Ordinul Steaua României în grad de erou cabanier de net

Se oferă doar celor mai vajnici internauți, celor mai temerari aventurieri în arta socializării, în diverse domenii de interes public. Textul de mai jos ilustrează un personaj oarecare într-un peisaj virtual, cu câteva scene care pot fi pur întâmplătoare dacă prin natura coincidenței ar fi și reale.
________
Nordul continental american, pădurea Catmanjoe. În plin sezon de iarnă, fără să cunoaștem prea multe, Codin se rătăcise într-o zonă sălbatică, nepotrivită pentru condiția lui fizică și mentală. Se baza doar pe o pregătire superficială în arta conversației, pregătire dobândită atât prin vizionarea unor tutoriale de pe Youtube, cât și în timpul pescuitului de somon la copcă. Îl frământau dilemele existențiale, suspina la orice articol trist, iar orice porumbel rănit îi zăpăcea circuitele empatiei. Imediat i se anclanșau contactele sociale și mai mereu cădea de moco, fan Doinița dictatricea, matricea lui posesivă din subconștient. Știrile de la ora 5 îi zdruncinau orice senzor afectiv-emoțional, plângea de dureri închipuite la orice accident nefericit în care mureau oameni și se înfuria pe salvatorii plătiți din bani publici, salvatori pe care i-ar fi ucis în acele momente cu mânuța lui, fără ezitare. Comentariile de pe bloguri și facebook deveniseră cutremurătoare. Nu avea forța pe care și-ar dori-o ca să fută postacii mediocri lipsiți de compasiune și aceeași înțelegere ca a lui.

Trebuia să facă ceva ca să se remarce, ceva care să-l scoată din anonimat. Trebuia ca lumea să-i cunoască sensibilitatea. Îi părea rău că legiuitorii pe care-i dorea morți, idioții dracului, n-au scos o lege clară pentru recunoașterea, identificarea și premierea sentimentelor grele, copleșitoare, declanșate de răutățile lumii.

Cum ar veni, Codin se aventurase pe acel tărâm în căutarea algoritmilor sinelui și-a sensurilor vieții.

Aproape înghețase de frig în coliba ce-o găsise în dreptul unui luminiș, pe jumătate spartă de intemperii, și îngreunată de țurțuri. Cum nu dormise de vreo trei nopți și abia mai sufla de frig, adunase de dimineață, înainte de răsăritul soarelui, un braț de lemne umede. Văzuse care-i treaba cu regulile de bază în cazuri de supraviețuire extremă și făcea doar gesturi mici, calculate, pentru a-și economisi energia. Când ajungea la punctul de hipotermie, sufla din când în când în mâini, apoi răscolea vreascurile cât să le mai zbicească, să poată arde regulamentar la întreaga lor esență. Doar nu studiase degeaba calupuri de informații despre entropie și celelalte principii fizice elementare, ca transferul de căldură la puterea calorică superioară.

Își imagina focul duduind în vatra ruinată și iar cădea în reveria discuțiilor amiabile, pline de căldură sufletească. Nu-i plăceau introspecțiile astea fugitive, fără valoare de împărtășit cu toată lumea. Tot așa cum nu-i plăcea răsăritul sau apusul soarelui, sau alte minuni oferite moca de natură. Degeaba sclipeau orbitor bobițele de diamante în jurul lui, degeaba paleta culorilor reflectate de soare se împrăștia peste tot și lumina îi încălzea inima mare. Natura se impunea dur, fără mângâieri prefăcute. Era frumoasă, o iubea, dar sentimentul reciproc nu prea-l avantaja. Ah, ce i-ar plăcea să i-o fluture victorios pe la nas, să-i spună cu patimă cât e de proastă, cât e de meschină și câte alte vorbe binemeritate. Vorbe pe care le regreta scâncit. E ca Doinița, pufni profund interiorizat, dar-ar dracii-n ea de scorpie! Ce i-oi fi făcut?! Ce…

Își băgă din reflex o mână-n chiloții din lână de muflon de tundră, cum făcea mereu înainte de culcare, ca să se scarpine la coaie, să le simtă. Nu le găsi. Panica îi completă senzația de răceală cumplită și-și retrase mâna, înfiorat de gândul c-ar putea face cistită. Picotea. Cu toată experiența lui de viață, Codin bătea în retragere. O mână îi atârna pe o tastatură imaginară, cu câteva taste sparte în urma disputelor aprige, privirea i se stingea pe un perete prăbușit ce bătea în bluescreen. Mausul nu se vedea, dar știa că-l poate ascunde în sectorul petei oarbe, ca în jocurile din copilărie. Parcă auzea vocea mamei care-l striga la masă, parcă nu era ea…

Și brusc, ușa colibei căzu peste el, împinsă de vifor. Dintr-odată, o ură năpraznică îl năpădi și sări băț în picioare. Nu accepta înfrângerea, era prea simplu. Va trebui să joace murdar cu Natura, cu nesimțiții care-i bântuiau imaginația și-și băteau joc de el, cu scârba de Doinița pe care tot o va domina cândva, cu Dumnezeu dacă exista și-l găsea nedemn. Nu așa trebuie să se termine! Nu! Nu! Nuuu…

Înțelesese ce e aia Viață, dar prea târziu. Muri cu zâmbetul pe buze, împăcat cu el, cu Natura, cu lumea proastă și rea, cu întreg Universul. Doinița îi închise pleoapele, apoi îi împachetă sufletul mare într-o arhivă multi-volum tip zip ca să-l elibereze în văzduh cu primul aer cald.

by

Nu acum, dar sigur mâine.

88 thoughts on “Ordinul Steaua României în grad de erou cabanier de net

  1. Manuella

    De ce l-ai omorât aşa? singur, înfrigurat, fără coaie, fără sânge-n el, nu ai milă? 😀

  2. Ca să dovedim noi acum, Manuella, cât suntem de empatice și să-njurăm autoritățile că n-au ajuns la el.
    Sau pe tâmpita aia de Doinița.

  3. Manuella

    Daa.
    Mă tot gândesc să vin special la Bucureşti. Poate mergem împreună.
    Acum fug să-mi găsesc rochie la reduceri, nu pot apărea oricum la premieră, nu?

  4. Manuella

    Vă rog să continuaţi. Nu că s-ar întâmpla ceva diferit faţă de primul, poate autoarea să fi introdus unul, maxim două cuvinte în plus.

  5. Rox

    deci trebuie să-l citesc și eu, ca să nu fiu pafaristă 🙁
    Sper să nu vă apucați să faceți caterincă și după d-alea de Sandra Brown sau alte minunății d-astea… că am și eu un suflet, totuși 😀

  6. Bubbla, dacă vrei să ai poză și pe unde comentezi, în afara FB-ului, fă-ți cont pe gravatar.com. 😀
    Că mă tot uit după rozul tău. 😀

  7. Valeria, nu știu de ce intrași în spam. 😀

    Codin al nostru e vechi, vechi. Bine, nu mai vechi decât filmul. 😀

  8. 1Q

    Sărna și LMA de Bobotează! Să tră cu respect, dom Raj, ce-ați făcut, iar n-ați ajuns primu` la +

  9. 1Q

    Nora, sunt oripilat de obscenitățile proferate de dom Raj. Cer insistent bannarea acestui ilustru domn care-și permite să vorbească măscări de 1.șasele meu dotat ca la carte, mai puțin ABS da` pui frână de motor, la ce-mi trebuie

  10. Manuella

    1Q, vii la premieră? Musai trebuie să porţi ceva nou!
    Raj face excepţie. El, ca miresele, ceva vechi, ceva albastru…

  11. Deci, nu sunt eu tâmpită.
    Cu cine o semăna Codin ăsta aşa sensibilos, aşa suferind pe biţii netului şi participant la toate priveghiurile, degrabă spânzurător de autorităţi şi însetat de sânge, dar altfel, prăjituros şi uman, nu aşa ca mine? 😀

  12. 1Q

    Sărna, d-na Manu! Nu vin, nu. Am unde să dorm. Dom Raj mi-a vătuit cazanu`, ca să mă plimb tot anu`
    Sărna, d-na uc! Vă pare rău de Codin sau de tastatură? Și mie tot de tastatură…

  13. 1Q

    Așa ți se pare, na. Lumea `ce că-n aceste zile, dacă ai pus busuiocul sub pernă o să vezi chipul celui iubit și pe o felie de pâine prăjită, nu doar pe cioturi de lemn sau alte ălea

  14. Hai, că lumea doarme. Raj e cu capul pe umărul doamnei lui şi sforăie idilic.
    Uc fu la step şi doarme toropită.
    Manu îşi compune toaleta pentru premieră.
    Doar noi suntem aici. Ai?

  15. 1Q

    Cum de nu mi-a trecut prin caaap!!!! Ăsta m-a păcălit. A făcut pe mortu` ca să-l las în pace, să-și trăiască viața

  16. 1Q

    Mă duc să plâng nițel sub plapumă. Ce știi tu câtă umilință îndur, câtă rușine mă apasă
    Ți-ai executat contu` de fb, gata?

  17. Ăhă.
    Plângi, dar vezi să te vadă, că dacă plângi pe ascuns, n-ai făcut nicio brânză şi va continua să facă pe mortul.
    Zi-i “hai să fim prieteni pe vecie” şi dă-i o pătrăţea de ciocolată.

  18. Raj

    Cum reacu sal mai invie pe Codi, dak a murit ? Invie o pula, nu se mai poate face nica,sarumana si opelu

  19. Raj

    Cum reacu sal mai invie pe Codi, dak a murit ? Invie o pula, nu se mai poate face nica,sarumana si opelu

  20. 1Q

    Sărna la doamne și LMA, dom Raj! Am sărit gardu`, d-na uc, sărumâna,
    Chiar acu` încropesc un text șamanic de înviere. Numa` stați p`aproape, stați oleacă

  21. 1Q

    Îîîîîîîîîî! (am pus frână fără ABS. Dacă aveam ABS frâna suna cam așa: îîî…îîî…îîî)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *