să aştepte vreo ocazie. :mrgreen:

    Verzel: bine venişidracu’!


  122. 122
    Nora:

    Şi la voi sunt taximetrişti excroci? Eu i-am făcut o plângere unuia acum două-trei săptămâni.


  123. 123
    Verzel:

    Mi-am atârnat şi io o panglicuţă pe antena miştocarului meu de famiglie să-mi fâlfâie şi mie ceva acolo şi acu` dimi` văzui că mi-a dispărut antena cu panglicuţă cu tot. Cumdracu` or fi făcut, ştiam că nu se desface aşa uşor! 3 noduri îi făcusem!


  124. 124
    Nora:

    😆 Păi, vezi! Pănglicuţa a atras atenţia asupra antenei!


  125. 125
    Verzel:

    V-aţi dat seama că d`asta vă scriu. Că-s supăratdracu!
    Aştept consolare, o mângâiere, un sfat, o poveste asemănătoare (şi cu moralul la pământ, dacă se poate!)
    Ca să vă ating la sensibilitate rău de tot, vă spun că am mai văzut şi o zgârietură pe aripa stângă, spate, fix când mi-a expirat asig Casco.


  126. 126

    mie mi-e frică de taximetrişti. aşa că fac ÎNTOCMAI cum vor ei. sînt foarte cuminţică şi mulţumită că ajung cu bine unde am dorit.


  127. 127
    Nora:

    Fie, Verzel!

    Când eram mică, pe la vreo trei ani aşa, ai mei au fost în excursie la Moscova şi la Sankt Petersburg, care pe vremea aia se numea, cred, Leningrad. Mi-au adus de acolo un tractoraş cu pedale. Roşu, scânteietor, superb! M-au pus pe el şi mi-au făcut o poză, poză care se află şi acum în albumul cât un catastif al familiei. Şi eu străluceam mai ceva ca tractoraşul, îmbrăcată fiind într-un tricou marinière, uşor tras peste burtă, şi ştrampi. Încă nu-mi ajungeau picioarele la pedale, dar ai mei mi-au spus că vor creşte repede, cam în două-trei zile, şi voi putea zburda ca vântul şi ca gândul pe vehiculul rusesc. Cu aceste gânduri în cap, am fost dusă la culcare, cu inocenţa specifică vârstei.

    Dimineaţa ia tractoraşul de unde nu-i! Obiectul dorinţei fusese subtilizat peste noapte din propria curte. Lacrimi amare şi nenumărate am mai vărsat atunci.

    Se pune?


  128. 128
    Verzel:

    Da, Nora!
    Panglicuţa e de vină? sau io că mi-am atârnat-o plin de entuziasm patriotic? şi cât s-a rugat fi-miu să i-o dau lui! I-am prins o vrabie cu ligheanu` la ţară si vroia să i-o lege de picioruş ca mesaj de pace, bunăstare şi toate ălea de bine pt poporean..
    I-aş fi dat-o, da` i-am pus condiţiadracu sine qua non ( 😉 ) că fără ramură de măslin nu se poate. Te întrebi ce-am făcut cu porumbeii? aici tac, ruşinat oleac`.. că buni au fo!


  129. 129
    Nora:

    Ce porumbei? Că ziseşi că era vrabie?


  130. 130
    Morringain:

    Neata, lume!

    Eu ma duc sa fac biscuiti vienezi cu ciocolata. Mama zice ca o sa dam in diabet cu atatea dulciuri. Nu eu! 👿


  131. 131
    Morringain:

    Nora, la tine macar a disparut din cauza hotilor. La mine, aceleasi jucarii de la Leningrad au ajuns in vitrina, fara sa am acces la ele 😀 Cred ca din cauza aia am si citit asa de mult. Cartile nu erau tabu 😀


  132. 132

    eu am avut două păpuşi blonde. păpuşa Maşa şi păpuşa Katia.


  133. 133
    Nora:

    Andreea, ăla a fost cel mai nesimţit taximetrist peste care am dat. Eram la Mall Băneasa cu soră-mea. El stătea acolo, în staţia de taxiuri. Urcăm, îi zic cele două destinaţii (soră-mea stă aproape, la vreo 3 km, să zic). El n-aude sau nu pricepe că nu ne oprim la soră-mea şi zice că nu ne duce, că e prea aproape. Îi repet că eu nu rămân acolo, că pe mine mă duce până în centru. În fine, pornim. Ieşim din parcare, trecem pe sub pod, intrăm pe dn1. Zice “Nu mai am gaz! Vă las aici!”. Aici însemnând aproape în câmp, noi aveam şi cumpărături de cărat. Atunci l-am întrebat de ce mai stătea în staţie dacă n-avea gaz. Susţine că nu ştia că nu mai are gaz şi să mergem până la nu ştiu ce de-aia cu gpl să bage el gaz. Atunci m-am enervat (vorbea şi foarte nepoliticos) şi i-am zis să ne ducă la soră-mea şi să ne lase acolo. Apoi, să se ducă să bage gaz de unde vrea el. El: “Ahaaaa! Deci, până la urmă, acolo voiaţi să mergeţi!”. Mi s-a părut absolut idiot. Ne duce la soră-mea, cursa făcea vreo 7 lei. Îi dau 10 şi, la cât mă enervase, aştept restul. Evident, n-avea schimbat, dar nici vreo intenţie să schimbe pe undeva n-a manifestat. Asta a fost culmea nesimţirii lui. I-am şi zis că fac plângere. Cum m-am dat jos, cum am pus mâna pe telefon.


  134. 134
    Verzel:

    Se pune, Nora, cum nu? Io aş fi murit, clar! După cum obs. fără să mă aduc în primplan, nu se poate. Mă iubescaldracu, cu flăcări.
    Mi-am amintit (iar io!!) că în copilăria mea extrem de fericită, am primit un tractoraş mititel din plastic, nu ca al tău, mare si cu pod pedalier. Îl trăgeam cu aţa pe marginea şosealei, îl parcam frumos lângă bordură şi cum îl admiram, aşa, din şanţ, vine un nesimţit de camion şi mi-l spulbera într-o fracţiune de secundă!
    cre` atunci am simţit adevărata Apocalipsa! asta de acum.. aşa cum o prezintă pe Discovery, va fi o parodie sinistră!


  135. 135
    Jaco Pastorul:

    Acuma sa nu va inchipuiti ca taximetristii de provincie sunt atat de fiorosi ca aia de capitala. Nu, astia ai mei nu inseala clientul, ca tarifele sunt arhicunoscute, iar clientii si taximetristii aproape ca se cunosc, fiind oras mic, in schimb fac evaziune in draci, umbla cu bricheta piezolelectrica la aparatul de taxat pe care il si opresc cateodata(oare cand fac asta se simt la fel de romani?), stationeaza in dispretul celorlalti participanti la trafic, vireaza si opresc brusc fara sa semnalizeze, chestii de-astea marunte. In schimb se dau tare zmei cand navalesc in haita (ca se anunta unul pe altul) pe cate-un amarat care are tupeul sa le atraga atentia.


  136. 136
    Verzel:

    Nora:
    Păi nu-ţi zisei? Vrabia era prinsă cu ligheanu` !


  137. 137
    Nora:

    Morringain, ce mă mai enervezi cu bunătăţurile tale! Ia, dacă vă spun că mă duc să-mi curăţ un (sau o?) sweetie moare vreunul de ciudă?!

    Jaco, trebuie să mă-nveţi cum să aleg avocado şi mango. Că numai tâmpenii am luat în ultima vreme. Ba necoapte, ba bătute înăuntru.

    Andreea, pe păpuşa “principală” o chema Silvia. Pe păpuşa principală a soră-mii o chema Margareta. Cele două erau în război crunt. A mea avea părul alb-cenuşiu-gri. Mama mă minţea că e blondă. A soră-mii era roşcată.


  138. 138
    Nora:

    Nici pe mine nu pot să spun că m-au înşelat. Mă rog, de vreo câteva ori n-am fost atentă şi am luat de-aia piraţi, cu tarif astronomic. Dar a fost vina mea. Aici, să ştii că mă întreabă des dacă vreau bon ştampilat. Au alte metehne însă.

    Acum două luni am dat peste unul de jurai că are Tourette. Înjura întruna clasa politică, dar cumva, printre înjurături, presăra şi cele mai sf teorii ale conspiraţiei pe care le-am auzit vreodată. Ana ştie, că s-a întâmplat să vorbesc cu ea la telefon, iar ăsta nu mai tăcea şi urla aşa tare că nu o auzeam pe Ana. Era ca aparatul de radio, numai că vorbea muuult, muuult mai repede şi cu un flux de informaţii mult mai intens. Sărea de la ruşi, la chinezi, la legionari, la Bill Clinton şi Monica. N-am mai văzut aşa ceva. De ăla chiar mi-a fost puţin frică.


  139. 139
    Nora:

    Faza cu haita e la toţi taximetriştii, din toată ţara.


  140. 140
    Verzel:

    Ce, şi poliţiştii fac la fel!


  141. 141
    Morringain:

    @Nora: pai n-o zic ca sa muriti de ciuda. va dau si reteta, daca vreti, sunt super simpli de facut (altfel nu i-as face eu :D). Ieri am facut candy cane biscuits cu copiii la scoala, m-am distrat pe cinste (pe bune, n-as fi crezut in veci ca o sa ma distrez eu cu niste copii). M-am intristat dupa cand mi-am dat seama ca una din fetitele care m-au ajutat nu poate manca nimic 🙁


  142. 142
    Jaco Pastorul:

    Simplu, avocado tre sa fie copt, putin moale la pipait, nu fleasca, nici prea ferm, culoarea tre sa fie un verde pal, nu tare ca iarba, si sa nu aiba pete maronii.
    Mango, neaparat sa aiba si zone de rosu si galben, la fel, putin moale. Incearca cand alegi sa il alegi bine cu ochii si apoi sa pui mana pe el si nu invers, majoritatea bizonilor aleg cu mana, parc-ar fi orbi, si atata framanta bietele fructe pana cand le distrug. Comportamentul clientilor ieftineste sau scumpeste marfa, deoarece comerciantul trebuie sa-si recupereze paguba din adaos.


  143. 143
    Nora:

    De ce? Alergie, ceva?


  144. 144
    Verzel:

    Pff.. a trecut ziua românilor!
    Pot să spun că-i hoţie peste tot! de la ăi mici de antene auto, taximetrişti, la ăi mari care-mi aşteaptă votul, relaxaţi de previzibilitatea rezultatelor.
    Uraaa..mi-am găsit ciorapu`! Dormea pisica pe el.


  145. 145
    Nora:

    Păi, de culoare voiam să te întreb. Cu mango a fost mai ciudat, era tare pe dinafară şi când l-am tăiat, înăuntru era terci. Vânăt în loc de galben. Şi da, cred că roşu nu prea avea deloc în exterior, numa’ vagi urme de galben. Şi să ştii că mie, în general, mi-e cam ruşine să le tot încerc în mână. Chiar dacă iau de la supermarket de cele mai multe ori.


  146. 146
    Nora:

    Şi tu ai pisică?! Numa’ pisicofili aici!


  147. 147
    Morringain:

    Eu am noroc cu taximetristii 🙂 Adica la noi sunt niste gentlemeni, chiar daca majoritatea sunt pakistanezi sau mai stiu eu ce. Nu fac nimic aiurea, nu pretentii, nu vorbaraie inutila (mai degraba ii tin eu de vorba), merg unde am nevoie si daca e un km, imi cara bagajele (ca de obicei ii iau dupa ce fac cumparaturi, altfel merg pe jos) pana la usa :]


  148. 148
    Danny:

    Raj, cum sa-i dai in cap Danei cu o tigaie pentru a putea sa gateasca bine? Daca ea a zis ca gateste bine, apoi eu o cred. Si ce, femeile frumoase nu gatesc bine? Sa stii ca Dana este o fata cu mult bun simt. Lasa c-o sa vina in tara, o sa-si puna poze si ne va face si ceva de mancare, pe blog.


  149. 149
    Jaco Pastorul:

    Fructele astea sunt culese verzi, cand concentratia de amidon raportata la cea de zaharuri are o anumita proportie. Drumul pana la raft dureaza minimpatru saptamani. Raportul amidon/zahar nu este constant in toata pulpa fructului(datorita expunerii la soare, in timpul cresterii) si deci coacerea (care de fapt este transformarea chimica a amidonului in zaharuri) pleaca din locul unde concetratia de fructoza este maxima, din cauza aia apar acele culori, rosu, galben si verde. Insa, existe si fructe care au suferit traume in timpul cresterii sau transportului si atunci apare un comportament la coacere deviant.
    Poti sa-ti cumperi fructe complet verzi si sa mergi acasa sa le bagi intr-o punga, impreuna cu un mar copt, care degaja etilena (etilena este hormonul care porneste coacerea) si sa le pui undeva la 18 grade si intuneric. Aia se numeste deja, coacere controlata. Scuze detaliile tehnice.


  150. 150
    Morringain:

    Nora, apropo de avocado, eu am pomulet dintr-un sambure. Am mai avut unul, de trei ani (avea deja 1,5m), l-am dat unei proaste de la facultate cand am plecat in Italia si a murit de sete. Pe asta nu-l mai dau, si daca e sa plec in Patagonia tot il iau dupa mine, cum iau si pisica 😀


  151. 151
    Danny:

    La Multi Ani, Ana!, pentru ca esti romanca. Eu te voi lasa sa ma pupi lung si intens.

    Referitor la ce spune Nora, daca m-as face rege, o simti si pentru mine ceva emotii?


  152. 152
    Morringain:

    Jaco, apropo de amidon, cam ce alte fructe au amidon in cantitate mare? Mi-am inchipuit ca bananele, dar in rest habar n-am. De legume stiu, fasolicile, mazarea, lintea.


  153. 153
    Morringain:

    @Nora: scuze, acum am vazut. Da. La faina, oua si unt. Severa. Daca stiam nu o lasam nici sa atinga pasta de biscuiti.


  154. 154
    Jaco Pastorul:

    Cam toate, bananele au in cantitate mare, la fel cartoful. Marul are, in special cele din familia Red, Starkinson -- bot de iepure pe romaneste, din aceasta cauza se consuma in special iarna, Jonathanul are cel mai putin, dar se si strica repede. Citricele nu au si nici strugurii sau cele cu continut mare de apa.


  155. 155
    Jaco Pastorul:

    Ca sa iti faci o parere, o banana verde are cam 20 de parti de amidon la 1 parte de zaharuri, iar una coapta nr.6, in faza de pistrui, are invers, 20 de parti de zaharuri la 1 parte de amidon.


  156. 156
    Morringain:

    Ok, deci cu cat mai coapte, cu atat mai putin amidon. Multumesc, sa stiu ce sa evit.


  157. 157
    Nora:

    Jaco, merci, habar n-aveam de faza cu mărul. Auzisem de băgatul lor într-o pungă, dar nu mi se părea că dă rezultate. 😀

    Morringain: norocoasă, ce să zic.


  158. 158
    Morringain:

    @Nora: asa e toata familia, ceea ce, intr-un fel, e bine. E mai rau cand doar cineva din casa e alergic.


  159. 159
    Edle:

    Nora, mmmm, mango! Fructele mele preferate.

    Nu mai gatesc pentru ca nu imi mai face nicio placere. M-am plictisit.

    Danny, mancare virtuala prepar oricand. 😀


  160. 160
    Nora:

    Edle, darling, ce bijuterie mai puseşi acolo? 🙂
    Mie gătitul mi se pare relaxant uneori.


  161. 161
    Edle:

    E un cercelus. Cu granate, topaz, moonstone (?) si peridote.

    Iti place?


  162. 162
    Nora:

    Da. 🙂
    Cred că îi zice chiar piatra lunii.


  163. 163
    Danny:

    Da, Dana, de mancare virtuala era vorba. Eu cred ca-ti face placere sa gatesti, dar te-ai plictisit in ultimul timp. Te inteleg. Daca nu gatesti, unde mananci? Sa nu-mi spui ca mananci mereu in oras, deoarece te ajunge foarte scump.


  164. 164
    Seva Tudose:

    edle,

    ai omis printre toate cele,moonstone,blue topaz,peridot,garnet/granate…pe ametist (cel liliachiu/mov) 😀


  165. 165
    Seva Tudose:

    iar cele 2 mici rotunde sunt iolite (albastru/cobalt) 😀


  166. 166
    Nora:

    Pfiu, ce ochi ai, Seva! 🙂


  167. 167
    costelus:

    Eu gatesc de foame, nu de placere.


  168. 168
    Nora:

    Nu te cred. Altfel, ţi-ai face mereu acelaşi lucru. Sau n-ai găti. Ai mânca numai cereale cu lapte. Ouă. Cartofi prăjiţi. 😀


  169. 169
    costelus:

    Sa-ti zic cind mi-o iesit o mincare de varza ca dracu’ si-am mincat din ea doua saptamini jumate?


  170. 170
    Nora:

    Am înţeles. Scuze. 🙁


  171. 171
    costelus:

    Pentru ce sa-ti ceri scuze, tu ai baut? 🙂


  172. 172

  173. 173
    costelus:

    Vrea cineva sarmale?


  174. 174
    Nora:

    Îuliu! Gătişi? Asta faci cât vorbeşti cu noi? Împătureşti la sarmale? 🙂


  175. 175
    costelus:

    Le-am si mincat 😀


  176. 176
    Nora:

    Pe toaaateeee? 😆 Ceva dulce n-ai? 😀


  177. 177
    costelus:

    Cum pe toate, da ce-s, sac fara fund? Mai am pe vreo 3-4 zile.

    Dulce n-am, ca n-am timp sa-mi fac. Mi-am facut eu cindva si cozonac si tort. Da rar.


  178. 178
    Nora:

    Glumeam :P. Oricum, m-ai lăsat mască la faza cu cozonacul.


  179. 179
    costelus:

    Hai sa-ti fac pofta (da’ sa nu vrei azi, ca-i mai demult poza):

    http://imageshack.us/photo/my-images/856/img1604jf.jpg/


  180. 180
    Nora:

    Pe cuvântul tău că tu l-ai făcut? 😯


  181. 181
    costelus:

    Pe urmatoru’, daca mai apuc sa-l fac, scriu “Nora”.

    Pizza de ieri vrei? Pot sa pun si ziarul alaturi. 😀


  182. 182
    Seva Tudose:

    Nora,

    tortul ăla este făcut de un cofetar,stratul de glazură albă este atât de uniform pus exact pe o rotativă ! exact cum olarii fac ulcele de pământ așa și coferarii folosesc rotativa ptr.decorarea torturilor !

    apoi cu cornetul se decorează,flori…costeluș a folosit dude negre(că alea nu sunt mure) 😀


  183. 183
    costelus:

    Hahaha, Seva, aia e frisca. Intinsa cu cutitu’. Iar alea sint mure. Si tortul era de mere, nu-i mare lucru de facut.


  184. 184
    costelus:

    Na c-am mai gasit unu’ tot de cofetar facut :))

    http://img515.imageshack.us/img515/8072/img0731gi.jpg


  185. 185
    andreea:

    hm!
    maaaare fîs să întinzi frişca uniform!


  186. 186
    goco:

    “Deci nu pot sa cred!”(scuzati ca nu gasesc alta expresie originala) Mai Doamnelor, voi aveti nevoie de ochelari si de un monitor mai performant.


  187. 187

  188. 188
    Edle:

    Seva, da, mi-a fost lene sa le scriu pe toate. 🙂 Am omis ametistul si citrinul. Iolitul nu e printre ele.


  189. 189
    Edle:

    Danny, nu tot timpul. Mai si comand. Sau gateste my husband. L-am invatat sa faca niste mancaruri, mmmm!


  190. 190
    Seva Tudose:

    costeluș#184

    „na c-am mai găsit unu`tot de cofetar făcut” 🙄

    deci cuvântul TOT DE UN COFETAR FĂCUT admiți indirect că de fapt tortul de la#179 a fost făcut de cofetat și nu de tine 😀


  191. 191
    Seva Tudose:

    edle,

    tu ai cercelușul la îndemână și vezi mai bine,dacă puneai o fotografie mărită nu una mică la gravatar,aș fi identificat tot 😀


  192. 192
    Edle:

    Seva, eu n-am facut decat sa citesc descrierea cercelului, habar n-am sa identific pietrele alea. 🙂 Nici nu prea port bijuterii, am doar un inel si doua-trei perechi de cercei. 😆 (Imi place, in schimb, sa ma holcobez la ele.)


  193. 193
    Seva Tudose:

    Edle,

    eu una sunt înebunită după pietre prețioase/semiprețioase
    am deja o mică colecție,plus minereuri genuine așa cum le găsești în natură/roci dar nu mai vizionez canale de specialitate/bijuterii că nu vreau să mă încânte ceva și iar să cumpăr…

    soțul mă întreabă:ce faci cu ele,ciorbă ? El nu înțelege că eu sunt colecționară/hobby !


  194. 194

    nu poci dormi/odihni şi am draci/nervi. mă întreb/minunez/smulg păr din cap: de ce oare Seva foloseşte aşa de des/abuzează de/ne bate cu băţul/semnul ăsta/bară înclinată?

    gata. nani/somn/sforrrr…


  195. 195
    Seva Tudose:

    andreea,

    ce naiba ai ? Dacă spui „pietre prețioase” este alt drac „pietre semi-prețioase” este ca și cum te-ai duce la un hotel comfort ***** stele !

    și alta este când te duci la hotel comfort *** stele !

    PS.dacă nu ai pe cine să îți verși nervii,fă-o dragă cu cineva care nu este atât de rău de muscă,ca mine !

    Noapte bună,Andreea și las-o baltă ,așa sunt eu,abuzez inclusiv de bară înclinată ! care-i ideia ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *