Iartă-mă, L. Da, 25 este mai mare decât 0. Și 7 este mai mare decât 0

Episod de dat cu smoală și lipit pene în spațiul public.

Cum pe cine? Pe mine.

Acum două zile, L., un amic de pe FB, ieșind din ceea ce mie mi-a părut a fi un episod de observație cinică și de la distanță, a creat un eveniment. Un protest la Camera Deputaților, care să militeze pentru o lege a lustrației, punctul 8, ăla așteptat de 25 de ani. Am dat ”join” cu entuziasm, căci simțeam de ceva zile nevoia unor revendicări concrete, dincolo de ”Corupția ucide” și de ”Vrem oameni noi/ nu tot voi”.
Lustrația, într-o formă actualizată, una funcțională, perfectată, nu ca tentativele respinse de CCR, ar fi o metodă de primeneală, de creare a acelor oameni noi pe care-i dorim cu toții. Căci nu se vor ivi din spuma mării oricât am scruta noi orizonturile.

Revenind, observ că ora protestului era 12. Ceea ce e o raritate. Căci, da, aici în București, marile mișcări de stradă din ultimii ani au consacrat țipatul la clădiri goale, la ceasuri vesperale. Când se termină programul de muncă nu doar la corporație, ci și-n instituțiile cu pricina, iar mișcarea presează mai ales prin expunerea mediatică, mai puțin prin vreun strop de deranj, fie el și auditiv, la adresa urechilor fine ale celor ce ne conduc. Îi atrag și lui atenția că, dată fiind ora, să nu se aștepte la cine știe câți participanți. El îmi răspunde: ”vedem cîți se înscriu pînă duminică seara”.

Zis și făcut. Duminică seara, mă uit. Erau 25 care-și anunțaseră participarea. Tot atâția fuseseră și mai spre după-amiază. Dezarmant. Așa că renunț. În mine am renunțat încă de duminică. Îmi amintesc cât de mare e spațiul ăla, îmi amintesc de mișcări similare târâte în derizoriu când numărul de participanți a fost mult mai mare de 25, uneori de ordinul sutelor. Îmi amintesc și că am văzut multe evenimente la care au apărut 10 la sută din cei care apăsat butonul ”join”. În fine, argumentele rațiunii curg gârlă. Luni dimineața nu mai întreprind nici un demers, nu dau nici un telefon prin care să-mi asigur disponibilitatea la prânz și-mi văd de programul obișnuit. Eram aproape convinsă că L. va gândi la fel ca mine, totuși îi dau un mesaj prin care îi atrăgeam atenția asupra numărului și ceream un fel de confirmare a anulării. Răspunsul lui a fost ”Super. 25 sunt mai mulți decît 0”.

Prea târziu să mai pot ajunge, am simțit cum propria-mi micime mă-nfundă.
Așa că, de vreo trei-patru ore încoace, orice aș face în rest, o parte din mine mă diagnostichează, îmi face anamneza. La Camera Deputaților, din poze, pare că au ajuns șapte oameni. Șapte oameni care, pentru mine, sunt eroii zilei de azi. Pentru că nu le-a fost teamă de ridicol.

Îmi dau seama că teama de ridicol este unul dintre cei mai harnici gropari ai noștri. Uneori suntem chiar mândri de starea noastră de ființe rezervate și ne gratulăm cu epitete precum ”rațional” și ”lucid”. ”Hai, mă, fii serios”. ”M-am lămurit, nu se va schimba nimic”. ”S-a fâsâit și asta”. Miștocăreala la adresa visătorilor ne-a devenit reacție reflexă.

Eu sunt campioană. Campioană la a mă autoevalua și la a conchide că nu-s bună de o mulțime de lucruri spre deosebire de inepții entuziaști – cum îi calific adeseori – care se bagă în tot felul de oale în care nu știu să amestece ideile și nici să toace zarzavatul faptelor. Mi-e o teamă patologică de greșeală. Mă pietrifică gândul erorii. Astăzi șapte oameni și-au învins teama de ridicol și au strigat în fața unui armate de goliați ce ne doare pe toți. Astăzi șapte oameni au ieșit singuri, fără mantia călduță a unei mulțimi care să-i protejeze.

Iar eu îmi torn în cap cenușa rece și stearpă a renunțării mele lașe. Am fost 0 azi. Un 0 uriaș, burduhănos. Iartă-mă, L., pentru necredința mea.

by

Cuvinte şi stări.

9 thoughts on “Iartă-mă, L. Da, 25 este mai mare decât 0. Și 7 este mai mare decât 0

  1. Sursa de inspiratie poti fi oricand pentru mine, dar conteaza mult si comunicarea. Izolat fiind, nu puteam sa te citesc peste tot.

  2. Am inceput sa ma plictisesc mult in ultimul timp. Imi lipseste ceva, ori am imbatranit!? Imi este dor si de casa, si de anii ce au trecut. Nu-i mai pot avea. Merg inainte in necunoscut. Salvarea mea va fi proiectul. Cred, sper.

  3. uc

    buna diminetziiica 🙂

    az dimi am adormit cu tel si tableta langa mine, iubi a aprins becu dup-o vreme ca nu mai apaream ….mi-am tras una in ochi cu mana :))) dar dup-aia m-a apucat dansul prin casa 😀

  4. Raj

    Io imi folosesc energia in alte scopuri, nu dansand. De pilda la babardeala. Dnu Dani se plicti. Babarditiva dnu mieu. Babardeala ne scapa de stres. Va urez numa bine, dnule Danny. Dra Nora , va urez 1 uikend bestial ! La fel drei Manu, Lucre, Uc,Manu, Seva, 1Q, Manu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *