Măi, ce vă tot contraziceţi peaicea?

 

La multi ani la imbrobodite ! Carevasazica.

 

In urma cu ceva ani, m-a vizitat un contraamiral, unul Beches, Dumnezeu sa-l odihneasca, ca a murit mai acum doi, trei ani. Asta (vizita) s-a intamplat prin 2002. Amiralul avea treaba la o unitate militara de pe Girocului si si-a zis sa treaca si pe la mine, ca era bun prieten cu taica , pe care il iubea si-l stima mult. Poposise omul in uniforma, la poarta mea. De cum l-a vazut pompierul, care era maior pe atunci, incremenise in mijlocul drumului in pozitie de drepti, salutandu-l regulamentar pe amiral. Amiralul m-a intrebat cine-i ala de l-a salutat. I-am zis ca e asa si pe dincolo. M-a intrebat de ce oare l-a salutat, din moment ce e imbracat civil si nici macar nu-l cunoaste. I-am raspuns lui Beches ca, o fi crezut ca e in uniforma, eu nu l-am vazut nicicand civil. Creca are si pijamaua de acasa, tot la culoarea uniformei.

 

La scoala militara a intrat instantaneu, pe locurile garantate celor cu origine sociala sanatoasa. Cateva examene formale, proba fizica si examen medical. Cam ca acum , cu locurile alea de la facultati, pentru cei de etnie rroma. In cartier, pompierul meu are niste porecle: tontul, tutul, prostul, increzutul, fudulul. “Fudulul” , l-au poreclit indeobste babele, ca nu stie sa zica si el un sarumana, un buna ziua, un fututencur, ceva acoalea. Subalternilor lui, oameni de toata isprava, oameni normali la cap, le e cam jena cu el, ii cam face de ras. Daca afara e soare, senin iar el zice ca ploua, trebuie sa zici ca el. Un colonel nu poate fi contrazis.

 

Pompierul meu e foarte respectuos cu cei mai mare in grad, dar foarte drastic cu cei mai mici in grad. Zilele trecute era cu cativa subofiteri de-ai lui , in centrul orasului, pentru ca era ziua de nastere a unuia dintre ei iar colonelul le spune dela obraz ca trebuie sa faca cinste. Cand sa intre in restaurant, colonelul a dat nas in nas cu un maior pe care l-a luat la pula in plin trotuar, ca de ce nu l-a salutat. Cand imi povestea toate astea, subofiterul avea lacrimi in ochi. L-am intrebat de ce a pus la inima intamplarea asta. Mi-a zis ca, maiorul era un renumit medic militar, un foarte bun chirurg care a operat-o si pe mama lui in urma cu un an. Un chirurg nespagar, ca incercat sa-i bage un plic cu bani in buzunar, dar a fost categoric refuzat de catre doctor. Poate nu stia ca e doctor, am incercat eu. Ba stia, a zis el. Subofiterii s-au simtit extrem de jenati de prostia sefului lor. Unul dintre ei chiar i-a reprosat treaba asta. Pompierul a zis ca-l doare undeva, ca el e mai mare in grad.

 

Poate va intrebati de ce scriu despre pompierul asta. Pentru ca am fost condamnat la 1 an si 6 luni de inchisoare din pricina lui, de catre o instanta militara. Cu ani in urma, colonelul a imbrancit o babuta la piata pentru ca erau prea mici gramajoarele de urzici. I-a ravasit toate verdeturile. Babuta tremura ca varga. Nu m-am putut controla si i-am aplicat un pomn cretinului. A cazut cu capul de asfalt, l-a busit sangele, l-am pus pe bancheta din spate si l-am dus la spital. A fost operat de urgenta, i s-a aplicat o placuta protectoare la scafarlie.

 

Din pedeapsa am executat 45 de zile, in conditii de maxima decenta, spre naduful pompierului, care ma voia inchis pe viata. Cineva , un fost soldat in termen la pompieri care intre timp ajunsese mare magistrat, care-l cunostea bine pe colonelul cretinel, dar care era si este bun amic cu mine, a intervenit in fel si chip, s-a dat peste cap si m-a rezolvat si deci am scapat cu cele 45 de zile.

 

In prima zi am fost incarcerat cu hotii de buzunare, cu unul cu alba-neagra, ca va spusei mai acum vreo doua zile, dar cred ca ati crezut ca fac misto. Pentru ca gardianul-sef m-a recunoscut, am fost imediat mutat la “domni”. Evazionisti, gulere albe, etc. Fi-mea era mica pe atunci. Copiii erau rautaciosi, ea venea plangand acasa. Va veti intreba de ce am scris telenovela asta, care e mai mult decat adevarata. Pentru ca m-am intalnit cu un amic pompier militar, chiar in dimineata asta. Era extrem de vesel pentru ca aseara colonelul a facut atac cerebral si e mare veselie la unitate. L-am intrebat consternat daca chiar se bucura. Mi-a insirat niste chestii incredibile despre colonel, pe care nu le-as insira pe aici ca as leza specia barbateasca.

 

Cel mai bun chirurg cu capul e doctorul acela,ala militarul care nu prea saluta. Intre timp e si el colonel dar nu poarta uniforma. Cred ca dupa patania aia, n-a mai purtat nicicand uniforma. De fapt, nu prea inteleg de ce unii medici militari umbla in uniforma. Nevasta mea cu nevasta pompierului is bune prietene. Cucoana e o doamna, o finuta, dar e mai mereu plansa. Se viziteaza cand nu e pompierul acasa, ca nici ea nu-l suporta, de fapt nimeni nu-l suporta. Nici macar copiii lui , din cauza ca i-a transformat si pe astia in soldatei, imediat dupa ce au scapat de pampersi. Va veti cum de l-a suportat o viata, muierea asta , pe pompier. Din cauza ca nu a fost independenta financiar, n-a avut serviciu, a avut si are doi copii. De aia ii zic eu fiicei mele sa-si faca viitorul, ca sa nu dep[inda de nimeni. Sotul poate fi bun la inceput si se poate schima, poate deveni, rautacios, betivan, lenes. I-am zis neveste-mi sa-i zica cucoanei ca, cel mai bun medic e ala. Sa-l transfere la spitalul militar. Cele scrise mai sus sunt reale, iar daca iar o zice ala ca inventez, ma doare in furtun, in tulumba. Deci sunt si fost puscarias, printre alte experiente. De aia ii dau eu cu gura pe aici , ca am o mare experienta de viata. In trecut, am trait si am facut in cateva luni, cat n-au facut altii intr-o viata. Ei bine, eu am indoieli tot timpul, dar aia care nu stiu nimic, nu pot fi contrazisi. De aia zic, ca vad ca va tot futeti intre voi pe forum. Imi cer scuze daca am pus virgule pe alocuri sau daca am mai scris cu liniuta. A fost din graba… Gata, am treaba!

 

 

Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu

 

 

 

 

 

 

390 comentarii la “Măi, ce vă tot contraziceţi peaicea?


  1. 1
    Ana:

    Gata. Aveţi Raj proaspăt. Trageţi pe nas. 😉


  2. 2
    Costelus:

    Nu-mi place poza!!


  3. 3
    Cosa Nostra:

    De ce ai scris un text de două ori?!


  4. 4
    Ana:

    Din greşeală, evident. Tu de ce n-ai îndreptat, dacă tot ai văzut? Eu te-aş lăsa pe tine neîndreptat? Urâtule!


  5. 5
    Ana:

    Costeluş,

    Mi se rupe.


  6. 6
    Costelus:

    Si mie.

    Mi se pare ca pica UE. In Cipru s-a pus peste week-end o taxa de 10% pe depozitele bancare. Asa, pe neanuntate. Se aplica de marti, pina atunci bancile sint inchise.

    Prost e ala care-si tine economiile in euro deci.


  7. 7
    Raj lt.rez.:

    Daca vreti sa-l vedeti pe nea Gica Beches, amiralu, formati : “amiralul cu pensie de sergent ” un articol din jurnalul national. Apare intr-o poza impreuna cu un comandor. Amiralul e cel din stanga, ala mai plinut. Nevasta-mea l-a gasit. Era o bomboana de om. Ofiterii, subofiterii , ii spuneau “nea Gica”. Nu suporta scortosenia , chiar daca era amiral.


  8. 8
    Nora:

    L-am văzut, Raj. Mulţumesc.


  9. 9
    uc:

    Doamne, ce viata a avut amiralul Beches….Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    Seara frumoasa!


  10. 10
    Cosa Nostra:

    Cum adică, Ana, tu ai putea intra la un articol de-al meu să modifici în el?! Şi eu la tine şi la oricine?! Adică oricine la oricine?!

    Nu, aşa ceva e în neregulă. Eu vreau să mi se restrângă acest drept. Serios. Nu vreau să se modifice nu ştiu ce articol al nu ştiu cui şi să planeze şi asupra mea suspiciunile.
    Nora,. Ai auzit? Eu vreau sau competenţe limitate sau deloc. Fără mişto.


  11. 11
    Nora:

    Vrei să-ţi schimb statutul la cel de autor? Asta înseamnă şi că nu vei putea să-ţi editezi un comentariu, de exemplu, dacă acel comentariu nu este la un articol de-al tău.


  12. 12
    Costelus:

    A, deci Cosa e acum admin? 😆

    Logic ca val_one a fugit ca de dracu’ de blogul asta 🙂


  13. 13
    Nora:

    Costeluş, tacidracu’.
    1. Cosa nu e admin. E editor. Există un singur admin: eu.
    2. Blogul ăsta putea fi, dacă funcţionau lucrurile şi nu ne certam, blogul cu admin Cosa. Da, iniţial, pe drumul ăsta am pornit. Să te fi văzut atunci.
    3. Nu ştiu cum îţi permiţi tu să-ţi dai cu părerea legat de ce-au fugit alţii. Ai vorbit tu cu Val_one? Ţi-a spus ţie ceva? Tot o ţaţă ai rămas, speculând jalnic momentele de tensiune între alţii.
    4. Eşti prost ca noaptea. Cosa nu e editor decât de câteva zile. Val_one plecase cu mult înainte.


  14. 14
    Cosa Nostra:

    Da, Nora, mi se pare corect. Oricum eu nu-mi editez comentariile. Dar vreau ca nici ceilalţi să nu aibă acces la a mi le edita pe ale mele.
    Aşa că toţi ar trebui să avem conturi de autor. Dar tu faci ce vrei. Eu, pentru mine, vreau de autor.


  15. 15
    Cosa Nostra:

    Costeluş, ştii bancu cu timpul?!


  16. 16
    Nora:

    Ţi-l fac ţie.
    Iar cu ceilalţi, n-am decât să-i rog să nu-ţi mai editeze comentariile. Oricum, şi dacă ar fi autori, tot ar putea să ţi le editeze la articolele lor. Cum e pe Pandora’s, de exemplu.
    Nici mie nu mi-ar plăcea să mi le editeze altcineva, chiar dacă o face cu intenţii bune, să-mi corecteze scăpările, de exemplu.


  17. 17
    Nora:

    Zi dracu’ bancul ăla odată! Că m-ai tâmpit!


  18. 18
    Cosa Nostra:

    Uau, ce idee mi-a venit. Da’ crecă n-am cu cine.


  19. 19
    Cosa Nostra:

    Nu-l zic decât lui Danny şi lui Costeluş. Tu nu meriţi.


  20. 20

  21. 21
    Costelus:

    Mai, Cosa m-a injurat de sute, de mii de ori groaznic. Asta e, nu il suport!


  22. 22
    Nora:

    Mă doare în cur de nesuportările tale. Poţi să-l înjuri, dar nu îmi veni cu nuiele printre gard şi cu jigodisme de trei lei. Că mă îngreţoşezi definitiv.
    Vezi, asta e diferenţa între noi. Şi pe mine m-a înjurat Cosa, dar am atâta fairplay încât să nu-i arunc în cârcă lucruri pe care nu le-a făcut. Tu n-ai!


  23. 23
    Nora:

    Ţi-am editat comentariul. Şi ştii de ce, şi o faci intenţionat. Că eşti nesimţit şi nu respecţi ceva elementar. N-am cu cine!


  24. 24
    Nora:

    Şi spune-i odată că nu ştii bancul ca să ţi-l spună! 😆


  25. 25
    Nora:

    Danny, tu pe unde te-ai ascuns?


  26. 26
    Costelus:

    Las’ sa-ti spuna tie bancu’ cu timpu’, la ureche!


  27. 27
    Cosa Nostra:

    Nora, ţie îţi spun faza cu nisipul pe spate că ştiu că te tot gândeşti:

    Prin ´81 când litoralul cârcăia de suedeze, norvegiene şi nemţoaice venite la „distracţie” era plin şi de băieţi la produs. Angajamente la turiste, schimb valutar, şmen.
    Cei care eram la produs ne deosebeam de cei care veneau la plajă prin faptul că eram îmbrăcaţi frumos şi nu ne pierdeam timpul stând la plajă pe nisip. Când eram la o terasă sau ceva, pe cei veniţi cu pluta la mare îi cunoşteai după nisipul de pe picioare, de pe spate et c..

    Odată eram cu Scheală pe o terasă. Şi vine un la el. Unu de se dădea arab, că nu prea ştie româneşte şi că nu prea ştie la bani. Să-i arate Scheală şi lui nişte bani să-i compare. De fapt era ţâgan şmenar.

    La care Scheală se uită la mine: -- Ia vezi, bă, am nisip pe spate?!

    De atunci aşa a rămas replica pentru când te ia unu de fraier. Ulterior am auzit-o şi la Cluj şi la Iaş. S-a-mprăştiat repede.


  28. 28
    Nora:

    Mai fă-mi o dată de-astea şi-ţi jur că-ţi iei ban.

    Editorii, să nu goliţi gunoiul. Se pare că adun iar probe.


  29. 29

    iar e vorba de mine aiurea-n tramvai, deşi n-am nicio vină. dacă era măcar de bine… 🙄

    dar ca să doarmă Cosa liniştit, fac precizarea că el n-ar fi putut nicicum să mă facă să plec de aici. din partea mea putea fi şi admin, ar fi fost cea mai mică grijă a mea. chiar dacă el încă mai crede că îl urăsc. şi în ciuda a tot ce mai crede el despre mine. 😆


  30. 30
    Nora:

    Cosa, 😆 mulţam.

    Cam devreme te-ai dus la “produs”. 22 de ani, nu?


  31. 31
    Cosa Nostra:

    Nora, prin anul patru, deci pe la 26 de ani, deja aveam alte treburi, mult mai importante. Nu mai era de mine produsul. Deja făceam 2000 de lei pe zi în condiţiile în care tata lua 3500 de lei pe lună. Fără vrăjeală!


  32. 32
    Nora:

    Nici nu vreau să ştiu ce făceai de banii ăia.
    Dar produsul la mare ce însemna, mai exact? Că doar nu erai gigolo! 😆


  33. 33
    Cosa Nostra:

    Val_one, eu ştiu că nu mă urăşti. Ce ţi-a venit?! Şi am ştiut asta încă de acum trei ani. Am şi clarificat la un moment dat. Cu ura eu eram, nu tu!

    Dar mă îngrijorează acest ar fi fost cea mai mică grijă a mea. Vezi că ajutorul poate veni de unde te aştepţi mai puţin spre deloc. Totul e să-l ceri!


  34. 34
    Costelus:

    Aduna, aduna! 😀

    Val_one, daca nu te superi, ai plecat numai din cauza mea?


  35. 35
    Nora:

    Costele, când sunt enervată, ai face bine să nu-mi rânjeşti.


  36. 36
    Cosa Nostra:

    Nora, gigolo e urât spus. Nici nu-mi plăcea. Eu asiguram logistica pentru câţiva tovarăşi. Dar am stat în două vacanţe – din anul I spre II şi din II spre III şi eu personal cu nişte fete. Am stat că mi-a plăcut. Da, iniţial (cu fiecare s-a întâmplat cam la fel) le-am abordat cu scopul de a produce, dar am sfârşit prin a cheltui mai mult eu decât ele şi prin a mă cam îndrăgosti de ele (în viaţă, am avut acest prost obicei).

    Iar de banii pe care i-am produs mai târziu, să nu crezi că făceam cine ştie ce prăduieli. Aveam o conexiune la ferma 30 Decembrie – cred că-i zicea (aia care aproviziona CC-ul) care-mi furniza la preţul de fabricaţie Pepsi şi bere. Le vindeam cu de cinci ori preţul pe Platformă. Nu eu. Aveam structură.
    Pe lângă astea tot comerţul cu blugi, haine, cosmetice şi alte chestii se făcea de către structurile mele.
    Un roman întreg ar fi de spus. Hm, sunt un nostalgic! Ăştia fac acum legal ce făceam eu când dacă te prindea cu un singur dolar în buzunar te băga la pandaimos. Şi se mai dau şi mari şmecheri.


  37. 37
    Nora:

    Costeluş, eşti bannat.

    Editori, să nu mai goliţi nici spamul, vă rog.


  38. 38
    Nora:

    Mna, ăla e cuvântul, ce să zic. 😀
    Eu credeam că faza cu suedezele e un mit.
    Adică, dacă aş fi o suedeză plină de bani, nu cred că bărbaţii români ar reprezenta cine ştie ce atracţie.
    Mă rog, asta e o chestie subiectivă, dar ştiţi că nu prea mă topesc după “estetica” bărbaţilor români. Sau a femeilor.


  39. 39
    Nora:

    Structură! Sună foarte mafioso! 😆


  40. 40
    Cosa Nostra:

    Bine, hai să-ţi spun ce se făcea la mare.

    Erau două tipuri de producători: jepcarii – nişte nenorociţi pe care noi îi uram pentru că ne stricau şi vadul şi mai ţineau şi miliţia în alertă (marea majoritate erau ţâgani din Constanţa sau Bucureşti) şi aşa zişii studenţi (nu toţi erau studenţi, dar se purtau ca atare).

    Jepcarii agăţau femei străine, se combinau şi le lăsau fără nimic după prima noapte. Prin tot felul de metode ţâgăneşti. Chestiile astea erau foarte dăunătoare afacerii noastre cinstite şi frumoase pentru că fetele deveneau foarte suspicioase şi, cele mai multe, renunţau chit că-şi ratau vacanţele şi pe de altă parte se intensificau acţiunile miliţiei.

    Aşa zişii

    Nora, acele suedeze nu erau atât de pline de bani. Erau femei căsătorite cu venit mediu la ei. Le deconspira ceea ce-şi permiteau. Dar pentru noi era foarte mult.

    Pe de altă parte, atunci litoralul românesc nu era atât de naşpa ca acum. Era chiar mişto. Erau puţine cluburi, puţine discoteci. Erau foarte mulţi turişti străini. Totul avea loc în aer liber, în grupuri mari constituite ad-hoc. Nu ştiu cum să-ţi explic. Gândeşte-te că mergeai seara pe faleză şi din 50 în 50 de metri dădeai peste câte un grup de douăzeci de tineri, români şi străini, care se distrau. Se dansa la casetofon, se spuneau bancuri în franceză (nu ştiu de ce era limba cel mai frecvent vorbită), se cânta. Majoritatea nici nu se cunoşteau între ei.
    Iar bărbaţii, nu ştiu ce să-ţi spun. Ele evaluau altfel totul. Voiau să se distreze atunci. O vacanţă. Şi crede-mă: nu ne întrecea nimeni la astfel de distracţii.

    Singurii care stricau apele erau şmenarii. La un moment dat, ajunseserăm de-i depistam noi şi le stricam apele. Inclusiv colaborând cu miliţia. Care miliţie şi securitate ştia tot ce se întâmplă. Dar probabil era ordin politic: străinii să fie tentaţi să umple litoralul.


  41. 41
    Cosa Nostra:

    Ce, dracu am combinat acolo, băi frate?!


  42. 42
    Nora:

    Uitaşi să detaliezi privitor la “aşa-zişii studenţi”.

    Totul avea loc în aer liber, în grupuri mari constituite ad-hoc. Nu ştiu cum să-ţi explic. Gândeşte-te că mergeai seara pe faleză şi din 50 în 50 de metri dădeai peste câte un grup de douăzeci de tineri, români şi străini, care se distrau.
    Adică aşa cum era prin Vamă. Şi cum se mai întâmplă uneori, chiar şi acum.
    Pfiu, turism sexual în România anilor ’80!
    Où sont les suédoises d’antan? 😆


  43. 43
    Nora:

    Auzi, scuză-mi indiscreţia, dar prezervative aveaţi? Se auzise de SIDA? Exista temerea asta?


  44. 44
    Cosa Nostra:

    Da, cred că nu te-am lămurit cu ce m-ai întrebat: cum se făceau banii de către noi – studenţii.

    Nu era o schemă precisă, dar cam aşa decurgeau lucrurile. Stăteai cu fata cât voia ea. O noapte sau două săptămâni. În funcţie de ce voia şi de cât meritai. Ele veneau prin agenţii. Aveau cazarea şi masa plătite deja. De cheltuit, cât îşi permitea fiecare. În medie, câte două mii de dolari pe vacanţă.
    Adică enorm pentru noi. Tu te ocupai de schimb şi de tot ce însemna cheltuieli. Îi dădeai 20 de lei pe dolar şi luai – la negru, 50 de lei (atunci, că ulterior, prin ´97 deja era 100 de lei). Dacă cheltuia fata o mie de dolari împreună cu tine, îţi luai deja treizeci de mii. Adică exact o Dacie la mâna a doua. În afară de schimb, mai primeai cadouri, suveniruri şi chiar bani.

    Se producea bine pe atunci. Şi totul, ţi-am spus deja, distrându-te. Mă rog, fetele nu erau chiar ce-ţi doreai, dar ce mai conta, nu?!


  45. 45
    Cosa Nostra:

    Ha, de prezervative! Măi, Nora, vorbim de oameni maturi, nu?! În primul rând aveau ele câte un bănicior deoarece la noi nu se găseau şi se ştia asta afară. Fetele nu veneau tocmai nepregătite şi nedocumentate. Vorbeau între ele acolo la ele în ţară. Se auzea ca şi astăzi.

    Acum, ce să-ţi spun. Nu ştiu eu ce făcea fiecare cuplu. Eu ştiu din experienţele tovarăşilor mei. Lu’ Scheală, după o săptămână cu una cu toate precauţiile, i-a zis aia într-o noapte ceva de genul: You have no AIDS, I have no AIDS, so, let’s make real fuckin love!

    Iar pe mine mă ştii!


  46. 46
    Nora:

    😆

    Nu mai zice că te ştiu că cine ştie ce înţelege lumea!


  47. 47
    Cosa Nostra:

    Ceeee?!
    Parcă numai tu mă ştii! Parcă nu m-ar şti şi (foştii) mii de cititori de pe Pandora’s!


  48. 48
    Ana:

    Cosa,

    Mie mi se pare foarte mişto să poţi îndrepta când vezi o eroare. Uite, eu am inserat, din greşeală, aceeaşi bucată de text de două ori. Şi n-am văzut, că era ceva agitaţie în casă când configuram textul. Şi, la rândul meu, am îndreptat atunci când am văzut câte o literă scăpată ori dublată, nimicuri. Dar numai la cei despre care ştiam sigur că nu vor considera asta o intruziune, că nu se vor simţi insultaţi, abuzaţi, căcaturi de-astea. Pe suspicioşi i-am lăsat în nevoia lor, ştiind că aş putea da naştere unor discuţii interminabile şi-aş ajunge, a câta oară?!, la concluzia că facerea de bine e incestuoasă.

    Mai clar: la Nora, Andreea, Val, Edle, Jasmine, Morringain sau Verzel, bineînţeles că şi la tine, aş îndrepta oricând o literă. La Seva, nu vreau să fac asta, textele ei au savoarea lor aşa cum le concepe ea. Acolo e un tumult care trece mult dincolo de cuvinte.

    Altfel, mi-ar plăcea să scrii despre suedezele alea şi anii de lipsă de nisip pe spate. 😉 Aia face parte din istoria naţională şi-a grevat mentalităţile, merită. 🙂


  49. 49
    Cosa Nostra:

    Ana, eu prefer să nu mă ajute nimeni cu greşelile.
    Nu de alta, dar candoarea şi buna intenţie nu-i bântuie pe toţi pe aici!


  50. 50
    Ana:

    Cosa,

    Ştiu. 🙂 Eu nu mă tem. Nimeni nu mi-a umblat în ele niciodată. Tu m-ai atenţionat ieri, dar o făcusem lată rău cu dublarea. Uneori, îmi mai spune Nora c-am scăpat o literă, dar nu intervine în text, doar îmi spune. Iar mie îmi convine asta de minune.

    Mai ţii minte că tu mai sunat acum trei ani, pe 5 decembrie, cred, să-mi spui că am scăpat o literă şi ieşise ditamai dezacordul acolo? Publicasem de câteva minute şi, deşi recitisem şi-n pagină, mi-a scăpat, fir-ar. Eu am fost foarte recunoscătoare pentru aia.

    Repet, nu aş intra în orice text. Nu are sens să dau naştere unor rahaturi de discuţii.

    Şi nu te teme. Nimeni nu mai face de-astea. Numai eu sunt nesimţită. 🙂 Dacă mi-ai spus că nu vrei, am priceput. N-ai a-ţi face griji din pricina altcuiva.


  51. 51
    junghiul:

    Matinalilor!
    Iertati si voi gresitilor vostri!
    In special astazi.


  52. 52
    Ana:

    Junghiul,

    Care greşiţi, măi? 🙄 Eu nu am aşa ceva asupra mea.


  53. 53
    Nastasia:

    Da’ ce are astăziu’, de-i mai cu moţ?


  54. 54
    Ana:

    E duminică. 🙂


  55. 55
    junghiul:

    Fericitelor!


  56. 56
    Ana:

    Junghiul,

    Ce păţişi, om bun? 🙄


  57. 57
    junghiul:

    Voi nu lasati secului gresalele?

    Ati oparit cu cenusa oalele?


  58. 58
    Ana:

    Las, las. Nu-mi dau atâta importanţă încât să nu las. E cam ca atunci când îmi sună telefonul şi apare cineva precipitat să mi-l aducă. Stai, frate, liniştit, că nu-s o persoană chiar atât de importantă încât să nu pot pierde un apel.

    Mi se mai întâmplă însă să-mi ajungă şi mie unele lucruri până peste cap. Nu mă încarc cu resentimente, dar îmi iau libertatea să întrerup relaţiile, eliberându-mă în acest fel. Adică iert şi plec. E drept, din fericire, asta s-a întâmplat foarte rar.

    Cenuşă nu am.


  59. 59
    Nastasia:

    Aha, mai greu, da’ m-am dumirit.
    Astăzi îi lăsat de sec/Mă duc, mamă, să mă-nec.


  60. 60
    Cosa Nostra:

    Sorgul Roşu cu subtitrare în engleză.

    Merită văzut la o adică.


  61. 61
    Raj lt.rez.:

    Puneti-o de-o urzica, de-o shteghe. E sanatoase, curatza matzu. Nu rauncati apa, spalati-va cu ea in cap. Matzatzosheste parul… Azi ii lasat de sec, de pizda in cazul domnilor, de pula in cazul doamnelor… Ejti nesamtzat Rajule !


  62. 62
    Ana:

    Da, mai ales eu m-am hotărât să las sec. 😆


  63. 63
    Nora:

    N-a fost acum o săptămână? 🙄


  64. 64
    Ana:

    Nora,

    Sunt două. Întâi, de carne, ca să se facă lesnicios trecerea. Şi urmează săptămâna brânzei. Apoi, în duminica asta, se lasă sec de lactate.


  65. 65
    Edle:

    Ana, eu chiar te rog sa indrepti la mine, daca vezi greseli.


  66. 66
    Nora:

    Aaa, păi, ziceţi aşa. Aveam o cumplită stare de deja-vu şi nu ştiam de unde s-o iau. Mai auzisem foiala asta şi acum o săptămână, când un prieten îmi spunea că ai lui îşi anunţaseră vizita cu ocazia lăsatului şi se-ntreba ce e şi lăsatul ăsta şi ce i-a apucat pe-ai lui. Nu ştiam că-s două.


  67. 67
    Ana:

    Dana,

    Îmi zici mai multe? Că nu înţeleg la ce te referi.

    N-am găsit nimic, dar aşa o să fac în cazul în care găsesc.

    Nora,

    Două. Spusei de ce: să nu fie un şoc pentru organism, să fie o trecere lină, o adaptare la dieta strict vegetariană, plus lipsită de grăsimi, pe care o presupune Postul Mare.


  68. 68
    Nora:

    Ana, încurcaşi articolele. 😀


  69. 69
    Seva Tudose:

    eu simt ca ceva merge alandala,vorbim,ne contrazicem…dar pentru ce ? vai ce trist,toate iau o turnura… 😥

    PS.Raj,

    cum poti crede ca cizmele lui Ana nu sunt celebre ! le recunosc dintr-o mie !


  70. 70
    Raj lt.rez.:

    Pai cu cizmele alea scrisei io harticolu, Dna Seva. Tot ce poarta Dna Ana e celebre. Chiar si sambetele… Si io-s celebru in cartieru mieu. “Uite, iar trece dobitocul ala !”, zice lumea. Cum vine asta, Dna Ana ? Se lasa sec la carne, la telemea, la oaua, la caltabuosi , asa pe rand ? Se lasa sec in capu meu… , la bumbii Drei Nora…


  71. 71
    Ana:

    E, Raj, o ştii pe Nora. Urmează o poză de post, cu decolteu adââââââââânc. O să laşi sec la lăsatu’ gurii apii, ai să vezi. 🙂

    Ce-aveţi, oamini buni, cu botinele mele roşii? 🙄 Iaca, nişte încălţări evreieşti, nimic altceva. Gazith. 😀 Şi nu sunt singurele de-acolo. 😀


  72. 72
    junghiul:

    Botinele au și un mouse acolo ? Sau nu văd eu bine?

    Poza mi se pare de post. Să nu te urci iar prin copaci, Ana! Ne îngreunezi postul , maică!


  73. 73
    Nora:

    De la Gazith sunt? Am şi eu vreo două perechi de încălţări de la ei. Mai există? Că ăla de pe Magheru a dispărut de ceva timp, mai aveau unul la Universitate, dar n-am mai trecut de mult pe acolo.


  74. 74
    Ana:

    Junghiul,

    Au. Mă urcasem pe birou, era cam două noaptea, abia terminasem de lucru şi înţepenisem în scaun. Am rugat-o pe Irina să-mi taie capu’, adică să nu-l ia în vreun cadru. Fată bună, l-a tăiat. 🙂

    De-abia aştept să mă urc iar în copaci, da’ să se mai încălzească niţel.

    Nora,

    De pe Magheru le-am luat, în ianuarie 2006, dimpreună cu nişte botine negre, mai cuminţi, şi cu nişte cizme demente rău. Cineva mi-a spus că sunt într-un mall acum, dar cum eu nu calc în malluri, n-aş putea băga mâna-n foc.


  75. 75
    Raj lt.rez.:

    Jaba nu mananci oaua, lapte , carne, daca ne futem in post. Io unu, am rezolvato. Andropauza scrie pe fruntea mea. Coane Junghi, cat tine bre nefutaiul asta ? Tre sa dispar


  76. 76
    Danny:

    Raj, il mai intorci cu lopata?


  77. 77
    Edle:

    Junghiul, ca sa te stabilesti acolo cu doi copii mici trebuie sa fii cel putin milionar, cu tot ce inseamna asta: avion personal, medici la dispozitie in S.U.A. si alte de astea. Sau dus cu capu’, ca mine. 😀

    La noi n-a fost chestie de adaptare, copilul s-a adaptat imediat. Insula e superba, plajele sunt un vis. Ar fi stat si noaptea sa se joace la malul marii. Chiar era in elementul lui.

    Problemele mari erau sistemul medical si educatia (nu vrei sa stii cat costa gradinita acolo). Ah, si tantarii. 😀


  78. 78
    junghiul:

    Toyo Ito .

    2013 Pritzker Architecture Prize.

    Dacă vă-ntere…!


  79. 79
    junghiul:

    Aaai de capu meu…

    Eu nu-s nici pe departe milionar…

    Dar au insistat mult să mergem măcar în vizită.

    Acum că s-au întors, îți spun drept că am cam ocolit subiectul , nu știu exact tot adevărul.Mi-au spus doar că , dacă ai copii -ei au trei ,între 8 și 15 ani- nu-i indicat să te stabilești acolo.

    Să cer lămuriri suplimentare ar fi însemnat să răsucesc cuțitul în rană.

    Oricum îs haioși, își găsesc ei habitat în altă parte…


  80. 80
    Nora:

    Junghiul, cum se mai simte cel mic?


  81. 81
    junghiul:

    Vineri a fost Ziua Mondială a Somnului. Cum să o sărbătorești ? Prin muncă? Dormind pe tine?

    Așa că mă duc acu să sărbătoresc Noaptea Somnului.

    Pentru cei ce intră-n post, vă doresc 48 de zile și nopți ușoare…

    Dacă vreți să vorbim despre post , dați-mi un țârrr!

    Dacă nu, nu!


  82. 82
    junghiul:

    Super!

    Nu mai are nimic. I-am cam dat tot ce-mi spuse Ana.

    Mai puțin ceaiul din frunze de smochin. Îmi foloseau frunzele ca să-mi ascund goliciunea.

    Precum Adam cel pe care-l sărbătorim proaspăt izgonit.


  83. 83
    Edle:

    Au, trei copii? Asta ar insemna cam 3000 de euro pe luna taxe scolare. (Scolile publice chiar neputand fi luate in calcul.)


  84. 84
    Nora:

    Junghiul, eu nu sunt cu posturile. Şi cu mai nimic din zona asta. 😀 Dar dacă m-apucă cheful de ceva vegetarian, îţi voi cere părerea. 😀

    Mă bucur de însănătoşire.


  85. 85

  86. 86
    Edle:

    Da, enorm. Bine ca am plecat inainte de a ajunge astia la scoala. 😀


  87. 87
    junghiul:

    Eu zic că locurile astea exotice sunt pentru alte momente ale vieții. Ori înainte , ori după ce-ți crești copiii.


  88. 88
    junghiul:

    Să știi că nici eu nu eram cu posturile. Dar l-am întâlnit pe Stromillo. 🙂


  89. 89
    Edle:

    Da, bine zis.

    Eu o sa ma intorc la un moment dat, sa-i arat lu’ asta micu’ unde s-a nascut. Dar de ramas, nu. Sunt legata prea mult de Europa. Mi-am dat seama de asta acolo.


  90. 90
    Nora:

    Stromillo ăsta! Dacă nu l-aş fi văzut pe google, aş fi zis că l-ai inventat. Ori tu, ori Italo Calvino. 😆


  91. 91
    junghiul:

    Fabulator , mă vezi tu?


  92. 92
    Nora:

    Păi, nu e vreun defect… 🙄 Au contraire! Numai că numele lui sună aşa de fantasmagoric. Delicios!


  93. 93
    junghiul:

    Pfuai!

    De-aș fi putut să-i fotografiez cabinetul…


  94. 94
    Nora:

    Avea chestii de culori incerte bolborosind prin eprubete? 😀


  95. 95
    junghiul:

    Îți imaginezi o cameră înaltă… Cu două ferestre mari așezate spre nord.

    o gaură-n tavan, pe unde urcai în pod, probabil, acoperită cu un placaj. Cred ca are cel puțin douăzeci de pisici. O parte din ele se luptă-n pod , placajul se mișcă sub zvârcolelile mâțelor în timp ce Mario vorbește cu tine…

    În cameră are o masă folosită de ginecolog, un aparat cu care se uită la tine-n ochi, un jilțpe care stă el și un fotoliu pe care stai tu.

    Pereții aproape că nu se văd . Ei sunt încărcați de diplome.

    Mai are-o masă mare pe care găsești absolut orice…


  96. 96
    junghiul:

    Lăsînd gluma la o parte , omul ăsta i-a convins pe mulți să scape de cancer și alte boli…

    Am doi membrii în familie…

    Apoi am ținut să-l cunosc și eu.

    E șocant ceea ce-ți spune…

    Neconvențional dar documentat.

    La jumătate de oră după ce stai de vorbă cu el îți spune despre tine lucruri pe care ai fi vrut desigur să nu le afle (mai ) nimeni!


  97. 97
    Nora:

    Junghiul, te cred. Am cunoscut un personaj similar. Tot apropiaţi vindecaţi de chestii nasoale. M-am dus mânată de curiozitate, nu neapărat pentru că voiam un tratament anume. M-a diagnosticat corect, fără să-i arăt o ecografie. Am mai povestit pe aici. Nu mi-a plăcut deloc prezenţa lui. Nu am nicio explicaţie raţională pentru asta, dar am încredere în intuiţia mea în astfel de contexte. Nu emana nimic pozitiv. Da, a văzut prin mine, cel puţin fizic, dar lucrul ăsta nu mi-a făcut deloc bine. Ca stare psihică în timpul întâlnirii şi după ea.

    Asta dincolo de alte lucruri inexplicabile, şedinţe colective, intrarea într-un soi de transă, când toţi pierdeau noţiunea timpului, fără excepţie.


  98. 98
    junghiul:

    Așa e. Nu ai cum să ai explicații raționale la astfel de experiențe. Eu de exemplu am evitat să-l mai vizitez.

    În schimb am rămas cu câteva principii despre detoxifiere foarte raționale la care le-am regasit confirmarea mai apoi în alte părți.

    Deh! Cercetați toate lucrurile…


  99. 99
    Cosa Nostra:

    Omul trebuie să mai şi moară. Ce om e ăla care nu moare niciodată?!


  100. 100
    Nora:

    Ah, păi, aşa şi cel de care vorbesc eu dădea sfaturi foarte bune. Şi legat de alimentaţie, şi legat de ceaiuri şi combinaţii între ele (combinaţiile, se pare, contează foarte mult).


  101. 101
    junghiul:

    Coane Raj, #75 acu văzui interpielarea!

    La mine tocmai fu Tică in vikend. Tache nu-știu când mai vine că la telefon nu ne căutăm.

    Da-i bine venit oricînd!


  102. 102
    junghiul:

    Nimeni nu-l oprește!

    Important e cum trăiește!


  103. 103
    junghiul:

    Da, ceaiurile-s importante.

    Bunu-mi dădea când eram mic ceai din cozi de mături…

    Crâncen om, odihnească-se în pace!


  104. 104
    Cosa Nostra:

    Bă, dă-mă dracu!


  105. 105
    junghiul:

    Acuma văd că voi vă contraziceți dincolo , pe Oh ce băiat frumos!

    Mă culc!


  106. 106
    Nora:

    Ce e, Cosa?

    Junghiul: noapte bună!


  107. 107

  108. 108
    Ana:

    Bravo, bravo! 🙂


  109. 109
    Cosa Nostra:

    Finding Neverland


  110. 110

  111. 111
    Cosa Nostra:

    Cam enervant accentul de scoţian sau irlandez al lui Johnny Depp


  112. 112
    Nora:

    Sunt ani buni de când l-am văzut, dar mă îndoiesc că Depp n-ar şti să imite bine un accent.


  113. 113
    Cosa Nostra:

    Îndoieşte-te. Nu-l imită bine deloc şi e enervant prin asta. Dacă voiau să fie riguroşi, puteau să pună un scoţian. Sunt destui, pentru că nu avea mare lucru de făcut. Dar marketingul …


  114. 114
    Nora:

    Cosa, poate că nu asta a fost ideea. Rolurile lui Depp marşează mult pe burlesc. Mult mai mult decât pe credibil. Şi e parte din farmecul jocului lui actoricesc.


  115. 115
    Cosa Nostra:

    Eu mă refeream doar la accent. E enervant. Punct. În rest şi eu zic la fel.


  116. 116

  117. 117
    Edle:

    Pe mine nu m-a deranjat deloc accentul lui. Nu a fost vreun sean connery, dar mi s-a parut fain, oricum. Iar filmul, superb.

    Ah, am vazut Solaris. Finally.


  118. 118
    Morringain:

    Frumoasa fotografie, junghiule 🙂 mi-a adus aminte de al 13-lea razboinic, ca tot veni vorba de filme 😀

    tre sa il gugalesc si eu pe stromillo asta. nu ca ma omor sa devin sanatoasa, doar de curiozitate, tocmai am mancat miel la cuptor cu sos de smantana si ciuperci. Ah, si cu leurda 🙂


  119. 119

  120. 120
    junghiul:

    Scuze , am ațipit!

    Nu vreau să mai comentez acum despre el , o să vă provoc la un moment dat cu un text.


  121. 121
    junghiul:

    Nu m-am gândit niciodată să fac mielul cu sos de smântână și ciuperci. Ce fel de ciuperci ai folosit?

    Doar la ciorba de miel folosesc smântâna.

    Să vă tihnească!


  122. 122
    Cosa Nostra:

    Cum să mănânci miel cu sos de smântână?!


  123. 123
    Cosa Nostra:

    Înger, Îngeraşu meu, ce mi te-a dat Magneţel
    Eu sunt mic, tu fă-mă mare
    Eu sunt slab, tu fă-mi-o tare!


  124. 124
    Jaco Pastorul:

    Roaga-te mai bine Creatorului, poate-ti face una noua, ca Ingerelu’ n-are timp de pierdut cu gigoloi rasuflati ca tine!


  125. 125
    Cosa Nostra:

    Bă, deci recunoşti că-s gigoloi!


  126. 126
    Cosa Nostra:

    A, da, băi, mi-ai dat o idee bună:

    Îngerul meu Îngerel,
    Ce mi te-a dat Magneţel,

    Aşa trebuia să scriu.


  127. 127

  128. 128
    Morringain:

    @Cosa: e un miel destul de slab pe aici, nu te gandi la oaia de acasa. Cand am facut pastrama la afumatoare a iesit destul de uscata tocmai pentru ca nu are niciun pic de grasime. Si oricum mie imi place grasimea, dieta mea e in proportie de 50-60 la suta grasimi si restul proteine.

    @Junghiul: ciuperci care aici se numesc chestnut.


  129. 129
    Cosa Nostra:

    Mă refeream la gust nu la procentul de grăsime. Nu poţi să pui în gură în acelaşi timp şi carne de miel şi smântână.

    Dar, mă rog, atâta timp cât am văzut hamburgări în care s-au pus varză verde tocată şi sos de roşii, de miel cu smântână ce să mai zic!


  130. 130
    Nora:

    Dacă merge la ciorbă… mă rog, eu o prefer cu iaurt.


  131. 131
    Nora:

    Şi Magneţel era o metaforă, of!


  132. 132
    Ana:

    Cosa,

    Deci mănânci kosher. Ştiam eu! 🙂

    „Nu fierbi iedul în laptele mamei sale!“ Mozaicii nu amestecă niciodată carnea şi lactatele. Au chiuvete duble în bucătării, să nici nu se atingă vreodată una de alta.


  133. 133

  134. 134
    Cosa Nostra:

    Da, dar trebuia să aibă un nume, nu?! Eu îi zic Creator, unii îi zic Dumnezeu, dar ştii ce?! Ai dreptate, Magneţel sună aşa, mai drăgălaş, mai jucăuş. Aşa să-I fie numele pe acest blog!


  135. 135
    Edle:

    Neata! 😆


  136. 136
    Nora:

    Neaţa, Edle!

    Cosa, 😆 pentru glume de-astea, unii mi-ar da foc.


  137. 137
    Ana:

    Nu consum carme. Arsă, nici atât. Da’ pentru un biftec tartar, te-aş putea lua în considerare.


  138. 138
    Nora:

    V-am povestit când a fost mama în vacanţă în Israel? S-au pomenit la hotel cu un soi de inspector de la rabinat (ăsta e cuvântul în română? :roll:) care venise în inspecţie la bucătărie. Sunt extrem de stricţi, iar la ei restaurantele au nevoie de certificare în acest sens.


  139. 139
    Cosa Nostra:

    1 rack of lamb (8 ribs), trimmed and Frenched by your butcher and cut into 4 2-rib sections …

    Deci, am clarificat şi cu reţeta asta!


  140. 140
    Morringain:

    @Cosa: mie imi place. asta e tot ce conteaza 😛

    @Nora: eu am gasit alta (ce am facut aseara e inventie proprie si are normal smantana cea mai groasa, deci dupa unii cel mai putin sanatoasa :D) http://elizabethekent.com/lamb-chops-in-wine-cream-sauce/

    @Ana: imi place mult biftecul tartar, mai ales daca are mult usturoi in dumnealui 😀 dar am gusturi ciudate, anumite carnuri imi plac scorojite, altele aproape crude. Sa nu mai zic ca mor dupa ficatul crud 😀


  141. 141
    Nora:

    Cosa, ce e aşa rău că o taie măcelarul? 🙄 Eu nu ştiu deloc să porţionez. Aşa că, decât să ciopârţesc eu acasă, prefer să se ocupe de asta cineva priceput.


  142. 142
    Ana:

    Hannibal Lecter reloaded. 😀


  143. 143
    Nora:

    Morringain, eu nu mă dau în lături. Aşa că aş încerca, sigur. Da, pare cam grea combinaţia. Pe de altă parte, nici vita în sânge cu nuci şi gorgonzola nu e tocmai cel mai light lucru din lume. 😀 Şi aia-mi place.


  144. 144
    Ana:

    Apăi, o salată de untişor proaspăt şi-un piure de urzici n-ar merge, doamnelor, după iarna asta lungă? Ori o salată de spanac crud, cu multă lâmâie?


  145. 145
    Morringain:

    @Ana: cam asa 😀 desi mananc de doua ori pe zi carne, daca ma intrebi ce-mi pofteste inima, ai ghicit, e tot carne 🙂

    @Nora: poti sa mananci grasime cat suporti de multa, daca iti place, dar sa nu combini cu cartofi, paine, orez sau vegetale cu multi carbohidrati in dansele, ca altfel se duce naibii silueta. Tocmai de aia folosesc ciuperci mult la garnituri, si mai rar broccoli sau conopida.


  146. 146
    Morringain:

    @Ana: imi plac urzicile, dar nu stiu cum naiba, astea de pe aici (si am destule in gradina, trebuie sa scap de ele zilele astea ca vine randul cartofilor) nu au acelasi gust ca acasa 🙁


  147. 147
    Morringain:

    Iar cu salata de spanac crud, daca vrei sa mor de foame dupa juma de ora… 😀


  148. 148
    Ana:

    Mănânci dracu’ multă. 😆


  149. 149
    Morringain:

    @Ana: tortionaro! 😛


  150. 150
    Ana:

    Morringain,

    😳

    Sau faci spanac cu leurdă. Ori cu leuştean. Ambele, la cuptor. Urzicilor, ca să capete un gust, pune-le mult usturoi. După ce le opăreşti, frământă-le cu un pumn de mălai mare. Dacă vrei, dă-le prin robot, să fie cremă.

    Sau ţelină cu morcov şi cu andive, toate rase. Le legi cu un sos vinegretă, dacă nu-ţi place maioneza. Lâmâie.

    După iarnă, e musai să ne primenim niţel sângele. Verde, galbem, roşu mai la vară.


  151. 151
    Morringain:

    @Ana: merci de retete 😀


  152. 152
    Ana:

    Asta fu un fel de să te fut, cu reţetele tale clorofilice! 😆


  153. 153
    Morringain:

    Pai, Ana, ce sa-ti spun daca tu-mi sugerezi malai, morcov si telina 😀


  154. 154
    Ana:

    🙄

    Şi ce-i rău cu ele?


  155. 155
    Nastasia:

    Astea-s reţete pentru capre, ar fi zis o fostă colegă, mare şi exclusiv carnivoră. Mie-mi plac verdeţurile (era să zic furajele). Şi lactatele de orice fel.


  156. 156
    Morringain:

    au amidon, Ana 🙁


  157. 157
    Edle:

    Nici eu nu-s cu verdeturi, legume, fructe, de astea. Mai mananc mango si ananas, destul de rar. Si capsuni. Si rosii cherry. In rest, as manca de vreo trei ori pe zi carne. De fapt, cred ca si mananc. 🙄


  158. 158
    Ana:

    Şi ce-are amidonul dintr-o mână de mălai, Morringain? Îl mănânci zilnic?


  159. 159
    Morringain:

    @Ana: sa-ti dau exemplu de ce am patit zilele trecute. Am luat un salamel de la un nene italian. Am mancat din el cateva feliute. Jumatate de ora dupa am inceput sa ma umflu. Nu exagerat, cei de langa mine nu-si dau seama foarte tare, dar destul cat sa imi dau eu seama. Mai rau e ca toata noaptea dupa n-am putut sa dorm de dureri de articulatii. A doua zi l-am intrebat: ori ai pus amidon in compozitie? da, dar de unde stii? Stiu, pare ciudat, alergia asta e extrem de rara, dar eu o am si nu e deloc in interesul meu sa mai mananc asa.


  160. 160
    Ana:

    Gata, nu mai vorbesc cu voi despre verde, galben şi roşu vegetal. Nici despre negru sau mov. Mâncaţi carne şi bucuraţi-vă.


  161. 161
    Morringain:

    Apropo, am gasit ceva misto de facut pentru copii http://blog.giallozafferano.it/evelindecora/ghiaccia-reale/

    E drept, e migalos rau, dar arata foarte misto 🙂


  162. 162
    Ana:

    Morringain,

    N-am ştiut că eşti alergică la amidon, am crezut că te temi să nu te îngraşi. Iartă-mă. Atunci, la loc comanda. NU le pune mălai! Merg şi fără, eu aşa le fac, bunica mea le înbogăţea cu mălai. Şi le mânca mereu cu hrean.


  163. 163
    Nora:

    Morringain, destul de nasol, mai ales că pun ăştia amidon în orice.


  164. 164
    Morringain:

    @Ana: nu-i nimic, oricum eu le fac fara. Am noroc ca nu-mi plac alimentele astea, in copilarie maica-mea trebuia sa ma oblige sa mananc paine (singura exceptie era painea cu unt si miere :D)

    @Nora: eu nu prea mananc alimente procesate oricum. Dar se mai intampla.


  165. 165
    Edle:

    Ah, imi plac ardeii copti foarte mult. Si castravetii murati. 🙂


  166. 166
    Nora:

    Mda, mănânc carne, dar dacă m-ar pune cineva să aleg între a nu mai mânca un tip de alimente toată viaţa, cred că ar pica prima carnea. Dacă am mai multe zile când fac exces de carne, mă simt ca şi cum aş fi murdară pe dinăuntru şi îmi vine să-mi bag o perie până-n intestine să mă spăl. 😀


  167. 167
    Edle:

    Ardei copti cu smantana. Mmmmm. Mi-e foameeee!


  168. 168
    Morringain:

    @Nora: vezi, depinde de organism, eu fara carne simt permanent foame. Chiar si atunci cand mai mancam inca paine sau mamaliga, tot simteam foame dupa foarte putin timp.

    @Edle: eu abia astept sa pun la crescut ardei, gogosari si vinete. De zacusca imi e dor, pe aici nu se gasesc gogosari deloc, iar vinetele costa o lira una 🙁


  169. 169
    Ana:

    E, când vii acasă, te-ndopăm cu zacuscă, salată de vinete, ardei copţi, îţi fac şi dovlecei la grătar, roşii coapte…


  170. 170
    Cosa Nostra:

    Edle, deci, până la urmă, mănânci de toate!


  171. 171
    Morringain:

    @Ana: nu-mi zice, ca vin in doua saptamani 😛


  172. 172
    Ana:

    Şezi blândă, că te ucid cu urzici şi lobodă, başca ştevie. Stăi, nesătulo, să se coacă toate cele de le vrei. 😆


  173. 173
    Cosa Nostra:

    În altă ordine de idei, am un sentiment de satisfacţie frate cu ei, vezi?! ţi-am spus eu!.

    V-aş spune faza, da’ mi-e că nu pot să redau în cuvinte starea de fapt şi oricum trebuie s-o duc pe asta. Poate după masă, dacă nu-mi trece sentimentul.

    Astea apropos de bărbaţi şi femei, egalitate-n posibilităţi şi ce mişto s-ar descurca ele fără ei.


  174. 174
    Morringain:

    @Ana: nu, Ana, eu chiar vin acasa in doua saptamani. Am luat biletele din ianuarie 😛


  175. 175
    Ana:

    Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Mişto! 😆


  176. 176
    Cosa Nostra:

    Edle, trebuie să-l mai vezi o dată.


  177. 177
    Edle:

    Morringain, arata superb biscuitii aia!

    Cosa, in afara de salata, spanac, urzici si unele fructe pe care nu le suport, cred ca da. 😀


  178. 178
    Nora:

    Da, arată superb, dar ar trebui să-ţi iei vacanţă ca să te apuci de ei. 😆


  179. 179
    Ana:

    Şi să vezi cum îi realizezi fără fir de cacao.


  180. 180
    Nora:

    Azi e ziua mondială a macaronului! 😆

    Joyeux anniversaire!

    macarons


  181. 181
    Cosa Nostra:

    N-aş putea să mănânc mâncare colorată!


  182. 182
    Cosa Nostra:

    Eu credeam că-i zice Mocoroane, dar mă rog!


  183. 183
    Ana:

    Toată mâncarea-i colorată, chiparosule. Mai puţin, aia albă şi aia neagră, care ie noncolorate. 😆


  184. 184
    Nora:

    Cosa, nu ştiu ce macarons ai mâncat tu, dar cele de la La duree sunt din ingrediente naturale. Ce vezi tu acolo nu e colorant chimic. Aşa am şi eu oroare de prăjiturile alea pline de chimicale.
    Nu mănânci kiwi, căpşune, dulceaţă de trandafiri, fistic, zmeură? Şi alea sunt colorate.


  185. 185
    Nora:

    Ca să nu mai pomenesc de piureul meu mov! 😆


  186. 186
    Raj lt.rez.:

    Dra Nora: Sarmana fata mignona, trasa pin inel ! Fac apel precum ca trebue sa fie scos din odae tholomacu ala de Costel. N-am glume cu el, nu voi avea dar ii impotriva printzipurilor mele ca sa fie banat carevasazica, indiferent cea zis, cea facut. E ca cum ar fi raposat si nare cum sasi ia apararea carevasazica. Nu stiu cea zis, cea facut, dar pentru mine nare importanta. E dreptul dv. sa banati, dar ii impotriva democratiei pe care o am io in cap. Din moment ce l-am sustinut pe gocu, nu vaz cum as putea sa nul sustin si pe Costelu asta. Am zis ! De fapt, am rugat.


  187. 187
    Raj lt.rez.:

    Ce pireul meu !


  188. 188
    Nora:

    Raj, nu sunt trasă prin inel, dar mulţumesc. 😀

    Apelul tău îţi face cinste. Nu glumesc, e chiar foarte frumos din partea ta.


  189. 189
    1Q:

    Militez și io pt eliberarea lui Costi.
    Să fie scos din celula lanțurilor ploieștene! Să fie freeeee..
    LIBERTATE!
    LIBERTATE!
    LIBERTATE!

    Păi, ce lula alexei! +++


  190. 190
    1Q:

    Acum e reeducat.


  191. 191
    1Q:

    Dac-o prind pe alexa, maa-măăăăă.. îi divid celulele!


  192. 192
    1Q:

    Gata, am plecat! V-aș pupa da` am buzele crăpate de sete după mâncărurile de mai sus.
    Ai de pilda ta, alexa! nici să gătești nu știi!


  193. 193
    alexa:

    două săptămâni de-ale oamenilor, nu de-ale tale. din alea cu șapte zile și ziua cu 24 h. prea ambițios?
    hai să reducem perioada la 4 zile


  194. 194
    Ana:

    Cu asta te-am alăptat, uitucule:


  195. 195
    Nora:

    Uf, activiştilor! 😆


  196. 196
    Ana:

    Ha?! 🙄

    Olamicu,

    Am găsit cântecul ăsta lăsat la noi pe prag de alexa:


  197. 197
    Nora:

    Nu tu, Ana. Raj şi 1Q.


  198. 198
    alexa:

    minți! pe ăsta l-am lăsat:


  199. 199
    Ana:

    Tanţo,

    Tu nu vorbeşti aşa cu mine, că-s sultana-valide şi-ai belit-o. O dată-ţi spun şi să nu care cumva să uiţi. 😈 Mie nu-mi spune nimeni minţi! Nimeni viu. 😀 Sau care să conteze. Să fii mai atentă cu soacră-ta, dacă vrei zile bune.


  200. 200
    Nora:

    Te-am sabotat eu, Alexa! Am luat vh2-ul tău, i-am pus căluş lui Cotabiţă sau cine cântă acolo şi am eliberat-o din desagă pe frumoasa J Lo!


  201. 201
    Nastasia:

    Dacă tot te-ai dedat la eliberări, slobozeşte-l şi pe Costeluuuş…sărăcuţul, cum stă el în cuşcă..şi e mai plinuţ, aşa, şi cuşca îi e strâmtă. Mi se strânge inima, mai e un pic şi mi se chiar rupe.


  202. 202
    Nora:

    Uf, se pun presiuni! Sunt Aspazia Cojocaruuu! 😆

    Îi dau drumul, dar să ştiţi că nu e deloc reeducat! E ca Năstase!

    Costeluş, serios vorbind, îţi ridic bannul, dar să bagi bine la cap: data viitoare nu te mai scapă nici Papa Francisc. Şi sper că nu vei mai avea tupeul să spui “să vezi, că n-am ştiut”.

    Restul: sunteţi martori.


  203. 203
    Ana:

    Sunt. Dă-i drumu’, sper c-a înţeles că n-are chiar mai nimic de făcut. Noi, ceilalţi, cum draci de-am înţeles din prima şi nu ne cramponăm deloc?


  204. 204
    Nora:

    A înţeles un rahat!
    Îmi vine să mă bat singură!


  205. 205
    Ana:

    Nu. Ăsta-i semn de sindrom grav. Ţine-ţi mâinile cuminţi!


  206. 206

  207. 207
    Cosa Nostra:

    Bine i-a făcut că l-a bannat.
    Dintre toţi, el era singurul care cerea să fie bannat fie unu fie altu că aşa voia el.


  208. 208
    Nora:

    Cosa, l-am “eliberat”. Chiar când deschideam uşa, m-a muşcat de mână. Trebuie să-mi fac antitetanos. 😆


  209. 209

  210. 210

  211. 211
    Nora:

    Cosa, ziceai că ne povesteşti nu ştiu ce.


  212. 212
    Seva Tudose:

    Nora#180+184

    vai Nora desigur acele„macaroons” fie ele de ”LaDuree” sunt coloranți artificiali 😀

    ptr.galben da,folosești șofran,dar este foarte scump și cei vând ieftin șofran este tot colorant chimic și-l trec drept șofran,fie ei cofetari de renume !

    eu ptr. roșu folosesc zeamă de sfeclă roșie,ptr.verde zeamă de „colard”iar ptr.galben(desigur nu în prăjituri)
    foi de ceapă uscată,acele primele două foi,poți folosi să vopsești ouăle !


  213. 213
    Ana:

    … dacă-şi menţine starea inspiratoare.


  214. 214
    Cosa Nostra:

    Hm, eu ştiu?! poate n-are niciun efect. Hai să vedem ce-o ieşi.


  215. 215
    Ana:

    Hai, că io plec în vreo oră. Şi mai am şi de citit neşte pagini.


  216. 216
    Nora:

    Seva, aşa o fi, n-am de unde băga mâna în foc. Dar gura mea ştie bine să deosebească un macaron La Duree de unul de la Paul, de exemplu. 😀
    Apoi, or face şi ei găinării, dar mă gândesc totuşi că au oareşce reţineri în a-şi compromite o reputaţie la nivel mondial. Sper. 😀


  217. 217
    Nora:

    Ah, şi nu sunt deloc ieftine. Parcă vreo 2 euro jumate unul. 😀


  218. 218
    Seva Tudose:

    Nora,

    eu cred că în absolut tot ce măncăm(ceea ce este procesat,în mezeluri,brânzeturi,prăjituri,dulcețuri,conserve ori borcane….au colorant artificial …exemple:

    Vitamina C… dextrose,magnesium stereate…culori ? FD&C yellow#6 Lake(ca să arate ca de portocale) 😀

    Castraveciori acrii la borcan:water,cucumbers,vineger,calcium chloride,polysorbate 80…culori ? Yellow 5,Blue 1 😀

    gem de căpșuni la borcan :straberris,polydextrose,maltodexrin,fruit pectin,locust bean gum…calcium chloride culori ?
    Red 40,Blue 1 😀

    American Cheese:pasteurized,milk,enzymes,whey…culori ?annatto(colors)oleoresin paprika (colors) 😀


  219. 219
    Nora:

    Seva, citesc şi eu etichetele, dar jur că până acum n-am văzut coloranţi la castraveciori! Ce sens ar avea? Să-i facă mai verzi? 🙄


  220. 220
    Edle:

    Nora, americanii ar pune coloranti si-n apa, stai linistita.


  221. 221

  222. 222
    Seva Tudose:

    Nora,

    nu știu de ce ! Dar să știi tu că și o lingură de icre negre,cele cu boaba cât de piper…sunt colorate și costă 25 de dolari doar o lingură(mini-borcănaș)și vine din Rusia 😀

    Edle,

    hai să nu îți scot berea ! Hai că și nemții pun coloranți în bere,cea de caramel ori irlandezii fac bere verde(să arate ca shamrock-frunză) 😀


  223. 223
    Nora:

    Da, Edle, ştiu că abuzul de coloranţi şi aditivi e mult mai răspândit la ei decât la noi.
    Şi toate porcăriile alea de jeleuri şi bomboane care nu sunt altceva decât zahăr colorat… după care sunt înnebuniţi. Cât îmi plac mie dulciurile, dar nu pot mânca plastic, totuşi.


  224. 224
    Edle:

    Copilul meu a facut o alergie cumplita de la un lapte “bio” american, nu mai stiu cum se numea. N-am mai putut sa-i dau doi ani produse lactate, de niciun fel. Cand am venit in Romania, a inceput sa-i dea maica-mea (fara stirea mea 🙄 ) lapte din asta natural, de la tara. N-a mai avut nimic.

    Am intrebat un medic de-acolo si mi-a zis ca fiica-sa are exact aceeasi problema: in Olanda nu are nimic, cum vine pe insula, cum devine alergica la lapte.


  225. 225
    Ana:

    Dana,

    Vrei o reţetă de plăcintă cu mere pentru băieţi? Uşoară şi rapidă.

    Cine vrea şi alte calităţi, mai e şi de post.


  226. 226
    Nora:

    Seva, tocmai de-aia nu cumpăr icre negre de la hipermarket. Trebuie să fii cam tâmpit să crezi că un borcănel costă doar 25 de dolari. 😀


  227. 227
    Edle:

    Seva, in bere nu-i bai! 😆


  228. 228

  229. 229
    Nora:

    Ce e aia prăjitură de post? 😀
    Am uitat să mă laud! Am făcut primul chec din viaţa mea! 😆


  230. 230
    Ana:

    La modă-s ouăle de melci, nu icrele negre, care nu au nici gust. Iar ouăle de melci au şi culoare naturală, aia a pişatului de bou pe pajişte.

    Joiană, tu unde draci umbli, au te-ai măritat? 🙄

    Nora,

    Nu mă inerva la cap! Adică n-are nimic de dulce-n ea, na! 😆


  231. 231
    Edle:

    Ana, da, sigur. Poate invat sa folosesc si cuptorul cu ocazia asta.


  232. 232
    Edle:

    Am melci, intr-o veselie. In acvariu. S-au si ouat. Sa ma apuc de cules zici? 😆


  233. 233
    Nora:

    Nu-i de post checul. 😀 Am băgat în el 200 de grame de unt, 4 ouă şi 300 ml lapte. Plus 500 grame făină, 200 zahăr, 50 cacao, esenţă de vanilie. (am învăţat alea pe dinafară de cât am citit şi răscitit reţeta de teamă să nu greşesc ceva. 😆 )
    Apoi, când l-am băgat la cuptor şi începuse să se crape puţin deasupra, a fost panică maximă! Dacă se crapă checul de tot, până jos?! Mă uitam prin “hublou” la el ca la acceleratorul de particule. Noroc cu jumătatea masculină care făcea clătite în timpul ăsta. A zis “Iubito, nu te-ngrijora! Cred că va fi un chec perfect normal”. 😆
    Şi aşa a fost, slăvit fie zeul bucătăreselor novice!


  234. 234
    Ana:

    Plăcintă cu mere

    Foaia:

    -- un cub de drojdie, 25 gr.;
    -- o ceaşcă de ulei, da’ nu ceaşcă chinezească;
    -- o cană de apă minerală;
    -- 2 linguri de zahăr;
    -- un praf de sare;
    -- făină cât să faci un aluat care se poate întinde;

    Umplutura:

    -- 2 kg de mere, date prin răzătoarea mare şi înmuiate puţin pe foc; dacă nu sunt suficient de dulci, le îndulceşti;
    -- un praf de scorţişoară.

    Împarţi aluatul pe care doar îl constitui, nu-l şi frămânţi, în două şi întinzi prima foaie. Ungi tava cu ulei şi pui foaia acolo, o presari pe toată suprafaţa cu pesmet şi apoi adaugi toată umplutura. Întinzi şi a doua foaie şi-o pui deasupra. Înţepi toată suprafaţa celei de-a doua foi cu o furculiţă şi apoi arunci tava în cuptor, la un foc mediu pe care-l păstrezi pe toată durata coacerii. Mirosul îţi va spune când e gata.

    Zahărul se poate înlocui cu miere sau cu ce vrei tu.


  235. 235
    Nora:

    N-am văzut ouă de melci. 🙄 Or fi bune?


  236. 236
    Ana:

    N-am mâncat, dar am scris despre. 😀 Cele mai trendy delicatese.


  237. 237
    Seva Tudose:

    Ana,

    ouă de melci ? hai că tot nu știam,cun se regulează melcii cu carcasele alea în spinare ?

    Nora,

    eu fac cozonaci perfecți dar checul am pierdut talentul !


  238. 238
    Ana:

    Seva,

    Să pui cozonacii aici, cu toate detaliile ultrasecrete. Te rog.


  239. 239
    Nora:

    Iote cum arată:
    oua melci

    Chiar seamănă cu icrele.


  240. 240
    Danny:

    Aaahhhh, mor! Parca va si vad in sorturi albe cu parul strans in coc la spate si cu fruntea libera.

    Mor cand vad ca fetele astea doxate trec singure si nesilite de nimeni la cratita, pe blog. Isi mai imprumuta si retete culinare, ha!

    Daca le trimite un mascul la cratita, fie si-n gluma, il catalogheaza fix misogin si o pun imediat de un protest pentru multiplicarea feminitatii vs. insingurarii masculinitatii, parca asa-i zice, nu? Manifestatiile alea la care participati voi mereu. Si cu care eu sunt de acord, fir-ati sa fiti de caprioare.


  241. 241
    Nora:

    Danny, mai termină. Fac un chec pentru că vreau eu. Nu pentru că mă trimite cineva. Ai priceput sau ai nevoie de un desen?
    În ultimul timp, eşti din ce în ce mai deplasat.


  242. 242
    Danny:

    Ai inteles fix cat un chec ce am zis. E bun si ala. Sa-l mananci sanatoasa.


  243. 243
    Nora:

    Neah, un chec valorează mai mult decât replicile tale. Mult mai mult.


  244. 244
    Morringain:

    Eu as incerca sa fac o data biscuitii aia. Arata ca niste opere de arta. Dar ce-mi cere Gigi sa ii fac e asta:

    Nora, dar fa-ti acasa macaroons. Nu cred ca e asa greu. La mine la piata e o tipa care le face acasa si le vinde. De fapt, sunt bezele cu faina de migdale, colorate cat mai uschit si lipite cu crema. Si da, cred ca are dreptate Seva, la noi nu am vazut vopsea alimentara bio pana acum. Doar aia rosie din gandaci 👿


  245. 245
    Danny:

    Probabil, dar nu un chec facut de tine.

    Mai bine citesti o carte, ai ce invata de acolo. Numai sa nu fie de bucatarie, ca te intorci de unde ai plecat.


  246. 246
    Seva Tudose:

    Ana,

    Cozonacul”Seva”

    2 kg.făină cernută,1 1/4 lapte gras,650 de zahăr,coaja de la o lămâie,450 gram. grăsime(400 ulei+50 gr. unt topit),7 ouă,sare,75 gr.drojdie de bere.

    De cu seara pui aceste ingrediente pe masă să fie toate la temperatura camerei(făina,ouăle) restul pot sta în frigider. Când te apuci de ei,faci cald în bucătărie și nimeni să nu se vânture în jurul tău,să nu fie curent,nu deschizi geamul !

    Deci pui făina în lighean,sarea și într-o cratiță pui laptele,zahărul,coaja de lămâie și îl încălzești până de topește zahărul.Într-o altă mică crăticioară pui lapte îndulcit călduț NU fierbinte, pui drojdia,mesteci să se topească în lapte,pui 2/3 linguri de făină,amesteci,apoi presori o lingură de făină deasupra,o acoperi și o lași să crească,aceasta este maiaua !

    dacă maiaua nu a crescut în 10 minute,cozonacul nu îți va crește,deci drojdia nu e bună,deci nu cozonaci !

    Și începi așa:pui maiaua toată odată în lighean peste făina toată,un pic de lapte,amesteci,pui un ou,amesteci,pui lapte,amesteci,pui un ou….șamd până ai pus tot laptele.
    Apoi într-o crăticioară pui pe foc uleiul+untul și să fie călduț,începi și pui un pic și amesteci viguros,pui ulei amesteci viguros până îl înghite și repeți figura asta până ai pus tot uleiul !

    Acum cineva să te ajute să țină ligheanul și tu începi să „bați” cozonacul,presori ceva făină și iei toată coca în mâini,ridici și o trântești tare în lighean,din nou iei coca o amesteci ,ridici o trăntești,repeți figura cu bătaia/trântitura păâă când coca face bășici(cam de 10 ori)

    Iei nuca tocată f.mărunt(1/2 kg) pui 3 linguri cacao, o cană de zahăr pudră,un ou întreg,2 linguri smântână,coajă de lămâie și esență de vanile,brandi ori esență de rom,amestecul să nu curgă !

    coca a crescut ! pui pe masă ori planșetă ulei și pe mâinile tale la fel,iei cocă ptr. o formă de cozonac,o întinzi pe masă/planșetă și acum pui nucă,o întinzi cu lingura…rulezi gentil,strivești cu degetele la margini să se lipească ruloul,să nu iasă nuca și acum:

    RĂSUCEȘTI DE 2 ORI RULOUL CA ȘI CUM AI STOARCE O RUFĂ,
    ȘI pui ruloul în forma de cozonac ! Formele unse cu unt,nu ulei și presurate cu făină ! CUPTORUL ÎNCINS ÎN PREALABIL CU 15 MINUTE ÎNAINTE !

    faci glazurica: un ou,2 linguri lapte,bați și cu pensula ștergi ușor cozonacii pe deasupra să fie frumoasă crusta ! Îi lași 5/10 minute și îi bagi în cuptor ! PRIMELE 20 de minute SĂ NU DESCHIZI UȘA LA CUPTOR, îi lași 45 ori 50 fie 55 de minute la copt depinde de cuptorul tău.

    odată copți pui un ștergar pe masă,îi scoți și îi lași să se odihnească pe o latură,apoi pe cealaltă,apoi pe fund,apoi acoperiți total cu un alt ștergar,să nu se încruzească,până s-au răcit,apoi ambalați reci în ce vrei tu !

    Pandora nu se desfac fișele fișele precum cozonacii mei !


  247. 247
    Nora:

    Morringain, e. Dacă vrei să faci macarons adevărate şi nu fursecuri colorate. Ştiu pe cineva mult mai priceput decât mine care a făcut un curs numai de făcut macarons şi tot nu-i iese aluatul cum trebuie. Iar cursul nu l-a făcut în România. Cică marea şmecherie e ca blatul ăla să fie puţin tare în afară, dar fraged înăuntru. Şi aici dau chix cei mai mulţi. Că le ies ori uscate, ori se dezintegrează când pui mâna pe ele. Nu sunt bezele. 😀 Bezelele nu-mi plac.
    Poate că par snoabă, dar nu-mi plac improvizaţiile. 😀
    Nu m-aş băga la chimii de-astea.
    Prefer să fac un chec cinstit decât nişte macarons eşuate. 😀


  248. 248
    Nora:

    Arată bine şi chestia pe care o vrea Gigi. Ce e?


  249. 249
    Seva Tudose:

    Am mai multe rețete/compoziții de cozonaci dar în principiu asta este munca ptr.ei !

    Acum vă las,e deja 1:20 !


  250. 250
    Morringain:

    Nora, crede-ma, aici macaroons se fac in casa destul de des. Da, le poti cumpara si din Marks & Spencer, dar tot nu cred ca sunt la fel de bune ca cele de casa. Am zis bezele pentru ca asta cam e principiul albus de ou batut cu zahar si cu faina de migdale. Eu nu le-am incercat, ca nu cred ca i-ar place lui Gigi, iar eu pot sta foarte bine si fara dulciuri. Rar imi fac panacotta al caffe e nocioline cu stevia sau biscuiti de migdale. Ce ii place lui Gigi, aceasta bakewell tart, e un dulce copt de doua ori. Adica prima data faci aluatul de tarta (faina, unt si un pic de apa), il coci (folosind fasolici, normal, sa nu i se ridice fundul), timp in care faci un aluat ca de chec, cu multa faina de migdale si doar foarte putina faina de grau, scoti tarta din cuptor, o ungi cu gem de capsuni, rastorni in ea aluatul cu faina de migdale si dai din nou la copt. Cand o scoti, cat e inca calda, torni pe ea o glazura de zahar foarte groasa, uniform, peste care faci cercuri concentrice de sos de ciocolata pe care le tragi cu o scobitoare sa arate ca in poza. E destul de migaloasa, dar este foarte foarte buna la gust (si normal, o bomba calorica :D).

    Ce fac eu foarte des in schimb e un fel de cozonacel cu nutella si ciocolata alba inauntru. Cantitatile sunt mici, e foarte usor de facut, e aspectuos. Daca vreti reteta, v-o dau. Ca si pe cea de bakewell tart si pe cea de macaroons 🙂


  251. 251
    Raj lt.rez.:

    Dra Nora: va imbratisez pin ce vo trosni oscioarele. Credeam ca ma veti lua la p…la, scuzati expresia, dar vaz ca nu sunteti rea deloc. De Dna Ana mie teama ca are glascioru strident , cam auzito pi iutub cand vorbea in lemba lu uiliam secspir . Daca stau bine si ma gandesc, imi place de Costelu asta. Ceaveti cu el ? Va rog dle Danny sa va imbunati ! Va iubesc dhomnu Danny ! Spunetimi si dv.ca ma iubiti. As fute ceva strain. As futio paia din gravataru Dnei Nasta.


  252. 252
    Raj lt.rez.:

    Dna Morri: placinta aia seamana cu pasca moldoveneasca, gocu pula sa mio beleasca, Sevei ii place sa trancaneasca. Rima, stiti…


  253. 253
    Raj lt.rez.:

    Dna Ana 234: Cumparati mere chircite de la piata de la babe chircite. Acestea (merele si babele) sunt romanesti si au un gust adevarat. Merele nu babele. Un chil de mere coasta chiar siun leu. Cu banii economisiti puteti sa va cumperati oje, gene false care clipesc marunt, marunt, un chil de vin de butuc pentru Olamicu sau chiar un plic cu otrava de sobolani pentru gocu. Va pup pe frunte cu multa simpatie !


  254. 254
    Nastasia:

    Hei, oameni buni, fost-aţi fericiţi astăzi? Dacă nu, daţi-i zor, că mai sunt vreo patru ceasuri.


  255. 255
    Raj lt.rez.:

    Cele mai bune bucatarese sunt moldovencele. Stiu ce zic, nu mananc cacat


  256. 256
    Raj lt.rez.:

    Am fost multumit nu fericit Dna Nasta. Cand eram tener consideram ca fericirea e atunci cand ejaculezi scuzati expresia. Acu is fericit cand mi se scoala, scuzati iar expresia. Creca Dra Val se cruceste cand citeste asfel de randuri mancaias pasarica ei. Sper ca nu citeasca, gocu pula sa mio beleasca


  257. 257
    Morringain:

    Nastasia, da ce-i obligatoriu azi 20 martie sa fii fericit? 😀 si eu incerc, azi chiar mi-a mers bine in toate 🙂 Ah, nu chiar in toate, mint, am ramas fara nisip la pisica si ar trebui sa ies sa cumpar. Dar mi-e o lene 🙂


  258. 258
    Raj lt.rez.:

    Dna Seva sper ca sunteti curva in pat ca vaz ca la bucatarie sunteti o mare bucatareasca, pula sa mio beleasca. De Gocu zic, se stie


  259. 259
    Nastasia:

    Înseamnă că azi ar fi trebuit să ţi se scoale precum catargu’, că e Ziua Internaţională a Fericirii. Ăia de la ONU or decretat-o, nu eu.


  260. 260
    Raj lt.rez.:

    Dna Morri: nisip din fata blocului, de oriunde ca si ala-i bun. Ala de la marchet coasta 6 lei punga. Cu banii iconomisiti, puteti sa va, sa ii, sa o… De ce nu vorbiti cu mine ?


  261. 261
    Morringain:

    Mda, trebuie si astia de la ONU sa-si justifice cumva salariile alea uriase 😀


  262. 262
    Raj lt.rez.:

    Ziua pulii. Daia nu mai pot io, cau decretat aioa de la onu, Ziua Fericirii. Az am fost cam porcos, dar credetima ca daca stai toata ziua cu injuriosi, cu grobieni, devii ca ei. Anica ia zis lui vicele sai manance pizda


  263. 263
    Morringain:

    Cum adica nu vorbesc cu tine, Raj? Ca eu nu tin minte sa nu fi vorbit cu tine 😀 De unde nisip ca nici la bloc nu stau? 🙂 si pamant din gradina nu stric, costa mai mult decat nisipul de pisici 😀


  264. 264
    Raj lt.rez.:

    Dna Morri: e a doua oara cand nu vorbiti cu mine. Pentru Dvs: lalele, trandafiri albi, zambile frumos mirositoare, ciocolata elvetiana. Asa e bine ?


  265. 265
    Morringain:

    Apropo, o sarbatoare mai valabila Shunbun no hi 春分の日 (echinoctiul de primavara) 🙂


  266. 266
    Raj lt.rez.:

    Pai in ce tara traiti Dna Morri ? Erea sa zic pa ce lume…


  267. 267
    Morringain:

    Raj, neg vehement! 😀 merci de flori, ciucalata o impartim la copii 🙂


  268. 268
    Morringain:

    Raj, mi-ar fi placut sa traiesc in Japonia 🙂 dar din pacate, inca nu e cazul 🙁


  269. 269
    Costelus:

    Hmm, multumesc, m-ati surprins 😀

    Eu am zis ca gata, nu mai am ce cauta pe pistol. Mi-am si pus ceva sa nu mai intru nici din greseala.


  270. 270
    Danny:

    Raj, ce ai mai, baiete? Esti haios tare. Nici c-o sa mai treaca Valonash pe aici, mai ales ca vrei sa i-o mananci.

    L-ai zapacit pe Goco. Trebuia sa-i fi zis toate astea cand era viu pe aici.

    Eu de ce trebuie sa ma imbunez? Nu sunt destul de bun?


  271. 271
    Morringain:

    ce porcarie, asta in timp ce in strainatate producatorii primesc subventii babane si fiecare stat promoveaza in primul rand produsul propriu 🙁

    http://adevarul.ro/economie/afaceri/razboiul-laptelui-procesatorii-cer-ieftinirea-30-crescatorii-incep-sa-l-arunce-camp-aflatoxina-erodeaza-vanzarile-1_5149cd0d00f5182b853144ab/index.html


  272. 272
    Edle:

    Merci, Ana.

    2 kile de mere date prin razatoare? Hm… Un sfert de placinta nu pot sa fac? 😀


  273. 273
    Edle:

    Costelus, bine-ai revenit!


  274. 274
    Joiana:

    Domnu’ Dani, comfirmaţi zvonurile?


  275. 275
    Joiana:

    Duoamna Ana, nu m-am măritat. Am fost ocupată cu o imvestigaţie. Acuşa mă pregătesc s-o fac publică.

    Domnu’ Dani, mai strig mult? Comfirmaţi au ba?


  276. 276
    Joiana:

    Vă’ că tace ca bou’ leşinat în vie.

    Începem conferinţa de presă fără el.

    Carevasăzică, domnu’ Dani chiar în timp ce vorbim, acuşa-acuşica, îşi face valiza să plece la Paris, la târgu’ de cărţi, în Franţa. Prin mijloace detectivistico-jurnalistice, am aflat că domnu’ Marga a pus la punct o strategie pentru a sublini lipsa lu’ domnu’ Pleşu, domnu’ Djuvara, domnu’ Cărtărescu, domnu’ Petru Cimpoeşu, domnu’ Filip Florian, care-i obraznic, şi alţi domni care n-au mai vrut să se ducă din diverse motive.

    Se pare că domnu’ Gâdea a fost desemnat personal să să ocupe, că nu de alta, dar rămâneau locurile goale şi tacâmul fusăsă deja plătit şi păcat de atâta mâncare, melci şi vin.

    Domnu’ Gâdea a cerut ajutor de la domnu’ Ciutac şi l-au găsit pe domnu’ Dani bântuind într-un colţ uitat de Bărăgan cu musca în ureche. L-au arvunit să termene mai repede cu plataforma ca s-o lanseze la Paris. Domnu’ Dani, cât ai face o piftie, cacaum ar veni peste noapte, ca să să-nchege bine, a pornit la coagularea ideilor în spaţiul intercranian. Toate acestea s-au desfăşurat în maxim secret întrucât, pricepeţi dvs, domnu’ Dani se va afla clandestin acoloşa.

    Tot domnu’ Marga a avut o genială ideie: să-l costumeze pe domnu’ Dani în calorifer şi, că tot samănă a neamţ, să-l prezinte ca calitate germană made în Românie. Da’ era prea slab şi nu stătea costumu’ pe el. Atuncea, o cunoscută interpretă a cântecului popular românesc, o voce de aur, balsam de rufe pentru suflet şi ureche, încă nu vă spui cine, a zis că să-l facă steag. Li-liii! Lu’ Domnu’ Dani nu prea i-a convenit, da’ să rula atât de bine că pân’ la urmă a fost nevoit să admită: cârpa i să potrivea mănuşă! La momentu’ oportun, va sări şi va zice “siurpriz”!!! Asta au repetat-o de mai multe ori, în spatele uşilor închise, că domnu’ Dani tot nu ţinea mintea ce trebuie să zică şi-n ce fel.

    Vedeţi, dragi telespectatori, acuşa totul are un înţăles! De-aia a pus-o pe doamna Nora să citească o carte! L-a luat gura pe dinainte şi mai avea puţin şi dezvăluia el însuşi marea taină.

    În altă ordine de idei, trebuie să vă imformez că domnu’ Marga i-a interzis s-apară în giaca roşie, ca şi în cea albastră. Domnu’ Dani a început să schiaune şi să spună că costumu’ îi încătuşază spiritul liber. Domnu Ciutac i-a spus atuncea să-i mai dea drumu’ pe la cusători că el aşa face. Domnu’ Dani n-a mai zis nici miorlau, a zis doar să-i dea bani de croitoreasă că, la urma urmei, România merita atâta sacrificiu.

    Surse încă necomfirmate mi-au comfirmat totuşi că domnu’ Dani încearcă să strecoare cel puţin giaca roşie-n bagajul de cală în care va călători el însuşi.

    Vom reveni cu veşti de la Paris, vom merge pretutindeni pe urmele lu’ Domnu’ Dani de îndată ce va păşi, mai mult roţile valizei decât el, pe pământul Franţei!


  277. 277
    Danny:

    Ce zice, mai, fata asta aici? Joiana, tu esti?, sau nu mai vad eu bine? Ce zici acolo, Consuela?

    Trebuie sa mai citesc de vreo doua ori. Pana sa citesc, vreau sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine. Pe unde naiba ai umblat pana acum?

    Ia zi, iti place geaca mea rosie?


  278. 278
    Danny:

    Joiana, cauta-mi emailul si scrie-mi acolo. Vreau sa-ti spun ceva intre 4 ochi. As vrea sa stiu mai multe despre tine.


  279. 279
    Seva Tudose:

    Costeluș

    bine reveniși !

    Joiana,

    tu chiar ți-ai făcut de cap în ultima vreme,să nu spui că fusăși ocupată,orișicât tot dădeai cu bunî zîua,dacă vroiai 😉


  280. 280
    Edle:

    😆 😆

    Danny, da’ tu ai secrete fata de noi?


  281. 281
    Joiana:

    Domnu’ Dani, doar dacă comfirmi.
    Anunţurile de mică publicitate nu prezintă interese pentru mine şi cititorii mei. Iaca!


  282. 282
    Joiana:

    O sursă de oră târzie afirmă că matale ai arvunit o fanfară de înmormântări ca să facă un cântec, un soi de imn pentru promou. E adevărat, domnu’ Dani? Cum comentaţi ştirea? Muzicienii vă vor însoţi la Paris?

    Doamna Edle, abia acuma se va scoate la iveală adevăru’ adevărat! Domnu’ Dani are multe secrete. Pe unele le-a uitat chiar şi el, da’ i le voi reaminti eu, nicio grijă!


  283. 283
    Joiana:

    Doamna Seva, am stat pe un subiect-bonbă. N-am putut să mă mişc nici c-un picior că ar fi iexplodat! De-aia n-am mai apărut.
    Dară acuma m-am întors! Sunt prima jurnalistă din România care a descoperit cine stătea pitit în spatele maşinaţiunilor de la ICR: domnu’ Dani în giaca roşie!


  284. 284
    Joiana:

    Domnu’ Dani, nu contează dacă-mi place mie giaca. Contează să placă României, domnu’ Dani!


  285. 285
    Nastasia:

    Cu aflatoxina cum stai, Joiano?


  286. 286
    Edle:

    Nora, eu am citit “zeul bucatareselor nocive”. 😀


  287. 287
    1Q:

    Doamna Joiana,
    Bine ați revenit pe izlazul acestui blog reavăn, râvnit de culturiștii plini de râvnă literară. Permiteți, dară, să mă spovedesc, așa cum se spovedește vițelul, direct sub ugerul suculent, fiindcă-s însetat de vorbe; și că, de când mi-a secat imaginația, arunc numa` vorbe goale ce băngăne clopotele alexei, perturbându-i somnul rațiunii. Deci, permiteți?
    În cazul unui Da hotărât, pledez pentru un echilibru emoțional. Cum la ce mă refer? La imaginea mea de varză răsturnată și atât de promptă, alexa. La rândunica mea cea răsturnică. Dacă n-ar fi atât de vie, ca o buturugă sălbatică scăpată în lanul de porumbițe tratat antifungic, dacă n-ar exista, adică, atunci, cum să spun, atunci eram nevoit s-o inventez. Are un rol f. greu și o admir pentru asta, dacă nu cumva o iubesc cu flăcări, ca pe propriile-mi cornițe. Ce m-aș fi făcut fără ea? Cine mi-ar fi pus frână în momentele de rostogolire necontrolată în Valea Plângerii? Nimeni. Doar ea se sacrifică și mă trage afară din cazanul fierbinte al selfestimului extrem. Doar ea face din fibra mea ațoasă ciorbă de varză. Pt cine nu știe, ciorba de varză cică e bună pt slăbire. Nu a vigilenței, nu a spiritului, ci a fizicului torturat de slăbiciuni omenești. E slabă moartă și tot continuă să mă fiarbă în sucul ei propriu, având un singur scop: de a mă scoate legumă pentru consum dietetic. Știu, știu, acum jubilează când îmi scoate zeama cu o lingură de lemn, stereotipică întru veșnica ei pomenire. Cred că, pentru gust, deja pune și un vârf de cuțit de sare pe rănile-mi deschise, încărcate de bulbuci înspumate. Și, totuși, mă soarbe cu atâta scârbă că mi-e milă de ea. Spuneți-i dvs. că alimentația asta săracă o s-o ucidă lent și o rătăcește halucinant prin pustiul de gânduri. Dați-i din lăpticul dvs hrănitor tot așa cum îmi dați și mie să devin bou cu diplomă. Poate își revine. Mi-e teamă că moare de inaniție verbală `nainte de vreme.
    În caz că nu, nu. Nu insist. Mă duc să zburd cu coada în vânt de primăvară. Adulmec, cu nările-mi umede, mirosul fierbinte de varză, pe-alexa în curte s-o arză..


  288. 288
    alexa:

    demonstrează că sunt ”pa”, furunculul meu inghinal. nu mai vorbi cu/despre mine


  289. 289
    1Q:

    De ce io? tu tre să demonstrezi că nu ești, ciocârlana mea. N-aș vrea să te pierd.


  290. 290
    1Q:

    Furunculoaso! Mă furnici, arahnida mea zăpăucă..


  291. 291
    alexa:

    ești bolnăvior. cu căpuțul.
    eu sunt de acord cu tine. sunt urâtă, blondă, dezgustătoare și toate lucrurile pe care le mai spui despre mine.
    ce nu înțeleg este cum își poate pierde atât timp și energie altcineva ca să-mi tot repete ceva ce știu deja, chiar foarte bine.
    doar dacă e cu capul. grav.
    dă dovadă de puțină rațiune și spune-mi că nu mai vorbești cu mine.


  292. 292
    1Q:

    Niciodată n-am vorbit cu tine. Ai tu senzația..
    Auzi? Ai calculatorul deschis?


  293. 293
    alexa:

    nu. probabil prind niște frecvențe radio. știam eu că nu trebuie să mi se atingă plombele!


  294. 294

  295. 295
    alexa:

    2846582046599 zile și 4575939575027559 nopți


  296. 296
    1Q:

    Închideeeeee-l! Sunt unde gamma, ucigătoare..


  297. 297
    1Q:

    Doar atâtea-ai numărat? Tenerică..


  298. 298
    alexa:

    bine, îl închid


  299. 299

    super! am ajuns ciuca miştourilor lui Raj. eu şi Goco.


  300. 300
    1Q:

    Citii în sus pe tavan cum că te-a dat mică-mea cu capu` de tocu` ușii. Ești bușibilă..


  301. 301
    1Q:

    Val,
    Țuok! ce pățiși?


  302. 302

  303. 303
    alexa:

    da. nu ți-am mai spus că sunt exact cum mă descrii tu? nimeni nu m-a caracterizat mai bine


  304. 304

    nimic grav, 1Qle, doar îmi stătu cafeaua-n gît.


  305. 305
    1Q:

    Val:
    De ce?

    ale:
    Vină să ti pup, să treacă răpide cucuiuțu`!


  306. 306
    1Q:

    Val,
    Be un ceai gu mine!


  307. 307
    alexa:

    bine, încep eu. nu mai intru aici până luni. sunt doar 4 zile în care sper să faci și tu o pauză, că nu se mai poate.


  308. 308
    Nora:

    Raj, te rog să n-o mai pomeneşti pe Val_one.


  309. 309
    Nora:

    Edle, 😆 nu sună rău deloc. E bun de titlu de roman.


  310. 310
    1Q:

    alexa, nu pleca! Nu mă părăsiii! Ce mă fac io fără tine, de ziua tristeții și nefericirii pe Pământ..?

    Joianaaaaaaaaaaaaaaaa..ce stai? N-o lăsa să plece! 4 zile!? O să mor! Sigur o să mor..

    Nora? save me, pls!


  311. 311
    Joiana:

    Doamna Nastasia, iaca, cum să stau? Io sunt vacă cinstită, nu alte halea.


  312. 312
    Joiana:

    Domnu’ 1Q, bine v-am găsit.
    Auzişi, domnişoara Alexa? Că te-nvaţă de bine domnu’ 1Q.
    Nu pleca, ce-ţi veni să-ţi iei lumea-n cap? Ia un boţ de mămăligă şi nu te mai frichini atâta.


  313. 313
    alexa:

    ai dreptate, 4 zile sunt o nimica toată. nu mai intru până joia viitoare.
    pa!


  314. 314
    1Q:

    Auzi, Joiana, cică revine joia! Na, ce ți-e cu regimul ăsta.
    O doare bubulica inghinală.
    Cum poate să stea 4 zile?! 4!!!? Io n-aș putea! Și știu că am dreptate..


  315. 315
    1Q:

    Pa? demonstrează că nu ești!


  316. 316
    Joiana:

    Domnişoara Alexa, te duc io cu mâna mea la doctor! Să spui tot, pe unde ai fost şi cu cine! Ruşine să-ţi fie!


  317. 317
    1Q:

    Nu umblă cu boțu` da` pune botu` și face bot.. Nu mai pot!
    Cred că vrea să mă încerce, altfel nu se poa`!

    Un`e pleci tu, fată, hăi.. un`e pleci?


  318. 318
    1Q:

    Toată lumea pleacă, așa, de capu` ei! Fără cerere, fără aprobare, fără un scop măreț sau treabă importantă. Nu se mai poate așa ceva!! tre` organizare, mă!

    Nora, cre`că se impune imperios necesitatea completării fișei postului de pistolar pentru cei ce nu vor să fie simpli aventurieri. Io, uite, chiar pregătesc instructajul pentru protecția muncii..

    ..cu fișele de sănătate nu mă descurc!


  319. 319
    Nora:

    Ai dreptate, 1Q! Credeam că-s oameni serioşi, implicaţi, gata să clădească, să pună temelii, când colo, nişte aventurieri, că bine zici! 😆


  320. 320
    Nora:

    Cosaaaa, ce faci? De ce îl şterseşi?! Aşteptam să văd finalul!


  321. 321
    alexa:

    a intrat în panică ăsta! cum îi mai spune el eugeniei lui că-și bate joc de mine dacă nu mai vorbesc cu el? eu zic să recitești comentariile din urmă, poate ți-a scăpat ceva.

    ziua nefericirii e pentru nefericiți. tu ce treabă ai?!
    paaaaaaaaaaaaaaaaaa!


  322. 322
    Cosa Nostra:

    Nu cred că-mi iese. Nu pot să redau intensitatea stărilor emoţionale, sentimente, temeri et c.
    Fără astea e doar o poveste seacă şi nu ăsta îmi era scopul.


  323. 323
    andreea:

    bea o ţuică.


  324. 324

  325. 325
    1Q:

    Ăsta!? fără bou? Așa vorbești cu mine, napolitana mea cu cacao?

    Cere-ți scuze! Imediat! Nu-ți spun ce trabă nefericită mă-ta ie că ești în stare să mi-o mănânci friptă și pe aceasta! nu asta..da? Vorbim fumocs?


  326. 326
    Cosa Nostra:

    Mă rog, să văd.

    Chestia e că trebuie s-o duc şi pe asta la şcoală şi nu mai am decât vreo oră.


  327. 327
    Nastasia:

    Ba o să-ţi iasă. N-om şti noi mate-fizică, da’ la intuit trăiri, sentimente şi temeri ne cam pricepem, le găsim şi-n piatră seacă.


  328. 328
    1Q:

    andreea: Hai să tră!
    Țuok! și pă partea ailantă..țuok!


  329. 329
    1Q:

    Nasta: Țuok! poa` primesc și răspuns că m-am săturat să pup vânt! ..ca Relu vânturelu`.


  330. 330
    Nastasia:

    Bine, bine, Ţuok! Ţuok! Cin’ să se bage peste trista voastră poveste? Şi poate sunt unii care nu vor să vorbesc cu tine.


  331. 331
    alexa:

    îmi cer scuze că mi-am făcut profilul acela acum un an și jumătate.


  332. 332
    1Q:

    Le orez numa` succesuri! Azi vreau să-mi împărtășesc nefericirea tristă alături de voi. alexa intenționeazî să mă părăsește!


  333. 333
    Nora:

    Cum să te părăsească? Tu nu vezi că pe noi nici nu ne bagă în seamă? Numai pentru tine are ochi şi gură!


  334. 334
    1Q:

    E un profil reușit de UD 6mm. Aluminiu. Duraluminiu.


  335. 335
    1Q:

    Mă ține treaz și veșnic îndrăgostit de aroma nesimțită a verzei murale. Nu mă lasă de izbeliște! nu. Simt asta..simt!

    Ce să fac s-o rețin? ca pe apă la plămâni ..


  336. 336
    andreea:

    prea multe ţuok-- ţuokuri, unchiule.
    uite aci un kiss adevărat:


  337. 337
    1Q:

    Îu! place la mine, andreea! Mi-a bâțâit ureea-n glezne și-n genunche..
    Ia replay!


  338. 338
    1Q:

    Gata că m-am plictisit să-mi molfăi dinții.

    Vă pup din săritura leului! Mi-a trecut și afta..


  339. 339
    Ana:

    Cosa,

    Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva cu textul ăla.


  340. 340

  341. 341
    Cosa Nostra:

    Ana, vreo două bagaboante, treizeci de mii de euro şi două vaci de lapte Holstein.
    Şi un cocoş mai mic, pentru că al meu e foarte mare şi le face praf pe amărâtele de găini. Aproape că nu mai au pene pe spate. Pe una a spart-o – la propriu, de a trebuit s-o tai.

    Iar după ce pun textul, ai liber la virgule. Şi Nora.


  342. 342
    Morringain:


    Asta e dintr-o rasa minuscula. Soacra-mea ii tine mai mult de frumusete, ca ouale sunt si ele minuscule si de taiat, mai mult iti faci pacat.


  343. 343
    1Q:

    Mică,
    Țin minte că am fost și eu cu voi, cu bacul.
    Cum să fiu? Mai plat ca Pământul medievalilor. La streașina frezei îmi poți privi hăul sufletului de-un albastru infinit …


  344. 344
    Ana:

    A, boierule, am liber la virgule, zici tu?! 😆 Că doară numa’-n virgule o sta libertatea mea? 😆

    Hai, da-ţi-ar Dumnezeu sănătate şi să-ţi înflorească franţuzoaica!


  345. 345
    1Q:

    Ha!
    Cosa merge la piață să vândă un cocoș. Morringain părea interesată și-l întreabă:
    -- E bun cocoșul, taică? Se pricepe la călcat găini?
    -- Buuun tataie! Calcă tot ce prinde: găini, rațe, gâște, oi, porci, vaci; a prins odată un vultur și nu l-a iertat…
    -- Păi, și-atunci, de ce-l vinzi, omule?!
    -- Hmm… de la o vreme se uita ciudat la mine.


  346. 346
    Ana:

    Olamicu,

    Crecă tot atunci mintea mea te-a plăsmuit şi pe tine. Pe bac.


  347. 347
    1Q:

    Gata, am fugeat dupe alexa..

    aleexaaaaaaaa..stăi să vezi cucoșul cum se lasă! Am armat..

    ochesc..șiiiii
    alexa nu e moartă! alexa se transformă..


  348. 348
    Morringain:

    1Q, eu am un folos mai bun pentru el. In sos de vin 🙂


  349. 349
    1Q:

    Mi-e rău! reloaded..


  350. 350
    1Q:

    Moor..Morri..ce i-am făcut Morringainei să mă trateze cu atâta cruzime?


  351. 351
    1Q:

    Pfff! molfăi o eugenie și privesc la foto.. mi-e rău!


  352. 352
    1Q:

    Acum chiar că fug! Nu merit așa ceva! Nu..


  353. 353
    Nora:

    Eu ronţăi physalis cu obidă. 😀


  354. 354
    Ana:

    Cealea physalis? 🙄


  355. 355
    Nora:

    Neşte fructe:

    physalis


  356. 356
    Morringain:

    😀 Ma duc la intronare, vorbim mai tarziu 🙂


  357. 357
    geluodagiu:

    Am crapat putin usa poligonului de tragere(cu buline), sa o salut pe Andreea.

    Sarut mana, Andreea!

    Oooo, hooo! bine, va salut pe toti dar fara sa scriu nume(sa nu omit pe cineva)


  358. 358
    Ana:

    Le ştiu, dar parcă le zice altfel. Acreeeeeeeeeeeeeeeee! Le iubesc. La Basel, numai de-astea mănânc. Cu banane, că se potrivesc.


  359. 359
    Nora:

    Aşa le zice la magazin şi pe eticheta însoţitoare. Le-am descoperit şi eu de curând.

    Salutare, domnule Odagiu.


  360. 360
    andreea:

    şi… phiiiiiuuuuuuu!!!, făcu bulina, tăind razant trei fire din barba lui Gelu…
    bonjur, bonjur, 🙂


  361. 361
    Nora:

    Săru’mâna, fă! 😆 😆


  362. 362
    Ana:

    Ritmuri sexi. 😆


  363. 363
    Nora:

    Cum altfel? 😀


  364. 364
    Ana:

    Porno. 😀


  365. 365
    Costelus:

    Ghermanuti ii si el la Paris, cu ICR-ul?


  366. 366
    alexa:

    du-te-n pula mea cu urmăritul tău cu tot! obsedat narcisist și disperat ce ești! te urăsc cu toată puterea sufletului meu, așa slab și amărât cât e! te rog, ieși odată din viața mea!

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!


  367. 367
    Joiana:

    Bună zâua, doamnelor şi domnilor!

    Transmitem de la aieroportu’ Şarlă deo Gol. Domnu’ Dani a călătorit bine, într-o geantă de umăr, puma, bine legată cu scoci, în care se mai găseau un aparat de ras gilet, nişte cipici, o scufie de noapte (are urechile sensibile şi a insistat să poarte scufia chiar şi-n avion), două perechi de budigăi şi un costum supraelastic chinezesc. China, ah, o civilizaţie milenară, şopâcăia domnu’ Dani cu nasu’ în borseta cu deodorantu’ Spice, ză last frontir, sau cum era.
    În restu’ drumului, s-a chinuit să scoată nişte maxime cu care să impresioneze publicul parizian. Surse ne spun că se va compara cu marii vizionari Alexandru Ăl Mare şi Napoleon, mai mic.
    Revenim cu informaţii. A început să burniţeze.

    Cârrrrrrrrrr!
    Jeo m’apel Dani. Jeo vian de la Rumani. Bonjur. Jeo sui ravi!


  368. 368
    1Q:

    Așa, beibi, dărâmă tăt!


  369. 369
    Nora:

    Alexa, vorbeşte frumos în rahat!


  370. 370

  371. 371
    andreea:

    să burniţeze sau să bufniţeze?


  372. 372

  373. 373
    1Q:

    S-a dus `reacu și macaraua!


  374. 374
    Nora:

    Ce macara, 1Q? 🙄


  375. 375
    1Q:

    Azi e joi, vine-alexa pe la noi..
    Ce repide trece timpu` la mine, alexa! scuzați, tre` să plec!

    S-aveți bufnița vie! Și să facă struguri dulci.


  376. 376
    1Q:

    Macaraua dragostei moarte prematur, neîmpărtășite, nespovedite și fără lumânare, Nora! +++ RIP

    Turturica mea.. alexa 🙁


  377. 377
    alexa:

    taaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaci!


  378. 378
    Ana:

    Taci, micule, că-şi iese din ţâţâni şi face implozie. Te-am învăţat cu milă, nu cu cruzime la inimă.


  379. 379
    Nora:

    Nicio grijă. Se recompune la loc.


  380. 380
    Ana:

    Mă tem că. 😀


  381. 381
    Nora:

    Ana, pescuieşte-mă şi pe mine dincolo, te rog. 😀


  382. 382
    Ana:

    Rezolvatu-s-a.


  383. 383
    Nora:

    Mulţam. 🙂


  384. 384
    Ana:

    Fusei pân’ la ziar, la nişte prieteni. Scriau, erau până-n gât. N-am stat mult, dar, la plecare, le-am zis, dezamăgită de lipsa lor formă:

    Să vă fut în gură pe covorul roşu!

    … că avem noi un covor roşu pe hol…


  385. 385
    1Q:

    alexa Boeing 377:
    te-ai eliberat de Satana?


  386. 386
    Seva Tudose:

    Raj#258

    apreciez mult un compliment sincer,cum că aș fi o bucătăreasă bună…dar asta cu ce se mănâncă Raj 🙄

    „D-na Seva sper că sunteți curvă-n pat că văz…” 🙄

    hai Raj,că de f. multe ori trimiți semnale greșite sub paravanul „unei rime,refren,glumă” specific ție !
    totuși trebuie și în astea o măsură,te rog 😉

    Dacă eu sunt soția,prietena,amanta,curva soțului meu, cred că este ceva personal doar între noi,nu crezi ?


  387. 387
    Nastasia:

    Seva, nu te supăra pe Raj. E o vorbă veche despre soţia ideală, care cică trebuie să fie: în casă, gospodină, pe stradă, doamnă şi-n pat, curvă. Era un compliment a la Raj.


  388. 388
    alexa:

    și eu te iubesc. la fel de intens


  389. 389
    Nora:

    Da, Seva, şi eu tot aşa am interpretat. 🙂


  390. 390
    Seva Tudose:

    Nastasia+Nora

    😆 vedeți eu nu știam de zicala asta !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *