Leşin cu inventar

Când apa prindea viață și elibera vapori de energie, Doinița lăsa mălaiul să-i curgă printre degete și mesteca ușor până ce se domolea fiertura. După un timp, intervenea iar să domolească vulcanul de terci, ca un jandarm conștiincios, bun cunoscător al mișcărilor de mase. Din când în când, privea încruntată pe fereastră și pufnea scurt, imitând bulele sparte ale mămăligii în curs de închegare. Ar fi oftat prelung a lehamite, a pagubă, certându-se incoerent, căutând o explicație despovorătoare. Și Codin ăsta; bleg mai e! Nu mă merită! Meritam mai mult. Am terminat liceul cu 9,45, ce să mai, eram descurcăreață la mate. Puteam deveni doctoriță, cel puțin. Oooof! Viața mea, ce-am făcut, Doamne, cu ea…
De aici, Doinița nu-și mai putea lega frânturile de gânduri pentru că mesteca furioasă în ceaunul din aluminiu nefinisat, înnegrit în timp de flacăra aragazului. Stătea prost cu atenția. Când se focusa pe un subiect/obiect, totul din jur pălea, se deforma sau intra în unghiul mort. Apucă să răstoarne mămăliga direct pe blatul mesei din bucătărie fix când Codin dădu năvală peste ea cu intenția vădită de-a o îmbrățișa violent. Și, deși văzuse tuciul din care ieșeau aburi fierbinți, din inerție, chiar o îmbrățișă. Doinița încremenise cu mâinile pe tuci, prinsă ca-n cătușe, imobilizată complet.

Aici iar îngheț scena, să înțeleg ce dracu` e de făcut cu ăștia. Ce mână fină le șlefuise dendritele și axionii și le netezise același drum? N-am decât să speculez, ca și voi, de altfel. Totuși, pentru că io am început, îmi permit să-mi imaginez câteva platitudini:

Codin o sunase pe Doinița și o rugase să pună masa anunțând-o că sosește din clipă în clipă. Avea să-i spună o veste bună. Pentru că am fost martor, vă spun eu care-i vestea: îi reușise din prima o parcare laterală, după ani buni de încercări eșuate. Fiind o veste bună, nu prezintă interes. Partea nefericită, care o privește direct pe Doinița, aia e de aflat. Pentru că și aceasta avea o veste de transmis. Suspans. Citește mai departe și află vestea Doiniței!
O duruse burta de dimineață și îi era greață. Desigur, acum, toată lumea a răsuflat ușurată că vai, era de așteptat, o, ce veste minunată! O să te dezamăgesc, cititorule, că nu-i gravidă. Nici măcar nițel. Avea ea altceva pe suflețel. Citește mai departe, că nici nu știi ce-o să pierz! Cititul face bine…

Ieri nu făcuse deloc vânzare și se plictisise îngrozitor. Singura desprindere din atmosfera grea a singurătății a fost isprava cu cele 2 pisici care miorlăiau pe o mașină ca un copil chinuit de colici. Improvizase o armă simplă cu un jnur elastic și trăgea în feline cu scoabe făcute din agrafe de birou, până rămânea fără muniție. Ultima scoabă a potolit-o și astfel a putut să-și facă un oarecare inventar al vieții. Trăsese cu un alt tip de agrafă, cam mare, și crăpase parbrizul mașinii zgâriate de pisici. Proprietarul făcuse scandal mare și amenințase pe o rază de cca. 500 m că-i rupe capul celui care-i vandalizase mașina. Auzindu-l, se făcuse mică-mică sub tejghea și plânsese până la ora închiderii. E, parcă ceva-ceva ar fi de veste. Dar nici asta nu-i vestea cea vestită. O să rămâi mut după ce-o vei afla!

Textul se apropie de final, așa că, va trebui să descopăr vestea. Dacă nu, descoperiți-o singuri!

Și cum săpam eu încordat și presat de lungimea textului, deodată, un huruit ca de elicopter îmi vibră întreaga fibră și leșinai, epuizat de concentrare. După ce mi-am revenit, am recitit ce-am scris și iar am leșinat. A doua oară e prea mult, mi-am zis, așa că, nu voi mai risca un leșin și-am să închei textul așa cum e. Ete, bă! Ia mai leșinați și voi, să vedeți cum e…

………………………………….

Ușa se trânti cu putere și silueta humpty-dumptyească a mecanicului clădirii se ivi în penumbră. Naratorul leneș, sătul de mistere, leșinase cu capul lângă o cană de ceai. Mecanicul, pe care-l chema Bebe, văzuse multe la viața lui, printre care și subsoluri de blocuri cu 10 scări inundate total, chei franceze folosite în scopuri neadecvate, mătuși care noaptea ieșeau să ducă gunoiul fără nimic pe sub capot, așa că nu s-a mirat, n-a rămas cu gura căscată ca voi. A mormăit doar, ca de rutină, un ”băutura asta, ce face din om!” și și-a văzut de treabă. Venise să aerisească, după îndelungile insistenţe ale unei contabile cam trupeşe şi guralive, caloriferele.

Îl știa atât pe narator, cât și pe Codin. Mai mult din vedere, să nu vă faceţi idei. Îi saluta mereu scurt ca nu care cumva să-și imagineze vreunul dintre ei că pot să-l cheme când li se năzare să schimbe o clanță sau o baterie la chiuvetă. Că așa fac oamenii, le dai o mână, un cui, un ciocan, și pe urmă te cheamă și să-i împaci când se ceartă cu nevestele lor cele bruftuluitoare și veșnic nemulțumite. Mecanicul nostru avea un succes nebun în cartier. De fapt, cuvântul este unul frivol. Era un fel de stăpân, ţiitorul tuturor cheilor de la toate subsolurile şi singurul de pe stradă dotat cu o bormaşină Bosch, varianta extinsă la 100 de capete.

Şi dacă murea cineva, tot el era primul chemat. Pur şi simplu, nea Bebe ştia mereu ce e de făcut.

Bunăoară, Doinița. Fata aia de la magazin. O găsise mai acum trei ceasuri, plânsă toată, cu capul pe casa de marcat. La început a crezut c-a lăsat-o vreun hăndrălău gravidă. Poate chiar un fotbalist din divizia B. A oftat, și-a dres glasul și a rostit cu o voce cavernoasă:

– Bună seara, duduie! Becuri de 100 aveți? Întrebă mecanicul deși nu avea nicio intenție să cumpere. Voia însă să sublinieze că, orice ar fi, viața merge înainte şi lumea continuă să schimbe becuri.

Doinița a ridicat capul și s-a uitat năucă la el, de parcă ar fi întrebat-o tabelul lui Mendeleev. Până să apuce să răspundă, a tras iute coșul de gunoi de sub tejghea și a icnit deasupră-i de vreo câteva ori. Rușinată, a scos o batistă de hârtie din mânecă și s-a șters cu delicatețe.

– Ţi-o fi picat ceva greu! Cine ştie ce-or pune ăştia în mâncare. Parcă poţi să mai ai încredere?!
– Nu mai avem, da’ aducem poimâine!
– Ce?
– Becurile de 100!
– Ah, lasă, duduie, că mai viu eu!

Omul dădu să plece când Doiniţa, parcă opintindu-se cu ceva străin dinăuntrul ei, îl rugă cu voce gâtuită s-o ajute la inventar.
Mecanicului nostru i se păru ciudat de la bun început să te apuci de inventar la 6 seara.

– Ce oră e asta, duduie, să te apuci de treabă? Lumina e scumpă!
– Ei, nea Bebe, ce să fac? Le fac şi io cum pot, că şi aşa e grea viaţa asta!
– Aşa e, aşa e, Doiniţo, că şi Eminescu cât a suferit… Şi el era geniu, nu ca noi!
– Ceva avea el la bibilică!
– Ei, unde-i minte, e şi nebunie, Doiniţo!

Şi aşa, vorbind ba de Eminescu, ba de condamnarea lui Năstase şi noul record la cel mai mare cârnat din lume, au început să numere la pachete de eugenii, cutii de orez prefiert, baxuri de bere, cutii de Bonibon, napolitane, conserve de peşte şi toate cele. În magazin intrau umbrele înserării. Un strat dens, pâclos de tristeţe, una domestică şi fără mari cearcăne, se lăsase peste rafturi şi peste Doiniţa, care privea cu ochi măriţi codurile de bare, facturile, stocurile, încercând să găsească un sens în toate cele ce constituiau viaţa ei. I-ar fi trebuit mâna de fier contabil a doamnei Eu-genia, de ce să nu recunoască?! Simţea un clocot în ea, iar cineva ar fi trebuit să sufle ca pe o arsură în sufletul ei prigonit. Peste Nea Bebe nu se lăsase nimic, el era imperturbabil şi impermeabil şi indica fiecare obiect de inventar cu jumătatea de creion pe care o ţinea după ureche.

– Nu mai poot, nenea Bebe! Nu mai pot! Trebuie să spun, că ard pe dinăuntru. În flăcări care mă toacă uite aşa! Sunt decentă, nu te gândi la prostii. Sunt o femeie decentă, chiar prea decentă. Unii mă iau drept proastă. Că aşa e românul, dacă eşti bun, ‘ce că eşti prost. Dar nu-s! Vezi şi mata, am luat 9,45 la matematică, da’ aş fi meritat chiar 9,80.
Ţi se va părea o nebunie, desigur, poate că şi este, dar vorbesc cu mata ca cu tatăl meu. Dacă Codin nu se mişcă nici într-o parte, nici în cealaltă, nici hăis, nici cea, să ştiu şi io una şi bună, vând magazinul, mă duc în jurul lumii şi, în acelaşi timp, scriu un roman ca Julia Roberts în filmul cu mâncarea. rugatul şi iubirea. Dar de yoga nu m-apuc că io mai fac şi câte un şniţel din când în când.
Aici mi se scurge viaţa. Pic, pic, mă uit printre reclama aia la Coca-Cola şi promoţia la Bonux şi văd cum viaţa se duce pâraie departe de mine. Încotro, nea Bebe? Încotro, te-ntreb io pe mata.
Şi te mai întreb ceva: ce să-i fac io de mâncare lu’ Codin că vine la mine să-mi dea o veste? Nu vru să-mi spuie ce-i că-l ştii şi matale doară cât de misterios şi de secretos este… Şi e aşa slăbuţ…

Nea Bebe se opri din număratul pacheţelelor de zahăr şi al paletuţelor de plastic de la tonomatul de cafea (aşa era el, meticulos, se vedea că avusese o întreagă echipă sub el la IMGB, Doiniţa îi spusese că nu e nevoie) şi tresări:
– Ai? I-o fi venit gându’ ăl bun?
– Nu ştiu, nea Bebe, că nimica n-a vrut să-mi spuie la telefon. Orişicum, mai devreme, când contemplam natura vie a cartierului nostru, mi-am dat seama că contemplaţia nu e de orişicine. Şi că, ca să fii un bun scriitor, trebuie să te zgâieşti în sufletul oamenilor şi la muchiile lucrurilor, în ochii animalelor – matale, ce zici? Căţeii merg în rai? – şi că io întotdeauna m-am priceput la asta.

Numai că e ca la Eminescu. Vezi matale, io mă uit, şi mă uit, şi ştiu de toate, mă încarc aşa de un preaplin şi pe urmă mi se face rău, parcă-mi pica greu la ficat şi m-apucă cu vărsături. De-aia decât să vărs şi să tot vărs, mai bine aş scrie o carte în jurul lumii. Orişicum, mai bine decât să mă pomenesc cu vreun sifilis, doamne fereste!
– Ei, a scris ea şi Mihaela Rădulescu…

Aşa au trecut ceasurile, iar nea Bebe a înţeles că Doiniţa nu era o vânzătoare ca toate celelalte, ci una care s-ar putea să aibă ceva probleme la bilă. N-a plecat înainte să îi recomande nişte ceaiuri de la Plafar. Apoi, şi-a văzut de drum, avea de aerisit caloriferele, aşa cum v-am spus deja mai sus.

Tocmai când terminase treaba, naratorul-personaj martor la aventurile lui Codin s-a sculat cam ameţit. La început, l-a privit pe nea Bebe uşor jenat, nu-i plăcea să fie surprins în asemenea posturi, când nu deţinea controlul asupra demnităţii sale corporale. Imediat însă, s-a îmbăţoşat şi a decis că oricum nea Bebe e un personaj conjunctural, fără prea mare importanţă, lipsit de prestanţa unui inginer.

Trei blocuri mai încolo, Codin şi Doiniţa se pupau cu foc deasupra unui ceaun de mămăligă. Vreo trei minute până când Doiniţa, desprinzându-se din pasiunea iţită asupra vulcanului gălben, rosti cu fermitate:
– Codine, nu mai merge aşa.

Vom întrerupe acest dialog domestic pentru a vă invita într-o incursiune liniştitoare, soporifică în lumea poeziei trecute a acelei bucătării. Peisajul selenar al pereţilor înveliţi în faianţă alba se odihnea plăcut-perpendicular pe o podea în pătrate cremulii. Cremuliul i-a părut mereu Doiniţei ca o culoare selectă. Pe un suport de inox înşirase nişte şervete roşii. Erau doar de decor, ea nu le folosea niciodată, optând pentru cele de hârtie, din sulul de 80 de metri, înfipt într-o ţepuşă, doar Codin se înfigea cu mâinile hulpave în ele, vădind o evidentă insensibilitate şerveţăloasă. Farfuriile erau de la mama ei şi purtau pe spate inscripţia Apulum.

Văd că unii dintre voi se tot foiesc şi parcă ar vrea să mă dau la o parte şi să termin cu descrierea bucătăriei ca să vadă şi să audă mai bine ce fac ăia doi. Iote-o pe Doiniţa, cum îşi rulează semi-sexos ştrampii, 100 den, în jos pe picior. Huă, pornograficilor!

Numai că mie mi-e tare somn! Voi visa mini-oi care vor sări peste ceşcuţele galbene ale Doiniţei şi vor bea lapte din căpăcelele pe care le colecţionează viitoarea noastră scriitoare. Lui Codin îi plac mult macaroanele cu brânză. Mini-oile sunt mulse zilnic de Doiniţa atunci când nu e scriitoare.

E 2:22. Noapte bună!

Sursă foto: sxc.hu.

by

Cuvinte şi stări.

417 thoughts on “Leşin cu inventar

  1. Manuella

    Bună dimineaţa! 🙂

    Ah, frământările femeii! Codin ăsta … un asshole!

    Până una alta (sau şi în continuarea acestui text), mergem să vedem Nymphomaniac?

  2. Manuella

    Păi, la un moment dat, povestea porni ca un jurnal.
    E adevărat, nu erotic, cum ne propune Lars, dar poate, un cititor mai aprins, cu o imaginaţie darnică … na! nu observi pornirea lui Codin Fifty fuckin’ Grey în bucătărie?

  3. Manuella

    Filmul ăsta, Cosa, provoacă şi stimulează imaginaţia, dar nu la modul sexual, chiar plin fiind de scene explicite.

  4. Eu am început cu imaginaţia cam dintr-a şasea. Într-a şaptea eram deja profesor de imaginaţie. Şi nu mă ustura nici palma!

    Vorba unui cunoscut de-al meu: fetelor, mi s-a stricat calculatorul, nu puneţi voi mână de la mână să-mi faceţi şi mie o labă?!

  5. Nu e. N-ai auzit de Fifty Shades of Grey? E noua Sandra Brown a zilelor noastre, cu un ”spice” de sado-maso, zice-se.
    A citit-o vară-mea și mi-a spus că de unde dracu, că-n afară de niște palme la cur nu e nimic acolo.

    Am o idee!

  6. Nora&1Q

    Nu. N-am citit. Pe SB da. Povestea cu inimioare roz a unei roșcate sexy și a unui nenea matur și afacerist de succes.

  7. Eu cu tine ne vom cumpăra fiecare câte un exemplar din Fifty Shades.
    Va fi chin lectura (am citit pe net pasaje din ea, e groaznică), dar va merita!
    Întrucât vom dărui lumii, tananaaaaa!, Fifty Shades of Codin!
    Rolul ăleia de acolo va fi bineînțeles preluat de Doinița.
    Doamna Eu-genia va fi un soi de dominatrix înarmată cu făcăleț și bătător de covoare.

  8. Manuella

    Nora, nici chiar lui 1Q nu poţi să-i propui aşa ceva!
    Tortură la început de an! 🙂

    Cum naiba o fi coordonat Bruckner trilogia?

  9. Vezi că vorbesc serios. 😆 😆

    Aia e cu o secretară parcă. Fată bună, cuminte, ca Doinița.
    O corupe Grey ăla, opsedatul.
    Trebuie să-l opsedățim puțin pe Codin.

  10. Nora&1Q

    Codin: Fată dragă, te somez să stai departe de mine! Altfel..
    Doinița: N-am putere, corazonul meu! Sunt puternic atrasă de tine, magnețelul meu! Ești irezistibil!

    Uh!

  11. Sentimentală ca sentimentală, dar și sexuală…
    Manuella, nu cumpăratul e baiul, ci cititul. Și găsitul unei librării obscure… 😆

  12. Nora&1Q

    Doinița purta lenjerie din fier forjat iar Codin nu se abținea să se încarce cu electricitate statică tot frecându-se de propria stimă..

  13. Nora&1Q

    50 de penumbre ale lui Codin. Că îi atârnă o prelungire prevestitoare de rău pt biata Doinița..

  14. Manuella

    40 de milioane de exemplare vândute în doar 4 luni.
    Drepturile de ecranizare au fost câştigate de Universal Pictures.
    Spre continuarea torturii …

  15. Păi, nu mă miră, Manuella. Vara asta o vedeam oriunde. Până și pe-o plajă mititică, mititică.
    vol. 2 624
    vol. 3 716

    1Q, o luăm cătinel, cu volumul 1. În ritm bătrânesc, nu energico-sado-maso.

  16. Nora&1Q

    Tre` să fac împrumut la bancă? ca să știu, că-s bifat pe lista neagră, cică la biroul de credite..

  17. La elefant.ro e ofertă. 😀 Toate trei pe la 100 lei. Nereduse, ar fi cam 160. Cred.
    Dar oricum, o luăm pe prima mai întâi. Cine știe, poate ne pică un meteorit în cap între timp. 😆

  18. Vai, Costele, vai, ce urât vorbești. Tu, ghietul, tristul și timidul…
    Și vai, cum nu te interesa pe tine decât să ai și tu o famelie virtuală…
    Hi, hi, hi, să plâng și nu alta!
    Dar nuuu! Tu nu ești un hărțuitor! Tu ești doar un băiat simplu care vrea și el să mai spună o glumă, o vorbă bună.

  19. val_one

    acum se răzbună că nu l-ai crezut, Nora.

    aşa cum nici eu nu i-am crezut o iotă din toate minciunile îndrugate de el de cînd îl ştiu. şi măcar de l-ar duce capul că răzbunarea e arma prostului. jalnic.

  20. Să se răzbune, să se răzbune, Val. Dar chiar așa în văzul lumii? 😆
    Mie cel mai și cel mai amuzant mi se pare când mă amenință nu mă va ierta niciodată. 😆 😆

    Costele, ia zi după mine, în spaniolă, și urlând: No te lo voy a perdonar nunca! Nunca! E? Nu că pare și mai dramatic, și mai de efect?
    Pe urmă, te tragi de pulover și îți dai un pumn puternic în stern.

  21. Staţi liniştite că n-are o viaţă uşoară. Cel puţin de acum încolo.

    Deja a instalat nu ştiu câte versiuni de Linux şi de Windows cu nu ştiu câte versiuni de browsere ca să încerce să intre. Le ştiam, erau acolo, dar nu le blocasem.

    Vă daţi seama cât durează să instalezi un sistem de operare?!
    Ei gândiţi-vă că el numai asta face toată ziua!

    Incredibil! Am mai văzut bolbavi psihic, dar nu ca ăsta.

    Am mai văzut şi proşti bătuţi în cap, dar nu atât de disperaţi ca Popescu, Andreea, Nastasia şi Edle.

  22. Ei, Cosa, și ce-ai tu cu el?
    Vrea și el să aibă cu cine să mai schimbe o vorbă. Și e hotărât să obțină asta! Doar mi-a spus ”read my lips, tâmpito! Suntem zusammen pour toujours!”. Parafrazai eu puțin ca să dau o coloratură romantică declarației.

    N-o lua razna cu Andreea, Nastasia și Edle. Pur și simplu, îl văd altfel și aia e.

  23. Nu ştii tu cum îl văd ei. Eu ştiu mai bine ce înseamnă acest îl văd

    Dacă mă hotărăsc, o să-ţi şi spun! Asta ca să vezi ce înseamnă respectul şi onoarea la cei enumeraţi. Adică lipsa lor!

  24. Ei, lasă, că și eu am simpatii pe care ei (sau o parte a lor) nu le împărtășesc. E ok, zău, nu crăp eu din atâta lucru.
    Iar cum o parte din ei nu prea mai comentează pe aici, aș prefera să încheiem discuția.

  25. Seva Tudose

    Pe mine ma scuzati,nu pot sa vorbesc,sa iau parte in discutie…mi s-a scos un dinte si mi s-a pus plomba la altul 😥

    Cosa#66

    ultimul rand la acest comentariu ma ingrozeste :mrgreen:

  26. Nu de acum ci din totdeauna.

    Citeşte spamul, vezi data şi ora la care au fost puse comentariile şi aminteşte-ţi ce făceai tu cu el cam în aceleaşi momente.

    Abia după aia, dacă-ţi mai arde bunul simţ, vino şi fuckoffăie-te la mine!

  27. Nastasia

    ”Am mai văzut şi proşti bătuţi în cap, dar nu atât de disperaţi ca Popescu, Andreea, Nastasia şi Edle.”

    Asta nu dovedește decât că și EL, SUPREMUL, atotștiutorul și atotcunoscătorul mai poate avea surprize.

  28. Seva, încearcă, te rog o vreme, să nu mai intri nici din bing, nici din yahoo, ci scriind direct sus pistolulcubuline.ro.
    Cât timp a durat de data asta?

  29. Seva Tudose

    Eram pe Pistol,am iesit m-am dus pe yahoo ptr.a vedea/afla ceva despre…cand am vrut sa revin aici,am dat click sus stanga pe pistolul cu buline,mi-a aparut chestia…cu victima colaterala ! Cat a durat ? Sta in permanenta !

    atunci ma duc la Bing,semnul din dreapta sus care seamana cu o lupa cu maner,scriu pistolulcubuline.ro si bingo,apare !

  30. Nastasia

    Las-o baltă. Îți mulțumesc pentru înțelepciunile împărtășite până acum, dar ai stricat orzul pe gâște, am rămas tot proastă și disperată, dacă nu mai proastă și mai disperată. Așa că mă retrag umil, cu prostia și disperarea mea cu tot, să nu-ți mai spurc sălașul. Toate cele bune, pentru cât om fi și-om mai trăi!

  31. Seva Tudose

    Nora,

    da,am inchis tot,am revenit si am scris sus pistolulcubuline.ro(asa cum ai spus) si a aparut imediat !

    Stii,eu acolo dreapta sus,am mai multe,favorite site-uri,cum ar fi Pistolul,Voxpublica,Yahoo,Youtube,Loterie..
    etc…si decat dadeam click pe Pistol !

    atunci imi apare chestia cu….”victima..”

  32. Seva Tudose

    Sa mor eu daca nu Cosa doreste sa ramana doar el cu Nora ! Dezbinandu-ne,ce sula calului are acum cu andreea,Nastasia,Edle 🙄

    pesemne ca se crede in functia de administrator de blog ?
    cititi ce scrie la randul 2 la com#66 🙄

  33. Nastasia

    Iartă-mă, știu că a sunat ca dracu. Dar Cosa împarte pe aici caracterizări și dă sentințe. Pur și simplu mi s-a făcut lehamite și-mi pare rău că simt asta, mi-a fost bine de tot aici. Nu mai vreau să aud cât îs de proastă, mai ales că n-am pretins niciodată că n-aș fi.Ba, colac peste pupăză, acum n-am nici respect, nici onoare. Lehamite, amărăciune, ceva de genul ăsta. N-are legătură cu tărășenia cealaltă și cu psihoterapia, se pare, eșuată. Îs prea bătrână, nu mi-e bine, atât.

  34. Nastasia, nu am ce spune decât că-mi pare rău și că sper să-ți fie bine acolo, unde contează. Că aici e doar o furtună într-o ciorbă.

    Seva, nu dorește, bre, așa ceva! El n-are cum să fie bărbatul unei singure femei. S-ar plictisi. N-ai văzut că și Danny și-a încolonat o armată? 😆

  35. N-are legătură?! Ei, nu mai spune!

    Adică le inviţi la masă, se simt bine, apoi îţi dau cu mucii-n farfurie şi se ofensează tot ele că nu-ţi convine.

    Incredibil!

    Şi lasă justificările jalnice. Ai dat cu mucii-n fasole înainte de a ţi se face lehamite!

  36. Nastasia

    Cosa, du-te-n pulă. Torturi reușite și să-ți stea frișca țeapănă! Fără muci în farfurie.

  37. Chiar e o diferență de viziune. Eu n-am cum să le conving pe ele, nici nu încerc, nici ele n-au cum pe mine. Nu ne luăm gâtul pentru asta.

  38. uc

    Buna seara!

    hm, nu stiu de ce mi se incarca textul, articolul de fapt, in partea dreapta, suprapus peste Ultimele buline, ultimele cartuse. Mi s-a lipit degetul de F5 si nimic, nu vrea sa vad.

  39. uc

    nu, intru cu safari

    revin un pic mai incolo, am intrat in casa de douajde min sa las rucsacul, fug la cumparaciuni, inchid la 10 :D, noroc ca e la 5 min de mers pe jos

  40. Da, Nora, dar chestiile astea nu sunt subiective.

    Nu trebuie să convingi pe cineva că 1 + 1 = 2. Dacă îi spui şi nu crede înseamnă că e ori tâmpit ori rău intenţionat.

  41. andreea

    deci, de asta chiar n-am chef.

    Nora, te rog, scoate-mă din admin.

    dacă i-aş fi copiat lui Costeluş ceva, aş fi dat cu copy-paste textele şi comentariile, aşa cum se văd ele în mod normal, cînd deschizi Pistolul, din afara adminului.

    pentru că eu încă îs tîmpită şi cred că ar putea avea nostalgii vreodată. nu acum, că acum încă reuşeşte să intre. criteriile mele sînt altele.

    în rest, Cosa papă rahat cu polonicul, dar nu am chef de discuţii, mai încolo.

    momentan, dincolo mă simt mai bine, asta e tot.
    iar masa a fost pusă şi de mine, şi de toţi ceilalţi, nu de o singură persoană.

    în privinţa numelui, oricine intră normal pe blog şi dă click dreapta, view page source, o să vadă tot felul de lucruri. nu e nici un mister.

  42. Edle

    Asta era problema? Ca si-a facut costelus blog? Si ce daca? Ia uite, frate, nu mai are lumea voie sa-si faca bloguri.

    Andreea, eu nu stiu de cine-a fost pusa masa, dar nu mi se pare deloc normal ca, daca cineva are chef sa comenteze in alta parte, sa fie luat in suturi.

  43. Edle

    Cosa, sorry, dar nu m-am casatorit cu pistolul cu buline. Pentru cultura ta generala, mai comentez si pe facebook, si pe alte bloguri.

  44. andreea

    nu. problema e acuzaţia că eu sau alţii care au acces în admin, din prostie sau ticăloşie, îl vor ajuta pe Costeluş să dinamiteze Pistolul.

  45. val_one

    adevărata problemă este alta. ăla ar cam trebui să ne lase în pace, aşa cum îl lăsăm şi noi. nu-l pomenim, nu ne ducem peste el, ce mai vrea acum, cînd are şi blog?

  46. Edle

    Pai, eu nu-s in admin, da’ tot proasta si ticaloasa sunt. 😀 in fine, nici nu ma intereseaza tampeniile astea…

  47. val_one

    şi mai grav este ca noi să ne certăm pe aici pentru un nimic. şi nimeni nu realizează că, de fapt, el asta şi vrea.

  48. uc

    Valone, da, nu e F5 la tel:))
    ochei, is cam obositica si-mi mai vin si musafiri, v-am pupat, pe maine cand sper sa pot citi.

  49. andreea

    Costeluş a încropit un blog mic şi 4-5 nebuni de aici au avut năstruşnica idee să se ducă să stea de vorbă cu el acolo, uc.
    bineînţeles, nu-l putem convinge să nu mai răbufnească şi pe aici, că n-avem puteri supranaturale şi se pare că asta ţine de supranatural.
    asta e tot.

  50. uc

    Andreea, ma bucur sa aflu! Era o solutie crearea unui blog.
    Pesemne e umflat tare daca rabufneste pe aicea si nu se poate controla, asta e, o sa-i treaca 🙂 ii sunteti aproape.

    recunosc ca am cont de autor, cu toate astea nu trag cu ochiu’ la spam, ca pentru ce?!

  51. val_one

    şi încă nu ai vreun semn de întrebare, unul cît de mic, în privinţa lui, Andreea? nici măcar acum? 🙄

    în fine, dacă zici că te simţi mai bine acolo, nu ştiu de ce te mai întreb. 🙁

  52. Să vă fut în guri de nesâmţâte, că trebuia, în cinci ani de zile, să vă daţi seama că eu nu pun etichete gratuite şi nu vorbesc avioane.

    Mă doare exact la un metru în faţa pulii că v-aţi făcut voi blog.

    Dacă am vorbit de onoare şi respect, atunci exact la sta m-am referit şi nu le-am folosit ca să sune mai jignitor.

    Asta se căzneşte aici să nu mai lase jigodia aia perfidă să mai intre, iar voi, amândouă, v-aţi oferit să-i copiaţi texte şi să i le daţi să citească. Asta în condiţiile în care credeaţi că nu vă aude nimeni.

    Asta ce pizdele mă-si e decât lipsă de respect faţă de ea?! Chiar dacă n-ar fi blogu ei pentru care plăteşte bani, tot ar avea dreptu, să-şi selecteze comentatorii.

    Aşa că nu vă mai căcaţi pe voi şi nu mai faceţi pe ofensatele crezând că mai pune cineva botu la ipocrizia voastră.

  53. Hai să terminăm cu tâmpeniile.
    1. Nu te scot din admin, Andreea. Mi-ai spus că pot conta pe discreţia ta, iar dincolo de asta nu mai avem ce vorbi.
    Edle, apropo, şi tu ai acces la admin. 😀 Iar acum de acolo comentezi, dacă nu mă înşel. N-are Andreea mai mult acces ca tine.

    2. Andreea, să fim serioşi. Dacă era vorba de nostalgii, Costel îşi copia până acum de sute de ori toate postările de aici.
    Ceea ce s-ar putea să fi şi făcut deja. Asta dacă nu cumva a învăţat pe dinafară articolele lui Jaco şi dă searchuri pe google după pasaje din ele. 😆
    Pe el nu trecutul îl interesează, ci prezentul. Că refreshurile obsesive le dă la articolele de acum, nu la alea de acum un an.
    Iar acum, că are şi blog propriu şi pe voi acolo, devine cu atât mai greu de înţeles obsesia lui de a continua să vină aici. În fine, încurcate sunt căile patologiei.

    3. Edle, mie mi se rupe de ce bloguri îşi face Costel. Sau dacă voi comentaţi pe acolo sau nu. De altfel, eu însămi i-am sugerat asta când miorlăia pe aici că tot ce vrea e să ţină legătura cu voi. Nu ştiu cum de ţi s-a năzărit că v-aş contoriza eu vouă ce faceţi.
    Tot ce vreau e ca acest blog să fie ok, iar Costel să dispară de aici. De tot.

    4. Cui nu-i face plăcere să vină aici, decât s-o facă aşa, în maximă silă, mai bine deloc. Atenţie, nu dau pe nimeni afară, dar m-am cam săturat de drame.

    5. Andreea, Edle şi Nastasia îmi sunt în continuare dragi. Indiferent ce cred despre mine. Dar, ca să fiu sinceră, la Andreea am simţit mai dinainte de scandalul Costel oareşce dinţi împotriva mea. Ceea ce, iarăşi, e perfect ok.

    Şi gatadracu că eu mâine trebuie să-mi iau ciudăţenia aia de carte!

  54. Cosa, opreşte-te din înjurături. Chiar nu-mi pasă dacă îi copiază texte şi le dau oropsitului.
    Iar Edle acolo nu se referă la copiatul de materiale de aici. Cel puţin eu aşa înţeleg. Ci la copiatul conflictului lui cu Ana, când a încercat s-o îmbârlige că, vezi doamne, eu nu-i respect controlul asupra propriilor texte. Normal că Ana l-a luat la şuturi.
    Pe bune, opreşte-te!

  55. andreea

    edle, acolo, s-a referit la cearta de pe feisbuc.

    bun, să terminăm, Nora.

    habar n-am cît a copiat şi cît nu. singurele lucruri pe care i l-aş fi dat ar fi fost texte şi comentarii trecute. mi-am imaginat cum ar fi fost să nu mai pot accesa eu blogul şi cum ar fi să rog pe cineva cunoscut să-mi trimită ceva de aici, o discuţie la care am participat şi cum ar fi să fiu refuzată… în fine.

    pînă la urmă nu tot ce e aici e al tău, Nora, e operă comună şi mie mi se pare aiuristic să interzici participanţilor accesul la ea. asta apropo de respect. că lipsă de respect e şi să-mi interzici mie să trimit un text de-al meu, de pildă, sau comentarii de ale mele, sau discuţii întregi, cuiva, oricui. că nu e Pistolul cu buline vreo carte sfântă. repet: vorbesc despre ce a fost.

    a şi-i mai spun pulii lui cosa, care văd că e mai ageră decît creierul lui, azi, că am fost sigură că citiţi acolo.

  56. Danny

    Buna seara!
    LA MULTI ANI, Andreea! Mi-a fost tare dor de tine.
    Observ ca n-ai comentat din data de 21 dec. 2012!
    Sa stii ca eu tin la tine, asa cum tin la toti cei vechi de aici, si de pe Pandora’s.
    Cu voi am crescut in ultimii ani. Sa tineti minte acest lucru!
    Nu va pot uita niciodata, oricat de rau mi-ati fi facut. Nu va pot uita niciodata!

  57. Auzi, Andreea? Cine ce ţi-a interzis ţie? Vezi că nu mă citeşti şi o cam iei razna.
    Nu cred că ai vrut vreodată să faci ceva cu textele tale şi ţi-am pus eu o piedică, oricât de mică.
    Iar să ajungi să-mi strigi că e operă comună sună a ţigăneală pentru mine. Aşa că te invit să-ţi iei ce consideri că-ţi aparţine şi să mă scuteşti.
    Jesus, la ce-ai ajuns!

  58. val_one

    eu cred că mai trebuie să lămurită o chestie.

    pe Costel nu-l interesează textele vechi. este conştient că prin interdicţiile de accesare a blogului nu mai poate nici comenta în vreun fel. or, el pare chitit să o tot hărţuiască veşnic pe Nora, asta este răzbunarea lui.

  59. Ah, dacă mai are cineva problemele Andreei, cu drepturile patrimoniale (să mor de râs, nu alta), să vorbească acum.
    Că, sorry, dar n-o să stau eu pavază în care să se proptească nemerniciile unuia sau altuia, doar ca să nu piardă textele voastre vreun cititor. 😆
    Altfel, nu, n-am nicio intenţie să vă iau operele şi să fug cu ele în lume. Na, va trebui să vă bazaţi pe cuvântul meu. Care puteţi, care nu, pa! Că acte la notar n-avem.

  60. Edle

    Nora, nu mi s-a nazarit nimic. Nu-ti ziceam tie, ii ziceam lui Cosa ca am voie sa comentez unde vreau.

    Si, da, bineinteles ca ma refeream la comentariile lui catalin de pe facebook. Pe alea am zis ca i le copiez, ca nu voia sa vada evidenta. Incep sa ma indoiesc de perspicacitatea lui cosa.

  61. Danny

    Dragele mele, ce se intampla aici? De sarbatori v-ati certat, dupa sarbatori din nou, acum iar.
    Nu inteleg ce anume va nemultumeste?
    Injurii peste injurii, insulte peste insulte. Am mai citit putin si din urma, tot certuri.
    Eu chiar nu vad motivul pentru care va certati.
    Se cearta lumea pe facebook intr-o veselie, se injura, se iau la bataie, se sparg monitoare, dar cel putin au un motiv: protestatari contra slugile sistemului politruc actual.
    Sunt adevarate razboaie pe viata si pe moarte, in mijlocul carora am intrat si eu, numai ca eu doresc unitate, solidaritate, pentru a ma urma. Si in multe cazuri reusesc sa-i impac.Unde chiar nu se poate, renunt.
    Dar voi de ce va certati? Sunteti vechi cu totii aici. E pacat!

  62. Mă rog, Edle, când ai zis că nu te-ai măritat cu Pistolul, am luat-o cam personal.
    Că oricum nu văzusem să-ţi spună Cosa pe undeva că de ce comentezi nu ştiu unde.

  63. Danny

    Hai ca v-am prins pe toate la un loc.
    Hai, va rog sa va impacati! Nu putem discuta omeneste? Andreea, vino incoa!
    Dana, hai si tu! Ia-o de mana si pe Valonas.
    Nora, tu vino cu Manuella si Nastasia.
    UC, tu impinge-l de la spate pe Cosa, vad ca e tare artagos. Cred c-a ramas fara femei, ha, ha!

  64. Edle

    La asta se referea, nora, ce naiba? Chiar daca nu a spus-o explicit. Comentariul era doar pentru el. El a fost cu acuzatiile.

  65. Danny

    Aloooo, voi nu vedeti ce va scriu?
    Ia uite, ma, nu ma baga nici una in seama! Parca vorbesc la pereti aici.
    Ori sunt pe invizibil, ce dracu’!?

  66. andreea

    oooof, termină, Nora, că nici tu n-ai priceput ce vreau să spun!
    m-oi fi exprimat eu aiurea…
    mă las păgubaşă.

  67. Edle

    Deci, acum am vazut. Eu nu stiu care-i diferenta dintre admini, autori, editori si alte alea. Si nici nu ma intereseaza. Va rog, nu ma mai incurcati. 🙂

  68. Danny

    Si-a facut Costelus un blog, foarte bine!
    Unii de aici au comentat acolo, si care-i problema? Fiecare comenteaza unde vrea si cand vrea,
    Unii de aici ar fi copiat nu stiu ce texte dincolo. Si asta e motiv de cearta???
    Ia sa copiez eu acum toate textele scrise de voi, si le duc pe pagina lui………… Basescu, ha,ha,ha……………………..

  69. Tu, ca şi Andreea, eşti editor. Adică poţi interveni la comentariile de la toate articolele, poţi modifica orice text, nu doar cele care sunt scrise de tine, poţi uploada poze în admin etc.
    Autorii nu pot interveni decât la cele proprii.
    Adminii sunt ăia care pot banna, pot uploada pluginuri, reface setările etc.

    Danny, nu te mai băga. N-ai priceput nimic.

    Andreea, mă tem că altă lectură mi-e imposibilă.

  70. Danny

    Eu nu sunt nici editor, nici autor, nici admin! Da’ ce naiba sunt eu? Asa de rau am ajuns?
    Nora cu Andreea, va rog eu, nu va mai certati. Vreau sa va impacati! Hai sa intram in normalitate. Tin la voi.

  71. Danny

    Nora, vreau sa-ti dau un text sa mi-l publici. Trebuie sa-l trimit la “scrie-ne”? Poate reusesc sa va impac.
    Voi n-auziti ca va iubesc pe toate? Nu pricepeti odata? Cosa e mai reticent la iubire.

  72. Nu, Danny. Mulţumesc, dar nu mai vreau să mă complic. Pe urmă, n-am chef să am probleme şi cu tine.
    Poţi spune ce-ai de zis şi într-un comentariu.

  73. Danny

    Nora, daca imi publici un text, inseamna ca te complici, si ai probleme cu mine?
    Nu inteleg de ce consideri asa? Chiar nu inteleg.

  74. Danny

    Dragi protestatari, am scris inca din septembrie pe Uniti Salvam, ca miscarea noastra, a protestatarilor din intreaga tara, trebuie sa se incadreze in sfera societatii civile, deoarece noi, cetatenii de rand ai acesteia, luptam impotriva regimului politic mafiot din 1990 incoace, chiar daca fiecare om este simpatizant al unui curent politic, prin insasi natura umana.
    Toti cei angrenati in discutia potrivit careia e bine sau nu e bine sa ne organizam politic, aveti fiecare in parte dreptate, numai ca, vedeti voi, jumatatile de dreptate emise intr-un context nu pot alcatui, de cele mai multe ori, un intreg viabil, care sa fie puternic in lupta impotriva actualei clase politice din Romania. Si, mai ales atunci cand partile de dreptate, de adevar, devin de multe ori divergente, chiar antagonice.
    Pentru a reusi sa cream un intreg unit si puternic este nevoie de comunicare, colaborare, actiune, spirit de sacrificiu, dar mai ales de intelepciune.
    Vis a vis de decizia lui Erwin de a candida ca independent la Parlamentul Europei, la fel ca si decizia lui George Epurescu de a infiinta un partid al oamenilor liberi ( P.O.L.), as putea spune ca deciziile lor reprezinta, asa cum am spus mai sus, JUMATATI DINTR-UN INTREG, adica, 50% consider ca este bine, iar 50% indemn la retinere.

    A -- De ce consider ca este bine?

    1 -- Pentru a lupta impotriva actualului sistem politic, este adevarat ca n-o poti face decat infiintand un alt partid politic, si a lupta din interiorul sistemului. Acest lucru reprezinta un avantaj numai si numai daca, persoana in cauza, care a infiintat partidul respectiv, este o persoana onesta, cu coloana vertebrala, si capabila de a lupta inteligent impotriva dusmanului politic, facand opozitie pe masura, si reusind sa castige alegerile. De asemenea, oastea de sustinatori politici din urma sa, trebuie sa fie de acelasi calibru moral si intelectual cu seful partidului. In caz contrar, partidul respectiv va deveni un fel de P.P.D.D., care la inceput a vrut sa insemne ceva, iar dupa alegerile locale din iunie 2012, a fost acaparat de politrucii cu bani veniti de la alte partide, confiscandu-l de la asteptarile multimii. A fost un esec total, asa cum esecuri au fost toate partidele de pana acum.

    2 -- In toate aceste rugaminti, indemnuri reale si online ale protestatarilor adresate oamenilor liberi de pretutindeni din Romania, de a iesi din case si a se alatura protestelor, rezultatul a fost unul deosebit de modest, varful numeric la proteste situindu-se undeva la maximum 20.000 persoane, prin luna septembrie sau octombrie 2013. Este foarte putin pentru a inlatura un regim politic profund corupt de la putere, inradacinat in 24 de ani. Din acest punct de vedere, eu consider ca este bine ca, macar aceasta multime sa fie coagulata, prinsa intr-o formatiune politica cu statut de membri, pentru a putea lupta impotriva sistemului politic actual.
    Am vazut ca apelurile noastre disperate, de a veni cat mai multa lume la proteste, n-au putut aduna mai mult de 20.000 persoane intr-un singur loc. Sa-i lasam sa doarma in pace, si sa sufere in liniste. Daca s-or trezi constiintele lor adormite, atunci ne vor contacta ei pe noi, ne vor cere ei sa-i primim in partidul protestatarilor. Noi mergem mai departe, ne vedem de lupta noastra.

    B -- De ce indemn la retinere, si doresc ca miscarea protestatarilor sa se manifeste doar in cadrul largit al societatii civile?

    1 -- Deoarece cadrul institutional -- politic de desfasurare a jocului politic in Romania ( ma refer la intregul mecanism politic, asa zis democratic: principul separatiei puterilor in stat: (parlament, guvern, presedentie, justitie), democratia reprezentativa, indirecta, sistemul electoral, presa aservita politicului, parte a societatii civile reprezentata de ong-uri acaparata de societatea politica) la mijlocul caruia se afla BANUL obtinut prin toate metodele corupte si oculte, numai pe munca cinstita nu, este deosebit de corupt, profund mafiotizat, si privilegiant pentru societatea politica in detrimentul societatii civile.
    Dragii mei protestatari, acest cadru institutional -- politic eu vreau sa-l schimb esential in anii ce vor veni cu ajutorul vostru, al societatii civile! De ce?
    Toate partidele care vor aparea de acum incolo, indiferent ca sunt de stanga, dreapta, extremiste, revolutionare, protestatare, cu oameni capabili, onesti, curati sufleteste, care vor sa faca ceva bine pentru aceasta tara, vor fi supuse esecului din clipa nr. 2, deoarece acestea se vor plia, se vor manifesta, si-si vor duce jocul politic, pe un teren minat, profund corupt si privilegiant. Acest lucru inseamna ca acei oameni pe care noi ii iubim acum, se vor transforma cu timpul in politicieni, pe care vom ajunge sa-i uram, din cauzele expuse mai sus.
    Cadrul politic din Romania reprezinta un fel de “furci caudine” in urma carora, oamenii curati vor iesi pe cealalta parte schimbati in rau. Din acest motiv esential, eu consider ca, mai intai de a crea partide in Romania, si a le da drumul pe scena politica, trebuie sa cream, organizam si sa intarim SOCIETATEA CIVILA, pe care eu o doresc sa devina o noua PUTERE constitutionala, a 4 a PUTERE in stat, principala opozanta a societatii politice din Romania. De abia dupa ce vom avea o societate civila puternica, in stare sa faca opozitie societatii politice, vom crea partide care sa conduca aceasta tara. Personal, mi-e teama ca oamenii pe care-i iubim acum, sa nu-i uram mai tarziu.

    2 -- Stiti prea bine ca oamenii acestei tari sunt refractari, pe buna dreptate, cand aud de partide, de noi partide, de infiintarea altora. Oamenii au prins o ura imensa impotriva politicului in Romania, politic ce a reusit sa dezbine un POPOR, popor ce a devenit o populatie, populatie care acum este bolnava, mizera si dezbinata in adancurile suflului ei romanesc. E greu sa unesti acum aceasta populatie, s-o faci sa aiba demnitatea unui popor adevarat cand, pe de o parte, auzi de unirea Romaniei cu Basarabia, iar pe de alta parte, citesc peste tot cum multi transilvaneni doresc ruperea de Vechiul Regat din motive de coruptie si mafiotism de Dambovita, ca tot raul vine de la Bucuresti.
    Romania nu mai este demult pe marginea prapastiei, as putea spune din anul 2000, deoarece atunci s-a incheiat un ciclu al rotatiei democratice guvernamentale in Romania. Din pacate, s-a incheiat catastrofal pentru tara, incat la alegerile din nov. 2000 nu aveai pe cine alege, decat intre cancer politic si cretinism politic.
    Romania este acum pe fundul prapastiei, ramanandu-i doar inmormantarea sa pe veci in adancuri uitate de timp si de istorie.

    Dragi protestatari, v-am prezentat pe scurt cele doua alternative ale voastre, de a lupta impotriva regimului politic national mafiot din Romania: pe plan politic, sau in cadrul societatii civile.
    Voi veti alege, si sper ca alegerea voastra sa fie cea mai buna.
    Atunci cand voi veni cu proiectul meu de reforma politica, ce vizeaza nasterea PUTERII SOCIETATII CIVILE, ca principala opozanta a SOCIETATII POLITICE, va rog sa ma sprijiniti sa-l transpun in practica, deoarece ea va fi cheia de bolta a succesului democratiei in lume.

  75. Handicapatule, nu e Cosa admin. Admin sunt doar eu. Cosa, da, mă ajută să scap de tine. Pentru că vreau eu! Şi e foarte amabil din partea lui că o face.
    Du-te dracu de scârbă intrigantă! Nu te mai băga tu, jigodie, în relaţiile mele cu alţii. Silă îmi provoci, nimic altceva.
    Minţi ca un căcat bolnav. Dacă te-ar interesa “amintirile”, ţi-ai copia tot ce te interesează şi m-ai lăsa dracu în pace. Dar nu asta te interesează, japiţă ce eşti!
    Puţi! Dispari!

  76. Seva Tudose

    Smiley

    vai mie,I’m speechless ! Si sa fiu onesta,aici iubeam diversitatea ! Indiferent de crezurile politice,civice,religioase…as suferi sa vad persoane
    dragi inimii mele(m-am atasat de voi,copii 😥 )ca a dat dracul coada in dezbinare…cine o fi anticristul ?

    Nora,

    te rog gandeste-te de 3 ori pana cand iei o decizie…
    si sa nu mai imi spui”bre” ma simt batrana si inutila.
    Tot ce-i posibil…m-ar incanta daca mi-ai spune”tanti Seva” !

  77. Danny

    Nora, precizeaza cu cine vorbesti acolo. Altfel, vine Basescu pe pagina ta, si crede ca m-ai injurat pe mine, apoi se bucura.
    Nora, nu mai fi, mai, asa nervoasa, nu se merita. Da-mi voie sa cred in maturitatea ta.
    Tu te enervezi pentru orice prostie spusa de cineva? Iti faci nervii varza, pe cuvantul meu.
    Tu nu tii la sanatatea ta?
    Mai bine mi-ai vorbi de textul meu.
    Seva,te vad si pe tine tare suparata.
    Parca ati murit cu totii azi.

  78. Cu cine crezi că vorbesc? Cu handicapatul ăla de Costel.
    Da, sigur vine Băsescu pe pagina mea fix ca să vadă cum te tratez pe tine. 😆

  79. Te duci pe dracu. Tot aici o să stai, încercând ca disperatul noi căi.
    Eu mă simt bine.
    Pe tine nu te văd prea bine.
    Doamne, cum o fi să n-ai dram de demnitate, zero coloană, să fii dat afară în şuturi şi să tot încerci să intri. Eşti bolnav, băieţel.

  80. Seva Tudose

    Nora#174

    “la ce decizie te referi” ? Ma refeream la com.#139 al tau catre Andreea..too much rough !

    si nu cred ca Andreea ar fi survolat Pistolul,doar sa il alimenteze cu noutati pe Costebus…Catalin…ori Popescu !

    ce,el este D.L.Popescu 🙄

  81. Ah, şi nu mai minţi. IAR! Că pe aici mai sunt şi oameni care nu pun botul la aberaţiile tale.
    Le poţi face pdf-uri.
    Dacă ai ţine morţiş, te-ai mulţumi şi cu nişte worduri. Nu e musai să arate ca aici, nu?
    Şi parcă tu intrai fluierând pe Pistol. Acum nu mai poţi nici copia? Sau nici nu mai ştii ce minţi?
    Acum marş, jepatule!

  82. Nu te las.
    În câte limbi să-ţi mai spun? Nu negociez cu jepaţii.
    Nu poţi tu să mă obligi pe mine să ai acces aici.
    Aşa cum nu mă poate obliga cineva să vină în sufrageria mea, chiar dacă nu spune nimic, jepatule (dar nu cred nici că nu spui, tu eşti obsedat, acum chior să fii să nu vezi că tu erai doar obsedat, nu de “căldura umană” şi de “glume” îţi ardea ţie când boceai pe aici), nu poţi nici tu să citeşti aici!
    Din cauza ta, jepatule, suferă o grămadă de oameni. Pentru că n-ai tu coloană şi eşti făcut din mucii unui octogenar.
    Ei, toate astea mă fac să fiu din ce în ce mai hotărâtă.

  83. Costel: Pe site-ul ala intru normal, de pe acelasi calculator, cu acelasi browser. Nu fac nimic special. Sa scriu un comentariu acolo imi ia un minut.

    Tot Costel: Pai nu intru in mod normal, bineinteles, si stii tu prea bine.

    Hm, oare când o minţi Costel?

    Idiotule, Sevei nu i-a interzis nimeni accesul. Marş în rahat de aici, de caţă bolnavă!

  84. Boule, hai, că ziseşi că dispari. Nu mai lăsa bale pe aici că e în van.
    Gata, te-am băgat destul în seamă, cred că ţi s-a dublat satisfacţia pe cincinalul ăsta.

  85. Seva Tudose

    Nora#180

    gata ma las pagubasa…ma dau la fund ! Am sa ciocanesc la usa peste cateva zile…imi acopar urechile sa nu mai aud nimic 🙄

  86. Seva Tudose

    Si-n alte ordine de idei,ba Costelus

    (what ever you are…just back off,dont’t rediculize yourself more then you already did…) be a man of your onnor !

  87. Seva, îmi pare rău pentru toată situaţia asta.
    O să se liniştească apele. Cu zbateri, că, deh, nu se poate altfel. Dar se vor calma. E inevitabil.

  88. Seva Tudose

    Nora,

    este inevitabil,dar nu favoriza pe cel ce crezi ca este indispensabil,cand nu te astepti te lasa cu rotile de la caruta,cazute-n drum…alba,neagra ! Un joc efemer…

    OK.
    decizia ta…

  89. Seva, scuze, dar nu ştiu despre ce vorbeşti acolo.
    Pe cine favorizez? Cine e indispensabil?

    Seva: pe scurt. De-o lună încerc să scap de psihopatul ăla de Costel. E dreptul meu să nu fiu hărţuită pe blogul de a cărui administrare mă ocup. Sper că eşti de acord cu mine până aici.
    L-am bannat, nu putea comenta. Toată perioada vacanţei a umplut spamul de clipuri cu spânzuraţi şi ba ameninţa, ba înjura, ba se milogea.
    Atunci mi-am dat seama că nu e de ajuns şi că trebuie să fac în aşa fel încât să nu mai poată citi.
    Unora le-a părut rău de el. Treaba lor. Jaco a şi scris o postare-insultă pentru a-şi susţine mai bine argumentele. Atât l-a dus capul. În fine, au considerat că e un om singur şi că nu vrea decât să aibă cu cine schimba o vorbă. El le demonstrează acum constant că nu aşa stăteau lucrurile.
    I-am sugerat să facă un blog unde să poată vorbi cu cei de aici. L-a făcut. Dar iată! Tot pe aici stă!
    Cosa doar mă ajută. Nu e drept să fie acuzat el de nimic, singura care a decis aici sunt eu. Deci, Cosa n-are nicio legătură. Apoi, nu văd la ce ar avea el nevoie să fie favorizat. Andreea e fată mare şi a ştiut clar ce spune şi ce face. Nu i-a pus Cosa cuvinte în gură.

  90. Seva Tudose

    in situatia asta(descrisa de tine) imi cer scuzele de rigoare,cu multe aptitudini…ma retrag 3 pasi inapoi !

    Fii convinsa de iubirea mea,asta ca ptr.dusmani 😆

  91. Seva, n-ai de ce să-ţi ceri scuze.
    Ah, dacă vrei îţi trimit pe mail comentariile lui Costel din spam. Inclusiv clipurile cu spânzuraţi, linşaţi şi alte orori. El, deh, se considera un soi de om maltratat, comparându-se cu respectivele victime. Poziţiile mele sunt deja aici, publice.
    😉

  92. Seva Tudose

    Nora#192

    cred ca esti cam bulversata de perspectivele promise de Cosa…fara sa vreau spun cuvintelor pe nume !

    Promisiuninile lui Cosa ,sunt cu 2 taisuri ! Crede-ma !

    Hai,sa vorbim ‘sence’ judecata…eu,una nu cred ca vreodata va iesi din gura lui Cosa,vreo conversatie,care sa faca sens…ever,not so ever !

    That is only your choice ! I’m out !

  93. Seva Tudose

    #194

    neavand sansa sa revad/revizuiesc/aud/ cele spuse..nu au descernamant al deciziei,nu-i asa ?

    ok. eu sunt ok. cu toate subventiile turistice ! Da,am bauturi “unlimited” on the beach…

    ce,dracului’sa mai tot spun…I’m tired… OK ?

  94. Deci, ca o concluzie la sesiunea de aseară: ele văd tot ce e în spam, văd şi cum se preface bolnavul psihic (la ei pe blog) că nu-l mai prea interesează şi alte hălea şi cu toate astea ele se poartă cu el ca cu un copil nevinovat care a făcut o greşulică şi pentru care satrapa vrea să-l belească.

    Ei, de asta am zis că ”Am mai văzut şi proşti bătuţi în cap, dar nu atât de disperaţi ca Popescu, Andreea, Nastasia şi Edle.”

    Eu nu văd altă concluzie. Şi gata, că am vorbit destul cu şi despre nefiriciţi fără variante ca voi.

  95. Edle

    Tu ce faceai pe pandora’s cand erai bannat, preaplinule de variante? Cat i-ai terorizat pe adminii aia iti mai amintesti? Mai tii minte ca luni de zile ai folosit toate mijloacele posibile, numai sa intri sa-i spurci pe site? Mai stii ca o hartuiai pe fata aia, de a trebuit sa intervina barbatu-sau ca s-o lasi in pace? Ei, asta face si costelus acum. Ce bine semanati! Ma asteptam totusi la mai multa empatie pentru un coleg de suferinta. 😀

  96. Ce bâigui tu acolo?! Care bărbat a trebuit să intervină?!

    Dacă tu nu vezi nicio diferenţă între ce făceam eu şi ce face bolnavu vostru, confirmi ce tocmai am afirmat.

    Eu mi-am asumat ce am făcut. Şi nu m-am milogit de nimeni să mă lase să comentez. Adică am vrut să schimb ceva, am anunţat asta şi am făcut totul ca să obţin, dar cu demnitate. Cu răutate, dar şi cu demnitate. Găseşte tu în toate comentariile mele de pe Pandora’s un ”te rog frumos”. Ia tu toate dialogurile cu Alexandra şi vezi cât mă ”milogesc” de ea.

    Jigodia voastră se preface (în compania voastră) că nu-l mai prea interesează, că el vrea să citească din urmă, iar în realitate, uite ce face. Şi uite ce i-a făcut Anei (ceea ce ar fi trebuit să fie suficient ca să-l băgaţi în pizdele mă-sii, cel puţin cele care vă pretindeţi că ţineţi la ea – Andreea se exclude, ea urând-o pe Ana în mod organic). Adică să-i facă unu aşa unui prieten de-al meu, iar eu să-l iau în braţe sub pretextul că vreau să-l ajut?! Băi, mă laşi?!

  97. Danny

    Alooo, terminati odata cu prostiile astea! Sunteti copii?

    Cosa, esti ditamai omul, ce naiba vrei sa demonstrezi aici?
    Ati intrat intr-un unghi al modului de a judeca si proceda, incat nu stiti sa mai iesiti din el. Va trebuie putina intelepciune ca sa iesitii din el. Dar n-o aveti, asta e problema.
    Sunt alte discutii mult mai interesante: cum scapam de clasa politica in intregimea ei? Asta nu va intereseaza ca aveti bani.
    Dana, termina si tu! Vreau discutii inteligente, cum ar fi, de exemplu, prietenul lui Cosa, stie el care, va face puscarie in curand. Se pare ca e vizat si Cosa de colaborare cu D.M.

  98. Edle

    Ete, fleosc. Tu hartuiai cu demnitate! Ha, ha!

    Si unde visezi ca “l-am luat in brate” la cearta cu Ana? Din contra, nu mi-a placut deloc ce-a facut si i-am spus-o. De asta i-am si zis ca-i copiez comentariile, ca “nu-si mai amintea” ce ii spusese. Da’ a fost prea greu pentru tine sa intelegi.

  99. Unde, dracu ai văzut tu, proasto,hărţuieli?! De fapt, nu-i de mirare să vezi aşa ceva, atâta timp cât îl lingi în cur pe Costeluş.
    Numai o handicapată nesâmţâtă şi cu tupeu mai poate scrie acum un astfel de comentariu, în loc să pună capu-n pământ şi să tacă.

    Şi nu înţeleg ce mai vrei să demonstrezi şi cui! Aici mai suntem eu cu Nora şi cu Seva. Tu cu cine, pula mea, te cerţi şi în ce scop?!

  100. Edle, să fim serioşi. Cosa, cu toate păcatele şi excesele lui, era unul dintre “ai noştri”. Costel n-a fost niciodată. Cosa, pe lângă înjurături, ne-a făcut adesea să râdem în hohote şi zicea şi lucruri deştepte. Oricât ar fi cineva de la cuţite cu el, nu poate nega asta.
    Pe când Costel a fost mereu un individ acolo, la grămadă, aciuat apoi aici mai mult din întâmplare, nu că s-ar fi topit dracu’ de dorul lui. Dacă aţi fi sinceri cu voi, aţi recunoaşte că niciodată nu v-aţi fi spus ceva de genul “Vai, ce plictiseală e azi pe blog, ce nasol că nu vine Costel pe aici să mai anime lucrurile”. Sau “bine dracu’ că veni Costel”. 😆
    Cosa e genul ăla de motor, Costel era aşa… de umplutură.
    Sună crud ce spun?
    Apoi, da, chiar aşa e. Cosa nu s-a milogit niciodată. Pe când Costel, chiar şi acum, zici că are triplă personalitate. Când înjură, când mă roagă, când m-ameninţă.
    În afară de asta, n-are dram de coloană. Nu doar pentru că ţine să vină într-un loc în care produce silă, ci pentru că încearcă tot felul de intrigi. Cu voi (o parte a voastră, alţii aveau de multicel probabil oareşce râci nemărturisite cu mine, iar faptul că a apărut pretextul Costel nu poate fi decât benefic din punctul ăsta de vedere), a reuşit. Mi se pare, da, şocant, faptul că nu vedeţi în continuare ce individ de doi bani e. Dar asta e. Voi veţi blogui cu el, nu eu. Eu încerc doar să scap de el şi ar fi foarte frumos dacă nu i s-ar mai da apă la moară.

    Cosa, te rog, termină cu violenţa verbală.

  101. Edle

    Cu tine ma cert, boule! Handicapat nesimtit si cu tupeu esti tu! Dupa cum vezi. Faci acuzatii de tot cacatul si in loc sa recunosti ca esti prost, tot tu improsti cu noroi. Si cu asta am incheiat.

    Ba nu, hai, sictir!

  102. Nora, vezi că mi-a fost şters un comentariu (definitiv -- adică nu apărea nici la şterse) după care a reapărut. Nici nu ştiu cum, naiba se poate face asta.

    Cineva se cam joacă prin admin şi nu cred că ai fost tu.

  103. Ah, ca să nu mai spun că, pare-se, Costel vă are pe voi, toţi cei care-l plăceţi şi cu care se-nţelege, la îndemână pe blogul ăla. Deci, situaţiile nu seamănă absolut deloc.

    Tot Costel, când l-am bannat în decembrie, minţea că el oricum, dacă e bannat, nici nu mai intră să citească şi să nu mă obosesc să pun restricţii în acest sens. Mai mult, pot să verific, susţinea el, că aşa s-a-ntâmplat de fiecare dată. Acum, brusc, îl chinuie amintirile. Apoi, nu vă-ntrebaţi niciunul de ce mă clonează când intră să comenteze. De ce dracu’ o face dacă nu ca să-i intre comentariile automat pe site şi să se asigure că le văd şi cei care n-au acces la spam?! Se foloseşte ca ultima japiţă de faptul că-mi ştie adresa de email. Nicio diferenţă între el şi Goco. El vrea spectacol, nu vrea să lectureze “amintirile”.

  104. Cosa, eu ţi-am şters din greşeală, când eram pe telefon, dar l-am recuperat apoi din gunoi. Mă refer la ăla cu “ce bâigui tu acolo”.

  105. uc

    deci nu cred, va certati din cauza lui Costelus si cu cat patos? adeca n-ati inchis fila?
    e adevarat, si surorile bunicii se mai cearta de la neste evenimente de acu 50 de ani?!?!

  106. Edle

    Nora, tu poti sa-i ridici o statuie.

    Mie da-mi voie sa ma pis pe glumele lui “destepte”. Si chiar nu era momentul de elogii acum.

  107. Şi pentru că boul ăla se grăbeşte să cânte prohodul, spun doar atât: blogul ăsta nu stătea în Costel. Că dacă era aşa, îmi puneam ştreangul de gât. 😆
    Da, o să fie mai trist fără unii dintre voi (e alegerea voastră), dar voi supravieţui. Nu vă-ngrijoraţi!
    Tot nu îmi vine să cred că de o lună ne-nvârtim în jurul unui căcăţel încercând să-l apucăm de partea curată! 😆

  108. Cosa, dacă n-ai mai folosi cuvintele alea, ar fi minunat. Şi poate s-ar trece peste aparenţă şi ar ieşi esenţa mai eficient la iveală.
    Edle, apoi, na, la fel de incredibil mi se pare şi mie că nu-i daţi una peste bot lui Costel, în loc să-l mângâiaţi cu mustrări părinteşti, sau lui Jaco (care a făcut un articol din insulta la adresa mea, dar n-am văzut prea mari greţuri la asta), dar na! nu mă pun cu gusturile voastre. Asta e, e subiectivă treaba! 😀

  109. Nastasia

    Întrucât eu nu mă știu cu râci nemărturisite -- dezacordul în privința vânătorii nu se pune, sper -- aș preciza că nu simt deloc că aș fi pus botul la vreo intrigă. Omul cu pricina e văzut acum în multe feluri, psihopat, jigodie, lipsit de coloană, cu personalitate multiplă. Poate fi oricare sau toate la un loc, eu am văzut un om căzut și speriat care reacționează aiurea. Nu prea trec pe lângă oameni căzuți, dacă am resurse să-i ridic. Dacă pot. Dacă nu, nu. Întâi încerc să-l scot din mocirlă și abia după aia îl beștelesc sau îl compătimesc, după caz, că a picat în ea. Dar dacă pentru asta îs înfierată și flagelată cu vorbe ca proastă, disperată, dătătoare cu mucii în farfurie, neloială și alte alea, permiteți-mi să-l trimit în pulă pe Cosa. Putea să se limiteze la sprijin tehnic în înlăturarea indezirabilului, nu să se poarte ca o țoapă.

  110. uc

    si mie-mi pare rau ca unii nu vor sa mai scrie aici, sper sa se razgandeasca 🙂
    Cosa, nu mai vorbi urat.

  111. Ei, Nastasia, al dracu de căzut ce e, muşcă de-o lună încoace. Apoi, na, l-aţi ridicat, i-aţi stat la capătâi, l-aţi oblojit, ce rahat mai vrea dacă nu e o jigodie psihopată şi lipsită de coloană, cum îl consider eu?
    De aici apar trei ipoteze: ori boala era închipuită, ori leacurile voastre ineficiente, ori diagnosticul era greşit.
    Vezi că eu n-am achiesat deloc la părerile lui Cosa.
    Râci nemărturisite nu te vizau pe tine.

  112. Edle

    Cand Jaco a scris un articol-insulta la adresa ta, eu nu am intrat sa-i aduc elogii. Da? Cam asta era diferenta. In rest, da, subiectivitatea dracu’.

  113. Danny

    Ma doare capul!
    Ce misto injura Dana. Imi plac injuraturile ei, sunt fine, elegante, suave, au un stil occidental. Sunt sexy injuraturile Danei. Acum o vad prima data pe Dana injurand.

  114. Tu ai văzut un om căzut şi speriat deoarece acest ”psihopat, jigodie, lipsit de coloană, cu personalitate multiplă” nu şi-a manifestat calităţile asupra ta.

    Ce superioară şi lucidă eşti tu când nu eşti în cauză. Ia să-ţi trimită şi ţie cinci sute de mailui şi comentarii în care să se milogească, să te înjure şi să te ameninţe. Asta în condiţiile în care toate mesajele pot fi citite de colocatarul ei, de exemplu.

  115. Ei, lasă, că nici eu nu l-am lăudat pe Cosa că te insultă, din contră, am încercat să-l potolesc. Pe Cosa l-am lăudat pentru altele. Iar comparaţia între el şi Costel tu ai început-o.
    Tu te-ai făcut că nu-l vezi pe Jaco. Deci, da, e o diferenţă.

  116. Raluca, tu să-mi ordoni mie să nu mai vorbesc urât după ce vei prezenta nişte pedichiuri mai acătării.

    Ah, că era să uit, şi când n-o să mai porţi tenişi de ăia!

  117. Nastasia

    Aș reacționa exact ca Nora, dac-aș fi în cauză. Dar nu-s. Nu cred că vreodată, în vreun comentariu, am condamnat-o pentru că se apără cum crede de cuviință de ceea ce simțea ca o hărțuială. O singură dată, cred, i-am spus să nu mai lovească, fiindcă mi se părea destul de mare necaz pe capul omului că e așa cum e. Chiar mi-a părut rău de criza asta idioată și orice încercare de dezamorsare părea că merită făcută. Dacă a ieșit mai rău, asta e. Drumul spre iad, știm cu toții cu ce e pavat.

  118. uc

    Daca nu l-ar mai fi interesat pe Costelus, cum sustine, n-ar mai fi intrat sa studieze aici, el e lipit de spam cum is io de F5 de nu vad textu’ asta. Da’ io nu cred ca el e probl, el doar manipuleaza, a prins slabiciunea unora. Tine de dominare. Si daca-ti scapa “controlul”…ce drac sa mai faci? 😀 Mai poti face, lucru intens la autocontrol 🙂

  119. Doar câteva exemple de intrigi:
    -- intervenţia pe lângă Ana. El ştia foarte clar că nu avea Ana cum să-l banneze. Aia a fost la mişto, tactica lui, ca s-o facă pe ea să mă tragă pe mine la răspundere că de ce nu-i poate Costel citi textele. Adică aşa, cam cum a făcut Andreea când a amintit că e şi opera ei blogul ăsta, iar eu ca nesimţita ştirbesc accesibilitatea la operă prin interzicerea lui Costel. Numai că na, cu Ana, nu i-a mers. Ghinion!

    -- aseară în spam urla că e Seva bannată! Când Seva era aici şi comenta bine merci.
    Seva, da, a avut probleme în a accesa blogul, dar au fost doar nişte accidente, tot ca urmare a încercărilor mele de a-i bloca lui accesul.
    Să spui că cineva ar vrea s-o banneze intenţionat pe Seva denotă jigodism în stare pură.
    Sau şi asta e tot din cauză că e căzut?

    Întrebări retorice, desigur.

  120. Uc, ţi-l dau cu copy paste, aici la comentarii. Eu safari n-am decât pe tel, acolo mi se afişează normal.

    Leşin cu inventar

    Când apa prindea viață și elibera vapori de energie, Doinița lăsa mălaiul să-i curgă printre degete și mesteca ușor până ce se domolea fiertura. După un timp, intervenea iar să domolească vulcanul de terci, ca un jandarm conștiincios, bun cunoscător al mișcărilor de mase. Din când în când, privea încruntată pe fereastră și pufnea scurt, imitând bulele sparte ale mămăligii în curs de închegare. Ar fi oftat prelung a lehamite, a pagubă, certându-se incoerent, căutând o explicație despovorătoare. Și Codin ăsta; bleg mai e! Nu mă merită! Meritam mai mult. Am terminat liceul cu 9,45, ce să mai, eram descurcăreață la mate. Puteam deveni doctoriță, cel puțin. Oooof! Viața mea, ce-am făcut, Doamne, cu ea…
    De aici, Doinița nu-și mai putea lega frânturile de gânduri pentru că mesteca furioasă în ceaunul din aluminiu nefinisat, înnegrit în timp de flacăra aragazului. Stătea prost cu atenția. Când se focusa pe un subiect/obiect, totul din jur pălea, se deforma sau intra în unghiul mort. Apucă să răstoarne mămăliga direct pe blatul mesei din bucătărie fix când Codin dădu năvală peste ea cu intenția vădită de-a o îmbrățișa violent. Și, deși văzuse tuciul din care ieșeau aburi fierbinți, din inerție, chiar o îmbrățișă. Doinița încremenise cu mâinile pe tuci, prinsă ca-n cătușe, imobilizată complet.

    Aici iar îngheț scena, să înțeleg ce dracu` e de făcut cu ăștia. Ce mână fină le șlefuise dendritele și axionii și le netezise același drum? N-am decât să speculez, ca și voi, de altfel. Totuși, pentru că io am început, îmi permit să-mi imaginez câteva platitudini:

    Codin o sunase pe Doinița și o rugase să pună masa anunțând-o că sosește din clipă în clipă. Avea să-i spună o veste bună. Pentru că am fost martor, vă spun eu care-i vestea: îi reușise din prima o parcare laterală, după ani buni de încercări eșuate. Fiind o veste bună, nu prezintă interes. Partea nefericită, care o privește direct pe Doinița, aia e de aflat. Pentru că și aceasta avea o veste de transmis. Suspans. Citește mai departe și află vestea Doiniței!
    O duruse burta de dimineață și îi era greață. Desigur, acum, toată lumea a răsuflat ușurată că vai, era de așteptat, o, ce veste minunată! O să te dezamăgesc, cititorule, că nu-i gravidă. Nici măcar nițel. Avea ea altceva pe suflețel. Citește mai departe, că nici nu știi ce-o să pierz! Cititul face bine…

    Ieri nu făcuse deloc vânzare și se plictisise îngrozitor. Singura desprindere din atmosfera grea a singurătății a fost isprava cu cele 2 pisici care miorlăiau pe o mașină ca un copil chinuit de colici. Improvizase o armă simplă cu un jnur elastic și trăgea în feline cu scoabe făcute din agrafe de birou, până rămânea fără muniție. Ultima scoabă a potolit-o și astfel a putut să-și facă un oarecare inventar al vieții. Trăsese cu un alt tip de agrafă, cam mare, și crăpase parbrizul mașinii zgâriate de pisici. Proprietarul făcuse scandal mare și amenințase pe o rază de cca. 500 m că-i rupe capul celui care-i vandalizase mașina. Auzindu-l, se făcuse mică-mică sub tejghea și plânsese până la ora închiderii. E, parcă ceva-ceva ar fi de veste. Dar nici asta nu-i vestea cea vestită. O să rămâi mut după ce-o vei afla!

    Textul se apropie de final, așa că, va trebui să descopăr vestea. Dacă nu, descoperiți-o singuri!

    Și cum săpam eu încordat și presat de lungimea textului, deodată, un huruit ca de elicopter îmi vibră întreaga fibră și leșinai, epuizat de concentrare. După ce mi-am revenit, am recitit ce-am scris și iar am leșinat. A doua oară e prea mult, mi-am zis, așa că, nu voi mai risca un leșin și-am să închei textul așa cum e. Ete, bă! Ia mai leșinați și voi, să vedeți cum e…

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

    Ușa se trânti cu putere și silueta humpty-dumptyească a mecanicului clădirii se ivi în penumbră. Naratorul leneș, sătul de mistere, leșinase cu capul lângă o cană de ceai. Mecanicul, pe care-l chema Bebe, văzuse multe la viața lui, printre care și subsoluri de blocuri cu 10 scări inundate total, chei franceze folosite în scopuri neadecvate, mătuși care noaptea ieșeau să ducă gunoiul fără nimic pe sub capot, așa că nu s-a mirat, n-a rămas cu gura căscată ca voi. A mormăit doar, ca de rutină, un ”băutura asta, ce face din om!” și și-a văzut de treabă. Venise să aerisească, după îndelungile insistenţe ale unei contabile cam trupeşe şi guralive, caloriferele.

    Îl știa atât pe narator, cât și pe Codin. Mai mult din vedere, să nu vă faceţi idei. Îi saluta mereu scurt ca nu care cumva să-și imagineze vreunul dintre ei că pot să-l cheme când li se năzare să schimbe o clanță sau o baterie la chiuvetă. Că așa fac oamenii, le dai o mână, un cui, un ciocan, și pe urmă te cheamă și să-i împaci când se ceartă cu nevestele lor cele bruftuluitoare și veșnic nemulțumite. Mecanicul nostru avea un succes nebun în cartier. De fapt, cuvântul este unul frivol. Era un fel de stăpân, ţiitorul tuturor cheilor de la toate subsolurile şi singurul de pe stradă dotat cu o bormaşină Bosch, varianta extinsă la 100 de capete.

    Şi dacă murea cineva, tot el era primul chemat. Pur şi simplu, nea Bebe ştia mereu ce e de făcut.

    Bunăoară, Doinița. Fata aia de la magazin. O găsise mai acum trei ceasuri, plânsă toată, cu capul pe casa de marcat. La început a crezut c-a lăsat-o vreun hăndrălău gravidă. Poate chiar un fotbalist din divizia B. A oftat, și-a dres glasul și a rostit cu o voce cavernoasă:

    -- Bună seara, duduie! Becuri de 100 aveți? Întrebă mecanicul deși nu avea nicio intenție să cumpere. Voia însă să sublinieze că, orice ar fi, viața merge înainte şi lumea continuă să schimbe becuri.

    Doinița a ridicat capul și s-a uitat năucă la el, de parcă ar fi întrebat-o tabelul lui Mendeleev. Până să apuce să răspundă, a tras iute coșul de gunoi de sub tejghea și a icnit deasupră-i de vreo câteva ori. Rușinată, a scos o batistă de hârtie din mânecă și s-a șters cu delicatețe.

    -- Ţi-o fi picat ceva greu! Cine ştie ce-or pune ăştia în mâncare. Parcă poţi să mai ai încredere?!
    -- Nu mai avem, da’ aducem poimâine!
    -- Ce?
    -- Becurile de 100!
    -- Ah, lasă, duduie, că mai viu eu!

    Omul dădu să plece când Doiniţa, parcă opintindu-se cu ceva străin dinăuntrul ei, îl rugă cu voce gâtuită s-o ajute la inventar.
    Mecanicului nostru i se păru ciudat de la bun început să te apuci de inventar la 6 seara.

    -- Ce oră e asta, duduie, să te apuci de treabă? Lumina e scumpă!
    -- Ei, nea Bebe, ce să fac? Le fac şi io cum pot, că şi aşa e grea viaţa asta!
    -- Aşa e, aşa e, Doiniţo, că şi Eminescu cât a suferit… Şi el era geniu, nu ca noi!
    -- Ceva avea el la bibilică!
    -- Ei, unde-i minte, e şi nebunie, Doiniţo!
    --
    Şi aşa, vorbind ba de Eminescu, ba de condamnarea lui Năstase şi noul record la cel mai mare cârnat din lume, au început să numere la pachete de eugenii, cutii de orez prefiert, baxuri de bere, cutii de Bonibon, napolitane, conserve de peşte şi toate cele. În magazin intrau umbrele înserării. Un strat dens, pâclos de tristeţe, una domestică şi fără mari cearcăne, se lăsase peste rafturi şi peste Doiniţa, care privea cu ochi măriţi codurile de bare, facturile, stocurile, încercând să găsească un sens în toate cele ce constituiau viaţa ei. I-ar fi trebuit mâna de fier contabil a doamnei Eu-genia, de ce să nu recunoască?! Simţea un clocot în ea, iar cineva ar fi trebuit să sufle ca pe o arsură în sufletul ei prigonit. Peste Nea Bebe nu se lăsase nimic, el era imperturbabil şi impermeabil şi indica fiecare obiect de inventar cu jumătatea de creion pe care o ţinea după ureche.

    -- Nu mai poot, nenea Bebe! Nu mai pot! Trebuie să spun, că ard pe dinăuntru. În flăcări care mă toacă uite aşa! Sunt decentă, nu te gândi la prostii. Sunt o femeie decentă, chiar prea decentă. Unii mă iau drept proastă. Că aşa e românul, dacă eşti bun, ‘ce că eşti prost. Dar nu-s! Vezi şi mata, am luat 9,45 la matematică, da’ aş fi meritat chiar 9,80.
    Ţi se va părea o nebunie, desigur, poate că şi este, dar vorbesc cu mata ca cu tatăl meu. Dacă Codin nu se mişcă nici într-o parte, nici în cealaltă, nici hăis, nici cea, să ştiu şi io una şi bună, vând magazinul, mă duc în jurul lumii şi, în acelaşi timp, scriu un roman ca Julia Roberts în filmul cu mâncarea. rugatul şi iubirea. Dar de yoga nu m-apuc că io mai fac şi câte un şniţel din când în când.
    Aici mi se scurge viaţa. Pic, pic, mă uit printre reclama aia la Coca-Cola şi promoţia la Bonux şi văd cum viaţa se duce pâraie departe de mine. Încotro, nea Bebe? Încotro, te-ntreb io pe mata.
    Şi te mai întreb ceva: ce să-i fac io de mâncare lu’ Codin că vine la mine să-mi dea o veste? Nu vru să-mi spuie ce-i că-l ştii şi matale doară cât de misterios şi de secretos este… Şi e aşa slăbuţ…

    Nea Bebe se opri din număratul pacheţelelor de zahăr şi al paletuţelor de plastic de la tonomatul de cafea (aşa era el, meticulos, se vedea că avusese o întreagă echipă sub el la IMGB, Doiniţa îi spusese că nu e nevoie) şi tresări:
    -- Ai? I-o fi venit gându’ ăl bun?
    -- Nu ştiu, nea Bebe, că nimica n-a vrut să-mi spuie la telefon. Orişicum, mai devreme, când contemplam natura vie a cartierului nostru, mi-am dat seama că contemplaţia nu e de orişicine. Şi că, ca să fii un bun scriitor, trebuie să te zgâieşti în sufletul oamenilor şi la muchiile lucrurilor, în ochii animalelor – matale, ce zici? Căţeii merg în rai? – şi că io întotdeauna m-am priceput la asta.

    Numai că e ca la Eminescu. Vezi matale, io mă uit, şi mă uit, şi ştiu de toate, mă încarc aşa de un preaplin şi pe urmă mi se face rău, parcă-mi pica greu la ficat şi m-apucă cu vărsături. De-aia decât să vărs şi să tot vărs, mai bine aş scrie o carte în jurul lumii. Orişicum, mai bine decât să mă pomenesc cu vreun sifilis, doamne fereste!
    -- Ei, a scris ea şi Mihaela Rădulescu…

    Aşa au trecut ceasurile, iar nea Bebe a înţeles că Doiniţa nu era o vânzătoare ca toate celelalte, ci una care s-ar putea să aibă ceva probleme la bilă. N-a plecat înainte să îi recomande nişte ceaiuri de la Plafar. Apoi, şi-a văzut de drum, avea de aerisit caloriferele, aşa cum v-am spus deja mai sus.

    Tocmai când terminase treaba, naratorul-personaj martor la aventurile lui Codin s-a sculat cam ameţit. La început, l-a privit pe nea Bebe uşor jenat, nu-i plăcea să fie surprins în asemenea posturi, când nu deţinea controlul asupra demnităţii sale corporale. Imediat însă, s-a îmbăţoşat şi a decis că oricum nea Bebe e un personaj conjunctural, fără prea mare importanţă, lipsit de prestanţa unui inginer.

    Trei blocuri mai încolo, Codin şi Doiniţa se pupau cu foc deasupra unui ceaun de mămăligă. Vreo trei minute până când Doiniţa, desprinzându-se din pasiunea iţită asupra vulcanului gălben, rosti cu fermitate:
    -- Codine, nu mai merge aşa.

    Vom întrerupe acest dialog domestic pentru a vă invita într-o incursiune liniştitoare, soporifică în lumea poeziei trecute a acelei bucătării. Peisajul selenar al pereţilor înveliţi în faianţă alba se odihnea plăcut-perpendicular pe o podea în pătrate cremulii. Cremuliul i-a părut mereu Doiniţei ca o culoare selectă. Pe un suport de inox înşirase nişte şervete roşii. Erau doar de decor, ea nu le folosea niciodată, optând pentru cele de hârtie, din sulul de 80 de metri, înfipt într-o ţepuşă, doar Codin se înfigea cu mâinile hulpave în ele, vădind o evidentă insensibilitate şerveţăloasă. Farfuriile erau de la mama ei şi purtau pe spate inscripţia Apulum.

    Văd că unii dintre voi se tot foiesc şi parcă ar vrea să mă dau la o parte şi să termin cu descrierea bucătăriei ca să vadă şi să audă mai bine ce fac ăia doi. Iote-o pe Doiniţa, cum îşi rulează semi-sexos ştrampii, 100 den, în jos pe picior. Huă, pornograficilor!

    Numai că mie mi-e tare somn! Voi visa mini-oi care vor sări peste ceşcuţele galbene ale Doiniţei şi vor bea lapte din căpăcelele pe care le colecţionează viitoarea noastră scriitoare. Lui Codin îi plac mult macaroanele cu brânză. Mini-oile sunt mulse zilnic de Doiniţa atunci când nu e scriitoare.

    E 2:22. Noapte bună!

  121. Danny

    Raluca cine mai este?
    Costy l-a depasit pe Gopo in psihopatie milenara? Nu ma asteptam la acest lucru.
    Costy era un tip de umplutura, se juca mai mult pe aici, deranjul lui nu era chiar atat de mare, ca al lui Gopo, de exemplu.
    A gresit ca se lua mereu de Nora, o “hartuia” cum zice ea, dar el o simpatiza foarte mult.
    A gresit si mai mult atunci cand a continuat cu hartuirea, dupa ce a primit destule avertismente de la Nora. As incadra fenomenul la un gen de infantilism minor.
    Nu cred ca se poate compara cu Gopo, care doreste moartea celor pe care-i uraste. Acest lucru e vizibil. Cu toate acestea, si Gopo cred ca are o sansa de redresare. Se pare ca n-a dat peste terapeutul potrivit.
    E totusi o diferenta intre ei.
    Dar un lucru este curios: Costy traieste in Canada. Nu stiu ce face el acolo, cum a ajuns in Canada, se pare ca nu munceste, dar cum se intretine?
    El ar fi trebuit sa-si faca relatii multe in Canada printre romani, chiar si printre straini. Daca eram eu in locul lui, eram ajuns departe acum. El a avut noroc, pe care nu stie sa si-l exploateze, in timp ce eu ma chinui sa supravietuiesc in rahatul romanesc.

  122. Danny, nu ne interesează aici nici unde trăieşte Costel, nici din ce se-ntreţine, nici ce relaţii are sau n-are. Eşti şi tu ceva de groază!

  123. Edle

    Pff. Ce spun eu si ce-mi raspunzi tu! Pai, evident ca nu l-ai laudat ca ma insulta, l-ai laudat pentru altele. Mda,exact cand ma injura pe mine. Ei, eu nu am facut-o. Nu am intrat la jaco, in timp ce te facea in toate felurile, sa-i spun ce muzica misto pune el si cum am ras eu in hohote la niste glume pe care le facea acum trei ani. Nu e un repros, e o constatare. Atata tot.

  124. Danny

    Deci, Jaco = Till = Popescu D.L.
    Ce chestie!? Sa-ti fie rusine cu numele tau atata timp printre prietenii virtuali! N-am pomenit asa ceva.

  125. Edle, haide! Tu începuseşi deja să îl compari cu Costel! N-am venit eu din senin să spun că făcea glume bune. Tu ai adus în discuţie situaţii de acum trei ani. Nu eu. Eu doar am spus că văd diferenţe majore între cele două cazuri.
    Nici la mine nu era un reproş.

  126. uc

    of, pe primul meu iubit il chema “Bebe”, dar nu era mecanic.
    Imi trebuie un mecanic, clar…is cu caloriferele in aeer, cu aer, astea, sa le stie cu mecanismele.
    Eu sunt Raluca si nu universitatea Cluj…totusi. 🙂

  127. Danny

    Nu-s de groaza, Nora.
    Eu incerc sa fiu cat mai obiectiv cu putinta. Doar imi spun observatiile mele. Si vreau sa va impacati naibii odata.
    Pe unde dracu; e Raj asta? Imi cerea eliberarea, iar acum cand sunt liber, “a taiat-o”.
    De ce i s-o fi casunat pe Seva, chiar ca nu inteleg. Nu prea poti sa-i spui unei persoane, chiar asa in fatza, ca vrei s-o regulezi, gluma fiind chiar.
    Cred ca-i lipseste femeia.

  128. Uc: 😆 N-am ştiut niciodată de la ce vine forma asta de diminutiv. Sau, de fapt, n-are nicio legătură cu numele lor real şi e mai mult un soi de poreclă-alint cu care au rămas de când erau bebeluşi? 😀

  129. uc

    Nora, nu cred ca diminutivu’ asta provine dintr-un prenume…numa’ daca nu e un alint al mamei si ramas asa ? 🙂 Acum imi dau seama ca nu-i stiu numele real! Nu e mecanic, de aia.

  130. Danny

    Deci, U.C. este Raluca?
    Bine te-am gasit, Ralucuta! Da sa te pup, ca nu mai pot.
    Imi plac degetele tale cu unghiute rosii de la maini. Ti-am studiat degetele, sunt sexy, si folosind metoda C14 imi indica ca tu ai varsta undeva intre 32-36 ani. Am ghicit?

  131. Uc, ştiu c-a glumit. Dar na, când vezi că persoana căreia te adresezi nu prea gustă glumele tale, îţi mai pui zăbală. Nu era prima oară.

  132. Danny

    Raluca, vrei un calorifer? Eu il am pe ulei, dar nu sunt mecanic, nici instalator. Sunt filosof. Merge?

  133. uc

    da’ de ce nu-i plac glumele? sa riposteze atunci tot c-o gluma 🙂

    ce metoda e C14? what? nu-mi plac filosofii si poetii, nu stiu cum e caloriferu pe ulei, sunt pe langa, in fine :), am o singura surubelnita in casa, imi plac asii in mecanica sentimentelor fine si mecanismele launtrice si exterioare.

  134. Edle

    Mna, ce ti-e si cu asteptarile astea. Pai, uite, eu as fi preferat sa faci exact ca mine. Adica sa nu te bagi. Chiar nu era momentul. In fine, greseala mea.

    Cosa e costelus in varianta cu “jigodie ordinara”. El nu roaga, el doar ameninta. In rest, a facut exact acelasi lucru. Nu, a facut mult mai rau, la tine inca nu a fost nevoie sa intervina colocatarul. Wow, dar el nu se milogeste, el are coloana! Aplauze!

  135. val_one

    😆

    Raluca, C14 este un izotop (radioactiv) al carbonului. cu ajutorul lui se poate determina vîrsta aproximativă a unor materiale organice sau care conţin urme de carbon. este util în arheologie, paleontologie şi chiar în medicina legală.

    este, deci, şi o metodă de a pipăi mileniile. 😆

  136. Edle, aşa cum i-am zis lui să termine cu înjurăturile, mi-am spus şi părerea privind comparaţia ta. Care da, îmi pare în continuare înjositoare pentru el.
    Da, mie nu-mi plac milogii. Mai ales ăia care combină milogelile cu ameninţările. Chestiune de sensibilităţi.
    Apoi, la mine nu intervine colocatarul pentru că: 1. nu-l interesează ce fac eu pe aici, 2. ar fi cam ridicol şi cam înjositor în primul rând pentru mine, 3. nici măcar prin cap nu mi-ar trece una ca asta. Brrrr!
    Iar pe Pandora’s, în cazul în care ai uitat, soţul Alexandrei nu era doar soţul, era admin acolo.

    Uc, nu cred că nu-i plac glumele. Nu-i plac anumite glume. E altceva.

  137. uc

    Valone 🙂 na, patesc, n-am stiutara, ala de identifici tablourile din ce secol is? :))
    Dani cica identifica si nu m-a pipait, hm

  138. uc

    nu se pune, speolog + parapantist, asta se pune, daca e si vorbitor de limba maghiara….sa invat si eu, si mai bine

  139. Edle

    In primul rand, inainte de a mi te adresa, invata sa scrii. So, “fata, tu esti tampita, nu te mai termini?! Care drac de sot a intervenit, dobitoaco?”

  140. Edle

    Nora, nici mie nu-mi plac milogii. Brrrr. Dar nici cei care ameninta. Tot brrr fac si la ei. Injositor e ce fac si unii, si altii.

    Nu, nu am uitat, dar cosa nu s-a legat de faptul ca e admin, ci ca e sotul ei. Acum l-a apucat amnezia, vad.

  141. Danny

    Imi place ca Valonas cunoaste multe lucruri. Bravo ei!
    Valonas, mi-a fost dor de tine! Vreau sa vorbim.

    Raluca, ma vrei speolog? Adica sa ma ocup cu speciile? Pai, nu ma ocup cu broastele, draga? Doar ti-a zis Nora.

    Parapantist? Asta cu ce se mananca? Valonas, ma ajuti putin? Adica sa ma dau cu parapanta prin aer, sa zbor prin univers? Dar n-o fac zilnic?

    Raluca, te-am pipait in poza, draga. Nu se pune? Ai niste degete superbe, sexy, care mi-au tulburat neuronii. Ce zici, ti-am ghicit varsta?

  142. Nora&1Q

    Sărumâna și atâtik! Fără să tră, dom ik! Nu-l mai salut că e proscris, ci că e nonscris!
    Am cumpărat vol 1. Citesc. Sunt la pag. 10 unde secretara blondă o invită pe Anastasia la concasor. Fă-o jumări, Grey! Transformer Codin..

    Revin după Mulțumiri la pag. 612. `ade, pa!

  143. Danny

    Hai, Dana, nu te mai enerva asa de mult. In 3 ani de zile de cand te cunosc, niciodata nu te-ai suparat, si nu te-ai enervat.
    Tu si cu Manuella ati fost cele mai calme, cele mai linistite fete de aici.

    Cosa, cred c-ar fi bine sa nu mai injuri. Discutia voastra legata de Costy, care tine mai bine de o luna, este chiar inutila. Nici pe tine nu te-am mai vazut asa de nervos, cred ca-ti lipseste femeia!

  144. val_one

    lectura mă captivează mai mult decît filmele. citind o carte, dacă-mi şi place, parcă mă transpun fizic într-un film din care-mi vine greu să mă rup. de aceea ecranizarea unei cărţi deja citite mă dezamăgeşte de cele mai multe ori.

  145. Mda, nu ştiu, eu nu le compar.
    Iar na, la unele cărţi, chiar să-mi placă, nu m-aş transpune chiar fizic. 😛
    Acum citesc “Al 27-lea oraş” a lui Franzen. Sigur, de mâine o abandonez ca să plonjez în aventurile Anastasiei. 😆

  146. Uc, uitai. S-ar putea să vin eu la Youssef. Să văd pe cine mai conving, că din câte ştiu sunt singura care-l ascultă printre cunoscuţi.
    Vii?

  147. Danny

    Ralucuta, am gresit cu C14? Ai peste 36 ani? Fii serioasa, draga, ia uita-te in buletin. Trebuie sa schimb metoda.

  148. Danny

    Nora, ai cam ramas in urma cu cititul. Rusine! Tu mereu erai prima.
    Stii de ce ai ramas in urma? Pentru ca te ocupi de o luna de cazul Costy.
    Vrei sa sondezi profunzimi? Pai, o buna ocazie o ai pe blogul tau. Ce-ti mai trebuie citit?
    Eu mai intai citesc, apoi conspectez, apoi creez. Acum sunt in pauza.

  149. Danny

    Nora, sper ca eu nu ma incadrez intre acele profunzimi aprofundate?
    Chestiile superficiale, mai comerciale sa le zic asa, se pot obtine apeland la umor. Umorul destinde, binedispune si uneori ingrasa. Iar tu, dupa nervii pe care ti-ai adunat in ultimul timp, chiar ai nevoie de umor. Nu-i asa ca am dreptate?

  150. Danny

    Asadar, sa ne punem pe umor, pe ras, facem si comert cu amanuntul. Totul trebuie sa fie bine ca inainte.

    Manuella, mi-ar fi placut sa-ti ofer eu primul buchet de ghiocei. Dar nu stiu de unde sa te iau.

  151. uc

    intrarea in cismigiu, da 😀
    no pai, putem merge impreuna la concert, nu stiu cu cine vin, e posibil si apar si singura, vad io, dara vin

  152. uc

    Nu am apucat sa ajung la Istanbul…e vreme anu asta, acolo, oricat as vrea, nu pot merge singura 🙂 (nu stiu cum sa ma imbrac).
    normal ca daca-mi place ceva bat atata drum :)) super, sapt viit imi rezolv cazarea.

  153. Uc, pricepusem eu greşit. Sunt cam zăpăcită. Credeam că săptămâna asta ai fost acolo câteva zile.
    Cum să te-mbraci? Normal! Că doar e Istanbul, nu Kabul. 😀

  154. Manuella

    Am văzut şi eu aseară “După dealuri”.
    Un chin să înţelegi ce vorbesc. Aş căuta varianta titrată.
    Oare când va investi cinematografia românească în echipamente de sunet şi ingineri de sunet?
    Sau rămâne eterna problemă a filmelor noastre?

  155. Manuella, dificultatea era amplificată şi de accentul moldovenesc. Cel puţin în cazul meu.

    Junghiul: cine pe cine “vituperează”?

  156. junghiul

    Nu caut răspuns. Ar trebui să citesc tot. Am lipsit câteva zile.Mai bine!
    Sunt mâhnit…
    Să aveți o duminică superbă!

  157. Eu cred că nimic nu poate divide un grup, dacă nu e divizibil (ca proprietate apriori).

    Dă-m dracu, am aşa .. o filozofie-n mine de-mi vine să mă pup. Îîîî … să mă fut … să mă fuţi … să mă … care cum vrea!

  158. Danny

    Orice grup uman este divizibil, deoarece orice om are un pret.
    Pretul unora este mai mic, pretul altora este mai mare, Pretul unora este in bani, pretul altora este in suferinta si moarte!

  159. Danny

    Ik sau Raj, iesi din rahat si mergi inainte!
    Dar ai grija, sa nu murdaresti casa Norei, ha, ha…………..

  160. Capitolul 2. După ce el veni să cumpere bride, frânghie, tapet autocolant, ea decise că nu se mai poate ascunde de propriile sentimente. 😆
    Merit o ţigară!

  161. Nora&1Q

    Sărumâna și să trăiască dl ik! D-na uc n-are gagik..
    Sunt la pag 111 și până acum sunt mulțumit de rezistența mea. E o carte care imită ceapa. Plâng după bani..

  162. Nora&1Q

    Chiar dacă te împiedici și cazi în fața mea, dacă vomiți pe unicul meu sacou și tot nu te pot urî.. Da`n lift, ai îmbulinat-o! chiar dacă ar fi cât p`aci șă te calce vreunu` cu tricicleta și eu stau adiba să-ți salvez viața.

  163. Nora&1Q

    Nora, propun piua. Să refacem cap. 1 că altfel ne pierdem în detaliile cvasieroticoidale. `ai să fim și noi eclectici.. 😉

  164. Seva Tudose

    OKKKKKKK…

    Cosa,

    hai ca m-ai sictirit,scarba dracului,nu-mi vine sa rad de glumele tale,scuze Nora !
    Calificarea mea “parca ai fi seva” atribuindu-i Norei comparatia,cu alte cuvinte proasta,futu-ti mortii matii de taran imputit ! Ti-o trag in bot la orice ora/minut !
    deci numele meu inlocuieste un epitet negativ 😥 😥

    Edle#218

    🙄 Cosa i-a spus Norei”parca ai fi seva” iar tu…ai preluat comparatia,dandu-i replica lui Nora…”atunci seva esti tu…” Ce lovitura de gratie imi dadusi si tu.
    nu ma asteptam la asta de la tine,Edle 😥

    uc#255/261

    tu fata draga,esti cumva recent venita(daca nu cumva esti deja aici de ani,iar acum ai alt avatar) cam ma intepi,vorbeste ptr.tine,nu lua atitudine,in deras,cum ca ik”ar fi glumit cu fututul”hai ca iti daruiesc oferta lui ik ,ca esti mai tanara,deal ?

  165. Nora&1Q

    Dom Cosa, să tră! Dl Grey ar fi scârbit de igiena dvs intimă și ar face erori de pilotaj iar d-rei A. i s-ar face rău..

  166. Nora&1Q

    Codin se leagănă într-un scaun vechi cu scârț și privește elicopterul care ia viraje ciudate pe cer, ca o muscă beată..

  167. Pag 85. N-am net decat pe telefon. Hai sa nu mai dam detalii, 1q, sa pastram suspensul. 😀
    Neste chestiuni organizatorice. Volumul asta vad ca are 26 capitole. Noi von extrage esenta pura in vreo 3 texte. 9, 9, 8. Ce zici?

  168. Băi, câte trebuie să vă mai învăţ!

    Deci “râpul de pe coaie” este o expresie care înlocuieşte, din motive de impact, “pielea de pe coaie”

    Dacă ai fi văzut vreun porc râpat, ai fi înţeles de ce!

    Iar cu igiena intimă stau impecabil, să ştii. Fac baie ca lumea o dată într-o zi. Pe 29 februarie.

  169. Nora&1Q

    Gata. Piua până la pag. 179. O să rezist..+++
    O să reușesc! O să înfrâng! N-o să mă dau bătut! Nu voi abandona! Curaj! Forța fie cu noi!
    N. bună!

  170. Vezi că mă supărai şi nu mai vorbesc cu tine! Iauzi că să mă duc să fac baie în Jaleş!

    Nu ţi-ar fi ruşine! Tu ştii că noi, când eram mici şi ne duceam cu vacile pe dunga Jaleşului beam apă din el?!

  171. Cosa, ia uite ce visezi tu acum, proceduri erotice! (proceduri, auzi!) După ce zici de râp şi de porci râpaţi! (apropo, aia ce dracu mai e? Adică porcul fără şorici?)

  172. Seva Tudose

    Cosa,nu mai incerca ca tot intru…

    si cosa,eu prindeam pestisorii cu mana in Jales,stateam cu mainile in apa nemiscata chiar si 10 minute,venea pestisorul…si hat !

    dar si caramidarii se spalau in Jales,numai spun si femeiile spalau rufele…de-atunci mi-am zis:cat jeg sa tot inghit ?

  173. Sevă, ce tot ai cu intratu şi cu mine?!

    Nu poţi să intri sau ce tot zici acolo?!

    Dacă nu poţi intra, spune-mi exact ce scrie pe pagina aia. Vezi că mă interesează în mod deosebit la sfârşit unde scrie eroare: …

  174. Seva Tudose

    😆

    gata,numai ca vorbiram de pestisori si mi se facu’pohta !

    gata plec la un restaurant pescaresc !

  175. N-o lua aşa. Ia-o ca pe o … nu ştiu, ca pe o învăţătură de ţinere de minte.

    Uite, la fel de naşpa mi se pare şi expresia, “hai mai repede că fac pe mine” sau “mă duc să fac pipi” spuse de o fată.

    Nu ştiu cum, dracu, dar imediat mi-o şi imaginez în postura respectivă.

    Se duce pulii de suflet tot … totul!

  176. Hm, pe de o parte, înţeleg, pe de altă parte, mă enervezi.
    Ca şi cum noi ar trebui să fim nişte făpturi diafane, lipsite de muci şi de vezică urinară.
    Mi se pare cam… sexist!
    Iar imaginea asta a feminităţii lipsite de… fluide vine la pachet cu altele, pe care nu prea am chef să le înghit.
    Mai vedem.

  177. Ai trecut în extrema cealaltă.

    Nu e sexist deloc să vezi femeia aşa -- diafană. Şi nici nu cred că avem ce face. Aşa ne naştem, e un instinct de nu ştiu care, că n-am ştiut niciodată care sunt condiţionate şi care sunt celelalte (că nu ştiu nici cum le mai zice).
    Da, evident că şi femeia se cacă, dar asta nu trebuie adus, chiar de către ea, în primplanul imaginaţiei bărbatului, doar pentru că altfel e sexist.

  178. Cosa, de căcat nu se cacă de faţă cu tine. (mă rog, în general :lol:)
    Dar nasul s-ar putea să şi-l sufle.
    Iar pentru “diafanul” ăsta, care oh, vai, e aşa de drăguţ, plătim cam scump. Aşa că nu ştiu dacă-mi convine, la nivel de principiu, târgul.

  179. Diafanul vine cu neputinţa. Cu slăbiciunea. Cu aşteptatul unui bărbat care să aducă armătura de fier. Aia nu-mi convine.
    Mai vine la pachet cu ideea că femeile, vai, vor numai amoraşi, fluturaşi, iar ele, nu, vai, nu vor sex. Iar dacă vor, sunt nişte târâturi.
    Dar cred că imaginarul ăsta se mai şi schimbă. Da, tu, generaţia ta, parte şi din a mea, se vor oripila în continuare de femeile cu muci. Despre alea viitoare nu-s aşa sigură. Maică-mea, când merge cu autobuzul în Bucureşti, e şocată. “Vai, mamă, cum vorbesc fetele astea de liceu. Sunt numai cu aia în gură”. Când îmi mai scapă un “ce căcat ai făcut” face nişte ochi mari.
    Nu fac o pledoarie vulgarităţii. Dar zău că mi se pare cam exagerat ca nasul meu curgând sau referirile la el să taie erecţia cuiva.

  180. Seva Tudose

    tot intru….Chestia “cu victima colaterala” intra non-stop,sa cred ca nu mai sunt welcome any more 🙄

  181. Seva, ţi-am explicat de multe ori. Eşti cât se poate de welcomed. E doar o eroare, va mai dura o vreme până scap de Costel. Dacă te consolează cu ceva, mi se-ntâmplă şi mie. A păţit-o şi Uc, de pildă.
    Hai să nu fim paranoici.

  182. Seva Tudose

    Cosa#374

    prost esti tu,cum te simti ba nesimtitule,ai venit dupa o pauza,ne-ai indulcit cu torture,i-ai lasat pe evrei,si ai dezbinat tot blogul,magarule !

    Rand pe rand pleaca toti,datorita tie,vita desculta ce esti ! Spune-mi pe cine NU… ai jicnit ?

  183. Nora, alea sunt presupunerile tale. Nu, diafanul nu vine cu neputinţa decât la femeile neputincioase oricum şi fără diafan. Nici cu slăbiciunea, nici cu aşteptatul.

    Chiar nu-mi dau seama de ce crezi asta. Majoritatea femeilor independente pe care le ştiu eu şi care au trecut singure prin multe, nu şi-au pierdut nici feminitatea, nici bunul simţ.

    Iar suflatul nasului în public fără pic de jenă nu demonstrează decât nesimţire (şi din partea bărbaţilor şi a femeilor), în niciun caz independenţă, putere şi alte ălea.

    Şi continui să cred că niciodată nu se vor căca femeile şi bărbaţii de faţă unii cu alţii cu toată emanciparea şi decăderea moralităţii.

  184. Seva, nu a plecat nimeni din cauza lui, stai liniştită.
    Au plecat din cu totul alte motive.
    Hai să nu facem acuzaţii aiurea.
    Apoi, cum zise şi el mai devreme, pesemne că nu eram aşa uniţi de ne-am dezbinat aşa rapid, nu?
    Tot scandalul a plecat de la faptul că l-am bannat eu pe Costel. Sigur că, în unele cazuri, a fost doar un pretext.
    Aş vrea să închidem odată acest subiect.

  185. Seva Tudose

    Nora,

    accesibilitatea este f.greoaie,imi apare “message from webpage” intruna,non-stop ! Deci ca sa il alungi pe Costel,m-ai alungat si pe mine…
    noroc ca sunt iute si intru in site pana cand apare…

    Cosa#365

    tocmai tie nu as divulga anumite secrete ! Ba,da destept pulii de suflet de crezi,nu-ti subestima oponentii !

  186. Seva, nu îi divulgi niciun secret!
    Jesus, woman!
    Zi-mi ce-ţi scrie acolo!
    Nu eşti singura care întâmpină problemele astea. Iar din moment ce poţi intra, nu se poate spune că eşti alungată, nu?

  187. Danny

    Si mie mi-a aparut o singura data, acum 5 minute, chestia de care zice Seva. Dar si-a revenit imediat.

  188. Seva Tudose

    Tocmai am zis:fiecare secunda,poate la alt minut imi apare”message from webpage” si desigur anuntul cu…

    daca esti o victima colaterala….intra pe pistolulcubuline.ro (error4″)… gata,am epuizat toate rabdarile !

    Good bye ! Cosa,fi mandru,ai reusit sa ii alungi pe toti ! Bucura-te de trofeu !

  189. Seva, eroarea respectivă înseamnă că browserul de pe care intri şi-ţi dă eroare are setată dezactivarea tagurilor “object”.

    Asta nu are legătură cu acest blog. E din browserul tău.

    Mâine te învăţ cum să remediezi.

  190. marcel zadda

    ho, ho, ho!

    bai, oameni buni, putem stabili, dreaq, citeva lucruri?

    ca sa nu pierdem timpul, primul lucru pe care trebuie sa-l stabilim e asta:

    seva e …

    a) …

    b) …

    c) …

    multumesc!

  191. Danny, sper că nu mult. Da, din cauza aia se întâmplă. Costel intră de pe proxy-uri şi trebuie blocate acele proxy-uri. Credeţi-mă că m-am săturat şi eu, dar sunt lucruri care trebuie făcute.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *