Vai ce jale, vai ce amar

Inima-mi e cu mândrie, sar în sus de bucurie Mie nu-mi este târșeală și nu mă las pe tânjeală, Hai să vorbim deslușit, câți din țară s-au ușchit? Și în grupuri merg la cioardă, ce altceva lor sa le ardă? Jo s-a dus pe barba lui, a rupt gura târgului Înțolit cu un Versace, mulați … (mai mult)

Cincizeci de umbre ale lui Codin. Episodul patru. Doiniţa începe să rătăcească prin bălăriile sado-maso

Prima noapte de amor deschisese calea spre perversiuni de neimaginat, stipulate în puncte, subpuncte şi anexe în contractul dominator-supusă. Sigur, Doiniţa nu vedea nimic de bălăriile luxuriante ale sado-masochismului din care, s-o spunem pe-a dreaptă, nu pricepea mare lucru, dar, cum se ştia descurcăreaţă, spera să se dumirească pe parcurs. Acesta nu se manifesta liniar, … (mai mult)

Cincizeci de umbre ale lui Codin. Text nambăr oan cu zvâc de probă

(De aici începe acţiunea în realitate) Doinița plecase fără nicio explicaţie şi urma studii de jurnalistică la Intact Media Academy. Acolo își făcuse o prietenă nițel cam zăpăcită, Getuța, veșnic aflată în căutarea senzaționalului, care o cam îmbrobodise în activități extracurriculare de tipul interviurilor luate oamenilor influenţi, oameni de afaceri bogaţi. Textul acesta va avea … (mai mult)

Text aprioric

Pentru că știm că așteptați cu nerăbdare foiletonul ”50 de umbre ale lui Codin”, ca să vă mai ostoim setea, am pregătit un text care să vă introducă în atmosferă. Luați-l ca un fel de teaser. Acum e momentul să activez scena înghețată din episodul trecut, când Codin îmbrățișează voinicește pe Doinița după ce aceasta … (mai mult)

Bruca manigua

Bruca Manigua este un cantec compus prin anii 30 de catre unul din gigantii muzicii cubaneze, Arsenio Rodriguez, compozitor, si care a fost preluat de-a lungul vremii de multi artisti, prima data de Orquesta Casino de la Playa, o formatie de jazz, al carei vocalist era Miguelito Valdes. Versurile sunt o mixtura afro-cubaneza [din dialectul congolez mai degraba … (mai mult)

Leşin cu inventar

Când apa prindea viață și elibera vapori de energie, Doinița lăsa mălaiul să-i curgă printre degete și mesteca ușor până ce se domolea fiertura. După un timp, intervenea iar să domolească vulcanul de terci, ca un jandarm conștiincios, bun cunoscător al mișcărilor de mase. Din când în când, privea încruntată pe fereastră și pufnea scurt, … (mai mult)