Măi, ce vă tot contraziceţi peaicea?

 

La multi ani la imbrobodite ! Carevasazica.

 

In urma cu ceva ani, m-a vizitat un contraamiral, unul Beches, Dumnezeu sa-l odihneasca, ca a murit mai acum doi, trei ani. Asta (vizita) s-a intamplat prin 2002. Amiralul avea treaba la o unitate militara de pe Girocului si si-a zis sa treaca si pe la mine, ca era bun prieten cu taica , pe care il iubea si-l stima mult. Poposise omul in uniforma, la poarta mea. De cum l-a vazut pompierul, care era maior pe atunci, incremenise in mijlocul drumului in pozitie de drepti, salutandu-l regulamentar pe amiral. Amiralul m-a intrebat cine-i ala de l-a salutat. I-am zis ca e asa si pe dincolo. M-a intrebat de ce oare l-a salutat, din moment ce e imbracat civil si nici macar nu-l cunoaste. I-am raspuns lui Beches ca, o fi crezut ca e in uniforma, eu nu l-am vazut nicicand civil. Creca are si pijamaua de acasa, tot la culoarea uniformei.

 

La scoala militara a intrat instantaneu, pe locurile garantate celor cu origine sociala sanatoasa. Cateva examene formale, proba fizica si examen medical. Cam ca acum , cu locurile alea de la facultati, pentru cei de etnie rroma. In cartier, pompierul meu are niste porecle: tontul, tutul, prostul, increzutul, fudulul. “Fudulul” , l-au poreclit indeobste babele, ca nu stie sa zica si el un sarumana, un buna ziua, un fututencur, ceva acoalea. Subalternilor lui, oameni de toata isprava, oameni normali la cap, le e cam jena cu el, ii cam face de ras. Daca afara e soare, senin iar el zice ca ploua, trebuie sa zici ca el. Un colonel nu poate fi contrazis.

 

Pompierul meu e foarte respectuos cu cei mai mare in grad, dar foarte drastic cu cei mai mici in grad. Zilele trecute era cu cativa subofiteri de-ai lui , in centrul orasului, pentru ca era ziua de nastere a unuia dintre ei iar colonelul le spune dela obraz ca trebuie sa faca cinste. Cand sa intre in restaurant, colonelul a dat nas in nas cu un maior pe care l-a luat la pula in plin trotuar, ca de ce nu l-a salutat. Cand imi povestea toate astea, subofiterul avea lacrimi in ochi. L-am intrebat de ce a pus la inima intamplarea asta. Mi-a zis ca, maiorul era un renumit medic militar, un foarte bun chirurg care a operat-o si pe mama lui in urma cu un an. Un chirurg nespagar, ca incercat sa-i bage un plic cu bani in buzunar, dar a fost categoric refuzat de catre doctor. Poate nu stia ca e doctor, am incercat eu. Ba stia, a zis el. Subofiterii s-au simtit extrem de jenati de prostia sefului lor. Unul dintre ei chiar i-a reprosat treaba asta. Pompierul a zis ca-l doare undeva, ca el e mai mare in grad.

 

Poate va intrebati de ce scriu despre pompierul asta. Pentru ca am fost condamnat la 1 an si 6 luni de inchisoare din pricina lui, de catre o instanta militara. Cu ani in urma, colonelul a imbrancit o babuta la piata pentru ca erau prea mici gramajoarele de urzici. I-a ravasit toate verdeturile. Babuta tremura ca varga. Nu m-am putut controla si i-am aplicat un pomn cretinului. A cazut cu capul de asfalt, l-a busit sangele, l-am pus pe bancheta din spate si l-am dus la spital. A fost operat de urgenta, i s-a aplicat o placuta protectoare la scafarlie.

 

Din pedeapsa am executat 45 de zile, in conditii de maxima decenta, spre naduful pompierului, care ma voia inchis pe viata. Cineva , un fost soldat in termen la pompieri care intre timp ajunsese mare magistrat, care-l cunostea bine pe colonelul cretinel, dar care era si este bun amic cu mine, a intervenit in fel si chip, s-a dat peste cap si m-a rezolvat si deci am scapat cu cele 45 de zile.

 

In prima zi am fost incarcerat cu hotii de buzunare, cu unul cu alba-neagra, ca va spusei mai acum vreo doua zile, dar cred ca ati crezut ca fac misto. Pentru ca gardianul-sef m-a recunoscut, am fost imediat mutat la “domni”. Evazionisti, gulere albe, etc. Fi-mea era mica pe atunci. Copiii erau rautaciosi, ea venea plangand acasa. Va veti intreba de ce am scris telenovela asta, care e mai mult decat adevarata. Pentru ca m-am intalnit cu un amic pompier militar, chiar in dimineata asta. Era extrem de vesel pentru ca aseara colonelul a facut atac cerebral si e mare veselie la unitate. L-am intrebat consternat daca chiar se bucura. Mi-a insirat niste chestii incredibile despre colonel, pe care nu le-as insira pe aici ca as leza specia barbateasca.

 

Cel mai bun chirurg cu capul e doctorul acela,ala militarul care nu prea saluta. Intre timp e si el colonel dar nu poarta uniforma. Cred ca dupa patania aia, n-a mai purtat nicicand uniforma. De fapt, nu prea inteleg de ce unii medici militari umbla in uniforma. Nevasta mea cu nevasta pompierului is bune prietene. Cucoana e o doamna, o finuta, dar e mai mereu plansa. Se viziteaza cand nu e pompierul acasa, ca nici ea nu-l suporta, de fapt nimeni nu-l suporta. Nici macar copiii lui , din cauza ca i-a transformat si pe astia in soldatei, imediat dupa ce au scapat de pampersi. Va veti cum de l-a suportat o viata, muierea asta , pe pompier. Din cauza ca nu a fost independenta financiar, n-a avut serviciu, a avut si are doi copii. De aia ii zic eu fiicei mele sa-si faca viitorul, ca sa nu dep[inda de nimeni. Sotul poate fi bun la inceput si se poate schima, poate deveni, rautacios, betivan, lenes. I-am zis neveste-mi sa-i zica cucoanei ca, cel mai bun medic e ala. Sa-l transfere la spitalul militar. Cele scrise mai sus sunt reale, iar daca iar o zice ala ca inventez, ma doare in furtun, in tulumba. Deci sunt si fost puscarias, printre alte experiente. De aia ii dau eu cu gura pe aici , ca am o mare experienta de viata. In trecut, am trait si am facut in cateva luni, cat n-au facut altii intr-o viata. Ei bine, eu am indoieli tot timpul, dar aia care nu stiu nimic, nu pot fi contrazisi. De aia zic, ca vad ca va tot futeti intre voi pe forum. Imi cer scuze daca am pus virgule pe alocuri sau daca am mai scris cu liniuta. A fost din graba… Gata, am treaba!

 

 

Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu

 

 

 

 

 

 

390 thoughts on “Măi, ce vă tot contraziceţi peaicea?

  1. Ana

    Din greşeală, evident. Tu de ce n-ai îndreptat, dacă tot ai văzut? Eu te-aş lăsa pe tine neîndreptat? Urâtule!

  2. Costelus

    Si mie.

    Mi se pare ca pica UE. In Cipru s-a pus peste week-end o taxa de 10% pe depozitele bancare. Asa, pe neanuntate. Se aplica de marti, pina atunci bancile sint inchise.

    Prost e ala care-si tine economiile in euro deci.

  3. Raj lt.rez.

    Daca vreti sa-l vedeti pe nea Gica Beches, amiralu, formati : “amiralul cu pensie de sergent ” un articol din jurnalul national. Apare intr-o poza impreuna cu un comandor. Amiralul e cel din stanga, ala mai plinut. Nevasta-mea l-a gasit. Era o bomboana de om. Ofiterii, subofiterii , ii spuneau “nea Gica”. Nu suporta scortosenia , chiar daca era amiral.

  4. Cosa Nostra

    Cum adică, Ana, tu ai putea intra la un articol de-al meu să modifici în el?! Şi eu la tine şi la oricine?! Adică oricine la oricine?!

    Nu, aşa ceva e în neregulă. Eu vreau să mi se restrângă acest drept. Serios. Nu vreau să se modifice nu ştiu ce articol al nu ştiu cui şi să planeze şi asupra mea suspiciunile.
    Nora,. Ai auzit? Eu vreau sau competenţe limitate sau deloc. Fără mişto.

  5. Vrei să-ţi schimb statutul la cel de autor? Asta înseamnă şi că nu vei putea să-ţi editezi un comentariu, de exemplu, dacă acel comentariu nu este la un articol de-al tău.

  6. Costelus

    A, deci Cosa e acum admin? 😆

    Logic ca val_one a fugit ca de dracu’ de blogul asta 🙂

  7. Costeluş, tacidracu’.
    1. Cosa nu e admin. E editor. Există un singur admin: eu.
    2. Blogul ăsta putea fi, dacă funcţionau lucrurile şi nu ne certam, blogul cu admin Cosa. Da, iniţial, pe drumul ăsta am pornit. Să te fi văzut atunci.
    3. Nu ştiu cum îţi permiţi tu să-ţi dai cu părerea legat de ce-au fugit alţii. Ai vorbit tu cu Val_one? Ţi-a spus ţie ceva? Tot o ţaţă ai rămas, speculând jalnic momentele de tensiune între alţii.
    4. Eşti prost ca noaptea. Cosa nu e editor decât de câteva zile. Val_one plecase cu mult înainte.

  8. Cosa Nostra

    Da, Nora, mi se pare corect. Oricum eu nu-mi editez comentariile. Dar vreau ca nici ceilalţi să nu aibă acces la a mi le edita pe ale mele.
    Aşa că toţi ar trebui să avem conturi de autor. Dar tu faci ce vrei. Eu, pentru mine, vreau de autor.

  9. Ţi-l fac ţie.
    Iar cu ceilalţi, n-am decât să-i rog să nu-ţi mai editeze comentariile. Oricum, şi dacă ar fi autori, tot ar putea să ţi le editeze la articolele lor. Cum e pe Pandora’s, de exemplu.
    Nici mie nu mi-ar plăcea să mi le editeze altcineva, chiar dacă o face cu intenţii bune, să-mi corecteze scăpările, de exemplu.

  10. Mă doare în cur de nesuportările tale. Poţi să-l înjuri, dar nu îmi veni cu nuiele printre gard şi cu jigodisme de trei lei. Că mă îngreţoşezi definitiv.
    Vezi, asta e diferenţa între noi. Şi pe mine m-a înjurat Cosa, dar am atâta fairplay încât să nu-i arunc în cârcă lucruri pe care nu le-a făcut. Tu n-ai!

  11. Ţi-am editat comentariul. Şi ştii de ce, şi o faci intenţionat. Că eşti nesimţit şi nu respecţi ceva elementar. N-am cu cine!

  12. Cosa Nostra

    Nora, ţie îţi spun faza cu nisipul pe spate că ştiu că te tot gândeşti:

    Prin ´81 când litoralul cârcăia de suedeze, norvegiene şi nemţoaice venite la „distracţie” era plin şi de băieţi la produs. Angajamente la turiste, schimb valutar, şmen.
    Cei care eram la produs ne deosebeam de cei care veneau la plajă prin faptul că eram îmbrăcaţi frumos şi nu ne pierdeam timpul stând la plajă pe nisip. Când eram la o terasă sau ceva, pe cei veniţi cu pluta la mare îi cunoşteai după nisipul de pe picioare, de pe spate et c..

    Odată eram cu Scheală pe o terasă. Şi vine un la el. Unu de se dădea arab, că nu prea ştie româneşte şi că nu prea ştie la bani. Să-i arate Scheală şi lui nişte bani să-i compare. De fapt era ţâgan şmenar.

    La care Scheală se uită la mine: -- Ia vezi, bă, am nisip pe spate?!

    De atunci aşa a rămas replica pentru când te ia unu de fraier. Ulterior am auzit-o şi la Cluj şi la Iaş. S-a-mprăştiat repede.

  13. Mai fă-mi o dată de-astea şi-ţi jur că-ţi iei ban.

    Editorii, să nu goliţi gunoiul. Se pare că adun iar probe.

  14. iar e vorba de mine aiurea-n tramvai, deşi n-am nicio vină. dacă era măcar de bine… 🙄

    dar ca să doarmă Cosa liniştit, fac precizarea că el n-ar fi putut nicicum să mă facă să plec de aici. din partea mea putea fi şi admin, ar fi fost cea mai mică grijă a mea. chiar dacă el încă mai crede că îl urăsc. şi în ciuda a tot ce mai crede el despre mine. 😆

  15. Cosa Nostra

    Nora, prin anul patru, deci pe la 26 de ani, deja aveam alte treburi, mult mai importante. Nu mai era de mine produsul. Deja făceam 2000 de lei pe zi în condiţiile în care tata lua 3500 de lei pe lună. Fără vrăjeală!

  16. Nici nu vreau să ştiu ce făceai de banii ăia.
    Dar produsul la mare ce însemna, mai exact? Că doar nu erai gigolo! 😆

  17. Cosa Nostra

    Val_one, eu ştiu că nu mă urăşti. Ce ţi-a venit?! Şi am ştiut asta încă de acum trei ani. Am şi clarificat la un moment dat. Cu ura eu eram, nu tu!

    Dar mă îngrijorează acest ar fi fost cea mai mică grijă a mea. Vezi că ajutorul poate veni de unde te aştepţi mai puţin spre deloc. Totul e să-l ceri!

  18. Cosa Nostra

    Nora, gigolo e urât spus. Nici nu-mi plăcea. Eu asiguram logistica pentru câţiva tovarăşi. Dar am stat în două vacanţe – din anul I spre II şi din II spre III şi eu personal cu nişte fete. Am stat că mi-a plăcut. Da, iniţial (cu fiecare s-a întâmplat cam la fel) le-am abordat cu scopul de a produce, dar am sfârşit prin a cheltui mai mult eu decât ele şi prin a mă cam îndrăgosti de ele (în viaţă, am avut acest prost obicei).

    Iar de banii pe care i-am produs mai târziu, să nu crezi că făceam cine ştie ce prăduieli. Aveam o conexiune la ferma 30 Decembrie – cred că-i zicea (aia care aproviziona CC-ul) care-mi furniza la preţul de fabricaţie Pepsi şi bere. Le vindeam cu de cinci ori preţul pe Platformă. Nu eu. Aveam structură.
    Pe lângă astea tot comerţul cu blugi, haine, cosmetice şi alte chestii se făcea de către structurile mele.
    Un roman întreg ar fi de spus. Hm, sunt un nostalgic! Ăştia fac acum legal ce făceam eu când dacă te prindea cu un singur dolar în buzunar te băga la pandaimos. Şi se mai dau şi mari şmecheri.

  19. Mna, ăla e cuvântul, ce să zic. 😀
    Eu credeam că faza cu suedezele e un mit.
    Adică, dacă aş fi o suedeză plină de bani, nu cred că bărbaţii români ar reprezenta cine ştie ce atracţie.
    Mă rog, asta e o chestie subiectivă, dar ştiţi că nu prea mă topesc după “estetica” bărbaţilor români. Sau a femeilor.

  20. Cosa Nostra

    Bine, hai să-ţi spun ce se făcea la mare.

    Erau două tipuri de producători: jepcarii – nişte nenorociţi pe care noi îi uram pentru că ne stricau şi vadul şi mai ţineau şi miliţia în alertă (marea majoritate erau ţâgani din Constanţa sau Bucureşti) şi aşa zişii studenţi (nu toţi erau studenţi, dar se purtau ca atare).

    Jepcarii agăţau femei străine, se combinau şi le lăsau fără nimic după prima noapte. Prin tot felul de metode ţâgăneşti. Chestiile astea erau foarte dăunătoare afacerii noastre cinstite şi frumoase pentru că fetele deveneau foarte suspicioase şi, cele mai multe, renunţau chit că-şi ratau vacanţele şi pe de altă parte se intensificau acţiunile miliţiei.

    Aşa zişii

    Nora, acele suedeze nu erau atât de pline de bani. Erau femei căsătorite cu venit mediu la ei. Le deconspira ceea ce-şi permiteau. Dar pentru noi era foarte mult.

    Pe de altă parte, atunci litoralul românesc nu era atât de naşpa ca acum. Era chiar mişto. Erau puţine cluburi, puţine discoteci. Erau foarte mulţi turişti străini. Totul avea loc în aer liber, în grupuri mari constituite ad-hoc. Nu ştiu cum să-ţi explic. Gândeşte-te că mergeai seara pe faleză şi din 50 în 50 de metri dădeai peste câte un grup de douăzeci de tineri, români şi străini, care se distrau. Se dansa la casetofon, se spuneau bancuri în franceză (nu ştiu de ce era limba cel mai frecvent vorbită), se cânta. Majoritatea nici nu se cunoşteau între ei.
    Iar bărbaţii, nu ştiu ce să-ţi spun. Ele evaluau altfel totul. Voiau să se distreze atunci. O vacanţă. Şi crede-mă: nu ne întrecea nimeni la astfel de distracţii.

    Singurii care stricau apele erau şmenarii. La un moment dat, ajunseserăm de-i depistam noi şi le stricam apele. Inclusiv colaborând cu miliţia. Care miliţie şi securitate ştia tot ce se întâmplă. Dar probabil era ordin politic: străinii să fie tentaţi să umple litoralul.

  21. Uitaşi să detaliezi privitor la “aşa-zişii studenţi”.

    Totul avea loc în aer liber, în grupuri mari constituite ad-hoc. Nu ştiu cum să-ţi explic. Gândeşte-te că mergeai seara pe faleză şi din 50 în 50 de metri dădeai peste câte un grup de douăzeci de tineri, români şi străini, care se distrau.
    Adică aşa cum era prin Vamă. Şi cum se mai întâmplă uneori, chiar şi acum.
    Pfiu, turism sexual în România anilor ’80!
    Où sont les suédoises d’antan? 😆

  22. Cosa Nostra

    Da, cred că nu te-am lămurit cu ce m-ai întrebat: cum se făceau banii de către noi – studenţii.

    Nu era o schemă precisă, dar cam aşa decurgeau lucrurile. Stăteai cu fata cât voia ea. O noapte sau două săptămâni. În funcţie de ce voia şi de cât meritai. Ele veneau prin agenţii. Aveau cazarea şi masa plătite deja. De cheltuit, cât îşi permitea fiecare. În medie, câte două mii de dolari pe vacanţă.
    Adică enorm pentru noi. Tu te ocupai de schimb şi de tot ce însemna cheltuieli. Îi dădeai 20 de lei pe dolar şi luai – la negru, 50 de lei (atunci, că ulterior, prin ´97 deja era 100 de lei). Dacă cheltuia fata o mie de dolari împreună cu tine, îţi luai deja treizeci de mii. Adică exact o Dacie la mâna a doua. În afară de schimb, mai primeai cadouri, suveniruri şi chiar bani.

    Se producea bine pe atunci. Şi totul, ţi-am spus deja, distrându-te. Mă rog, fetele nu erau chiar ce-ţi doreai, dar ce mai conta, nu?!

  23. Cosa Nostra

    Ha, de prezervative! Măi, Nora, vorbim de oameni maturi, nu?! În primul rând aveau ele câte un bănicior deoarece la noi nu se găseau şi se ştia asta afară. Fetele nu veneau tocmai nepregătite şi nedocumentate. Vorbeau între ele acolo la ele în ţară. Se auzea ca şi astăzi.

    Acum, ce să-ţi spun. Nu ştiu eu ce făcea fiecare cuplu. Eu ştiu din experienţele tovarăşilor mei. Lu’ Scheală, după o săptămână cu una cu toate precauţiile, i-a zis aia într-o noapte ceva de genul: You have no AIDS, I have no AIDS, so, let’s make real fuckin love!

    Iar pe mine mă ştii!

  24. Cosa Nostra

    Ceeee?!
    Parcă numai tu mă ştii! Parcă nu m-ar şti şi (foştii) mii de cititori de pe Pandora’s!

  25. Ana

    Cosa,

    Mie mi se pare foarte mişto să poţi îndrepta când vezi o eroare. Uite, eu am inserat, din greşeală, aceeaşi bucată de text de două ori. Şi n-am văzut, că era ceva agitaţie în casă când configuram textul. Şi, la rândul meu, am îndreptat atunci când am văzut câte o literă scăpată ori dublată, nimicuri. Dar numai la cei despre care ştiam sigur că nu vor considera asta o intruziune, că nu se vor simţi insultaţi, abuzaţi, căcaturi de-astea. Pe suspicioşi i-am lăsat în nevoia lor, ştiind că aş putea da naştere unor discuţii interminabile şi-aş ajunge, a câta oară?!, la concluzia că facerea de bine e incestuoasă.

    Mai clar: la Nora, Andreea, Val, Edle, Jasmine, Morringain sau Verzel, bineînţeles că şi la tine, aş îndrepta oricând o literă. La Seva, nu vreau să fac asta, textele ei au savoarea lor aşa cum le concepe ea. Acolo e un tumult care trece mult dincolo de cuvinte.

    Altfel, mi-ar plăcea să scrii despre suedezele alea şi anii de lipsă de nisip pe spate. 😉 Aia face parte din istoria naţională şi-a grevat mentalităţile, merită. 🙂

  26. Cosa Nostra

    Ana, eu prefer să nu mă ajute nimeni cu greşelile.
    Nu de alta, dar candoarea şi buna intenţie nu-i bântuie pe toţi pe aici!

  27. Ana

    Cosa,

    Ştiu. 🙂 Eu nu mă tem. Nimeni nu mi-a umblat în ele niciodată. Tu m-ai atenţionat ieri, dar o făcusem lată rău cu dublarea. Uneori, îmi mai spune Nora c-am scăpat o literă, dar nu intervine în text, doar îmi spune. Iar mie îmi convine asta de minune.

    Mai ţii minte că tu mai sunat acum trei ani, pe 5 decembrie, cred, să-mi spui că am scăpat o literă şi ieşise ditamai dezacordul acolo? Publicasem de câteva minute şi, deşi recitisem şi-n pagină, mi-a scăpat, fir-ar. Eu am fost foarte recunoscătoare pentru aia.

    Repet, nu aş intra în orice text. Nu are sens să dau naştere unor rahaturi de discuţii.

    Şi nu te teme. Nimeni nu mai face de-astea. Numai eu sunt nesimţită. 🙂 Dacă mi-ai spus că nu vrei, am priceput. N-ai a-ţi face griji din pricina altcuiva.

  28. Ana

    Las, las. Nu-mi dau atâta importanţă încât să nu las. E cam ca atunci când îmi sună telefonul şi apare cineva precipitat să mi-l aducă. Stai, frate, liniştit, că nu-s o persoană chiar atât de importantă încât să nu pot pierde un apel.

    Mi se mai întâmplă însă să-mi ajungă şi mie unele lucruri până peste cap. Nu mă încarc cu resentimente, dar îmi iau libertatea să întrerup relaţiile, eliberându-mă în acest fel. Adică iert şi plec. E drept, din fericire, asta s-a întâmplat foarte rar.

    Cenuşă nu am.

  29. Raj lt.rez.

    Puneti-o de-o urzica, de-o shteghe. E sanatoase, curatza matzu. Nu rauncati apa, spalati-va cu ea in cap. Matzatzosheste parul… Azi ii lasat de sec, de pizda in cazul domnilor, de pula in cazul doamnelor… Ejti nesamtzat Rajule !

  30. Ana

    Nora,

    Sunt două. Întâi, de carne, ca să se facă lesnicios trecerea. Şi urmează săptămâna brânzei. Apoi, în duminica asta, se lasă sec de lactate.

  31. Aaa, păi, ziceţi aşa. Aveam o cumplită stare de deja-vu şi nu ştiam de unde s-o iau. Mai auzisem foiala asta şi acum o săptămână, când un prieten îmi spunea că ai lui îşi anunţaseră vizita cu ocazia lăsatului şi se-ntreba ce e şi lăsatul ăsta şi ce i-a apucat pe-ai lui. Nu ştiam că-s două.

  32. Ana

    Dana,

    Îmi zici mai multe? Că nu înţeleg la ce te referi.

    N-am găsit nimic, dar aşa o să fac în cazul în care găsesc.

    Nora,

    Două. Spusei de ce: să nu fie un şoc pentru organism, să fie o trecere lină, o adaptare la dieta strict vegetariană, plus lipsită de grăsimi, pe care o presupune Postul Mare.

  33. Seva Tudose

    eu simt ca ceva merge alandala,vorbim,ne contrazicem…dar pentru ce ? vai ce trist,toate iau o turnura… 😥

    PS.Raj,

    cum poti crede ca cizmele lui Ana nu sunt celebre ! le recunosc dintr-o mie !

  34. Raj lt.rez.

    Pai cu cizmele alea scrisei io harticolu, Dna Seva. Tot ce poarta Dna Ana e celebre. Chiar si sambetele… Si io-s celebru in cartieru mieu. “Uite, iar trece dobitocul ala !”, zice lumea. Cum vine asta, Dna Ana ? Se lasa sec la carne, la telemea, la oaua, la caltabuosi , asa pe rand ? Se lasa sec in capu meu… , la bumbii Drei Nora…

  35. Ana

    E, Raj, o ştii pe Nora. Urmează o poză de post, cu decolteu adââââââââânc. O să laşi sec la lăsatu’ gurii apii, ai să vezi. 🙂

    Ce-aveţi, oamini buni, cu botinele mele roşii? 🙄 Iaca, nişte încălţări evreieşti, nimic altceva. Gazith. 😀 Şi nu sunt singurele de-acolo. 😀

  36. junghiul

    Botinele au și un mouse acolo ? Sau nu văd eu bine?

    Poza mi se pare de post. Să nu te urci iar prin copaci, Ana! Ne îngreunezi postul , maică!

  37. De la Gazith sunt? Am şi eu vreo două perechi de încălţări de la ei. Mai există? Că ăla de pe Magheru a dispărut de ceva timp, mai aveau unul la Universitate, dar n-am mai trecut de mult pe acolo.

  38. Ana

    Junghiul,

    Au. Mă urcasem pe birou, era cam două noaptea, abia terminasem de lucru şi înţepenisem în scaun. Am rugat-o pe Irina să-mi taie capu’, adică să nu-l ia în vreun cadru. Fată bună, l-a tăiat. 🙂

    De-abia aştept să mă urc iar în copaci, da’ să se mai încălzească niţel.

    Nora,

    De pe Magheru le-am luat, în ianuarie 2006, dimpreună cu nişte botine negre, mai cuminţi, şi cu nişte cizme demente rău. Cineva mi-a spus că sunt într-un mall acum, dar cum eu nu calc în malluri, n-aş putea băga mâna-n foc.

  39. Raj lt.rez.

    Jaba nu mananci oaua, lapte , carne, daca ne futem in post. Io unu, am rezolvato. Andropauza scrie pe fruntea mea. Coane Junghi, cat tine bre nefutaiul asta ? Tre sa dispar

  40. Edle

    Junghiul, ca sa te stabilesti acolo cu doi copii mici trebuie sa fii cel putin milionar, cu tot ce inseamna asta: avion personal, medici la dispozitie in S.U.A. si alte de astea. Sau dus cu capu’, ca mine. 😀

    La noi n-a fost chestie de adaptare, copilul s-a adaptat imediat. Insula e superba, plajele sunt un vis. Ar fi stat si noaptea sa se joace la malul marii. Chiar era in elementul lui.

    Problemele mari erau sistemul medical si educatia (nu vrei sa stii cat costa gradinita acolo). Ah, si tantarii. 😀

  41. junghiul

    Aaai de capu meu…

    Eu nu-s nici pe departe milionar…

    Dar au insistat mult să mergem măcar în vizită.

    Acum că s-au întors, îți spun drept că am cam ocolit subiectul , nu știu exact tot adevărul.Mi-au spus doar că , dacă ai copii -ei au trei ,între 8 și 15 ani- nu-i indicat să te stabilești acolo.

    Să cer lămuriri suplimentare ar fi însemnat să răsucesc cuțitul în rană.

    Oricum îs haioși, își găsesc ei habitat în altă parte…

  42. junghiul

    Vineri a fost Ziua Mondială a Somnului. Cum să o sărbătorești ? Prin muncă? Dormind pe tine?

    Așa că mă duc acu să sărbătoresc Noaptea Somnului.

    Pentru cei ce intră-n post, vă doresc 48 de zile și nopți ușoare…

    Dacă vreți să vorbim despre post , dați-mi un țârrr!

    Dacă nu, nu!

  43. junghiul

    Super!

    Nu mai are nimic. I-am cam dat tot ce-mi spuse Ana.

    Mai puțin ceaiul din frunze de smochin. Îmi foloseau frunzele ca să-mi ascund goliciunea.

    Precum Adam cel pe care-l sărbătorim proaspăt izgonit.

  44. Edle

    Au, trei copii? Asta ar insemna cam 3000 de euro pe luna taxe scolare. (Scolile publice chiar neputand fi luate in calcul.)

  45. Junghiul, eu nu sunt cu posturile. Şi cu mai nimic din zona asta. 😀 Dar dacă m-apucă cheful de ceva vegetarian, îţi voi cere părerea. 😀

    Mă bucur de însănătoşire.

  46. junghiul

    Eu zic că locurile astea exotice sunt pentru alte momente ale vieții. Ori înainte , ori după ce-ți crești copiii.

  47. Edle

    Da, bine zis.

    Eu o sa ma intorc la un moment dat, sa-i arat lu’ asta micu’ unde s-a nascut. Dar de ramas, nu. Sunt legata prea mult de Europa. Mi-am dat seama de asta acolo.

  48. Stromillo ăsta! Dacă nu l-aş fi văzut pe google, aş fi zis că l-ai inventat. Ori tu, ori Italo Calvino. 😆

  49. junghiul

    Îți imaginezi o cameră înaltă… Cu două ferestre mari așezate spre nord.

    o gaură-n tavan, pe unde urcai în pod, probabil, acoperită cu un placaj. Cred ca are cel puțin douăzeci de pisici. O parte din ele se luptă-n pod , placajul se mișcă sub zvârcolelile mâțelor în timp ce Mario vorbește cu tine…

    În cameră are o masă folosită de ginecolog, un aparat cu care se uită la tine-n ochi, un jilțpe care stă el și un fotoliu pe care stai tu.

    Pereții aproape că nu se văd . Ei sunt încărcați de diplome.

    Mai are-o masă mare pe care găsești absolut orice…

  50. junghiul

    Lăsînd gluma la o parte , omul ăsta i-a convins pe mulți să scape de cancer și alte boli…

    Am doi membrii în familie…

    Apoi am ținut să-l cunosc și eu.

    E șocant ceea ce-ți spune…

    Neconvențional dar documentat.

    La jumătate de oră după ce stai de vorbă cu el îți spune despre tine lucruri pe care ai fi vrut desigur să nu le afle (mai ) nimeni!

  51. Junghiul, te cred. Am cunoscut un personaj similar. Tot apropiaţi vindecaţi de chestii nasoale. M-am dus mânată de curiozitate, nu neapărat pentru că voiam un tratament anume. M-a diagnosticat corect, fără să-i arăt o ecografie. Am mai povestit pe aici. Nu mi-a plăcut deloc prezenţa lui. Nu am nicio explicaţie raţională pentru asta, dar am încredere în intuiţia mea în astfel de contexte. Nu emana nimic pozitiv. Da, a văzut prin mine, cel puţin fizic, dar lucrul ăsta nu mi-a făcut deloc bine. Ca stare psihică în timpul întâlnirii şi după ea.

    Asta dincolo de alte lucruri inexplicabile, şedinţe colective, intrarea într-un soi de transă, când toţi pierdeau noţiunea timpului, fără excepţie.

  52. junghiul

    Așa e. Nu ai cum să ai explicații raționale la astfel de experiențe. Eu de exemplu am evitat să-l mai vizitez.

    În schimb am rămas cu câteva principii despre detoxifiere foarte raționale la care le-am regasit confirmarea mai apoi în alte părți.

    Deh! Cercetați toate lucrurile…

  53. Ah, păi, aşa şi cel de care vorbesc eu dădea sfaturi foarte bune. Şi legat de alimentaţie, şi legat de ceaiuri şi combinaţii între ele (combinaţiile, se pare, contează foarte mult).

  54. junghiul

    Coane Raj, #75 acu văzui interpielarea!

    La mine tocmai fu Tică in vikend. Tache nu-știu când mai vine că la telefon nu ne căutăm.

    Da-i bine venit oricînd!

  55. junghiul

    Da, ceaiurile-s importante.

    Bunu-mi dădea când eram mic ceai din cozi de mături…

    Crâncen om, odihnească-se în pace!

  56. Cosa Nostra

    Îndoieşte-te. Nu-l imită bine deloc şi e enervant prin asta. Dacă voiau să fie riguroşi, puteau să pună un scoţian. Sunt destui, pentru că nu avea mare lucru de făcut. Dar marketingul …

  57. Cosa, poate că nu asta a fost ideea. Rolurile lui Depp marşează mult pe burlesc. Mult mai mult decât pe credibil. Şi e parte din farmecul jocului lui actoricesc.

  58. Edle

    Pe mine nu m-a deranjat deloc accentul lui. Nu a fost vreun sean connery, dar mi s-a parut fain, oricum. Iar filmul, superb.

    Ah, am vazut Solaris. Finally.

  59. Morringain

    Frumoasa fotografie, junghiule 🙂 mi-a adus aminte de al 13-lea razboinic, ca tot veni vorba de filme 😀

    tre sa il gugalesc si eu pe stromillo asta. nu ca ma omor sa devin sanatoasa, doar de curiozitate, tocmai am mancat miel la cuptor cu sos de smantana si ciuperci. Ah, si cu leurda 🙂

  60. junghiul

    Scuze , am ațipit!

    Nu vreau să mai comentez acum despre el , o să vă provoc la un moment dat cu un text.

  61. junghiul

    Nu m-am gândit niciodată să fac mielul cu sos de smântână și ciuperci. Ce fel de ciuperci ai folosit?

    Doar la ciorba de miel folosesc smântâna.

    Să vă tihnească!

  62. Cosa Nostra

    Înger, Îngeraşu meu, ce mi te-a dat Magneţel
    Eu sunt mic, tu fă-mă mare
    Eu sunt slab, tu fă-mi-o tare!

  63. Jaco Pastorul

    Roaga-te mai bine Creatorului, poate-ti face una noua, ca Ingerelu’ n-are timp de pierdut cu gigoloi rasuflati ca tine!

  64. Cosa Nostra

    A, da, băi, mi-ai dat o idee bună:

    Îngerul meu Îngerel,
    Ce mi te-a dat Magneţel,

    Aşa trebuia să scriu.

  65. Morringain

    @Cosa: e un miel destul de slab pe aici, nu te gandi la oaia de acasa. Cand am facut pastrama la afumatoare a iesit destul de uscata tocmai pentru ca nu are niciun pic de grasime. Si oricum mie imi place grasimea, dieta mea e in proportie de 50-60 la suta grasimi si restul proteine.

    @Junghiul: ciuperci care aici se numesc chestnut.

  66. Cosa Nostra

    Mă refeream la gust nu la procentul de grăsime. Nu poţi să pui în gură în acelaşi timp şi carne de miel şi smântână.

    Dar, mă rog, atâta timp cât am văzut hamburgări în care s-au pus varză verde tocată şi sos de roşii, de miel cu smântână ce să mai zic!

  67. Ana

    Cosa,

    Deci mănânci kosher. Ştiam eu! 🙂

    „Nu fierbi iedul în laptele mamei sale!“ Mozaicii nu amestecă niciodată carnea şi lactatele. Au chiuvete duble în bucătării, să nici nu se atingă vreodată una de alta.

  68. Cosa Nostra

    Da, dar trebuia să aibă un nume, nu?! Eu îi zic Creator, unii îi zic Dumnezeu, dar ştii ce?! Ai dreptate, Magneţel sună aşa, mai drăgălaş, mai jucăuş. Aşa să-I fie numele pe acest blog!

  69. Ana

    Nu consum carme. Arsă, nici atât. Da’ pentru un biftec tartar, te-aş putea lua în considerare.

  70. V-am povestit când a fost mama în vacanţă în Israel? S-au pomenit la hotel cu un soi de inspector de la rabinat (ăsta e cuvântul în română? :roll:) care venise în inspecţie la bucătărie. Sunt extrem de stricţi, iar la ei restaurantele au nevoie de certificare în acest sens.

  71. Cosa Nostra

    1 rack of lamb (8 ribs), trimmed and Frenched by your butcher and cut into 4 2-rib sections …

    Deci, am clarificat şi cu reţeta asta!

  72. Morringain

    @Cosa: mie imi place. asta e tot ce conteaza 😛

    @Nora: eu am gasit alta (ce am facut aseara e inventie proprie si are normal smantana cea mai groasa, deci dupa unii cel mai putin sanatoasa :D) http://elizabethekent.com/lamb-chops-in-wine-cream-sauce/

    @Ana: imi place mult biftecul tartar, mai ales daca are mult usturoi in dumnealui 😀 dar am gusturi ciudate, anumite carnuri imi plac scorojite, altele aproape crude. Sa nu mai zic ca mor dupa ficatul crud 😀

  73. Cosa, ce e aşa rău că o taie măcelarul? 🙄 Eu nu ştiu deloc să porţionez. Aşa că, decât să ciopârţesc eu acasă, prefer să se ocupe de asta cineva priceput.

  74. Morringain, eu nu mă dau în lături. Aşa că aş încerca, sigur. Da, pare cam grea combinaţia. Pe de altă parte, nici vita în sânge cu nuci şi gorgonzola nu e tocmai cel mai light lucru din lume. 😀 Şi aia-mi place.

  75. Ana

    Apăi, o salată de untişor proaspăt şi-un piure de urzici n-ar merge, doamnelor, după iarna asta lungă? Ori o salată de spanac crud, cu multă lâmâie?

  76. Morringain

    @Ana: cam asa 😀 desi mananc de doua ori pe zi carne, daca ma intrebi ce-mi pofteste inima, ai ghicit, e tot carne 🙂

    @Nora: poti sa mananci grasime cat suporti de multa, daca iti place, dar sa nu combini cu cartofi, paine, orez sau vegetale cu multi carbohidrati in dansele, ca altfel se duce naibii silueta. Tocmai de aia folosesc ciuperci mult la garnituri, si mai rar broccoli sau conopida.

  77. Morringain

    @Ana: imi plac urzicile, dar nu stiu cum naiba, astea de pe aici (si am destule in gradina, trebuie sa scap de ele zilele astea ca vine randul cartofilor) nu au acelasi gust ca acasa 🙁

  78. Ana

    Morringain,

    😳

    Sau faci spanac cu leurdă. Ori cu leuştean. Ambele, la cuptor. Urzicilor, ca să capete un gust, pune-le mult usturoi. După ce le opăreşti, frământă-le cu un pumn de mălai mare. Dacă vrei, dă-le prin robot, să fie cremă.

    Sau ţelină cu morcov şi cu andive, toate rase. Le legi cu un sos vinegretă, dacă nu-ţi place maioneza. Lâmâie.

    După iarnă, e musai să ne primenim niţel sângele. Verde, galbem, roşu mai la vară.

  79. Nastasia

    Astea-s reţete pentru capre, ar fi zis o fostă colegă, mare şi exclusiv carnivoră. Mie-mi plac verdeţurile (era să zic furajele). Şi lactatele de orice fel.

  80. Edle

    Nici eu nu-s cu verdeturi, legume, fructe, de astea. Mai mananc mango si ananas, destul de rar. Si capsuni. Si rosii cherry. In rest, as manca de vreo trei ori pe zi carne. De fapt, cred ca si mananc. 🙄

  81. Morringain

    @Ana: sa-ti dau exemplu de ce am patit zilele trecute. Am luat un salamel de la un nene italian. Am mancat din el cateva feliute. Jumatate de ora dupa am inceput sa ma umflu. Nu exagerat, cei de langa mine nu-si dau seama foarte tare, dar destul cat sa imi dau eu seama. Mai rau e ca toata noaptea dupa n-am putut sa dorm de dureri de articulatii. A doua zi l-am intrebat: ori ai pus amidon in compozitie? da, dar de unde stii? Stiu, pare ciudat, alergia asta e extrem de rara, dar eu o am si nu e deloc in interesul meu sa mai mananc asa.

  82. Ana

    Gata, nu mai vorbesc cu voi despre verde, galben şi roşu vegetal. Nici despre negru sau mov. Mâncaţi carne şi bucuraţi-vă.

  83. Ana

    Morringain,

    N-am ştiut că eşti alergică la amidon, am crezut că te temi să nu te îngraşi. Iartă-mă. Atunci, la loc comanda. NU le pune mălai! Merg şi fără, eu aşa le fac, bunica mea le înbogăţea cu mălai. Şi le mânca mereu cu hrean.

  84. Morringain

    @Ana: nu-i nimic, oricum eu le fac fara. Am noroc ca nu-mi plac alimentele astea, in copilarie maica-mea trebuia sa ma oblige sa mananc paine (singura exceptie era painea cu unt si miere :D)

    @Nora: eu nu prea mananc alimente procesate oricum. Dar se mai intampla.

  85. Mda, mănânc carne, dar dacă m-ar pune cineva să aleg între a nu mai mânca un tip de alimente toată viaţa, cred că ar pica prima carnea. Dacă am mai multe zile când fac exces de carne, mă simt ca şi cum aş fi murdară pe dinăuntru şi îmi vine să-mi bag o perie până-n intestine să mă spăl. 😀

  86. Morringain

    @Nora: vezi, depinde de organism, eu fara carne simt permanent foame. Chiar si atunci cand mai mancam inca paine sau mamaliga, tot simteam foame dupa foarte putin timp.

    @Edle: eu abia astept sa pun la crescut ardei, gogosari si vinete. De zacusca imi e dor, pe aici nu se gasesc gogosari deloc, iar vinetele costa o lira una 🙁

  87. Ana

    E, când vii acasă, te-ndopăm cu zacuscă, salată de vinete, ardei copţi, îţi fac şi dovlecei la grătar, roşii coapte…

  88. Ana

    Şezi blândă, că te ucid cu urzici şi lobodă, başca ştevie. Stăi, nesătulo, să se coacă toate cele de le vrei. 😆

  89. Cosa Nostra

    În altă ordine de idei, am un sentiment de satisfacţie frate cu ei, vezi?! ţi-am spus eu!.

    V-aş spune faza, da’ mi-e că nu pot să redau în cuvinte starea de fapt şi oricum trebuie s-o duc pe asta. Poate după masă, dacă nu-mi trece sentimentul.

    Astea apropos de bărbaţi şi femei, egalitate-n posibilităţi şi ce mişto s-ar descurca ele fără ei.

  90. Edle

    Morringain, arata superb biscuitii aia!

    Cosa, in afara de salata, spanac, urzici si unele fructe pe care nu le suport, cred ca da. 😀

  91. Ana

    Toată mâncarea-i colorată, chiparosule. Mai puţin, aia albă şi aia neagră, care ie noncolorate. 😆

  92. Cosa, nu ştiu ce macarons ai mâncat tu, dar cele de la La duree sunt din ingrediente naturale. Ce vezi tu acolo nu e colorant chimic. Aşa am şi eu oroare de prăjiturile alea pline de chimicale.
    Nu mănânci kiwi, căpşune, dulceaţă de trandafiri, fistic, zmeură? Şi alea sunt colorate.

  93. Raj lt.rez.

    Dra Nora: Sarmana fata mignona, trasa pin inel ! Fac apel precum ca trebue sa fie scos din odae tholomacu ala de Costel. N-am glume cu el, nu voi avea dar ii impotriva printzipurilor mele ca sa fie banat carevasazica, indiferent cea zis, cea facut. E ca cum ar fi raposat si nare cum sasi ia apararea carevasazica. Nu stiu cea zis, cea facut, dar pentru mine nare importanta. E dreptul dv. sa banati, dar ii impotriva democratiei pe care o am io in cap. Din moment ce l-am sustinut pe gocu, nu vaz cum as putea sa nul sustin si pe Costelu asta. Am zis ! De fapt, am rugat.

  94. Raj, nu sunt trasă prin inel, dar mulţumesc. 😀

    Apelul tău îţi face cinste. Nu glumesc, e chiar foarte frumos din partea ta.

  95. 1Q

    Militez și io pt eliberarea lui Costi.
    Să fie scos din celula lanțurilor ploieștene! Să fie freeeee..
    LIBERTATE!
    LIBERTATE!
    LIBERTATE!

    Păi, ce lula alexei! +++

  96. 1Q

    Gata, am plecat! V-aș pupa da` am buzele crăpate de sete după mâncărurile de mai sus.
    Ai de pilda ta, alexa! nici să gătești nu știi!

  97. alexa

    două săptămâni de-ale oamenilor, nu de-ale tale. din alea cu șapte zile și ziua cu 24 h. prea ambițios?
    hai să reducem perioada la 4 zile

  98. Ana

    Tanţo,

    Tu nu vorbeşti aşa cu mine, că-s sultana-valide şi-ai belit-o. O dată-ţi spun şi să nu care cumva să uiţi. 😈 Mie nu-mi spune nimeni minţi! Nimeni viu. 😀 Sau care să conteze. Să fii mai atentă cu soacră-ta, dacă vrei zile bune.

  99. Te-am sabotat eu, Alexa! Am luat vh2-ul tău, i-am pus căluş lui Cotabiţă sau cine cântă acolo şi am eliberat-o din desagă pe frumoasa J Lo!

  100. Nastasia

    Dacă tot te-ai dedat la eliberări, slobozeşte-l şi pe Costeluuuş…sărăcuţul, cum stă el în cuşcă..şi e mai plinuţ, aşa, şi cuşca îi e strâmtă. Mi se strânge inima, mai e un pic şi mi se chiar rupe.

  101. Uf, se pun presiuni! Sunt Aspazia Cojocaruuu! 😆

    Îi dau drumul, dar să ştiţi că nu e deloc reeducat! E ca Năstase!

    Costeluş, serios vorbind, îţi ridic bannul, dar să bagi bine la cap: data viitoare nu te mai scapă nici Papa Francisc. Şi sper că nu vei mai avea tupeul să spui “să vezi, că n-am ştiut”.

    Restul: sunteţi martori.

  102. Ana

    Sunt. Dă-i drumu’, sper c-a înţeles că n-are chiar mai nimic de făcut. Noi, ceilalţi, cum draci de-am înţeles din prima şi nu ne cramponăm deloc?

  103. Cosa Nostra

    Bine i-a făcut că l-a bannat.
    Dintre toţi, el era singurul care cerea să fie bannat fie unu fie altu că aşa voia el.

  104. Cosa, l-am “eliberat”. Chiar când deschideam uşa, m-a muşcat de mână. Trebuie să-mi fac antitetanos. 😆

  105. Seva Tudose

    Nora#180+184

    vai Nora desigur acele„macaroons” fie ele de ”LaDuree” sunt coloranți artificiali 😀

    ptr.galben da,folosești șofran,dar este foarte scump și cei vând ieftin șofran este tot colorant chimic și-l trec drept șofran,fie ei cofetari de renume !

    eu ptr. roșu folosesc zeamă de sfeclă roșie,ptr.verde zeamă de „colard”iar ptr.galben(desigur nu în prăjituri)
    foi de ceapă uscată,acele primele două foi,poți folosi să vopsești ouăle !

  106. Seva, aşa o fi, n-am de unde băga mâna în foc. Dar gura mea ştie bine să deosebească un macaron La Duree de unul de la Paul, de exemplu. 😀
    Apoi, or face şi ei găinării, dar mă gândesc totuşi că au oareşce reţineri în a-şi compromite o reputaţie la nivel mondial. Sper. 😀

  107. Seva Tudose

    Nora,

    eu cred că în absolut tot ce măncăm(ceea ce este procesat,în mezeluri,brânzeturi,prăjituri,dulcețuri,conserve ori borcane….au colorant artificial …exemple:

    Vitamina C… dextrose,magnesium stereate…culori ? FD&C yellow#6 Lake(ca să arate ca de portocale) 😀

    Castraveciori acrii la borcan:water,cucumbers,vineger,calcium chloride,polysorbate 80…culori ? Yellow 5,Blue 1 😀

    gem de căpșuni la borcan :straberris,polydextrose,maltodexrin,fruit pectin,locust bean gum…calcium chloride culori ?
    Red 40,Blue 1 😀

    American Cheese:pasteurized,milk,enzymes,whey…culori ?annatto(colors)oleoresin paprika (colors) 😀

  108. Seva, citesc şi eu etichetele, dar jur că până acum n-am văzut coloranţi la castraveciori! Ce sens ar avea? Să-i facă mai verzi? 🙄

  109. Seva Tudose

    Nora,

    nu știu de ce ! Dar să știi tu că și o lingură de icre negre,cele cu boaba cât de piper…sunt colorate și costă 25 de dolari doar o lingură(mini-borcănaș)și vine din Rusia 😀

    Edle,

    hai să nu îți scot berea ! Hai că și nemții pun coloranți în bere,cea de caramel ori irlandezii fac bere verde(să arate ca shamrock-frunză) 😀

  110. Da, Edle, ştiu că abuzul de coloranţi şi aditivi e mult mai răspândit la ei decât la noi.
    Şi toate porcăriile alea de jeleuri şi bomboane care nu sunt altceva decât zahăr colorat… după care sunt înnebuniţi. Cât îmi plac mie dulciurile, dar nu pot mânca plastic, totuşi.

  111. Edle

    Copilul meu a facut o alergie cumplita de la un lapte “bio” american, nu mai stiu cum se numea. N-am mai putut sa-i dau doi ani produse lactate, de niciun fel. Cand am venit in Romania, a inceput sa-i dea maica-mea (fara stirea mea 🙄 ) lapte din asta natural, de la tara. N-a mai avut nimic.

    Am intrebat un medic de-acolo si mi-a zis ca fiica-sa are exact aceeasi problema: in Olanda nu are nimic, cum vine pe insula, cum devine alergica la lapte.

  112. Ana

    Dana,

    Vrei o reţetă de plăcintă cu mere pentru băieţi? Uşoară şi rapidă.

    Cine vrea şi alte calităţi, mai e şi de post.

  113. Seva, tocmai de-aia nu cumpăr icre negre de la hipermarket. Trebuie să fii cam tâmpit să crezi că un borcănel costă doar 25 de dolari. 😀

  114. Ana

    La modă-s ouăle de melci, nu icrele negre, care nu au nici gust. Iar ouăle de melci au şi culoare naturală, aia a pişatului de bou pe pajişte.

    Joiană, tu unde draci umbli, au te-ai măritat? 🙄

    Nora,

    Nu mă inerva la cap! Adică n-are nimic de dulce-n ea, na! 😆

  115. Nu-i de post checul. 😀 Am băgat în el 200 de grame de unt, 4 ouă şi 300 ml lapte. Plus 500 grame făină, 200 zahăr, 50 cacao, esenţă de vanilie. (am învăţat alea pe dinafară de cât am citit şi răscitit reţeta de teamă să nu greşesc ceva. 😆 )
    Apoi, când l-am băgat la cuptor şi începuse să se crape puţin deasupra, a fost panică maximă! Dacă se crapă checul de tot, până jos?! Mă uitam prin “hublou” la el ca la acceleratorul de particule. Noroc cu jumătatea masculină care făcea clătite în timpul ăsta. A zis “Iubito, nu te-ngrijora! Cred că va fi un chec perfect normal”. 😆
    Şi aşa a fost, slăvit fie zeul bucătăreselor novice!

  116. Ana

    Plăcintă cu mere

    Foaia:

    -- un cub de drojdie, 25 gr.;
    -- o ceaşcă de ulei, da’ nu ceaşcă chinezească;
    -- o cană de apă minerală;
    -- 2 linguri de zahăr;
    -- un praf de sare;
    -- făină cât să faci un aluat care se poate întinde;

    Umplutura:

    -- 2 kg de mere, date prin răzătoarea mare şi înmuiate puţin pe foc; dacă nu sunt suficient de dulci, le îndulceşti;
    -- un praf de scorţişoară.

    Împarţi aluatul pe care doar îl constitui, nu-l şi frămânţi, în două şi întinzi prima foaie. Ungi tava cu ulei şi pui foaia acolo, o presari pe toată suprafaţa cu pesmet şi apoi adaugi toată umplutura. Întinzi şi a doua foaie şi-o pui deasupra. Înţepi toată suprafaţa celei de-a doua foi cu o furculiţă şi apoi arunci tava în cuptor, la un foc mediu pe care-l păstrezi pe toată durata coacerii. Mirosul îţi va spune când e gata.

    Zahărul se poate înlocui cu miere sau cu ce vrei tu.

  117. Seva Tudose

    Ana,

    ouă de melci ? hai că tot nu știam,cun se regulează melcii cu carcasele alea în spinare ?

    Nora,

    eu fac cozonaci perfecți dar checul am pierdut talentul !

  118. Danny

    Aaahhhh, mor! Parca va si vad in sorturi albe cu parul strans in coc la spate si cu fruntea libera.

    Mor cand vad ca fetele astea doxate trec singure si nesilite de nimeni la cratita, pe blog. Isi mai imprumuta si retete culinare, ha!

    Daca le trimite un mascul la cratita, fie si-n gluma, il catalogheaza fix misogin si o pun imediat de un protest pentru multiplicarea feminitatii vs. insingurarii masculinitatii, parca asa-i zice, nu? Manifestatiile alea la care participati voi mereu. Si cu care eu sunt de acord, fir-ati sa fiti de caprioare.

  119. Danny, mai termină. Fac un chec pentru că vreau eu. Nu pentru că mă trimite cineva. Ai priceput sau ai nevoie de un desen?
    În ultimul timp, eşti din ce în ce mai deplasat.

  120. Morringain

    Eu as incerca sa fac o data biscuitii aia. Arata ca niste opere de arta. Dar ce-mi cere Gigi sa ii fac e asta:

    Nora, dar fa-ti acasa macaroons. Nu cred ca e asa greu. La mine la piata e o tipa care le face acasa si le vinde. De fapt, sunt bezele cu faina de migdale, colorate cat mai uschit si lipite cu crema. Si da, cred ca are dreptate Seva, la noi nu am vazut vopsea alimentara bio pana acum. Doar aia rosie din gandaci 👿

  121. Danny

    Probabil, dar nu un chec facut de tine.

    Mai bine citesti o carte, ai ce invata de acolo. Numai sa nu fie de bucatarie, ca te intorci de unde ai plecat.

  122. Seva Tudose

    Ana,

    Cozonacul”Seva”

    2 kg.făină cernută,1 1/4 lapte gras,650 de zahăr,coaja de la o lămâie,450 gram. grăsime(400 ulei+50 gr. unt topit),7 ouă,sare,75 gr.drojdie de bere.

    De cu seara pui aceste ingrediente pe masă să fie toate la temperatura camerei(făina,ouăle) restul pot sta în frigider. Când te apuci de ei,faci cald în bucătărie și nimeni să nu se vânture în jurul tău,să nu fie curent,nu deschizi geamul !

    Deci pui făina în lighean,sarea și într-o cratiță pui laptele,zahărul,coaja de lămâie și îl încălzești până de topește zahărul.Într-o altă mică crăticioară pui lapte îndulcit călduț NU fierbinte, pui drojdia,mesteci să se topească în lapte,pui 2/3 linguri de făină,amesteci,apoi presori o lingură de făină deasupra,o acoperi și o lași să crească,aceasta este maiaua !

    dacă maiaua nu a crescut în 10 minute,cozonacul nu îți va crește,deci drojdia nu e bună,deci nu cozonaci !

    Și începi așa:pui maiaua toată odată în lighean peste făina toată,un pic de lapte,amesteci,pui un ou,amesteci,pui lapte,amesteci,pui un ou….șamd până ai pus tot laptele.
    Apoi într-o crăticioară pui pe foc uleiul+untul și să fie călduț,începi și pui un pic și amesteci viguros,pui ulei amesteci viguros până îl înghite și repeți figura asta până ai pus tot uleiul !

    Acum cineva să te ajute să țină ligheanul și tu începi să „bați” cozonacul,presori ceva făină și iei toată coca în mâini,ridici și o trântești tare în lighean,din nou iei coca o amesteci ,ridici o trăntești,repeți figura cu bătaia/trântitura păâă când coca face bășici(cam de 10 ori)

    Iei nuca tocată f.mărunt(1/2 kg) pui 3 linguri cacao, o cană de zahăr pudră,un ou întreg,2 linguri smântână,coajă de lămâie și esență de vanile,brandi ori esență de rom,amestecul să nu curgă !

    coca a crescut ! pui pe masă ori planșetă ulei și pe mâinile tale la fel,iei cocă ptr. o formă de cozonac,o întinzi pe masă/planșetă și acum pui nucă,o întinzi cu lingura…rulezi gentil,strivești cu degetele la margini să se lipească ruloul,să nu iasă nuca și acum:

    RĂSUCEȘTI DE 2 ORI RULOUL CA ȘI CUM AI STOARCE O RUFĂ,
    ȘI pui ruloul în forma de cozonac ! Formele unse cu unt,nu ulei și presurate cu făină ! CUPTORUL ÎNCINS ÎN PREALABIL CU 15 MINUTE ÎNAINTE !

    faci glazurica: un ou,2 linguri lapte,bați și cu pensula ștergi ușor cozonacii pe deasupra să fie frumoasă crusta ! Îi lași 5/10 minute și îi bagi în cuptor ! PRIMELE 20 de minute SĂ NU DESCHIZI UȘA LA CUPTOR, îi lași 45 ori 50 fie 55 de minute la copt depinde de cuptorul tău.

    odată copți pui un ștergar pe masă,îi scoți și îi lași să se odihnească pe o latură,apoi pe cealaltă,apoi pe fund,apoi acoperiți total cu un alt ștergar,să nu se încruzească,până s-au răcit,apoi ambalați reci în ce vrei tu !

    Pandora nu se desfac fișele fișele precum cozonacii mei !

  123. Morringain, e. Dacă vrei să faci macarons adevărate şi nu fursecuri colorate. Ştiu pe cineva mult mai priceput decât mine care a făcut un curs numai de făcut macarons şi tot nu-i iese aluatul cum trebuie. Iar cursul nu l-a făcut în România. Cică marea şmecherie e ca blatul ăla să fie puţin tare în afară, dar fraged înăuntru. Şi aici dau chix cei mai mulţi. Că le ies ori uscate, ori se dezintegrează când pui mâna pe ele. Nu sunt bezele. 😀 Bezelele nu-mi plac.
    Poate că par snoabă, dar nu-mi plac improvizaţiile. 😀
    Nu m-aş băga la chimii de-astea.
    Prefer să fac un chec cinstit decât nişte macarons eşuate. 😀

  124. Seva Tudose

    Am mai multe rețete/compoziții de cozonaci dar în principiu asta este munca ptr.ei !

    Acum vă las,e deja 1:20 !

  125. Morringain

    Nora, crede-ma, aici macaroons se fac in casa destul de des. Da, le poti cumpara si din Marks & Spencer, dar tot nu cred ca sunt la fel de bune ca cele de casa. Am zis bezele pentru ca asta cam e principiul albus de ou batut cu zahar si cu faina de migdale. Eu nu le-am incercat, ca nu cred ca i-ar place lui Gigi, iar eu pot sta foarte bine si fara dulciuri. Rar imi fac panacotta al caffe e nocioline cu stevia sau biscuiti de migdale. Ce ii place lui Gigi, aceasta bakewell tart, e un dulce copt de doua ori. Adica prima data faci aluatul de tarta (faina, unt si un pic de apa), il coci (folosind fasolici, normal, sa nu i se ridice fundul), timp in care faci un aluat ca de chec, cu multa faina de migdale si doar foarte putina faina de grau, scoti tarta din cuptor, o ungi cu gem de capsuni, rastorni in ea aluatul cu faina de migdale si dai din nou la copt. Cand o scoti, cat e inca calda, torni pe ea o glazura de zahar foarte groasa, uniform, peste care faci cercuri concentrice de sos de ciocolata pe care le tragi cu o scobitoare sa arate ca in poza. E destul de migaloasa, dar este foarte foarte buna la gust (si normal, o bomba calorica :D).

    Ce fac eu foarte des in schimb e un fel de cozonacel cu nutella si ciocolata alba inauntru. Cantitatile sunt mici, e foarte usor de facut, e aspectuos. Daca vreti reteta, v-o dau. Ca si pe cea de bakewell tart si pe cea de macaroons 🙂

  126. Raj lt.rez.

    Dra Nora: va imbratisez pin ce vo trosni oscioarele. Credeam ca ma veti lua la p…la, scuzati expresia, dar vaz ca nu sunteti rea deloc. De Dna Ana mie teama ca are glascioru strident , cam auzito pi iutub cand vorbea in lemba lu uiliam secspir . Daca stau bine si ma gandesc, imi place de Costelu asta. Ceaveti cu el ? Va rog dle Danny sa va imbunati ! Va iubesc dhomnu Danny ! Spunetimi si dv.ca ma iubiti. As fute ceva strain. As futio paia din gravataru Dnei Nasta.

  127. Raj lt.rez.

    Dna Morri: placinta aia seamana cu pasca moldoveneasca, gocu pula sa mio beleasca, Sevei ii place sa trancaneasca. Rima, stiti…

  128. Raj lt.rez.

    Dna Ana 234: Cumparati mere chircite de la piata de la babe chircite. Acestea (merele si babele) sunt romanesti si au un gust adevarat. Merele nu babele. Un chil de mere coasta chiar siun leu. Cu banii economisiti puteti sa va cumperati oje, gene false care clipesc marunt, marunt, un chil de vin de butuc pentru Olamicu sau chiar un plic cu otrava de sobolani pentru gocu. Va pup pe frunte cu multa simpatie !

  129. Nastasia

    Hei, oameni buni, fost-aţi fericiţi astăzi? Dacă nu, daţi-i zor, că mai sunt vreo patru ceasuri.

  130. Raj lt.rez.

    Am fost multumit nu fericit Dna Nasta. Cand eram tener consideram ca fericirea e atunci cand ejaculezi scuzati expresia. Acu is fericit cand mi se scoala, scuzati iar expresia. Creca Dra Val se cruceste cand citeste asfel de randuri mancaias pasarica ei. Sper ca nu citeasca, gocu pula sa mio beleasca

  131. Morringain

    Nastasia, da ce-i obligatoriu azi 20 martie sa fii fericit? 😀 si eu incerc, azi chiar mi-a mers bine in toate 🙂 Ah, nu chiar in toate, mint, am ramas fara nisip la pisica si ar trebui sa ies sa cumpar. Dar mi-e o lene 🙂

  132. Raj lt.rez.

    Dna Seva sper ca sunteti curva in pat ca vaz ca la bucatarie sunteti o mare bucatareasca, pula sa mio beleasca. De Gocu zic, se stie

  133. Nastasia

    Înseamnă că azi ar fi trebuit să ţi se scoale precum catargu’, că e Ziua Internaţională a Fericirii. Ăia de la ONU or decretat-o, nu eu.

  134. Raj lt.rez.

    Dna Morri: nisip din fata blocului, de oriunde ca si ala-i bun. Ala de la marchet coasta 6 lei punga. Cu banii iconomisiti, puteti sa va, sa ii, sa o… De ce nu vorbiti cu mine ?

  135. Raj lt.rez.

    Ziua pulii. Daia nu mai pot io, cau decretat aioa de la onu, Ziua Fericirii. Az am fost cam porcos, dar credetima ca daca stai toata ziua cu injuriosi, cu grobieni, devii ca ei. Anica ia zis lui vicele sai manance pizda

  136. Morringain

    Cum adica nu vorbesc cu tine, Raj? Ca eu nu tin minte sa nu fi vorbit cu tine 😀 De unde nisip ca nici la bloc nu stau? 🙂 si pamant din gradina nu stric, costa mai mult decat nisipul de pisici 😀

  137. Raj lt.rez.

    Dna Morri: e a doua oara cand nu vorbiti cu mine. Pentru Dvs: lalele, trandafiri albi, zambile frumos mirositoare, ciocolata elvetiana. Asa e bine ?

  138. Morringain

    Apropo, o sarbatoare mai valabila Shunbun no hi 春分の日 (echinoctiul de primavara) 🙂

  139. Costelus

    Hmm, multumesc, m-ati surprins 😀

    Eu am zis ca gata, nu mai am ce cauta pe pistol. Mi-am si pus ceva sa nu mai intru nici din greseala.

  140. Danny

    Raj, ce ai mai, baiete? Esti haios tare. Nici c-o sa mai treaca Valonash pe aici, mai ales ca vrei sa i-o mananci.

    L-ai zapacit pe Goco. Trebuia sa-i fi zis toate astea cand era viu pe aici.

    Eu de ce trebuie sa ma imbunez? Nu sunt destul de bun?

  141. Edle

    Merci, Ana.

    2 kile de mere date prin razatoare? Hm… Un sfert de placinta nu pot sa fac? 😀

  142. Joiana

    Duoamna Ana, nu m-am măritat. Am fost ocupată cu o imvestigaţie. Acuşa mă pregătesc s-o fac publică.

    Domnu’ Dani, mai strig mult? Comfirmaţi au ba?

  143. Joiana

    Vă’ că tace ca bou’ leşinat în vie.

    Începem conferinţa de presă fără el.

    Carevasăzică, domnu’ Dani chiar în timp ce vorbim, acuşa-acuşica, îşi face valiza să plece la Paris, la târgu’ de cărţi, în Franţa. Prin mijloace detectivistico-jurnalistice, am aflat că domnu’ Marga a pus la punct o strategie pentru a sublini lipsa lu’ domnu’ Pleşu, domnu’ Djuvara, domnu’ Cărtărescu, domnu’ Petru Cimpoeşu, domnu’ Filip Florian, care-i obraznic, şi alţi domni care n-au mai vrut să se ducă din diverse motive.

    Se pare că domnu’ Gâdea a fost desemnat personal să să ocupe, că nu de alta, dar rămâneau locurile goale şi tacâmul fusăsă deja plătit şi păcat de atâta mâncare, melci şi vin.

    Domnu’ Gâdea a cerut ajutor de la domnu’ Ciutac şi l-au găsit pe domnu’ Dani bântuind într-un colţ uitat de Bărăgan cu musca în ureche. L-au arvunit să termene mai repede cu plataforma ca s-o lanseze la Paris. Domnu’ Dani, cât ai face o piftie, cacaum ar veni peste noapte, ca să să-nchege bine, a pornit la coagularea ideilor în spaţiul intercranian. Toate acestea s-au desfăşurat în maxim secret întrucât, pricepeţi dvs, domnu’ Dani se va afla clandestin acoloşa.

    Tot domnu’ Marga a avut o genială ideie: să-l costumeze pe domnu’ Dani în calorifer şi, că tot samănă a neamţ, să-l prezinte ca calitate germană made în Românie. Da’ era prea slab şi nu stătea costumu’ pe el. Atuncea, o cunoscută interpretă a cântecului popular românesc, o voce de aur, balsam de rufe pentru suflet şi ureche, încă nu vă spui cine, a zis că să-l facă steag. Li-liii! Lu’ Domnu’ Dani nu prea i-a convenit, da’ să rula atât de bine că pân’ la urmă a fost nevoit să admită: cârpa i să potrivea mănuşă! La momentu’ oportun, va sări şi va zice “siurpriz”!!! Asta au repetat-o de mai multe ori, în spatele uşilor închise, că domnu’ Dani tot nu ţinea mintea ce trebuie să zică şi-n ce fel.

    Vedeţi, dragi telespectatori, acuşa totul are un înţăles! De-aia a pus-o pe doamna Nora să citească o carte! L-a luat gura pe dinainte şi mai avea puţin şi dezvăluia el însuşi marea taină.

    În altă ordine de idei, trebuie să vă imformez că domnu’ Marga i-a interzis s-apară în giaca roşie, ca şi în cea albastră. Domnu’ Dani a început să schiaune şi să spună că costumu’ îi încătuşază spiritul liber. Domnu Ciutac i-a spus atuncea să-i mai dea drumu’ pe la cusători că el aşa face. Domnu’ Dani n-a mai zis nici miorlau, a zis doar să-i dea bani de croitoreasă că, la urma urmei, România merita atâta sacrificiu.

    Surse încă necomfirmate mi-au comfirmat totuşi că domnu’ Dani încearcă să strecoare cel puţin giaca roşie-n bagajul de cală în care va călători el însuşi.

    Vom reveni cu veşti de la Paris, vom merge pretutindeni pe urmele lu’ Domnu’ Dani de îndată ce va păşi, mai mult roţile valizei decât el, pe pământul Franţei!

  144. Danny

    Ce zice, mai, fata asta aici? Joiana, tu esti?, sau nu mai vad eu bine? Ce zici acolo, Consuela?

    Trebuie sa mai citesc de vreo doua ori. Pana sa citesc, vreau sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine. Pe unde naiba ai umblat pana acum?

    Ia zi, iti place geaca mea rosie?

  145. Danny

    Joiana, cauta-mi emailul si scrie-mi acolo. Vreau sa-ti spun ceva intre 4 ochi. As vrea sa stiu mai multe despre tine.

  146. Seva Tudose

    Costeluș

    bine reveniși !

    Joiana,

    tu chiar ți-ai făcut de cap în ultima vreme,să nu spui că fusăși ocupată,orișicât tot dădeai cu bunî zîua,dacă vroiai 😉

  147. Joiana

    Domnu’ Dani, doar dacă comfirmi.
    Anunţurile de mică publicitate nu prezintă interese pentru mine şi cititorii mei. Iaca!

  148. Joiana

    O sursă de oră târzie afirmă că matale ai arvunit o fanfară de înmormântări ca să facă un cântec, un soi de imn pentru promou. E adevărat, domnu’ Dani? Cum comentaţi ştirea? Muzicienii vă vor însoţi la Paris?

    Doamna Edle, abia acuma se va scoate la iveală adevăru’ adevărat! Domnu’ Dani are multe secrete. Pe unele le-a uitat chiar şi el, da’ i le voi reaminti eu, nicio grijă!

  149. Joiana

    Doamna Seva, am stat pe un subiect-bonbă. N-am putut să mă mişc nici c-un picior că ar fi iexplodat! De-aia n-am mai apărut.
    Dară acuma m-am întors! Sunt prima jurnalistă din România care a descoperit cine stătea pitit în spatele maşinaţiunilor de la ICR: domnu’ Dani în giaca roşie!

  150. Joiana

    Domnu’ Dani, nu contează dacă-mi place mie giaca. Contează să placă României, domnu’ Dani!

  151. 1Q

    Doamna Joiana,
    Bine ați revenit pe izlazul acestui blog reavăn, râvnit de culturiștii plini de râvnă literară. Permiteți, dară, să mă spovedesc, așa cum se spovedește vițelul, direct sub ugerul suculent, fiindcă-s însetat de vorbe; și că, de când mi-a secat imaginația, arunc numa` vorbe goale ce băngăne clopotele alexei, perturbându-i somnul rațiunii. Deci, permiteți?
    În cazul unui Da hotărât, pledez pentru un echilibru emoțional. Cum la ce mă refer? La imaginea mea de varză răsturnată și atât de promptă, alexa. La rândunica mea cea răsturnică. Dacă n-ar fi atât de vie, ca o buturugă sălbatică scăpată în lanul de porumbițe tratat antifungic, dacă n-ar exista, adică, atunci, cum să spun, atunci eram nevoit s-o inventez. Are un rol f. greu și o admir pentru asta, dacă nu cumva o iubesc cu flăcări, ca pe propriile-mi cornițe. Ce m-aș fi făcut fără ea? Cine mi-ar fi pus frână în momentele de rostogolire necontrolată în Valea Plângerii? Nimeni. Doar ea se sacrifică și mă trage afară din cazanul fierbinte al selfestimului extrem. Doar ea face din fibra mea ațoasă ciorbă de varză. Pt cine nu știe, ciorba de varză cică e bună pt slăbire. Nu a vigilenței, nu a spiritului, ci a fizicului torturat de slăbiciuni omenești. E slabă moartă și tot continuă să mă fiarbă în sucul ei propriu, având un singur scop: de a mă scoate legumă pentru consum dietetic. Știu, știu, acum jubilează când îmi scoate zeama cu o lingură de lemn, stereotipică întru veșnica ei pomenire. Cred că, pentru gust, deja pune și un vârf de cuțit de sare pe rănile-mi deschise, încărcate de bulbuci înspumate. Și, totuși, mă soarbe cu atâta scârbă că mi-e milă de ea. Spuneți-i dvs. că alimentația asta săracă o s-o ucidă lent și o rătăcește halucinant prin pustiul de gânduri. Dați-i din lăpticul dvs hrănitor tot așa cum îmi dați și mie să devin bou cu diplomă. Poate își revine. Mi-e teamă că moare de inaniție verbală `nainte de vreme.
    În caz că nu, nu. Nu insist. Mă duc să zburd cu coada în vânt de primăvară. Adulmec, cu nările-mi umede, mirosul fierbinte de varză, pe-alexa în curte s-o arză..

  152. alexa

    ești bolnăvior. cu căpuțul.
    eu sunt de acord cu tine. sunt urâtă, blondă, dezgustătoare și toate lucrurile pe care le mai spui despre mine.
    ce nu înțeleg este cum își poate pierde atât timp și energie altcineva ca să-mi tot repete ceva ce știu deja, chiar foarte bine.
    doar dacă e cu capul. grav.
    dă dovadă de puțină rațiune și spune-mi că nu mai vorbești cu mine.

  153. alexa

    nu. probabil prind niște frecvențe radio. știam eu că nu trebuie să mi se atingă plombele!

  154. alexa

    da. nu ți-am mai spus că sunt exact cum mă descrii tu? nimeni nu m-a caracterizat mai bine

  155. alexa

    bine, încep eu. nu mai intru aici până luni. sunt doar 4 zile în care sper să faci și tu o pauză, că nu se mai poate.

  156. 1Q

    alexa, nu pleca! Nu mă părăsiii! Ce mă fac io fără tine, de ziua tristeții și nefericirii pe Pământ..?

    Joianaaaaaaaaaaaaaaaa..ce stai? N-o lăsa să plece! 4 zile!? O să mor! Sigur o să mor..

    Nora? save me, pls!

  157. Joiana

    Domnu’ 1Q, bine v-am găsit.
    Auzişi, domnişoara Alexa? Că te-nvaţă de bine domnu’ 1Q.
    Nu pleca, ce-ţi veni să-ţi iei lumea-n cap? Ia un boţ de mămăligă şi nu te mai frichini atâta.

  158. 1Q

    Auzi, Joiana, cică revine joia! Na, ce ți-e cu regimul ăsta.
    O doare bubulica inghinală.
    Cum poate să stea 4 zile?! 4!!!? Io n-aș putea! Și știu că am dreptate..

  159. Joiana

    Domnişoara Alexa, te duc io cu mâna mea la doctor! Să spui tot, pe unde ai fost şi cu cine! Ruşine să-ţi fie!

  160. 1Q

    Nu umblă cu boțu` da` pune botu` și face bot.. Nu mai pot!
    Cred că vrea să mă încerce, altfel nu se poa`!

    Un`e pleci tu, fată, hăi.. un`e pleci?

  161. 1Q

    Toată lumea pleacă, așa, de capu` ei! Fără cerere, fără aprobare, fără un scop măreț sau treabă importantă. Nu se mai poate așa ceva!! tre` organizare, mă!

    Nora, cre`că se impune imperios necesitatea completării fișei postului de pistolar pentru cei ce nu vor să fie simpli aventurieri. Io, uite, chiar pregătesc instructajul pentru protecția muncii..

    ..cu fișele de sănătate nu mă descurc!

  162. Ai dreptate, 1Q! Credeam că-s oameni serioşi, implicaţi, gata să clădească, să pună temelii, când colo, nişte aventurieri, că bine zici! 😆

  163. alexa

    a intrat în panică ăsta! cum îi mai spune el eugeniei lui că-și bate joc de mine dacă nu mai vorbesc cu el? eu zic să recitești comentariile din urmă, poate ți-a scăpat ceva.

    ziua nefericirii e pentru nefericiți. tu ce treabă ai?!
    paaaaaaaaaaaaaaaaaa!

  164. Cosa Nostra

    Nu cred că-mi iese. Nu pot să redau intensitatea stărilor emoţionale, sentimente, temeri et c.
    Fără astea e doar o poveste seacă şi nu ăsta îmi era scopul.

  165. 1Q

    Ăsta!? fără bou? Așa vorbești cu mine, napolitana mea cu cacao?

    Cere-ți scuze! Imediat! Nu-ți spun ce trabă nefericită mă-ta ie că ești în stare să mi-o mănânci friptă și pe aceasta! nu asta..da? Vorbim fumocs?

  166. Cosa Nostra

    Mă rog, să văd.

    Chestia e că trebuie s-o duc şi pe asta la şcoală şi nu mai am decât vreo oră.

  167. Nastasia

    Ba o să-ţi iasă. N-om şti noi mate-fizică, da’ la intuit trăiri, sentimente şi temeri ne cam pricepem, le găsim şi-n piatră seacă.

  168. Nastasia

    Bine, bine, Ţuok! Ţuok! Cin’ să se bage peste trista voastră poveste? Şi poate sunt unii care nu vor să vorbesc cu tine.

  169. 1Q

    Le orez numa` succesuri! Azi vreau să-mi împărtășesc nefericirea tristă alături de voi. alexa intenționeazî să mă părăsește!

  170. Cum să te părăsească? Tu nu vezi că pe noi nici nu ne bagă în seamă? Numai pentru tine are ochi şi gură!

  171. 1Q

    Mă ține treaz și veșnic îndrăgostit de aroma nesimțită a verzei murale. Nu mă lasă de izbeliște! nu. Simt asta..simt!

    Ce să fac s-o rețin? ca pe apă la plămâni ..

  172. 1Q

    Gata că m-am plictisit să-mi molfăi dinții.

    Vă pup din săritura leului! Mi-a trecut și afta..

  173. Cosa Nostra

    Ana, vreo două bagaboante, treizeci de mii de euro şi două vaci de lapte Holstein.
    Şi un cocoş mai mic, pentru că al meu e foarte mare şi le face praf pe amărâtele de găini. Aproape că nu mai au pene pe spate. Pe una a spart-o – la propriu, de a trebuit s-o tai.

    Iar după ce pun textul, ai liber la virgule. Şi Nora.

  174. Morringain


    Asta e dintr-o rasa minuscula. Soacra-mea ii tine mai mult de frumusete, ca ouale sunt si ele minuscule si de taiat, mai mult iti faci pacat.

  175. 1Q

    Mică,
    Țin minte că am fost și eu cu voi, cu bacul.
    Cum să fiu? Mai plat ca Pământul medievalilor. La streașina frezei îmi poți privi hăul sufletului de-un albastru infinit …

  176. Ana

    A, boierule, am liber la virgule, zici tu?! 😆 Că doară numa’-n virgule o sta libertatea mea? 😆

    Hai, da-ţi-ar Dumnezeu sănătate şi să-ţi înflorească franţuzoaica!

  177. 1Q

    Ha!
    Cosa merge la piață să vândă un cocoș. Morringain părea interesată și-l întreabă:
    -- E bun cocoșul, taică? Se pricepe la călcat găini?
    -- Buuun tataie! Calcă tot ce prinde: găini, rațe, gâște, oi, porci, vaci; a prins odată un vultur și nu l-a iertat…
    -- Păi, și-atunci, de ce-l vinzi, omule?!
    -- Hmm… de la o vreme se uita ciudat la mine.

  178. 1Q

    Gata, am fugeat dupe alexa..

    aleexaaaaaaaa..stăi să vezi cucoșul cum se lasă! Am armat..

    ochesc..șiiiii
    alexa nu e moartă! alexa se transformă..

  179. geluodagiu

    Am crapat putin usa poligonului de tragere(cu buline), sa o salut pe Andreea.

    Sarut mana, Andreea!

    Oooo, hooo! bine, va salut pe toti dar fara sa scriu nume(sa nu omit pe cineva)

  180. Ana

    Le ştiu, dar parcă le zice altfel. Acreeeeeeeeeeeeeeeee! Le iubesc. La Basel, numai de-astea mănânc. Cu banane, că se potrivesc.

  181. Aşa le zice la magazin şi pe eticheta însoţitoare. Le-am descoperit şi eu de curând.

    Salutare, domnule Odagiu.

  182. andreea

    şi… phiiiiiuuuuuuu!!!, făcu bulina, tăind razant trei fire din barba lui Gelu…
    bonjur, bonjur, 🙂

  183. alexa

    du-te-n pula mea cu urmăritul tău cu tot! obsedat narcisist și disperat ce ești! te urăsc cu toată puterea sufletului meu, așa slab și amărât cât e! te rog, ieși odată din viața mea!

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

  184. Joiana

    Bună zâua, doamnelor şi domnilor!

    Transmitem de la aieroportu’ Şarlă deo Gol. Domnu’ Dani a călătorit bine, într-o geantă de umăr, puma, bine legată cu scoci, în care se mai găseau un aparat de ras gilet, nişte cipici, o scufie de noapte (are urechile sensibile şi a insistat să poarte scufia chiar şi-n avion), două perechi de budigăi şi un costum supraelastic chinezesc. China, ah, o civilizaţie milenară, şopâcăia domnu’ Dani cu nasu’ în borseta cu deodorantu’ Spice, ză last frontir, sau cum era.
    În restu’ drumului, s-a chinuit să scoată nişte maxime cu care să impresioneze publicul parizian. Surse ne spun că se va compara cu marii vizionari Alexandru Ăl Mare şi Napoleon, mai mic.
    Revenim cu informaţii. A început să burniţeze.

    Cârrrrrrrrrr!
    Jeo m’apel Dani. Jeo vian de la Rumani. Bonjur. Jeo sui ravi!

  185. 1Q

    Azi e joi, vine-alexa pe la noi..
    Ce repide trece timpu` la mine, alexa! scuzați, tre` să plec!

    S-aveți bufnița vie! Și să facă struguri dulci.

  186. 1Q

    Macaraua dragostei moarte prematur, neîmpărtășite, nespovedite și fără lumânare, Nora! +++ RIP

    Turturica mea.. alexa 🙁

  187. Ana

    Taci, micule, că-şi iese din ţâţâni şi face implozie. Te-am învăţat cu milă, nu cu cruzime la inimă.

  188. Ana

    Fusei pân’ la ziar, la nişte prieteni. Scriau, erau până-n gât. N-am stat mult, dar, la plecare, le-am zis, dezamăgită de lipsa lor formă:

    Să vă fut în gură pe covorul roşu!

    … că avem noi un covor roşu pe hol…

  189. Seva Tudose

    Raj#258

    apreciez mult un compliment sincer,cum că aș fi o bucătăreasă bună…dar asta cu ce se mănâncă Raj 🙄

    „D-na Seva sper că sunteți curvă-n pat că văz…” 🙄

    hai Raj,că de f. multe ori trimiți semnale greșite sub paravanul „unei rime,refren,glumă” specific ție !
    totuși trebuie și în astea o măsură,te rog 😉

    Dacă eu sunt soția,prietena,amanta,curva soțului meu, cred că este ceva personal doar între noi,nu crezi ?

  190. Nastasia

    Seva, nu te supăra pe Raj. E o vorbă veche despre soţia ideală, care cică trebuie să fie: în casă, gospodină, pe stradă, doamnă şi-n pat, curvă. Era un compliment a la Raj.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *