235 thoughts on “Dâmboviţa dimineaţa. Atunci şi acum

  1. Pescăruşii sunt de vină. Câteva luni am locuit chiar în blocul ăla cu bulină, de lângă Intercontinental. Blocul Dunărea. Auzeam dimineaţa, pe la 4, pescăruşii (mă rog, pe lângă motoare). Era o senzaţie de ireal.

  2. Goco, vrei să scrii un text? hai că ţi-l public eu. dar e cu temă impusă. fii atent:
    “De ce-s aşa de acru şi invidios? De ce îmi pute totul?

    te poţi desfăşura în voie. poţi scrie un adevărat eseu. adînc.

  3. pfuuu… şi atunci, ce ne trebuie? vorba bunică-mii, biata. eu vreau să văd ceva frumos la film! peisaje, toalete elegante, interioare frumoase…

  4. 😆 😆

    Daaaa, şi la filme ne ducem să ne “destindem”, să ne relaxăm că de urâţenie suntem sătui, suntem înconjuraţi toată ziua.

  5. Raj lt.rez.

    “”opera””, nu opera, mosule. Te dadusem in aia a mea, doar asa ca sa te scotz la iveala. Mie chiar imi esti simpatic, chiar daca ceilanti nu vor intelege de ce-mi esti simpatic. Ce te costa sa ma crezi ? ……….. Deasupra la bodega aia ati locuit, dna Nora ? Acoalea unde-i fantana de la aritectura , oleaca in drapta cum stau eu cu curu la inter, respectiv dv. cu posterioru ? Are un articol dna Ana dincolo. Nici nam stiut…

  6. Raj lt.rez.

    Dna Andreea vrea sa vada toalete elegante. Veceurile poa sa fie pictate de Grigorescu Neculai si tot nu pot pentru ca sa fie elegante. Ciudata aritecta…

  7. Ana

    Azi-noapte a murit Aurel, bonul Radei. Cum îi spun eu copilului? Cum o sprijin eu pe ea? 😥 😥 😥

  8. Nu, Raj, m-am exprimat greşit. Am stat pe partea cu Intercontinentalul, vis-a-vis aşadar de Arhitectură. Blocul ăla care are o parte pe Magheru şi alta pe Batiştei. Eu stăteam pe partea de pe Batiştei. Dunărea era peste drum, ai dreptate tu.

    bloc

  9. Ana

    Sigur, Nora. Tot anul trecut a adus-o zilnic de la şcoală, stă în cartier cu noi, vorbeau, s-au înţeles foarte bine. Face parte din familie. Liuba, soţia lui Aurel, a crescut-o pe Rada de la doi ani şi jumătate până la 9 ani. Rada era acasă la ei. Acum, când a fost vorba numai despre luatul de la şcoală, adică anul trecut, Aurel a preluat copilul fiindcă Lili nu se simţea prea bine, mici şicane de sănătate. Rada e şi copilul lor.

  10. Ana

    Andreea,

    Aurel a murit într-o lună d ela depistarea bolii şi operaţie, că operaţia s-a făcut la câteva zile după depistare, suprarenalele au fost problema. Am vorbit cu el pe 1 ianuarie, mi-a spus că e bine, că aşteaptă să-şi revină şi că rezultatul biopsiei vine în trei săptămâni. Lili părea mai sceptică, el era tare încrezător. A vorbit şi Rada cu ei, noi eram la Târgovişte. I-am spus lui Aurel că vin să-l văd, când ajung la Bucureşti, dar mi-a spus că a slăbit şi că nu vrea să-l văd aşa, că n-o să-l mai iubesc, iar el e bărbat tânăr şi nu poate primi vizite în orice stare, aşa că să mai aştept un pic să se întremeze. Apoi am plecat în Italia, m-am întors şi…

  11. Of. 🙁 Ne-am întâlnit noi odată în faţă la Casa Presei, chiar lângă intrarea de la Jurnalul. Parcă erai cu cineva, aţi schimbat câteva cuvinte şi a plecat. Dumnealui era?

  12. Ana

    Oana, fata lor, i-a spus Radei acum două săptămâni că Aurel e mai bine.

    O să vorbesc eu cu ea când va fi în stare, fiindcă se pare că a murit subit.

    Aurel i-a fost Radei unul dintre cei mai buni prieteni şi al cincilea bunic. Îl iubim, şi ea, şi eu.

  13. Ana

    Da, Nora, da. Aurel a adus-o pe Rada la mine la birou, când aţi făcut voi două recapitulările pentru examenul ei. Că nu mergea fata singură cu autobuzul. Mare grijă a mai avut de ea. El vorbea cu profesoara de sport şi-o lăsa pe mâna ei s-o ducă la competiţii, că profesorii de sport ai ăsteia mici au fost toţi înnebuniţi după aptitudinile şi performanţele ei. Apoi, el mă suna şi-mi zicea: Cami, vezi c-am lăsat-o pe aia mică cu profesoara la un concurs la şcoala din Giuleşti, o aduce profesoara înapoi în cartier şi o preiau eu şi-o duc acasă. Aurel şi Lili decideau pe moment, dacă era cazul, dacă timpul era prea scurt ca să mă mai anunţe înainte. Dar aşa era relaţia dintre noi; aveam încredere totală în ei. Niciodată nu mi-au înşelat-o. Niciunul dintre ei. Oameni rari, ne iubeau ca pe copilul lor.

  14. Ana

    Aurel Ghelţu a fost un sculptor şi un grafician român. În ultimii ani, se specializase pe imprimările textile. Artist. Lili e biolog, a fost profesoară la liceu în primii 17 ani, apoi cercetător la un institut de profil, institut care s-a desfiinţat la un moment dat, iar Lili s-a trezit că nu ştie ce se întâmplă cu ea.

    Eu trebuia să plec în trei zile la serviciu, după doi ani jumate de stat cu Rada, plus şase luni înainte de naştere, doar în pat, ca să vină copilul pe lume, şi căutam disperată pe cineva cu care s-o las. Radu dăduse şi anunţuri la ziare. Într-o după-amiază, am pornit amândoi prin cartier, de nebuni, întrebând toţi cunoscuţii, adică şi pe ăia pe care-i ştiam din vedere, dacă ştiu pe cineva care ar putea sta cu fata noastră.

    La un moment dat, mi-a venit ideea să mă duc la biserică. I-am dat preotului o hârtie cu numărul de telefon şi l-am rugat să întrebe doamnele care vin la vecernie, plus că el le mai şi cunoştea. A doua zi am primit un telefon de la Lili, biletul ajungând la ea printr-o rudă de-a ei, Lili nefiind biserioasă deloc, şi gata. Ne-am văzut, s-au plăcut fetele, eu am plăcut-o pe Lili şi asta a fost. Nu mai făcuse aşa ceva niciodată, mi-a spus că va face ce a făcut şi cu Oana când era mică. Ce greu i-a mai fost în primul an lui Lili! E din altă generaţie şi nu i-a fost moale deloc să aibă grijă de un copil după ce o viaţă făcuse numai muncă intelectuală. Dar faptul că, pentru mine, ea era mama Radei de zi şi prietena mea a făcut-o să se obişnuiască încet, încet. Plus încrederea completă. Dar, cel mai mult, dragostea pentru copil şi a copilului pentru ea şi familia ei şi reciproc.

  15. la un moment dat, trebuia să afle că oamenii mor, şi, mai ales, că oamenii dragi mor. plîngi cu ea, vorbeşte cu ea, vorbiţi despre momentele frumoase care au fost, şi despre cele caraghioase, un pic mai încolo… eu cam aşa aş face.
    dar copiii au un echilibru al lor şi sînt mai puţin tulburaţi de întîmplările astea decît noi. aşa mi se pare mie…

  16. Ana

    Aşa o să fac. La asta mă gândisem şi mi-ai confirmat tu c-ar fi o variantă bună. Numai ce mi-a zis săptămâna trecută că ea nu s-a împăcat nici acum cu moartea bunicului ei şi sunt patru ani şi jumătate de atunci. De-aia mi-e frică mie, Andreea.

  17. Seva Tudose

    Nora,

    parcă ai ieșit cu acest articol,și cu fotografiile care l-au mișcat pe Sandu al meu până la lacrimi. Serios vorbesc,fără nici o glumă.

    De la intrarea Dîmboviței de la Crîngași și până la ieșirea ei din București,undeva jos pe la Văcărești și Cățelu…fiecate placă de beton-fier-armat ,toată albia rîului Dîmbovița,a trecut prin mâinile soțului meu împreună cu echipa lui ! Intreprinderea de Amenajare Complexă și Economică a Rîului Dîmbovița I.A.C.E.R.D !

    și primele tronsoane de metrou tot de echipa lui au fost lucrate…

  18. Sevaaa, i le-ai arătat lui Sandu?

    Îmi pare rău că n-am prins şi raţele. 😀 Nu erau în niciuna dintre cele două zile în care am făcut eu pozele.

  19. Seva Tudose

    Ana,

    cred din suflet cum îi vine Radei acum cu moartea bonului…cred că aveam și eu tot vreo 10/11 ani(că până la 9/10 ani am fost la un internat-școală tot ptr. aceleași motive mama m-a dat.

    Vecinii noștrii din Rahova lângă Palatul regal,erau f. intelectuali…inginer,advocat,pictor,preot,soțiile lor multi-național:italiancă,austriacă,rusoaică,nemțoaică, evreică,veneam de la școală…și fiecare zi eram cu câte o familie.

    una m-ă învăța să croșetez și să cos la mașină,alta să învăț germana,una italiana,altul cum să pictez,celălalt mă ajuta la lecții,ori mi se țineau predici religioase,ori cum se face o colivă cum să ajut la căte un Party cu platourile de prăjituri…cum să mă îmbrac și să vorbesc…eram copilul lor minune !

    și desigur toți mă iubeau fiind un copil precoce,dornică de învățătură și au înțeles că părinții mei pleacă la serviciu cu noapte-n cap și veneau seara târziu…deci aveam bone și boni aproape o duzină….când am devenit adolescentă se prăpădeau încet unul după altul…și am suferit în parte ptr.toți !

    te rog eu spune-i asta lui Rada !

  20. Seva Tudose

    Nora,

    da, Nora,i le-am arătat și mi-a spus că ce frumos arăta după terminarea lucrărilor,și că nemernicul ăla de Ceașcă ar fi vrut să pună și vaporașe pe Dâmbovița ptr.agrement…suna frumos…

    și anul trecut s-a dus Sandu pe acolo unde a fost odată Opereta lângă Tribunalul Mare și stâtea pe pod uitându-se lung câtre Izvor…Dâmbovița arhiplină de mizerii,resturi, sticle,cauciucuri și niște proști mai erau pe mal cu undița să prindă pește ?

  21. Păi, n-ar fi fost rău. Dâmboviţa nu e deloc amenajată pentru agrement. Aici, în zona unde am făcut eu pozele (la Timpuri Noi), e curat în general. Culmea, mai murdară e spre centru, la Unirea.

  22. de ce nu s-a făcut, nu ştiu. în general, anul trecut, din 10 proiecte şi tentative, 9 au murit în faşă. cred că se întîmpla cam aşa: venea clientul la noi, cerea nişte schiţe ca să încerce să obţină vreun împrumut, sau nişte fonduri europene sau mai ştiu eu ce. pe principiul încercarea moarte n-are. dar încercarea murea. totul a mers prost şi cred că o să meargă şi mai prost, de acum înainte.

    era vorba de amenajarea unor poduri, începînd de la Grozăveşti, pînă la Operă. fandaxie curată.

  23. Aoleu! Deci, era chiar ceva “big”. Dar clienţii ăştia care vin pentru “încercări”, “schiţe” vă plătesc?

  24. păi, nu-s eu capul răutăţilor. îţi dai seama, plătesc ceva, dar e o tocmeală şi o alergătură continuă după ei. din fericire, nu alerg eu. urăsc treaba asta şi probabil că e una din cauzele pentru care nu am putut să fiu pe propriile picioare. cum se zice. 🙂

  25. Mda. Mie cea mai oribilă slujbă dintre toate mi se pare aia în vânzări. Cred că aş prefera să tai ceapă decât să alerg după clienţi. Şi săracii, ăştia din vânzări, sunt mereu înjuraţi, dar na, ei, cu metodele lor deloc nobile de multe ori, ne ţin în viaţă.

  26. uite, am găsit, apucasem să fac nişte drăcii… 🙂

    stilul ăsta de lucru şi de progres înapoi m-a ajutat să gîndesc foarte des după zicala: lasă pe mîine… bla bla, că poate poimîine nu mai trebuie. din păcate. 🙁

  27. Jaco Pastorul

    Nora, orice prost poate sa faca “ceva”, mai bun , mai rau…
    Problema este sa-l si vanda.

  28. Nastasia

    Aşa ceva au vrut să facă şi cu Someşul meu. Au pus dale care s-au năruit, balustrade care s-au furat. Pentru cârciumi-terase-debarcader etc. cred că nu s-au înţeles la preţ, că n-a venit nimeni să deschidă. Ba, mai mult, era o insuliţă în mijlocul Someşului (în copilărie visam să am o căsuţă pe ea), dar au înecat-o, nu mai este. S-a rugat un biolog cu cerul şi pământul să n-o strice, că e un areal special, cu vegetaţie deosebită, cuibăreau acolo nişte raţe sălbatice, iarna veneau pescăruşi…S-a dus naibii.

  29. Jaco Pastorul

    Nora, ai vazut canale, probabil, unde exista circulatie doar intr-un sens, exact ca la strazi, dar undeva exista si autostrada.

  30. Nu ştiu, Jaco, dar nu mi se pare că ai nevoie de nu ştiu cât debit de apă ca să faci nişte colţuri mai cu şarm, un pod mai altfel, nişte terăsuţe pe mal, mai multă vegetaţie…

  31. De fapt, asta e boală generală. Oraşele traversate de râuri nu ştiu să facă nimic cu ele. Când la alţii, în jurul apelor, palpită ceva, se-ntâmplă chestii

    Cum zice Nastasia, nici Someşul nu e amenajat…

  32. Fireşte că oamenii. 😀
    Mă rog, noi le-om percepe ca nişte canale de aruncat resturi menajere şi de-aia nu ne apropiem de ele. Câh!

  33. Costelus

    Stiu. Ce idiotenie sa betonezi albia riului!

    Oricum, ca sa te dai cu barcuta pe Bahlui iti trebuie nas robust, de vidanjor…

  34. Jaco Pastorul

    Stiu ca suna nasol, dar pe mine, Tarantino nu ma mai prea surprinde . A ramas la faza de adolescent rebel si cauta grotescul si excentricul cu orice pret. Miez, nichs.

  35. Nu ştiu de ce, Andreea. Că asta e tare la el: violenţa e fake. E de-un fake aşa de bătător la ochi încât nu te convinge. Şi asta e ideea. E violenţa de carton şi bulion. 😀

    Costeluş: nu ştii ce pierzi. Auzi, dar tu muzică asculţi?

  36. Costelus

    Da, nu. Daca se aude undeva, da, daca nu, nu.

    Vrei niste poze (zic eu) frumoase (cu exceptia alora in care apar gorile)?

  37. Adică nu e violenţa aia din Ireversibil, de exemplu. Pe care o simţi în măruntaie.

    Tarantino e un clovn care jonglează cu cele mai “strong” clişee hollywoodiene şi face un ghiveci din ele. A făcut-o cu artele marţiale în Kill Bill, o face acum în Django cu spaghetti western-urile. Ah, şi printre picături, mai face şi niţel mişto de KKK. Cum draci să nu-mi placă? (aici e miezul, Jaco)

  38. Costelus

    Filme am incercat si m-am lasat pagubas. N-am rabdare. Muzica, hmm, poate ca ar trebui sa ascult, dar uit…

    O nebuna ieri in masina: “cel mai sexy barbat e ala care-mi face curatenie in casa!”. Si noi, fraierii, mergem la sala, dieta, muschi!

  39. Jaco Pastorul

    Pai nu trebuie sa te certi. Io-ti spun ce patesc eu cand ma uit la filmele lui. Reservoir Dogs mi-a placut la nebunie. Pulp Fiction, la fel, dupa care ceva s-a stins. Desperado mi s-a parut copilaresc. Death Proof prea inspre Hitchock, poate ca si actorii (Banderas si Russel) m-au facut sa nu iau prea in serios filmele.

  40. Jaco Pastorul

    Eh, lasa ca nu a facut misto la inceput. Reservoir Dogs e cat se poate de serios, e ca o piesa de teatru.

  41. ştiu, Nora. 🙂 da aşa-s eu, mai spăimoasă. probabil nu reuşesc să trec dincolo. asta nu înseamnă că nu-i recunosc ingeniozitatea şi extrema relaxare în a jongla cu şi a dărîma mituri, idei fixe, subiecte respectabile…

  42. Există două feluri de regizori. Unii care creează mituri şi alţii care le dărâmă -- chestie care, dacă e continuată cu perseverenţă, devine ea însăşi manieră. Tarantino tinde să devină unul din a doua categorie. Îi văd şi eu hibele, Jaco, stai liniştit, dar tot cred că-şi are locul în istoria cinematografiei, de unde e cam greu să-l dai jos. Cu alte cuvinte, l-aş introduce oricând pe lista de “must see” a cuiva care vrea să se educe în arta asta.

  43. acu`, Nora, tu mă ştii pe mine. cum caut eu o morală :roll:, un sens, ceva rotund şi solid în fiecare întîmplare artistică. păi Tarantino e fix opusul. dezagregare, autodemolare, relativizare.
    există feluri şi feluri de artă. pe potriva fiecărui individ. pe inima fiecăruia. e normal să fie aşa.

  44. Jaco Pastorul

    Nu numai la regizori e valabil asta, si la actori, sunt eroi si anti-eroi. Tarantino incepuse ca un clasic. Tanar si de viitor. Pe parcurs a devenit mistocar.

  45. excepţia e excepţie. cîţi dintre oamenii trecuţi de 60 de ani, de exemplu, mai vor să înveţe ceva nou sau să încerce lucruri neîncercate?

    curiozitatea moare prima.

  46. Costelus

    Poate mi-ar prinde bine o bataie, Andreea. Stii, eu cam toata viata am fost un motanel sperios si tare trist…

    Cu cartile am rabdare, pentru ca le pot citi cind vreau si cit vreau. Nu tre’ sa stau cu ochii tinta intr-un ecran, cum ar fi in cazul filmului. Nu stiu, zi si tu un film care pe tine te-a marcat, Nora. Poate-l gasesc de smanglit pe net 😀 Banuiesc ca tre’ sa fie ceva de el daca-l recomanzi tu.

  47. Costelus

    Depinde Andreea, eu am vazut oameni care, la 50-60 de ani se comporta de parca ar avea 20. Am si poze, daca vrei 🙂

  48. e greu. 🙂 alea marcante au, de obicei, un ritm mai trenant şi par mai plicticoase. marcarea e ceva insidios, nu te trage de păr. şi poate adoarme Costeluş în mijlocul acţiunii… 🙄

  49. Costelus

    Costelus adoarme la filme de-alea cu pac pac, o bataie, doua impuscaturi. Se mai trezeste el cind apar ţîţe. 😀

  50. Jaco Pastorul

    Costelus, io pot sa-ti dau niste nume de actori, asa ca o garantie (cu mici exceptii).

    Robert de Niro, Tom Hanks, Jeff Bridge, Maryl Streep, Meg Ryan, Marisa Tomei, Joe Pesci, Kevin Spacey, Jack Nicholson, Matt Damon, Shirley McLaine, John Cusak, Morgan Freeman, Sidney poitiers, John Malkowich, Sean Penn, Denis Hoper, Samuel L. Jackson, Danny de Vito, Jessica Lange, Susan Sarandon, Harvey Keitel, Michael Caine, John Turturro, Albert Finney si multi altii, pe care, daca-i vad in distributie, ma uit la film. Am sanse de 1:20 sa fie un film bunicel, dar am 19:20 sa fie unul foarte bun.

  51. 😆 😆

    lista lu` Jaco

    ai dracu` anglo-americani, se opri cinematografia la ei în ogradă!

    m-aţi înveselit. acu pot să mă duc să spăl pe jos, chicotind. 😆

  52. Jaco Pastorul

    Apai decat sa-i dau un film de Almodovar, la inceput…
    E ca si cum te-as pune sa asculti asta

  53. Seva Tudose

    Andreea,

    te auto-distrugi dacă mai vizionezi aceste video…cred că te fac să plângi, să tânjești după dragoste,amor…acestea sunt scenarii erotice,te fac să trăiești în fantasme…sunt de-a dreptul criminale 😆

    puțini oameni întrunesc toate calitățile: afecțiune,șarm,frumusețe divină,un trup perfect,o divă,zâmbet distrugător,cuceritor…pasiune și talent…apoi vine partea financiară să îți poți permite luxul,opulența…

  54. Jaco, miştocar e un cuvânt potrivit pentru ăla care-a făcut Marea mahmureală, să zicem. Nu pentru Tarantino.

    În plus, nu văd de ce ai alege să dai cuiva un pomelnic de actori şi nu unul de regizori?

    Costeluş, sincer, nu ştiu cu ce să-ncep. Na, că tot pomeni Andreea de dimineaţă: Breakfast at Tiffany’s. Sau, şi mai bine, Cinema Paradiso. Ca să pricepi ce e cu vraja asta a cinematografiei. De ce e o chestie magică şi de ce-mi vine mie să-ţi sparg capul când aud că n-ai răbdare (şi pe bune, renunţă la gluma cu ţâţele. E la fel de răsuflată ca alea cu “you’ mamma is so fat…” Mai mult, dacă glumele cu “mamma” or fi fost bune cândva, asta cu ţâţele nu cred c-a fost niciodată)

  55. Şi ştiu, suntem toţi mai mult sau mai puţin trişti. Cinematografia, ca orice altă artă, e o cale în plus de ne a înţelege tristeţile şi de a ne descoperi. Pe bune, mai satură-te şi tu să te uiţi singur în curul propriu. Mai uită-te şi la alţii. O să te ajute să-ţi găseşti un loc în tabloul ăsta mare. Şi o să vezi şi ce metamorfoze interesante pot avea loc. Dar chestia asta n-o să-ţi iasă atâta timp cât stai şi fierbi doar în zeamă proprie. “Condimentează-te!”

  56. Adrian

    Vreau sa va spui ca Jaco e fraier. Si…mi-a fost lene sa-mi fac cont pe pandoras si sa-i spun. Tulaaaai pwla da fraier e. Tu, Nora… ce tot bombanesti aici? Tot psihopata ai ramas?

  57. Adrian

    Mi-am sters lista de prieteni de pe facebook (mai am doi prieteni pe care nu ii cunosc in realitate)… si… ma plictisesc! N-am nici filme la ce sa ma uit (numa dinalea cu psihopati) -- la alea nu ma mai uit. Ma gandeam ca… n-ar strica sa va stric linistea.
    Dar… tu de ce nu mai postezi pe pandoras?

  58. Adrian

    Euuuuuuuu scaaaaaa-nnnnn-daaaaaaal? De ce ai putea crede asa ceva? Eu numa cu aia prosti ma cert. Va considerati o adunatura de prosti?

  59. Adrian

    Normal ca pe tine! D-aia pentru ca le-am dat ultimatum ca.. in 48 de ore daca nu dau share la o fotografie-boicot OMV-PETROM ii sterg in 48 de ore din lista pe toti. Api… m-am gandit ca… daca scurtez timpul cu 47 de ore… ce are? Aveam numa blegi in lista.

  60. 😆
    Ce dictator! Forţează oamenii să dea share la ce-i place lui! Sunt sigură că toţi ăia 5, 6 au consumat două baxuri de şerveţele.

    Ce e aşa normal? Puteai s-o-ntrebi şi pe Andreea acelaşi lucru.

    Eu, dragă Ghermane, nu mai postez pentru că sunt femeia unui singur blog. Asta e! Sunt limitată! 😆

  61. Adrian

    mmmm! ce romantic! Romantismul si fidelitatea in WWW. Tot nu m-am lamurit in totalitate. Dictator? Nu! Nici vorba! M-am saturat de niste stane de piatra. Nu le-am cerut sa faca o partida de sex cu mine si nici nevestele maimutoilor nu le-am cerut! Le-am cerut sa sharuiasca o fotografie care anunta un boicot a benzinariei. Un prostest impotriva derapajelor sistemului. Ei… nu vor! Api… asta inseamna, draghe Nora… ca… ei is lipsiti cu desavarsire de orice farama de IMPLICARE SOCIALA. Deci: nu is eu dictator! Is ei niste putori ordinare. Niste trupuri in miscare. Nici andreea nu mai posteaza acolo? Inseamna ca… voi doua sunteti un cuplu?

  62. Adrian

    45 am avut in total! pt ca… pe restu’ i-am tot lichidat! A ramas unu de la care am preluat imaginea pentru share si unu care a sharuit :). Da’ ii tare chestia! Inca n-am auzit de un asemenea act psihotic!

  63. Adrian

    Asa da! Pai… de ce nu mi-ai zis de la inceput -- care e treaba cu voi? Eu credeam ca sunteti niste casnice/familiste care mergetz duminica la beserica.

  64. Adrian

    “Goco, vrei să scrii un text? hai că ţi-l public eu. dar e cu temă impusă. fii atent:
    “De ce-s aşa de acru şi invidios? De ce îmi pute totul?

    te poţi desfăşura în voie. poţi scrie un adevărat eseu. adînc.” = ase de superficiala e andreea la faza aaaa-staaaa… de imi vine sa ionvoc toate fantomele scepticismului intru-argumentare.

  65. Adrian

    gata! numai asta ii interesant (si merita urmarit) in toata sandramaua. Nu inteleg cum de mi-a scapat!

  66. Adrian

    trebuie! da-i in gura mami lor! Nu suport asa ceva. Moderarea asta inseamna pumn in gura cititorului. Acolo se va ajunge daca ajungi la un punct sensibil (neagreat de sef). Cu toate ca…mi-ar place sa ma mai dau dea dura pe el. Dar… nu suport asa ceva!

  67. Edle

    Nu pot sa spun ca nu mi-a placut, Nora. E un film rascolitor, dar greu de vazut. Mai ales pentru un incepator. 😀

  68. Ghermane, pe mine nu m-a lăsat când mi-am pus link pe nume.
    Când am postat al doilea comentariu, fără link pe nume, m-a lăsat.

  69. Edle, el oricum zice că n-are probleme cu “răscoleala”. Ci cu plictiseala! 😆

    Poate îi recomand naiba nişte capodopere şi vine după aia să spună că l-au plictisit. Că-l omor! 👿

  70. Auzi, ştii ce? Aici nu vii să spui idioţeniile tale despre oameni care nu se pot apăra. Aşa că, dacă ai ceva să-i spui Dorei, spune-i-o acolo, nu prin colţuri, ca o ţaţă! Următorul comentariu de genul ăsta zboară la gunoi.

  71. Edle

    N-am vazut niciunul din astea. O s-o rog pe Val. 🙂

    “Amour” merita vazut, asta fara discutie. Mie mi s-a parut un pic lipsit de emotie pe alocuri, dar eram foarte obosita cand l-am vazut. Bine, ca dupa ce s-a terminat n-am mai putut inchide ochii si mi-am pus sute de intrebari existentiale, asta-i alta poveste. 🙂

  72. Adrian

    Nora, in “arta razboiului” o regula importanta suna cam asa: “adversarul trebuie atacat acolo unde nu-i prezent” :))))))))))))))))

  73. Haneke aşa lucrează. Filmează chirurgical, nu smulge emoţii. Oricum, crede-mă, din povestea asta, spre deosebire de alte filme ale lui, umanitatea pică în picioare. Până la urmă ce e? Modul în care îşi trăiesc moartea, după ce şi-au trăit viaţa, doi oameni care se iubesc foarte frumos.

    Andreea, să ştii că l-am văzut! Am fost forţată! Dar vreau să-l mai văd o dată!

  74. Edle

    Da, m-am convins. Nu am altceva ce sa-i reprosez. Mie, cel putin, mi-ar fi trebuit un pic mai multa empatie. In rest, chapeau!

  75. Adrian

    Io imi doream putin mai multe scene cu femei dezbracate. In rest… totul e perfect. Iar… criticismul meu schiopatand… mi-l vindec minton.

  76. andrei

    Fetelor, puteti sa/mi recomandati si mie vreo comedie? de drama sunt satul. Umor negru sau ce/o fi, da fara romantism

  77. Edle

    Hm, e dificil sa recomanzi comedii. Mie mi-a placut mult Johnny Stecchino.

    Ah, am vazut aseara Silver Linings Playbook. Au fost cateva faze funny de tot. Dar filmul nu se incadreaza in acest gen.

  78. Snatch, Lock Stock and Two Smoking Barrels, cam orice Woody Allen (dar la el apare şi romantismul. Apropo, de ce fugi de el?), fraţii Coen, Little Miss Sunshine, Burn after Reading.

    Din astea mai noi: Silver Linings Playbook (dar se cam strică în ultima parte, plus că e şi cu romance). Les Intouchables.

    Şi, împuşcaţi-mă!, Borat!

    Astea mi-au venit în cap, total aleator. Că aşa aş fi zis de Chaplin sau de Dr. Strangelove sau Monty Python sau big Lebowski. Sau Il Piccolo Diavolo. 😀

    Nu ştiu ce să zic, nu ştiu ce-ţi place, nu ştiu ce-ai văzut, nu ştiu nimic! 😀

    Da, şi pe mine mă miră Meg Ryan. Care da, e simpatică foc în comedioarele alea romantice (mărturisesc, nici eu nu le pot rezista), dar n-aş numi-o o mare actriţă.

  79. Edle

    L-ai vazut si tu? Mie mi s-a parut foooooarte romantic.

    Ah, da, Guy Ritchie, uitasem de el. 🙂

    Borat, no way.

  80. Jaco Pastorul

    Cu Meg Ryan si Marisa Tomei, ma intristati, zau asa…
    Nora, is wrooong…

    Andrei, eh, comedia dracu’…

  81. ooooooooof!!!
    de ce să mă enervez eu de dimineaţă…
    nu mă enervez. sînt calmă.

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!
    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!
    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

    gata.

  82. mă enervezi tu!! aia am!
    un rol bun, pe alocuri, sau un actor carismatic, nu înseamnă, neapărat, un film bun!!!! Jesus!!

    noi vorbeam despre altceva!

  83. Jaco Pastorul

    Si io n-am pretentia sa emit judecati de valoare, ca nu-s asa de priceput intr-ale filmului. Zic si io ce-mi place.

  84. Raj lt.rez.

    Un lucru e cert Andriene: daca Dra Nora nu ar avea samztu humorului dus la extremis, talica nai mai putea scrie peicea. La fel si in cazul dlui Goco

  85. Raj lt.rez.

    Mi-a placut filmuletul Dnei seva, cu bastonul orbului plin de cacat. Ce mai faceti dle Mosu Pe ?….. Danny: esti bine ? Gwelu: esti bine ?

  86. Jaco, ţi-am spus că şi eu mă uit la filmele ei. Dacă dau peste When Harry Met Sally sau You’ve Got Mail, nu trec mai departe. 😀 Da’ e o plăcere vinovată.
    Acum nu îmi mai place de ea. S-a botoxat prea rău. 😀

  87. Ana

    Da, Nora. Aseară. Mâine mergem toţi trei să ne luăm rămas bun de la el. În momente din astea suntem iarăşi trei. (Eu am stat ieri cu el până seara.)

  88. Ana

    Ba da, Raj. Ultima dată când am vorbit cu el, m-a întrebat dacă ştiu vreun editor fiindcă vrea să-şi vândă drepturile de autor pentru grafica de carte pe care a făcut-o. N-a mai apucat. Totul a durat o lună.

  89. Ana

    Da, am plâns amândouă în braţe, ca oamenii, şi apoi s-a mai liniştit. Dar trece momentul de şoc şi vin şi temerile, întrebările, nelămuririle. Doar le ştiu eu bine.

  90. Ana

    Nora,

    Ne intra tuturor soarele-n ochi, că aşa ne poziţionase Radu, ca să îi intrăm bine în cadru şi nu mai ştiu ce zicea el. Cu el mă tot conversam eu, că ne strâmbam cu toţii din cauza soarelui; era o caniculă-n ziua aia pe la prânz…

    E, coroniţa se pleoştise, iar Rada e pedantă, o ştii.

    Nastasie,

    Da, acum mă uit şi eu cu atenţie şi văd că el nu-şi lua ochii de la ea.

  91. Ana

    Da, numai el o striga Liuba, noi îi ziceam Lili. Se pare că, în afară de el, numai mama ei i-a spus Liuba. E o femeie foarte specială, am învăţat o mulţime de lucruri de la ea şi mai ales fiziologie. La ea nu există nici respiraţie neargumentată.

    El, veşnic histrionic, ea, veşnic sobră. Ce combinaţie mişto mai erau ei! Ea n-avea nicio şansă să nu râdă, dar mereu aveai impresia că lasă de la ea când râde, deşi nu era deloc aşa.

  92. mna. acu mă simt vinovată. poate bietul Costeluş trebuie să înceapă cu Meg Ryan, nu cu Liv Ullmann. naiba mai ştie… 🙁
    sînt frîntă. am măsurat un bloc, un P+5, prin toate cotloanele lui…

  93. Cu ceva mai modern decât ruleta. Nu s-a inventat? Să faci un soi de poză clădirii şi apoi, un progrămel să-ţi dea dimensiunile. 😀

  94. Jaco Pastorul

    Doi dintr-o lovitura, si jagger si bowie! Cel putin da-mi unul cate unul sa nu doara asa tare…

  95. Seva Tudose

    Jaco Pastorul#202

    uite așa cum HotNews.ro interpretează noutăţile…” în club se aflau circa 1000 de persoane…” Greșit,greșit !

    Au fost peste 2000 de persoane și clubul avea capacitatea doar până la 1000 de persoane și aveau doar o singură uşă,aceea fiind de intrare și ieșire !

    uite situația revizuită acum 6 ore !

    http://www.telegram.com/article/20130129/NEWS/101299870/1020

  96. Seva Tudose

    Andreea

    și văd că arați doar partea superioară„how about” de partea inferioară,nu ai 🙄 te ajut eu !

    SERIOS am greșit la com.207,nu am scris intenționat 😥 numai după ce am dat click am văzut ce-am scris,adminule !

    N-ai văzut că scrisesem P]sto… ? hai că sunt și eu subtilă ca și tine,te-ai prins ?

  97. 1Q

    Noraaaaaaaaaaaaaa,
    Ce gârlă ai! Fără sălcii pletoase udate de ape, fără răgălii, vijoaie, ochiuri, bolovani.. pfff!

    Dacă dau drumu` la o bărcuță de hârtie știu până unde se va duce..

  98. 1Q

    Invazie instinctuală.
    Nu sunt sociabili, însă, sunt foarte activi.
    A, și le place să se dea în bărci..
    🙂

  99. Danny

    Stii cu cine semeni, Ana, in poze? Cu Teo Trandafir cand avea 18 ani. Am stat si m-am gandit. Incerc sa asociez vocea ta aspra pozelor tale.

  100. Ana

    Vocea mea nu e aspră, Danny. E doar puternică. Un tip de voce de radio, ca să te ajut să-ţi imaginezi. Nimic aspru, doar puternic, cu o dicţie cred că deranjant de fermă.

    Teo e mai mare decât mine cu vreo doi-trei ani. Poza asta a mea are şi ea vreo trei ani. Despre ce tinereţe vorbim? 🙄

    Nu văd unde semănăm, da dacă zici tu, mă onorează. Mereu mi-a plăcut de Teo; o consider o femeie nu frumoasă, ci foarte frumoasă.

  101. Danny

    Despre ce tinerete vorbim? Daca vei vorbi vreodata cu Teo, sa-i spui despre mine.

    Ana, eu am fost coleg de clasa cu Teo Trandafir (treapta a 2-a) la liceul N. Balcescu din orasul meu. Mi-aduc aminte ca in iunie, Teo va implini 45 ani. Deci, e mai mare cu 5 ani si jumatate decat tine.

    La ce semanati? La fatza, la ochi, la privire, la expresia fetei. Asa mi-aduc aminte, am imaginea ei de la 18 ani in minte. Era slaba, normala si frumoasa la fata. Era foarte ironica, avea o minte sclipitoare, imediat iti dadea replica, cu zambetul pe buze, incat te lasa cu gura cascata. Pur si simplu nu mai aveai replici. La fel proceda si cu profesorii, ramaneau masca toti. Era o fata frumoasa, desteapta, culta, deosebit de isteata, corecta si cinstita. Uneori, exagera cu ironiile la adresa tuturor, ii lua in bascalie pe toti, cu orice ocazie. Asa s-a intamplat si cu mine de doua ori, eu fiind o persoana dominanta in cercurile pe unde ma invarteam, fiind respectat de multa lume. Nu prea intrai in voia mea cu mistocarii, mai ales daca nu-mi erai prieten apropiat. A facut acest lucru si cu mine in ora de fizica, unde s-a legat de “mufa” mea, la care eu i-am replicat ceva despre “mecla” ei. A fost o disputa serioasa purtata in fata profesorului de fizica pe aceasta tema, ce a starnit mult zambet printre colegii nostri.

    In ultima zi din clasa a-12-a, pe 15 iunie 1986, incercand sa iau apararea unor colegi de-ai mei, de care se tot lega Teo, asa cum obisnuia sa-i ia pe rand, lucru ce ma dereanja serios in ultimul timp, am intrat in clasa inaintea ultimei ore de dirigentie si i-am replicat multe lucruri adevarate, dar dureroase in acelasi timp, incat a plans.

    A plans in fatza colegilor nostri, neasteptate findu-mi reactiile ei. Am iesit din clasa descarcat si totodata contrariat de cele intamplate. Teo plansese pentru prima data in fata multimii. Imi propusesem sa fiu suparat pe mine, fusesem prea dur, chiar daca dreptatea era de partea mea. Niciodata sa nu ataci nedreptatea unei femei deoarece, oricat de bun si puternic vei fi apoi in viata toata, femeia te va tine minte exact pe dos, iar daca vei gresi cu adevarat in fatza ei, marturisindu-te, ea iti va ierta toate zilele cate oi mai avea.

    Urmau doua saptamani de practica, ultimele din viata de licean, iar in ultima zi, pe 30 iunie, am venit la ea si de fata cu toti colegii nostri, mi-am cerut scuze. Mi-a zambit atat de frumos, incat in viata mea nu credeam c-o sa primesc un astfel de zambet. Iar eu eram fericit: reusisem sa indrept lucrurile.

    De atunci n-am mai vazut-o niciodata pana acum cand iti scriu aceste randuri. Stiu doar ca atunci cand am fost plecat in strainatate, prieteni de-ai mei mi-au povestit, cum intr-o emisiune la pro-tv, Teo, povestind despre viata de liceu, intrebase de mine, singurul baiat din clasa de filologie-istorie din judet, promotia 1986.

    Vazandu-ti pozele de mai sus, romantic cum sunt, mi-am adus aminte de Teo. Pozele tale mi-au adus aminte de ceva familiar mie. Atat de familiar, cu fetita cu tot, cu Aurel cu tot, cu scoala cu tot. Un dejavu s-a petrecut in mintea mea, probabil, faptul ca am predat, fatza ta, fetita ta. Oricum, ceva s-a petrecut.

  102. Ana

    Danny,

    Iartă-mă, chiar n-am ştiut că o ştii atât de bine şi de atâta vreme. 🙂 Atunci, eşti îndreptăţit să faci comparaţii. Acum înţeleg, întreaga atmosferă din poze te-a întors în şcoală. 🙂

  103. Ana

    Jaco,

    Pasiune? 🙄

    De unde reiese? Din faptul c-o consider frumoasă? 😆 Danny a spus că semănăm fizic, eu n-am comentat mai mult de-atât, nici n-am cum, n-o cunosc.

    Dacă asta ai înţeles din ce-am spus eu, ai dreptate: nu împărtăşim, dar asta mă onorează. 🙂

  104. Ei, Jaco, las’ că şi tu-mpărtăşeşti valorile unui Butoi. Ceea ce e mult mai nasol decât (inventata) admiraţie pentru o vedetă tv.

  105. Danny

    Mor de ras, cica nu impartasesti aceleasi valori cu Jaco, avand pasiune pentru Teo. Parca ar fi obligatoriu sa imparti cu Jaco aceleasi valori, aceeasi pasiune.

    Chiar, de unde poate reiesi vreo pasiune? Buna replica ai dat, Ana. La fel ar fi facut si Teo, crede-ma.

  106. Danny

    Comparatia am facut-o intre Ana de acum, 39 ani, si Teo la 18 ani. Teo, de-a lungul timpului, a suferit multe schimbari in privinta greutatii ei. Cand am venit din strainatate, eu ma uitam la cateva emisiune ale ei, fara sa stiu ca este Teo, cea din liceu la 18 ani, pe care o stiam eu. Dupa cateva luni, m-am intalnit din intamplare cu un fost coleg de liceu si mi-a povestit tot ce se intamplase cu ea.

    Ana arata acum, asa cum arata Teo la 18 ani. Cine este in avantaj? Dar-ar dracu’ in ea de viata!

  107. Jaco Pastorul

    Ia uite ce-ai zis de Teo, ai uitat?

    Nu văd unde semănăm, da dacă zici tu, mă onorează. Mereu mi-a plăcut de Teo; o consider o femeie nu frumoasă, ci foarte frumoasă.

    Eh, eu n-o consider nici frumoasa si nici desteapta. Am voie sa spun asta?

  108. Ana

    Jaco,

    Ce-i cu tine? Da, o consider frumoasă. Pe orice om normal îl onorează comparaţia cu un altul pe care-l consideră frumos.

    De unde reiese pasiunea? Unde-s valorile? 🙄

    Hmm… cu uitatul nu m-ai găsit pe mine, darling. Nu pe mine. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *