D’ale iernii

Hai să vă spui o poveste feng-shui ce-mi trecu ca gându’, ca vântu’, prin gangul dintre urechi, de zornăiră tălăngile chinezești. E un chiin pentru mine. Aventuri din epoca de net.

Trăia odată ca niciodată, într-un sat uitat de lume, pe un vârf de deal chilug, un flăcău tardiv din fire, fără multă prețuire, fără har, fără haz, fără talent, monoton ca un beton. Părea Pur turnat în apă peste zoaiele-n umor, detergent de vase capilare ce risipea grăsimea scursă de prea mult colesterol, antizen pentru lumea răvășită de prealunga lui tăcere. Privea în zare și visa o fată mare, maaaare, ca să-i sufle-n lumânare. Ba nu, pardon! Să-i fie de suflețel ca o mică alinare. Ea veni, șezu pe iarbă, îl cuprinse de grumaz și-i grăi cu-nsuflețire.

– Iaca, mă, venii. Că la mine te gândiși de n-am mai putut dormi. Și nu-nțeleg: nu ești tânăr, n-ai putere, bașca ești și prea sărac. Îmbrăcat ca un iobag, de cult nici nu mai vorbesc. Mașina-i de sărman. Vai de pulicica ta, creștine!
– Îuliu! Da’ ce-ai cu mine? Ce-am făcut? Ce n-am făcut, va rămâne de văzut.

Și c-un gest deprins subtil, dintr-o carte nobil house, întârziatul flăcău sorbi din ceaiul Twinings green și puse mâna pe mouse. Trânti cana în văzduhul care se făcu țăndări și, prin gaura creată, invită gagica să-l urmeze pe tărâmul asociațiilor introspective. Odată ajunși în universul paralel cu realitatea cunoscută de noi drept virtuală, cei doi eroini fură luați în primire de majordomul spațial Codin, maestrul Jedi, care-i invită să deguste din pildele lui bine conservate de-a lungul timpului. Și spațiului, evident. Ce le auziră urechile de pământeni, terrani, peizani, vă relatez io, acușica.

– Mă, loazelor, începu maestrul cu voce joasă, fără vibrație și ecou leșesc. Mă, prostălăilor, mă, ia, ziceți, ce vânt vă mână-ncoa’, la cabinetul meu particular.
– Aaa, păi… n-… se bâlbâiră extratereștrii în tandem, foindu-se stânjeniți de primirea neprotocolară, aproape grosolană, necunoscută civilizației planetei albastre. Albastru izmană de Raj, Voroneț, de Logan, ca să fiu mai precis. Oricum, un albastru infinit.
– A-ho-hî-ha, șșșșt! Ho, am glumit, știu ce vreți. Doar n-am înțelepciunea lucrurilor și treburilor ca să n-o și pun în aplicare spre buna desfășurare a evenimentelor universale, nu? Cum zic?!
NUUU? Sunt un panaceu. Călătorii cosmici amuțiră. Oxigenul le era pe terminate.
Bun, reluă maestrul tirada înțelepciunilor. Și tăcerea voastră-i un răspuns ferm, înțelept, de admirat chiar.

Să începem cu delicatețea cuvenită și să deslușim conveniențele de care nu vă debarasați nici morți, că cică asta vă delimitează statutul social. Minte n-aveți! Nu haina face pe om, ci haina de Nora. Ha! Ce glume am azi, și nici nu m-am spălat pe ochi, ca de obicei, ca-n vremurile bune, înainte de siestă.

Maestrul Codin scuipă în ceașca lui cu zaț, mestecă atomii, apoi turnă peste praful cafeniu o zeamă și, din câteva mișcări alchimice, culese câteva bule de oxigen. Le cântări cu grijă din tendonul încheieturii mâinii stângi, apoi le îndesă în casca călătorilor ce căscau după aer.

Deci, să continuăm. Unde rămăsesem? A, la bunurile materiale. La scoarța ce vă învelește caracterul și personalitatea, daaaa. Mă, cum să vă spun eu (cu candoare de maestru Jedi) pe înțelesul vostru, cum?
Haina e haină. Vă acoperă ca să nu vă fie frig, ca să nu vă scoată la vedere oareșce, n-am înțeles prea bine de ce vă mai acoperiți trupurile dacă nu vă e frig. Sărăcani de blană, că mare mișto a mai făcut natura de voi!

Trecem la cultură. Păi, bă, culturiști de terra nova, ce vreți să faceți, ce vreți să demonstrați? Și cui? Vreți să vă exteriorizați? Imitați Universul aflat în expansiune. Mimeticilor! Dacă vreți să ieșiți din matca trupului, înseamnă că vă simțiți ca-ntr-o cușcă și vreți să evadați din propriul univers. Habar n-aveți că evadați din iluzie în iluzie, ca dintr-o cușcă mică în alta mai măricică ce devine brusc tot atât de mică, la fel ca cea anterioară. Na, după limite și putințe. Dar vă risipiți, vă îndepărtați atomii, vă ciocniți de alte rămășițe și faceți numai ravagii, creați haos. Ca oameni, nu prindeți din urmă viteza stelelor. Atât. În extrema cealaltă se află cei care caută adăpost în adăpost, prin microunivers. Ochelariștii. Ăștia devin găuri neagre care înghit rămășițele expansioniștilor. Le țin în captivitate până și lumina cu care se înconjoară preaplini de gravitate. Ai zice că mor asfixiați, da’ e doar o părere, că energia lor se comprimă atât de mult, încât devine explozivă. Sunt viitoarele Big-Bang-uri.

Și-n final, că vă văd tot mai epuizați fizic (de moral nici nu se pune problema), am să vă dăscălesc cu câteva noțiuni despre mașini. Mașina, dragii mei neștiutori, e o prelungire a pulii, ca să citez din clasicii ultratereștri. Cu cât o ai mai mare și mai roșie, mai complexă (mașina, evidamente), cu atât o ai mai mică, mai ofilită, iar tu ești mai complexat. Ce-i, flăcău, ți-e rău? Iote și la fată ce se miră, ce gură căscată a… Aaa, scuze, n-aveți aer. Să vă facă taica o cafea cu bule. Luați singuri de acolo oxigen că doar știți să vi-l extrageți prin tehnica ancestrală a hidrolizei. Ceaiul e pentru mutanți, pentru șoareci de bibliotecă, de birou, pentru ingineri tâmpiți nevăzuți de soare, dar cu Logane care impun un respect deosebit. Mai ales ălea de 1,6 MPI cu AC și albastre ca ca galaxia Marelui Nor al lui Magellan. Și ca cerul vostru senin, ăfcors.

Sursă foto: freeimages.com.

by

Nu acum, dar sigur mâine.

79 thoughts on “D’ale iernii

  1. Manuella

    Că ca Codin înţelept nu am văzut. Îl ştiam orbit de nurii domnişoarei D. Sigur că neprimind afecţiunea ei, omul a început să filozofeze. Un pic prea profund pentru intelectul lui fragil.

    Şi apoi, de când sunt glumele prea strânse ironii cu plată în leasing? Uşurel, de regulă zâmbim, apoi construim răspuns pe măsură, nu atac furibund de atomi, oxigen şi b(?)ule.

  2. Manuella

    A! treaba cu maşina mare-pula mică (na! că am scris-o! cu greu, să ştiţi!!) cade! Aia a fost o frustrare a vreunui neterminat mânat în luptă de invidii cumplite!
    Şi a rămas în anale, pentru că a corespuns întocmai şi altor neterminaţi.

    Acum plec. La mall. Să-mi cumpăr mănuşi asortate cu volanul maşinii mele roşii. 😛

  3. 1Q

    Intelectul lui fragil?? Ha! Nici n-am înțeles ce ziceți

    Nu. Sărumâna, d-na Manu! Nu mi-ați spus, da` ce dacă nu mi-ați spus, o să mă port ca și cum mi-ați fi spus.

  4. Raj

    Dna Manu are opel ? trebuea sami dau sama, prea bate la ochi, prea ca la tara. Io am mertan. Ce dacai din 80, tot mertan e. Nu carecumva e rosu opelu ? Sper canu…

  5. Manuella

    M-am întors acasă. Nu cu mănuşi, ci cuuu… “Mamifer”!
    Are coperţi cartonate, are poze!, e atât de frumoasă cartea! Nora, spun ce ai spus şi tu, ştiu, dar chiar mă bucur că mi-am cumpărat-o!
    Este unul din darurile mele de Crăciun. Bravo, Ana!
    Cu nerăbdare să citesc, doar “poveştile-aşteaptă”!

  6. Seva Tudose

    1Q

    o întrebare,dacă tu afirmi că„mașina este o prelungire a pulii” și soferul este o femeie,cum ai zice c-ar fi mașina ei ? 😆

  7. Seva Tudose

    Nora,

    mersi ptr. explicația cuvântului„a juisa” dar Raj n-are cum juisa că nu este femeie,în cel mai bun caz ejaculează ! 😆

  8. uc

    Mnetiqa 🙂

    La picioarele mele nime nu se gandeste? Sa stau guguli intr-o masina mica nu poci, in una mare incap cu ele intinse cat de cat, shapai cine o conduce e artist cu parcarea, numa poate ca sa ma bucure 🙂

  9. Manuella

    Noi am avut ieri. Azi nu, ar fi prea mult şi ne învăţăm cu nărav.
    Ieri am purtat şi eu ochelarii de soare. Apăruseră mai multe raze+Raj. 😀

  10. Manuella

    Să nu zică Ana că nu are o “pornire” bună!
    Îi ţin pumnii, să fie frumos diseară şi să vă bucuraţi!

  11. Manuella, din păcate eu am întârziat. Era haos, haos în oraş. Iarăşi, ziceai că e Crăciunul.
    Nu am prins-o deloc pe Cristina Nemerovschi, când am ajuns eu, vorbea Alex Ştefănescu. Care chiar a spus lucruri mişto şi adevărate despre carte. Mi-a plăcut şi ce-a ales spre exemplificare -- povestea cu puştiul cu portocalele. 🙂
    Apoi, a citit Lorena Lupu trei texte, “Cu groaşte, vă rog” (ceea ce, normal, mi-a trezit nostalgii, că a fost unul dintre primele texte cu care ni s-a prezentat Ana :)), apoi, cel cu fumatul în pat, iar la sfârşit “Urechi de raţă”, pe care l-a citit în duet cu Rada. 😀 A fost foarte mişto, foarte cald momentul.
    Pe urmă am aşteptat să se termine coada de oameni care voiau autograf 😀 şi am plecat la bere. 😀 Brună şi irlandeză. 😀

  12. N-am dansatără. Că nu se dansa, deşi urla muzica de trebuia să urlăm şi noi ca să ne-auzim. Bine de mine că nu prea vorbesc. 😀

  13. Manuella

    M-am gândit la voi aseară, o ştiu pe Ana emoţionată.
    Mi-am dorit să fiu şi eu în rând, nu am reuşit.

    Nora, acolo unde aţi băut bere, era şi suc? 🙂

  14. Manuella

    Ai ales să fie mai mult alb-negru, un touch vintage, în ton cu coperta.
    Dar, hai! conţinutul e plin de viaţă! şi mă bucur să-l descopăr colorat în ultima fotografie!
    Sunteţi! ştiţi voi, v-am spus din vară! 🙂

    Frumoase fotografii, Narcis!

  15. 😆 Erau şi variante color, dar eu mă dau în vânt după alb-negru.
    Singura care n-avea alb-negru -- din astea puse -- e ultima. 😀

  16. Aaaa, merci. Şi mie tot de-asta mi-e dragă rochia asta (şi are ceva ani): pentru trimiterile japoneze. 🙂
    Dar ce se mai şifonase, of!

  17. Manuella

    Vorbeşte cu Narcis, un photoshop în secunda doi rezolvă!
    Eu am văzut Japonia acolo, nu trei pliuri neastâmpărate!

  18. Raj

    Ii faina Xcum, si tunsa scurt si tunsa lunga si cheala. Trag catio laba cand o vaz in poza demi suna apancap…

  19. Manuella

    O astfel de ciocolată trebuie eu să-mi cumpăr!
    Eu pe toate le dau gata! o pătrăţică nu rămâne! 😀

  20. 1Q

    Când v-apucă, v-apucă! Mi-e și frică. După călcat rufe să-mi călcați textu` ca să-i faceți dungi, să-l ardeți

  21. Manuella, dacă-ţi place dulceaţa de trandafiri, vei tolera şi lavanda. 😀 eu mai mâncasem ciocolată cu flori, dar nu era şi lavanda printre ele.

  22. Moș Pleksiglasu

    Haoleo! Dha cihei chu chrima hasta estetica!? Cihei siluirea hasta vizuala? O bucatareasa care tocma vrea sa se duca pe terenul de fotbal si a uitat sa-si deie sortul jos, da si-a inodat pe la spate tricoul maidanez suflecat la maneci! Si de cand tiganescul e poreclit japonez?
    Asa eveniment, asa participanti, asa tinuta!

  23. Moșule, cum să-ți spun eu, dacă ție nu-ți place ceva, e-ncurajator pentru mine. :))))) Sunt pe calea cea bună.
    Haide, pa! Ne revedem la Crăciunul viitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *