Războiul hipertensiv al cafelelor

A plăti sau a nu plăti cafeaua e securea care atârnă asupra viitorului întâlnirilor noastre, opărirea care ne amenință evoluția amoroasă, espressorul care ne hurducăie inimile.

Până la cafea, o trecere în revistă. Și ceva mai multe nuanțe, căci nu posed bidinea și parcă nici minimalismul volitivelor nu mă încântă estetic.

Pe vremuri, femeile, chiar și cele înstărite, nu puteau dispune de bunurile lor. Și bogată de erai, treceai dintr-o ”gestiune” într-alta. De la tată la soț. Odată cu tine, și ale tale mobile și imobile. Așadar, erai vulnerabilă economic, indiferent de statutul social.

Vulnerabilă erai, de fapt, din toate punctele de vedere. De-aia, în povești, prințul salvează, prințesa e salvată. El, activ, tu, pasivă. El acționează, tu aștepți s-o facă așa cum trebuie, frângându-ți mâinile și scrutând zările de la fereastră. Așa se distribuiau rolurile. Tu, slabă, el curtenitor și protector. Sigur, nimeni nu spune ce se întâmpla după fenomenala nuntă de trei zile și trei nopți. Poveștile nu ajung niciodată în etapa cearcăne, vergeturi, kilograme în plus la noi și prinț lovit de calviție, cu probleme erectile și aruncat în criza vârstei de mijloc.

Treburile au început să se schimbe prin secolul douăzeci. Noi, țin să vă anunț, suntem în secolul douăzeci și unu. Care vine după douăzeci, nu înainte. Ce-am făcut noi în secolul douăzeci?

Păi, am început să votăm. Am început să avem opinii pe care să le exprimăm în spațiul public. N-a mai fost nevoie să fim ”gâtul” sau ”puternicele din umbră”. Am început să avem și gură prevăzută cu coarde vocale. Am început să câștigăm bani. Propriii bani. De care am început să dispunem cum dorim. Nu mai cerem voie soțului să ne luăm o rochie. Tații nu ne mai trec dintr-o gestiune într-alta. Și? Ce-am mai făcut? Păi, am început să ne întâlnim, să facem sex și să ne mărităm cu cine ne place. Și am mai început și să recunoaștem că flirtul și sexul sunt ceva agreabil, nu o năpastă, nu o corvoadă inerentă și nici doar drumul inevitabil spre maternitate. Ba chiar, prin alte părți, nu la noi, s-a-ntâmplat o chestie numită ”revoluție sexuală”.


Revenind la întâlniri, în România, practica obișnuită este ca el să inițieze. El invită. El, vânător, tu, pradă. Se întâmplă și invers, dar destul de rar, iar inițiativele feminine sunt privite cu ușoară uimire, în cazurile fericite. Pradă fiind, spre deosebire de generațiile anterioare, poți refuza sau accepta. Acum, o luăm metodic.

1. Refuzi. Aici nu mai avem ce dezbate, cafeaua se bea în solitudine, fiecare la scara lui.

2. Accepți.

Scuzați simplismul, dar eu, cu mintea mea, dacă aș accepta, aș face-o pentru că bărbatul cu pricina mă interesează. Pe o scară de la 1 la 10, să zicem că, în punctul ăsta, mă interesează de 2. Și vreau să aflu dacă sunt șanse să crească nivelul de interes. Nu avem cum face asta telepatic, iar tradiția spune că oamenii ies să bea sau să mănânce ceva împreună înainte să decidă ce fac mai departe și cât de mult staționează unul prin viața celuilalt, iar asta mi se pare o tradiție bună. Așa că mă supun. E ok, e plăcut să beau și/sau să mănânc ceva cu cineva care mi-a stârnit un oareșce interes.

Dacă nu mi l-ar fi stârnit, nu mă aflam acolo. Ci stăteam acasă și coseam mărgelele desprinse de pe un pulover acum două săptămâni. Sau spălam aragazul că e plin de cafea (!).

3. Ieșim și vine momentul acela stânjenitor al notei. Stânjenitor pentru una ca mine căci înțeleg că majoritatea admiră tavanul în timp ce el scoate portofelul, iar gestul trece ca firesc și fără convulsii.

Iar acum, alunec din spectrul general în cel particular, personal. Căci nu mi-am propus să dau lecții, ci doar să ofer o alternativă radicalismelor zilei. Un bărbat care nu se oferă să achite nota pentru amândoi scade la nivelul 0. Pentru că îl voi suspecta de zgârcenie, iar ăsta e cel mai eficient mijloc de a mă pune pe fugă. Însă momentul notei nu e singurul moment în care eu voi fi atentă la generozitatea lui și nici pe departe metoda infailibilă. Cu mine, dacă e interesat, e chiar previzibil să-ncerce să fie generos. Bizar ar fi să nu încerce și sincer, n-am întâlnit niciunul de felul ăsta. Ceea ce va conta va fi generozitatea cu ALȚII. Abia aia e pasibilă de autenticitate. Cu mine s-ar putea să urmeze doar scenariul tradițional, numai că aici tradiția e de-aia tâmpită: cumpăratul companiei mele.

El se oferă, așadar. Ei, apoi e treaba mea să refuz ferm (nu formal) și a lui să-nțeleagă și să respecte refuzul meu. Un bărbat care consideră că masculinitatea lui stă în a se impune cu portofelul, unul care se simte emasculat de faptul că țin să-mi plătesc singură cafeaua e ca cei care se tem de roz. Roz nu e dușmanul, mafriend. E doar o culoare.

Revin. Am venit la întâlnire pentru că și EU sunt interesată, în stadiu incipient, de el chiar dacă EL m-a invitat. Am acceptat. Plecăm de pe poziții de egalitate și nu văd de ce am încheia altfel. Nu m-a luat de la tata, nu m-a preluat de la un tutore. Am venit singură. Nici nu consider c-am făcut un gest de mărinimie acceptând să ies cu el. Nu fac astfel de gesturi. Nu ies de milă, nu ies în silă, nu ies pentru că mi s-a pus pistolul la tâmplă. Atunci, de ce să mă aștept sau, mai rău, să pretind o ”recompensare” a efortului? O întâlnire se presupune că e ceva plăcut. De ce ne purtăm de parcă noi am ceda ceva, iar ei ar trebui să acopere cumva daunele?

Acum puțină imaginație, vă rog.

Poate că nici nu le plăcem când vine nota. Poate, deși la-nceput sunt interesați, pe parcursul întâlnirii, lucrurile încep să scârțâie, iar interesul lor scade cum iese aerul dintr-o minge înțepată. Tot noi suntem alea mărinimoase căci am acceptat să coborâm din turn în cafenea? Poate la început a existat un dezechilibru de interes, poate ei erau la 6, iar noi la 2, dar întâlnirile sunt ca bursa: se pot schimba indicii, falimentul poate surveni oricând, nicio cucerire nu e veșnică. Și orice întâlnire e un risc: pentru ambele părți. Asta dacă ne privim ca oameni și nu ca surse de cafele, care da, nu-s de neînlocuit.

Dacă vreți să punem problema în termeni de cerere și ofertă, căci am văzut și abordarea asta (”el vrea, nu eu!”), putem proceda și astfel. Ok, clientul achită. Dar să nu ne plângem când, mai apoi, clientul și-amintește de un alt dicton: ”clientul nostru, stăpânul nostru”.

Ca să închei: că el se oferă să achite e un gest de generozitate. Dar nu ni se cuvine. Nu ni se cuvine nimic. Nu vă supărați pe mine, nu-mi bateți din picior și nu-mi aruncați cafeaua în ochi. Mulțumim frumos și decide fiecare cum procedează mai departe. Conform anilor de acasă și celor adăugați prin lume. Ideal e să nu rămânem cu ăia șapte, mai ales că, în multe cazuri, nu-s printre cei mai fericiți. Iar curtoazia, în anii mei, nu e apanajul unui singur sex, miladies.

Să ne priască tuturor cafelele!

Sursă foto: freeimages.com

98 comentarii la “Războiul hipertensiv al cafelelor


  1. 1
    R:

    Nam timp acuma sa va fac articolu praf, dra Nora, dar viu io spre chindii. Docamdata iam nenorocit letopisetu drei Ana, urmand al face la fel de praf pal dnei Petronla


  2. 2
    Nora:

    Te aștept, mărite R.


  3. 3
    Ana:

    De când sunt io domnişoară cu tine, mă? 😆


  4. 4
    Nora:

    Letopiseț îi zice textului cu inima? Când trecui pe acolo, era liniște.


  5. 5
    R:

    Scuze, dna Ana, nu dra Ana. Dre is drele Uc si Nora. Abea astept sa ne talnim , dra Nora sa va ofer 1 cafea la dozator, 1 leu/buc., cu lapte, fara, cu zaar s-au fara zaar. Dra Nora, io am tot timpu la mine o bacnota de 200 da lei, iar partenera achita ea constant nota de plata, caci kelneru ma intreaba invariabil daca nam marunt, caci in in prea alabil io discut cu chelnerii sa zica ca: dnu, naveti marunt ?


  6. 6
    R:

    Tot in p-rea alabil io ma impretenesc cu toti chelnerii si le zic: ma, daca viu co dra, co dna, co baba, tu sa te faci ca nai sami dai rest la bacnota de 200 lei , ai inteles ?


  7. 7
    R:

    Mintiti, dra Nora ! Dv. nu coborati din turn la o cafea, caci stati la parter. Dra Uc coboara din blocu turn , caci locueste la et. VIII si face 1 sacrificiu, caci coboara per topoganu de gunoi si urca pe jos scarile, treapta cu treapta, etaj cu etaj. Uc cu iubi al ei….


  8. 8
    Seva Tudose:

    Nora

    ei nici chiar atât,ai minimalizat rolul femeii în sec.20 doar dreptul la vot 😀

    să nu uităm femeia„heirupistă” Ana Paucăr(rusofona) și nu Amelia Earhart zbură peste Atlantic ? Nu noi femeile furăm acceptate a fi Secretar de Partid (vezi E.Ceaușescu)

    Nu tot ea fu Academician Doctor Docent,Savant Inginer de renume mondial ? Nu femeia fu chiar invitată să intre în Armata Română a pune umărul la propășirea Republicii Socialistă România ?

    Femei Directoare de Intreprinderi,chiar mai feroce decât un bărbat ? Apoi sex fără femei se poate,nu romanii aveau deja brotel-ul/gay !

    Iar chestia cu ieșitul femeii să bea,să mânînce cu un bărbat,ecuația era simplă.El plătește consumația iar femeia plătește în natură.

    Dar femeia secolului 20 a depășit cu mult așteptările. Mame eroine,obligatoriu 4 copii,avînd serviciu,să întrețină copii și chiar pe bărbat și tot ea primea cafteală !

    Apoi de la fustele lungi interbelice,trecurăm la fuste mini-isterice ! Lista-i lungă….


  9. 9
    R:

    Curtoazia e 1 cuvand frumos, nu pot pentru ca sal despart in silabe decat asa: cu-rtoa-zia.


  10. 10
    Nora:

    R, vai, Raj, se poate?! Dar achit eu nota la dozator că am un pumn de monede în toate gențile, special pregătite pentru aceste momente unice, romantice, de neuitat.


  11. 11
    R:

    Rolul femeii e la cratita, dna Seva. In perioada inter belica femeele aveau fusti lungi, darchiloti ioc, dna Seva, caci daca le flutura vantu rochia, nu li se vedea pizda. In natura in padure, in parc, sau in natura cu pizda, scuzati expresia, dna Seva ?


  12. 12
    Nora:

    R, stau la parter, dar pe urmă tu ai habar câte autobuze schimb? Ei, drăcie!
    Seva, da, erau multe de zis, dar trebuia să revin la subiectul principal: cine plătește cafeaua. 😀


  13. 13
    uc:

    nu cobor pe topogan ca nu am, ci cu fundu pe balustrada 😀
    tomberoanele is la cca aprox, s-ar putea sa ma insel unpiic, 200 m de bloc, adeca la alte blocuri chiar


  14. 14
    Raj:

    Asa ceva nu se face, dra Nora. Achit io…


  15. 15
    Nora:

    Raj, dar tu ești un nonconformist! Un temerar!


  16. 16
    Seva Tudose:

    Nora,

    cine plătește cafeaua ? Eu m-aș fi oferit,să plătesc cafelele,el ar fi insistat că nuuuuu…iar eu i-aș fi spus ferm:trebuie să fiu și eu drăguță cu tine !

    Lasă-mă te rog,tu poți achita cina… 😆


  17. 17
    felix:

    Acum inteleg. Sau, de fapt, nu inteleg. Ce se intampla daca el chiar insista sa plateasca, pentru ca bautura i-a priit, tu i-ai placut, atmosfera a fost ok? ii dai in cap cu portofelul doar ca sa-i arati ca si tu esti in stare sa-ti platesti singura nota? Scoateti amandoi un pumn de hartii si rugati chelnerita sa aleaga? Trageti la sorti? Plateste el si alergi dupa aia sa-i inapoiezi banii? Hmmm.
    In viata normala, reala, e mai simplu. Ceea ce poti cumpara cu bani nu te face mai bun, mai corect, mai indragostit, mai uman. Nici cafeaua si nici bautura, prajitura, florile nu fac asta. Doar definesc un drum pe care mergi. Nu le poti lua gratis pentru ca nu iti apartin. Si atunci oferi ceea ce trebuie sa cumperi cu bani ca element de apreciere fata de ceea ce iti ofera omul din fata ta.
    Si este foarte posibil ca, daca refuzi, omul ala sa interpreteze gresit exact indicatorii astia in care crede.


  18. 18
    Nora:

    Dar de ce insistă omul să plătească? Dacă nu plătește, îi priește băutura mai puțin, nu-i mai plac eu, nu mai e ok atmosfera? Ce e așa grav, așa catastrofal în a nu plăti el?


  19. 19
    felix:

    Exact! Se pierde cate ceva din toate alea


  20. 20
    felix:

    Mai ales daca este sau daca tu il faci sa se simta generos. Iar tu il impiedici. Este forma ta de a-l impiedica sa iti arate ca s-a simtit bine alaturi de tine


  21. 21
    Nora:

    Mno. Dar puțin a mai lipsit!
    Chestiile astea sunt așa de frivole, de futile încât numai discuția din jurul lor le conferă importanță.
    Dacă nu s-ar vorbi, nu ne-am mai război atâta.
    Ca să fiu un poptămaș invers, toate astea sunt ca hârtia igienică: nimeni n-o observă, nimeni nu vorbește despre ea decât atunci când se termină.
    Încearcă să treci fraza ta la feminin și vezi ce-ți dă.
    ”Ce se intampla daca ea chiar insista sa plateasca, pentru ca bautura i-a priit, tu i-ai placut, atmosfera a fost ok?”


  22. 22
    Ana:

    Raj, iubi, vreu să-mi dăşchiz vidanjerie. 🙂

    Pup doamnele Nora, Seva, domnişoara Uc şi pe oricine se mai simte domnişoară. Felix? 🙄


  23. 23
    felix:

    La fel de simplu. Daca citesc toate astea in ochii ei, si este convingatoare, o las. Dar ii spun asta. Banii nu conteaza. chiar nu conteaza


  24. 24
    Nora:

    Viu, doamna Ana, viu.


  25. 25
    Nora:

    Felix, asta trebuie nuanțață. La ce nu contează? Unde nu contează? 🙂


  26. 26
    felix:

    Nu conteaza cine plateste. Plateste cel care doreste mai mult, cel care simte ca s-a simtit cu adevarat bine. Lucururile astea se simt. Eu, ca barbat, n-am nimic impotriva sa plateasca si ea, o data. Bine, de regula nu prima. 🙂 Am considerat intotdeauna femeile ca fiind parteneri. Cu drepturi si obligatii morale egale


  27. 27
    Seva Tudose:

    felix

    atunci ca să ajungi la un consens,ar fi trebuit să fi mai diplomatic. Nicidecum menționat faptul„cel care simte ca s-a simțit cu adevărat bine”

    doar nu s-a ajuns la un orgasm de la o cafea 😆

    trebuia să spui,dragă îți dau șansa să fi drăguță cu mine,la proxima întâlnire ! Astea ar fi inclus „cel ce s-a simțit cu adevărat bine”

    Arăta o continuitate a relației….damn it is just a coffee !


  28. 28
    felix:

    nu, mah. daca ii spui asta o sa creada ca n-a fost deloc draguta, atunci, si ca ramane datoare. repet, seva, este o chestie de feeling. eu imi pot da seama daca femeia din fata mea a fost sau nu entuziasmata de intalnirea aceea. si atunci o incurajez, nu ii tai aripile


  29. 29
    Nora:

    Ne-nvârtim în buclă.
    Plus prezumția că doar unul s-a simțit cu adevărat bine. Iar eu nu pricep și pace corelarea simțitului cu achitatul.


  30. 30
    uc:

    Pup, Ana :)))

    zi faina


  31. 31
    felix:

    Da, Nora. Tu le evidentiezi distinct. Si le tratezi ca atare pe fiecare in parte. Eu le corelez. Mai intai prin placere apoi prin obligatie morala si, in fine, prin datorie. Cam asta ar fi ordinea. Nu spun ca e bine sau rau ce fac eu. Sau tu. Sau Seva. Fiecare simte lucrurile astea in felul sau.


  32. 32
    Nora:

    Clar. Numai că eu am văzut zilele astea numai perspectiva ”nu plătește, e mârlan, huă, unde ați fost educați, cretinilor?” :P. Iar eu nu sunt din paradigma asta. Am vrut doar să arăt că mai există una, la fel de legitimă și perfect coerentă.


  33. 33
    Raj:

    Cica dna Ana vrea sasi daschida vidanjerie. Ma face sa rad imbracat, lucrurile marete nu se fac de fietecine. Io am deschis afacerea intr-1 an, atata a durat. Hartogarae, nervi, alergatura. Dupa aia a mers de la sine: mancare, cacare…


  34. 34
    Raj:

    Corelati 1 rahat, dnu Felix ! Nu ma mai intrerupeti, cai zic lu dra Nora sa va tae microfonu. Sluga !


  35. 35
    Raj:

    Io nu-s marlan, dra Nora, ci Neculae care mananca macaroane cu paine. Io iam zis, dar el ba…


  36. 36
    Raj:

    Sin puntu meu de vedere toate sunteti domnisoare, ca sunteti codane tenere..


  37. 37
    Raj:

    Dnu 1Q e la urzici…


  38. 38
    Raj:

    Aveti grije sa nu va urzicati la falus, dnule 1Q. Nu se mai poarta pula basicata, nu mai e trendi…


  39. 39
    Manuella:

    Eu acum am văzut text nou. Să citim.


  40. 40
    Rox:

    Io nu mai pun preț pe cine plătește cafeaua de mult. Las banii pe masă și dacă domnul nu-i ia, îi primește chelnerul bacșiș. 😀


  41. 41
    Raj:

    Unde beti cafeaua, dra Rox, caci demult voiam amaface kelner ? Va da kfeaua in foc, dna Manu ! Ha !


  42. 42
    Raj:

    Az de dimi am incurcat bunaciunile. Voiam sa scriu la dra Petro si scrisei la dna Ana. Iar Ha !


  43. 43
    Raj:

    Si dra Nora ii bunaciune rau tare…


  44. 44
    Raj:

    Snu 1q e la servici, dupa care la urzici, ../,,…


  45. 45
    1Q:

    Sărumâna și LMA cu dedicație specială pt domni, să tră dom Raj! Cu doamnele nu vb, ce plm bășicată
    Bun. Deși nu mă înghesuie dorința de a dezvolta acest subect atât de delicat, atât de important, atât de fabulos, parcă simpt că trebuie să împing la vagonetul comentariilor din dorința de a-mi face cunoscută poziția WGS, în niciun caz nu intervin să epatez cu bunul meu discernământ și bun-simț exagerat de dezvoltat.
    Așadar, să deraiem în stil pluralis majestatis că mai dăvale mă zborșesc la mironosițele pline de bășini, cu aere de pisică aristocrată.
    Ai acceptat invitația noastră insignifiantă la o cafea înseamnă că te interesează compania noastră. Și atât. Să dai atenție la acest detaliu și să insiști că doar bărbatul plătește, înseamnă că ai o gândire de om sclifosit și pretențios care se forțează să-și evidențieze valoarea. Ce să zic! Prețiozitatea noastră, dacă te invităm la una prima cafea, obligatoriu noi plătim, ca să fim bine înțeleși. Pentru că NOI te-am invitat. La next level, dacă ne calificăm, plătești tu, prin rotație, ca niște eroi de soi. Și tot așa. Încrucișat. Dacă inversăm rolurile, adică tu, mâță sclifosită, ne inviti la o primă cafea, poți și tu să plătești, miloago. Asta în cazul în care am poftă de o cafea și mi-ai sculat vreun interes. Posibil să fie singura ieșire. Că de-ar exista a 2-a, o plătesc eu, ba pot și mai mult, adică plusez cu un bușeu și-o bere la Pet. E un detaliu atât de nesemnificativ, de toată jena, încât nici nu contează cine mai plătește atât timp cât ne simptem bine împreună. Și nu te văd aștepând să-ți deschid portiera, pentru că mașina mea e decapotabilă, sărim peste portiere dezinvolt, cu grația unui flic-flac sau triplușurub, tzukahara întinsă, dar,

    ca să vezi ce imaginație bolnavă am, dpdv al unui unchi fost posesor de Logan 1,6 MPI cu AC și capace de roți stok și câte altele, bine, mă, plătesc doar eu, ca să te simpți tu alintată, răsfățată, ocrotită, gâdilată în stimă. Ce ne facem când ajungem la level 3, 4.., 7, par examplî, și tălică accepți invitația unui barosan cu Mercedes care-ți deschide galant portiera. E că mă lași așteptându-mă-n LOGANul meu 1,6 MPI cu AC și capace de roți stok și câte altele în care mai persistă mirosul fin de căcat lăsat de dl Raj mai acum câteva zile? Să tră, dom Raj! Ce mi-ați făcuuuut! E că ai rămas cu reminiscențele unei cititoare de povești cu prințese și țață privitoare de telenovele în care bogătanii își etalează noblețea, luxul și bagajul unor înalte calități morale și spirituale? E că te și vezi în rolul unei prințese în rochie lungă, cu trena până-n ghena din spatele blocului, cu voaluri, șaluri și alte perdele? Unde prințul vine cu caleașca și-ți oferă o mână la fel de gingașă, încărcată de dantele.

    Da` ce faci când un nenea te abordează magistral, cu o șuierătură din vârful limbii:
    -Ce faci, pisi, te fac o cafea? Plătesc eo.
    Nu-mi spune că nu l-ai catalogat drept un gentleman, educat și cu bun-simț. Plata primei cafele e un detaliu eliminatoriu, deci denotă faptul că nu-i un zgârcit, ci că promite, nu? Ia să-i bei cafeaua și să-i zici delicat, la sfârșit, din vârful buzelor, doar atât: Merci! Acu` mă duc, pierd rata…

    Ia, o altă căcănărie de detaliu financiar, un desfășurător de analiză cost-beneficiu.
    Am câștigat la 6/49 cu o simplă variantă și-mi permit să te invit la restaurant. Să te răsfăț, să-ți expui carcasa de divă în public, să te bibilesc, să-ți așez scaunul, să…, să. Și-n timp ce-mi îndrept papionul, tu te rățoiești la telefon cât să ne privească toată lumea. Admirativ, evident.
    -Muie, bă! Ia pentru început o basculantă, să-ți ajungă toată săptămâna. Apoi să închizi, să te fâțâi pe scaun, să tragi cu sete din țigara pai înfiptă-n pipă iar fumul să mi-l slobozești în nas. Să mă scanezi scurt cu ochii mijiți, printre gene, și să ciripești șăgalnic: Scuze, hani, unde rămăsesem?! Faci cinste, da? Că data trecută și tu ai făcut…


  46. 46
    1Q:

    Mă, hai, cafeaua ca cafeaua, da` dacă io beau ceai, nici nu știu cine plătește


  47. 47
    1Q:

    Am scris plm. Urât! Semn că m-am enervat, lua-i-ar Costi dlui Raj cafeaua-n drâmbă, să se opărească nițel


  48. 48
    1Q:

    Nora, cer vehement banarea d-lui Raj și a tuturor celor care mi-au murdărit perna din spate a LOganului 1,6 MPI și restu`. Parcă văd că noul propietar de autoturism proprietate personală mi-o aduce înapoi


  49. 49
    1Q:

    D-na Manu, jubilați, jubilați


  50. 50
    Nora:

    Rox, bună idee! 😀


  51. 51
    1Q:

    Ba nu e bună. Bacșișul e de 10%. Bine, asta în cazul în care nu-s eu ospătarul, că de-aș fi, sărna d-na Rox!


  52. 52
    1Q:

    Vă aștept la nivelul următor, mai consistent, dl Raj este potent


  53. 53
    Nora:

    Nu ți-o mai aduce. Au trecut 30 de zile?


  54. 54
    1Q:

    E un vecin. O văd mereu în parcare și mi se strânge imina


  55. 55
    1Q:

    N-au trecut.


  56. 56
    1Q:

    Am vândut-o ca să-mi scot gagica la restaurant.


  57. 57
    1Q:

    Să n-arăt a pârlit needucat


  58. 58
    uc:

    🙂

    vreau o cafia


  59. 59
    1Q:

    Fac cinste cu una mică de la dozator, sărna, d-na uc! Încă una, și mă duc


  60. 60
    uc:

    :))) e buna si aia de la dozator, mesc


  61. 61
    Nora:

    Ți-l copiez pe FB, 1Q. 😀 E prea bun.


  62. 62
    1Q:

    Dați și dvs 1 bere? Merge după urzici, ce să zic, m-a și văzut dl Raj cu curu`-n sus jumulind bălării


  63. 63
    1Q:

    Aoleu, nu! Se urcă Lili pe mine


  64. 64
    Nora:

    😆 😆 Te uiți și plângi? Îi ștergi parbrizul pe furiș?


  65. 65

  66. 66
    uc:

    cine e Lili?


  67. 67
    1Q:

    LL. Marilyn Monroe


  68. 68
    1Q:

    Mă uit pe furiș, cu coada okiului, să nu care cumva să-i ating vecinului vreo coardă sensibilă


  69. 69
    1Q:

    Lorelei. Romanciera


  70. 70
    Nora:

    Aha.
    Vezi că-ți scrisei ceva pe FB. 😀


  71. 71
    uc:

    lipsesc un pic 🙂 spor si voua


  72. 72
    Rox:

    Rajule, io-mi beau cafeaua neclocotită. Espresso să fie. Dublu la dublu. Și dup-aia poți să te înțelegi omenește cu mine toată ziua :D.

    pies: da’ io de ce nu sunt notificată nicicum când comentați după mine? :(((( cum activez și io? Nici la Ana pe blog nu poci.


  73. 73
    1Q:

    Dacă plătiți dvs și cafeaua mea vă spune Nora


  74. 74
    Nora:

    Că n-am plugin de-ăla de notificări, Rox.
    N-am vrut să pun, m-am gândit că stresează oamenii.


  75. 75
    Martiniqa:

    -- “Lasa, platesc eu”, insista el, iar ea raspunse:
    -- “Ok, dar dau eu un suc data viitoare.”
    Asta e solutia eleganta.
    Corolar, cand ea o tine mortis sa-si plateasca partea, mesajul subliminal e: “nu mai vreau sa te vad”.
    Capisci?


  76. 76
    Manuella:

    Jubilez de nu mai pot, 1Q! după 8 ore de somn din 48!

    Eu nu beau cafea, Raj. Dar îmi propun în fiecare zi. 🙂


  77. 77
    Nora:

    Martiniqa, tocmai am scris postarea de mai sus ca să demonstrez că acel subliminal nu există sau, cel puțin, nu mereu. 🙂
    Iar data viitoare o lasă, zici?


  78. 78
    uc:

    mi-e un somn, am trecut la o ciocolata caldaa


  79. 79
    Martiniqa:

    Daca e inteligent, stie cum s-o lase, mentionand insa ca “data viitoare”… Asa poti sa transformi o problema intr-un joc si-o promisiune.
    De fapt, in cazul asta nu problema in sine e importanta, ci atitudinea: daca cei doi nu reusesc sa se inteleaga, cu zambetul pe buze, la o chestiune atat de minora, inseamna ca nu vor face nici un cuplu reusit.


  80. 80
    Nora:

    De acord. Ce vreau eu să subliniez e că nu există partituri dinainte împărțite. Ele să nu mai aștepte ca și cum li se cuvine, ei să nu se mai simtă castrați.
    Relaxare de ambele părți.


  81. 81
    Martiniqa:

    Perfect de-acord.
    Sper ca vorbesc in numele tuturor barbatilor (macar al prietenilor mei) ca o fata care nu face nici macar gestul formal, “ca de balet”, de-a intinde mana catre geanta cade brusc in ochii nostri.
    Iar una care mai are, pe banii nostri, pretentii la aia si ailalta, pica fix in categoria… Autocenzurat.


  82. 82
    felix:

    Ai razboi greu, Nora, cu chestia asta :)))


  83. 83
    Nora:

    Cu ce chestie, Felix?
    Taman când credeam că am ajuns la echilibru. 😀

    Martiniqa: pff, mulțumesc, credeam că-s eu defectă.


  84. 84
    felix:

    @Martiniqa, dar o fata care insista sa-si plateasca partea ei de cafea, doar pentru ca poate si vrea sa arate ca e independenta, unde o incadram?


  85. 85
    Seva Tudose:

    felix

    uite l-aș lăsa să plătească cafeaua,fiind pe un teren neutru,cu fostul meu boyfriend ori soț,bașca că i-aș oferi și un tort,pe banii mei ! „L-aș lăsa să se simtă bine ” Fiind poate ptr. ultima dată !

    http://www.bing.com/images/search?q=divorce+cakes&qpvt=Divorce+cakes&qpvt=Divorce+cakes&FORM=IGRE


  86. 86
    felix:

    Seva
    pentru un tort de-ala te pot cere eu in casatorie. de-abia m-am obisnuit. poti sa te desparti si in secunda 2. ultima, penultima, ce conteaza… Tort de-ala sa fie!


  87. 87
    Raj:

    Dra Nora, dnu 1Q a facuto de oae de data asta. Ati citit cea zis despre mine ?


  88. 88
    Nora:

    Am citit, cum să nu citesc!


  89. 89

  90. 90
    Seva Tudose:

    Nora,

    este doar o sugestie,la rubrica„fabule” ori la rubrica„nu știu” să se adauge/schimbe în :

    Glume/bancuri !

    încep eu cu una religioasă. Preotul unei biserici își ia o zi liberă de la biserică ptr.motive personale. Îl roagă pe dascăl să se ocupe el de confesiuni/spovedanii în caz de vine cineva.

    Vine unul și spune:părinte spune-mi dacă am păcătuit,cunosc o femeie,ne-am frecat unul de altul,dar nu am făcut nimic,nu am penetrat-o.

    Dacălul răspunde: fie că ai penetrat-o ori decât v-ați frecat unul de altul,asta este fornicare,este același păcat !Ca pedeapsă ptr.iertarea păcatului,ia să pui 50 de dolari în cutia săracilor !

    Se duce omul la cutia săracilor,stă ce stă și pleacă. Dascălul îl vede și-i spune: ahaaa,te-am văzut,n-ai pus nimic în cutie !

    Dar omul răspunde: m-am frecat puțin de cutie,fiind acelaș păcat,indiferent că pun ori nu pun bani 😆


  91. 91
    Raj:

    Neata !


  92. 92
    uc:

    buna neata

    daca nu v-ati trezit somn usor :))


  93. 93
    Raj:

    noapte buna !


  94. 94

  95. 95
    Seva Tudose:

    bună să vă fie inima,fie seara,dimineața,ori ziua 😀


  96. 96
    Raj:

    Bunaseara si noapte buna ! Maine dimin-am acces la calculator, asadar buna dimineata ! Daca nu ajung maine spre pranz la calculator, va spun depeacuma buna ziua ! Maine seara sigur am acces la calculator, asadar nu va zic buna seara depeacuma…


  97. 97
    Raj:

    nb, dnu 1Q !


  98. 98
    Manuella:

    Raj, te salut de bună dimineaţa, bună ziua şi bună seara pentru cele două zile în care nu am făcut-o deloc!
    Să nu lăsăm saluturile nerăspunse!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *