Terorism e.pistolar

Cititorule, ca să poți citi până la capăt, lasă-ți pieptul imaginației dezgolit de lanțurile grele autoimpuse, ca și cum ai fi luat la ochi. Relaxează-te, nu te voi chinui mult. Te voi elibera în propria-mi dezlănțuire spre lumi lăsate de izbeliște, ignorate și aruncate în râpile terorii.

Știu, știu, am mai spus-o, da’ universurile paralele chiar există. Şi pentru că sunt o infinitate de universuri, cu o infinitate de posibilități, am găsit și acel univers în care Codin se transformă în Codina, tot așa cum Doinița poate să fie transformată în Doinel. A fost mai greu până i-am adunat în tandem, da’ cum imposibilul nu există, am reușit. E atât de firesc atunci când nu ești limitat doar la propriul univers!

E simplu, zic. Inițial, a fost ales universul lui Codin și Doinița, dar, pentru că-mi permit să fac paralelisme, iacată-mă-s Dumnezeul lor. Ei sunt creația mea, na. Și cred că oricine poate să le croiască un tărâm în care să se destrăbăleze așa cum vrea pulicica lor. Sau a mea/voastră. Zic pulicica lor pentru că-n ambele universuri fiecare a avut parte de acel apendice pitoresc. De ce să nu creăm suficiente universuri pentru ca toată lumea să fie mulțumită?

________
Doinel ațipise în scaunul lui preferat, moștenit de la străbuni, șubred și cu scârț, doborât de rutina zilnică, dar mai ales copleșit de evenimentele de peste zi; alea cu teroriști, cu inflamări, cu acuzații, cu păreri și istericale, cu liber+fraterno+egalitarism și câte și mai câte n-a văzut netu’ de când l-au lăsat zeii IT pe Pământ. Capul i se sprijinea ciudat pe umărul stâng, iar un firicel de bale scurs din colțul gurii îi sclipea straniu în becul chior de la lustră. Codina n-avea scaun. Să fi trecut vreo trei, patru zile de când se tot frământa de dureri de burtă. Simțea că nu aparține acelei lumi, că s-a născut într-un loc greșit. Mai grav, credea că a prins și o perioadă istorică nașpa. Să fi avut în cap vreun portal care să-i facă legătura cu mine? Misteeeer…

Bine vorba nu-mi terminai că Doinel grăi, ca prin somn:
– Codino, tu ești Doinel! Apoi, după un plescăit scurt, se lăsă o tăcere mormântală și o răceală de criptă se insinuă perfid în încăpere.

Codina își strânse buzele a revoltă, nările i se dilatară fioros și iadul Big-Bang-ului îi pompă sângele cu putere în lobul pariental frontal, ocolind cu dibăcie și bun-simț osul sacral. Deci așa! Era prizoniera unui univers fără pic de haz, trist, anost și fără niciun crez divin. Știa ea, știa ea, bolborosea făcând ture în jurul scaunului lui Doinel. Adormitul textului își înnoda firul de bale rupt în somn și visa fericit ca unul căruia i se rupe-n 14 de nefericirea lumii din proximitate. În schimb, Codina se cocoșa din ce în ce mai mult și se apăsa pe burtă ca să potolească bestia ce-o înghioldea în gânduri și-n simțire. Nici nu mai avea automatismul respirației, inspira și expira exagerat în 8 timpi, apoi creștea treptat în 16, în 32…, căuta febril o cheie de portal, să revină în lumea conștiinței ei.

Poate nu dura mult teleportarea și reușea să se ușureze liniștită pe buda ei, pe budicica ei albă ca un porumbel al păcii, cu colac și capac albastru ca marea, ca cerul senin al verii. Simțurile o inundară, căldura o devasta. Parcă simțea atingerea pielii pe plasticul lucios al colacului impregnat cu delfini colorați, parcă simțea o latură a mașinii de spălat de care se sprijinea și pe care-și odihnea buchiselnița de satiră ocazională, parcă vedea sulul de hârtie igienică fină, fabricată în 3 straturi și cu imprimeuri, parcă simțea mirosul de puf-puf…

Da’ na, n-a fost să fie! De atâta durere de burtă și furie acumulată în timp, nu ca să nu mai diluez textul la infinit, nici n-a realizat când l-a ucis pe Doinel. Bietul om a murit nevinovat, în somn, nici n-a simțit dulapul greu ca un block din beton ce i s-a prăvălit în cap și i-a-mprăștiat platforma de valori. Energia pe care i-am oferit-o prin portalul dintre universuri a însuflețit-o pe Codina într-un moment unic, un moment care i-a dat puteri nebănuite, fantasmagorice, dar n-a știut ce să facă cu ea. Ziceți voi, sunt Eu de vină???

N-am cum s-o ajut. Îmi pare rău, merită pedepsită, ce praful meu divin, de pușcă! Să stea cu dureri de burtă dacă nu-i convine buda din fundul grădinii, alcătuită din 3 pari și-o glugă de coceni putreziți. Ori suntem teroriști e.pistolari, ori nu mai suntem…

Sursă foto: freeimages.com.

by

Nu acum, dar sigur mâine.

179 thoughts on “Terorism e.pistolar

  1. 1Q

    Ce variantă să mai am?
    Vrei să schimb buda pe vreun foișor năpădit de ghirlande cu flori? E simplu. Fiecare vede ce vrea

  2. 1Q

    Eu dacă am în cap numa bude albe, cu colac și capac albastru marin, de Voroneț, de iszmană răjească, de L1,6, ce, comit vreun sacrilegiu?

  3. Eu am pus oricum un mojar.
    Iete, ce fandoseală. Sigur, scrii de budă şi instant înfloresc trandafirii în mintea cititorului. 😆

  4. Nu, darling, sigur nu comiţi niciun sacrilegiu. E dreptul tău 😀
    Bude albe, cu delfini pe capac, logan albastru-voroneţ-izmană răjească să fie. 😆

  5. Manuella

    1Q, nu-mi place.
    Nu are fior, nu-mi plac numele personajelor, de ce trebuie să aibă Codina emoţii lăuntrice de astea banale, culoarea colacului de la budă-aaaaaaaaaaaa!

  6. 1Q

    Doar 2? Nu e normal. Eu am 1 perie mică pt părul de pe ceafă, 1 mare pt cel din nas și 1 medie pt picioare
    Ceai n-aveți? De mușețel aș bea

  7. Tu, deh, un burghez!

    Nu mi-e clar. Doinel păstrează şi-n varianta masculină personalitatea Doiniţei? Se schimbă doar sexul sau şi personalitatea?
    Nu-mi sunt definite prea clar personajele în noile lor întrupări.

  8. Manuella

    Ar trebui să-i extrag din povestea asta de căcat ca să-i numesc altfel.
    Şi aici intru în conflict major cu autorul.
    Şi nu vreau.

  9. 1Q

    Normal că nu înțelegeți, trebuie să faceți un efort ca să ieșiți din universul dvs personalizat pe persoană fizică.

  10. Manuella

    Daa, 😆 😆 Raj va aprecia ]ncercarea autorului!
    Staţi! Lui 1Q îi e drag Raj.
    Şi uite ce rea sunt!
    Iaurtul acesta merită o linguriţă de zahăr.

  11. 1Q

    Se schimbă doar parțial. N-am găsit frecvența optimă pt un schimb total, na. Universul ăsta infinit m-a prins nițel cam superficial, da` nu contează la scară industrială

  12. Mâine voi încerca să scriu ceva pentru a reda demnitatea, tragismul şi înălţimea personajelor. Până atunci, Codina va fi descoperit, sper, prunele, cerealele, probioticele, în fine, remediile uzuale.

  13. 1Q

    Habar n-aveți să interpretați joncțiunea subtilă, sensibilă, a autorului. Pfff, iaurt cu zacăr, în ce univers v-oți fi rătăcit

  14. 1Q

    Adică io am ținut în ea cât am putut și tu vii ca să-mi murdărești buda albă ca porumbița, simbol al păcii, cu colac și capac albastru azuriu ca Mediterana în verile însorite de vară?
    Incredibil!!!!

  15. Manuella

    Complet insensibilă sunt, nu mă aplec deloc asupra poveştii, ce femeie!
    Ce femeie mănâncă oare iaurt cu zahăr dimineaţa la 2?

  16. Manuella

    Lasă-i povestea, Nora. Pare afectat.
    Şi o să vrea mănuşi de menaj, trebuie să facem chetă…

  17. 1Q

    Cum ce femeie! O femeie insomniacă, o acritură zaharisită, na
    Oi avea ANITRA, da` de ce să trec prin momente crunte, mitraliate în damf nașpet

  18. 1Q

    Măcar în povestea asta am avut grijă să păstrez o atmosferă respirabilă într-un univers neprietenos, ostil…

  19. 1Q

    Tranzit în lumea viselor, ca să nu înțelegeți ceva de rău. Să nu visați iepurași roz care vă ronțăie iaurtul

  20. Nu-i adevărat. În aparenţă, ai ţinut buda albă, ce să zic, mare chestie, cu delfini şi toate alea.
    În schimb, ai umplut de miasme mintea cititorului cu imaginea intestinelor obstrucţionate ale Codinei.

  21. Cum s-o putea ronţăi un iaurt, nu ştiu!
    Iaurtul se înghite pur şi simplu, eventual după ce e plimbat puţin prin gură. Hai, se linge. Dar de ronţăit…

  22. 1Q

    Asta în Universul tău. Eu n-am pomenit iepuri roz care să bea iaurt, să-l plimbe prin gură, da` să-l lingă… Tulai Doamne!

  23. 1Q

    La voi, na. La mine pereții stau pe iepuri. Și din cauza asta nici nu știu ce culoare au, doar îmi imaginez

  24. 1Q

    Păi na, universuri și universuri. La mine au o fugă iepurii ăștia, de tremură pereții pe spinarea lor, nu alta

  25. 1Q

    Iotea, na, mi se zguduie și biroul. Doar prin simpatie, prin inducție, că n-am niciun iepure dedesupt

  26. Şi pereţii stau aşa, ca nesimţiţii… Unde s-o duce universul tău, nu ştiu…
    Vezi, mai bine ai elibera-o pe Codina.
    Iepuraşii îşi schimbă forma, sunt shapers, pot fi folosiţi ca perii de wc rotative. Ca la maşinile Rosalului.

  27. 1Q

    Nu stau deloc ca nesimțiții. Le simt încordarea, se țin strașnic să nu se prăvălească pe cot la vale
    Codina nu mierită, i-am dat portal la liberă alegere, liber arbitru. Dacă e tălâmbă, ce să-i fac

  28. 1Q

    N-avem portal, nu suntem aleșii. Dom Dan a găsit o crăpătură pe undeva, între lumi, și ne fleșuiește

  29. Am pierdut legătura cu el. Cine ştie peste câţi ani lumină ne mai intersectăm iarăşi…
    Mă rog, poate ne bate totuşi în calorifer.

  30. 1Q

    Odată-și-odată tot ne vom regăsi. Avem atâtea posibilități. Nu e păcat să ne împotmolim în câteva, și alea nu tocma` fericite?
    Ce bine e că sunt atâtea și-atâtea. Incompatibilitățile sunt de suprafață, trecătoare, așa-mi șoptește un iepure firoscos, preferatul meu Yoda, iscarioteanul

  31. 1Q

    Mi-am dat căștile jos de pe cap. Simt că-l îmbrățișez și cum mă bate cu palma lui de om muncitor pe spate, bărbătește

  32. Danny

    Te visez cantand o melodie pe care o ascult des pe aici. Nu stiu dece, dar tu esti in melodia aceea. O canta Pamela si nu mai stiu cum. Daca n-am laptopul langa mine, multe imi scapa.

  33. 1Q

    Eu am chelit în gură de tot. Nici între dinți nu mi-a mai rămas vreun firicel. Ești o hirsută fericită, ce să mai, mă duc la somn să-i visez pe dl Danny și pe dl Raj când fac piruete în costum roz de balerine, cocoțați pe poante
    Noapte bună! și vise cu iepurași roz murdari la bot de iaurtul dnei Manu!

  34. Verzi, verzi, la mine-s verzi. Nişte iepuri crocanţi.
    Mă duc şi eu, na!
    Noapte bună, universuri posibile şi imposibile! 😆

  35. Danny

    La mine este ora 1 09. Noapte buna, Nora. Mi-a parut bine c-am discutat. Ne vom intalni peste ceva timp. Sa ma visati tot timpul. Merita!

  36. Manuella

    Bună dimineaţa! 🙂

    Ia uite! Dacă ştiam că vine Danny îmi făceam şi un sandviş.
    Danny, nu se poate, cum ai venit, cum ne ceri ceva.
    Sau aşa o fi în universul tău.

  37. Neaţa.
    Păi, ce ne-am face noi, Manuella, fără un stăpân, să ne ordone una-alta? Prea am fost de capul nostru mult timp.
    Eu m-am chinuit, dar nu l-am visat. Of, şi a şi zis că “merită”.

  38. Raj

    Dnu 1Q , dak vreti sa stiti, az am fo la Mecidia si am avut treaba la Silistea. Am trecut deci pin Tortomanu, sarumana Dna Manu !

  39. Raj

    Fac piruete cu dnu Danny cocotat drept in pula, dnu 1Q Ia m-ai terminati cu chestiile astea cas fumate . Ceea ce nu ma impedica sa va salut cu aplombu care v-i se cuvine… Dra Nora, nat observat cai a 8-a zi de cand nu mam mai luat de loga lu dnu 1Q ? Ce paziti peicea ?

  40. Raj

    Tortomanu ii intre Mecidia si Silistea si poti ajunge la M Kogalniceanu Airport daca mergi inainte, da daca o ei la stanga ajungi la Seimenii Mici si Seimenii Mari. Aveti nota IV la geografie, dra Nora. La Seimeni am pescuit mai acu vio 4 ani cu Gheorghe Visu daca vreti sa stiti sa lasat de fumat dacu 4 ani.

  41. Manuella

    Mi-amintesc că am fost la porumb, acum 100 de ani, la Târguşor şi Nicolae Bălcescu.
    Vezi, Raj, dacă ziceai din timp, mă apropiam de vecinii Siliştei.

  42. Raj

    Da cum reacu, stiti dv. cei aia agricultura, dna Manu ! Abea daca faceti fatza la Corsa dv. rosie ca unghiiile. .. Sarumana si ochisorii, drei Nora ii pup obrajorii de 3 X , ca am voe din pozitia stand pe uluc…

  43. Manuella

    Ştiu că am depănuşat porumb în câmp îngheţat, 7 ore, din octombrie până spre sfârşit de noiembrie, zilnic.
    Încă am groaza şoarecilor de sub grămada de porumb. Colegii îi apucau şi aruncau în fete. Minunat.

    Nu am Opel Corsa.

  44. Raj

    Pardon, nota 2 ca are incultura georgrafica crasa, dna Manu. Dnu 1Q, imi permiteti sa acord nota 6 inestimabilului dv. log. ?

  45. Iete, fâs! Parcă tu ai fost la Palilula sau ai avea idee despre bunii şi gospodarii oameni de acolo!
    De-aia nu mai pot eu de Tortomanu tău!

  46. Manuella

    Să ştii că era oribil. Eram copii, îngheţaţi din primul minut. Munceai să te încălzeşti. Şi mâncam strânşi unu-într-altul.

  47. Raj

    Vam ziso paia cand am plimbat soarecele legat cun fir de ata de papilota pin fata beiroului directorului cand lucram la uzina ? Lu dnu 1Q iam zis0 la tel.

  48. Raj

    E mai importanta palilula aia decat tortomanu unde a mancat hot doguri dna Manu ingramadita in colegi + colege ca era frig, dra Nora ? Ha, Hu, Ho si Hi, hi, hi !

  49. Nu cred că Manuella a mâncat “hot doguri” la Tortomanu, nu mai încerca tu să ridici artificial bunul renume al satului din simplul motiv că pe atuncea nu erau hot doguri!

  50. Manuella

    Da. Practică.
    Primele trei luni de şcoală erau, de fapt, una.
    Ascultat, teste, teze.
    Predare superrapidă, ce asimilare, ce exerciţiu… profesorul trebuia să aibă materie de-o teză, acolo.

  51. Raj

    Ba erau, ca mi facea maica, da nu era inventata denumirea. Exista si cipicae cami facea tot maica, doar ca punea marmelada in loc de cacatu ala maron inchis. Bunul renume al tortomanului il ridic in mod natural, ca aia nus artificiali ca dmnii dan bucale (cu exceptia dv. desigur, dra Nora, a amicilor dv. , a celor care va iubesc si-i iubiti, a dnei Ana, ca tot bucuresteanca e !) In rest toti o apa si 1 Pamant…

  52. Raj

    Din sertar, dna Manu. Nevastamea tine papilotele in sertar. Cei aia stilotoesurile alea lualear dracu ? Visu barbatilor e multa votchii, amante cu duimu…

  53. Raj

    Dnu 1Q, daca aveti benzina in rezervor, cartofi in beci, muraturi in pivnitza, nuci in pod, sange in pula, haideti sa ne frigem in replici !

  54. Moș Pleksiglasu

    Sa-mi suji pula fă nesîmțîto, țâgano, securisto si teroristo! Cu șe te derenja Alinuța me?

  55. 😆 😆 Doar atât?
    Goco, nimic nu mă deranja. În afara faptului că-mi furaseşi cu nesimţire poza încă de acum un an jumate.
    Puteai să-ţi păstrezi contul dacă schimbai în rahat fotografia de profil. Nu mai erau poze pe netul ăsta? Atât eşti de obsedat?
    Sigur, usturoi n-ai mâncat, caracterul nu-ţi pute.
    Hai, marş.

  56. Raj

    Mosule, nai umor ici macar cat mine. Cum poti fi atat de nesimtit ? Ce te face sa crezi ca dna Nora e securista si terorista ? Ca stim ca a optat singura sa fie tiganca. Ma gainatzule !………… Cand am opservat ce, dra Uc ?

  57. Raj

    Dra Nora, am intuit ca iati fi sugerat numitului Gocu sa se duca in pas de mars fortat la cacat. Io nu miam permis sa trimet pe careva sa va imputeasca afacerea. In speranta ca in viitor relatiile dantre noi 2 vor decurge normal, va urez 1 viitor stralucit!

  58. Raj

    Dra Uc are dupaamiza sau dupa 1 copac, intalnire cu 1 domn. Nui treaba mea cine cu cine, io nu violez intimitatea nimanui. Nu fac precum a procedat dra Nora care mia violat haznalele…

  59. Stimabile Raj,
    Nu aş fi îndrăznit niciodată o asemenea impietate. Bineînţeles că nu l-am trimis pe Goco să strice puritatea imaculatului căcat, ci doar în afara galaxiei noastre, căci, nu-i aşa, dacă nu-i a noastră şi mai ales dacă n-are căcat în ea, ce ne pasă?!
    În speranţa că am reuşit să risipesc orice motiv de suspiciune ce plana asupra modestei şi umilei mele persoane, vă întorc urările privind un viitor strălucit, luminos, în care cerurile să fie limita vidanjei domniei voastre…

  60. Manuella

    Cei de la Realitatea.Net îmi trimit de două ori newsletter.ul lor şi o dată în spam.
    Primesc de trei ori acelaşi lucru.

  61. Şi mie, Manuella. Probabil nu le vine să creadă că nu îl deschidem intenţionat şi vor să se asigure că-l vedem. 😆

  62. Raj

    Mam mai linistit, dra Nora, chear ma intrebam (caci numa prostii nu se intreaba !) ciotz avea cu mine, ca io nu vam jicnitara nicicand, ca doara nu sunteti log. 1,6 casa va jicnesc, pe dna Manu o indragesc…

  63. Raj, să ştii că eu sper că şi dacă, cine ştie cum, mă voi transforma într-un Logan 1.6 să nu mă jigneşti şi să păstrăm aceeaşi relaţie armonioasă ca până acum.

  64. Manuella

    Au un copil şi nu ştiu cum s-o apuce mai bine. Şi-şi mocnesc disperarea astfel.

    S-au obişnuit aşa. Să-şi facă rău unul altuia. Poate e şi un soi de competiţie între ei.

    Nu se despart. Unul ar trebui să doarmă în gară.

    Nu vor să-şi amărască părinţii. Sau, şi mai tembel, “ce o să zică lumea?”

  65. Erau unii măricei, Manuella, pe la 40 şi. Şi atunci ţi-e teamă de părinţi? 😀
    Eram la cinema. Din câte am priceput, din decibelii puţini care le răzbăteau printre dinţi, aveau locuri în altă parte faţă de cum se aşezaseră. Şi el susţinea că dacă vine cineva şi reclamă locurile, se mută nu ştiu cum sau îi roagă pe respectivii să facă schimb. Iar ea, arătând spre mine, eu făcându-mă că nu aud şi nu văd, îl tot înghiontea pe el că dacă n-a fost capabil (exact ăsta a fost cuvântul) să găsească atunci, până să înceapă filmul, un schimb ok, cum îşi imaginează că se va descurca pe urmă. Şi au continuat aşa vreo cinci minute. Neridicând tonul, totul printre dinţi, dar nu mai puţin feroce.

    N-a venit nimeni să-i ridice.
    Da, ştiu răspunsurile posibile, dar nu încetează să mă mire capacitatea de a-şi face rău a oamenilor care rămân totuşi împreună.

  66. Aici, a mai fost în cadrul Films de Cannes a Bucarest, dar n-am reuşit atunci.
    Acum a venit în cinema-uri, e şi pe la malluri, peste tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *