London Paralympic Games 2012

dealul spirii (1)

ei bine, da… s-a întâmplat ceva: m-am întâlnit cu maria, again :))…
…și ea mi-a spus mândră că a rezervat inaccesibilul :DDD – pentru restul muritorilor – apartament în vila fostei ambasade din Icoanei, începând cu 17 august. moment în care eu mi-am dat seama că nu-i spusesem că am alte planuri (era mai simplu să-l las pe ”producător” să facă lucrurile să mi se întâmple, nu?), iar ea mă întrebase de mai multe ori dacă e ok de pe 17, și eu spusesem da.

și m-am gandit să-i zic că nu mai e valabil. pe urmă m-am gândit de fapt cât de serioase erau planurile cu tine – mai ales că văzusem în ce hal putea sa curgă rana din escară… și văzusem asta câteva nopți la rând… aducându-mi aminte că situația e în continuare albastră, singura schimbare fiind că un doctor cu nume de pictor iți spusese că apa și săpunul n-au omorat niciodată pe nimeni…

…și mi-am mai dat seama că ar fi trebuit să dau explicații: unde plec, cu cine mă vad; cine ești tu etcetc. mi s-a făcut silă de gândul să-l bag din nou pe robert în scenariu… Iar maria, plângându-mi pe umăr că soțul ei iubit a plecat cu altă femeie la bulgari, s-ar fi simțit mai mult decât în dreptul ei să-mi ceară povești amănunțite…

ștefane, m-am săturat să te ascund. și n-am acum energie să explic nimănui care-i treaba cu tine. pur și simplu nu mă văd in stare să spun o poveste de genul “l-am cunoscut pe net (hahahaha), nu se ocupă cu nimic, e în căruț etcetc.” – și să înfrunt personajul care se ivește din povestea asta: ea, părăsită de mitocanul arătos-parazit social, o ia razna și ajunge in brațele handicapatului dubios, care acceptă orice femeie îi pică în gheare, oricât de disperată și plecată cu pluta ar fi…

ok: știm amândoi că nu e așa. că eu m-am simțit “părăsită” mai mult de mine însămi decât de ghițăpapuc. că tu poți să-ți tragi gagici destule, profitând de filmele clasice în care băiatul în căruț este un suflet deosebit și sensibil, spre deosebire de porcii de bărbați “obișnuiți”.

dar clișeul e mai puternic decât realitatea, decât orice realitate. iar eu, din ce in ce mai fragilă și ruptă în bucăți, nu sunt în stare acum (sau poate niciodată) să suport clișeul despre mine care se arată din spatele poveștii noastre. (și, btw, o fi clișeu??)

și m-a apucat revolta. mai bine o singurătate onestă și dureroasă, decât o relație luuuungă și clandestină, care m-a echilibrat într-un fel și o vreme, dar care mă alienează social, mă doare și mă distruge.

și nu i-am mai zis mariei nimic. apoi am plecat la fratelli. unde nu s-a întamplat nimic.

 


Fotografia: Aaron Phipps (UK) si Will Groulx (US) în meciul de rugby, Grupa A de la Jocurile Paralimpice, Marea Britanie 2o12.  Foto credit: Lynne Cameron/PA Wire

Despre ce înseamnă rugby în căruciorul rulant https://en.wikipedia.org/wiki/Murderball_(film)

47 thoughts on “dealul spirii (1)

  1. Lucretia

    Bun venit ! Eu , sunt Lucre , răsfățata blogului :)))) si vreau la fratelli! Iar Ștefan sa aibe grije de Maria . In rest sunteți bine ?

  2. Totuşi. Cum să pleci cu amanta la bulgari. Bulgarii sunt aşa, ca sufrageria soacrei. Un loc de mers cu familia, în vacanţa de Paşte, la all inclusive.
    Lucreţia, cred c-a plecat fără, că oricum n-are decât tricouri.

  3. Lucretia

    Ce scandal a fost după sau bătut cuscrii precum chiori :)) si amanta era verișoara cu mireasa :)) ca in filmele cu prosti :)) ăla a fugit cu amanta in Spania , si au revenit in țara după 10 ani . Mireasa si ginerele erau din același sat :)) ginerele stătea la 3 case de părinți mei .

  4. Lucretia

    Au si copil :)) bănuiesc ca le era Rușine sa vina in sat , mergeau părinți lor la ei in. Spania 🙂 Mireasa părăsită greu si/a revenit .

  5. rravic

    mai bine pleca ștefan cu barbatu’ mariei in Bulgaria :DDD.
    mai în sud, să nu îi încurce pe ăia de la all inclusive 😛

  6. Seva Tudose

    mișto telenovela…dar să oscolezi între Maria și cea care plânge de-i curge șuroaie mascara și pe deasupra certată cu apa și săpunul ? Oribilă combinație !

    iar tu dragă,cea ce ai legat prietenie pe internet,fiind originală cu un iubit handicapat,în cărucior….uită-te de 10 ori,belește ochii,vezi să nu o pățești ca blonda lui Pistorius ,ce-a fost împușcată !

    Oamenii „însemnați cu un handicap” sunt mai feroce decât…orișice !

  7. Seva, mai citeşte o dată. Nu e nicio mascara, nu plânge nimeni, e o escară. Adică o rană.
    Iar Maria e din altă poveste. Maria e prietena celei care scrie.
    Cât despre ferocitatea oamenilor cu handicap, nu cred că o întrece pe cea a celor fără.

  8. rravic

    ha. cred ca seva a uitat cum se traieste in romania. si nu, nu e vorba de handicapuri sau alte chestii din zona respectiva. btw, oare este nevoie sa precizez ca asta este fictiune?
    seva, pacat ca nu l-ai sfatuit si pe Vronsky cum să o linisteasca pe Karenina, poate scapa biata femeie de la retezeala feroviara.
    zau asa.

  9. Lucretia

    Marți am interviul pentru NIN 🙂 sper sa ma descurc 🙂 am fost la o terasa am băut un cappy de piersica , brrrr ce rău mi-a fost :((

  10. Raj

    Cum dracu sa-ti duci amanta la bulgari ? Aia iti fura masina cu tot cu amanta, din fata hotelului. Bine, au si bulgarii parti bune: olinclusivu. Poti sa mananci pe boratelea. Io cand am fost acolosa, ma cacam mai des, ca sa pot manca iar. Dra Lucre sunteti bine mersi ? Dra Nora e pe acoperis, dnu 1Q suge joja, dnu Tipsi cata gainile de oua, introducandule destu in cur, dna Seva e cu 1, dra Uc, cu iubi, dna Manu e o draguta…

  11. Manuella

    Hello!
    Cred că trebuie să citesc iar.
    Drăguţă, pe un scaun stomatologic, 45 de minute cu gura căscată. Minunat!
    Deci…

  12. Manuella

    Seva, de ce spui asta, ferocitatea oamenilor cu handicap?
    E un băiat în blocul meu, 7-8 ani, care nu are mâna dreaptă. Aşa s-a născut, cu un ciotuleţ, care îi pleacă din umăr.
    Când era mic şi ne întâlneam pe afară, îmi dădea maşinuţa din mâna stângă, ca să o poată elibera şi apoi să mă ţină de mână.
    Mi-e greu să cred că acest puşti, crescut exemplar de părinţi, ca un copil normal, va deveni un om de o ferocitate cruntă.

    A! În iarnă, ne-am întâlnit la Poiana Braşov. Părinţii erau cu schiurile, el cu placa. 🙂

  13. Manuella

    Da. 45 de minute. Nu a durut nimic, doar disconfortul legat de căscat gura timp întins.

    Şi eu sunt curioasă.
    Mai cred că nu am putut citi bine textul şi din cauza fotografiei.

  14. Tipsynel

    Buna rravic! Imi place fictiunea prezentata aici chiar daca am citit postarea de cateva ori
    ca sa-mi alcatuiesc un tablou in cap. Un pic trist. Dar cu eliberari finale.
    Mi-a amintit de un agent de paza care lucra la firma ce pazeste firma la care lucrez
    sa nu cumva sa fur gaini. Om serios, matur la 40, constiincios, integru, familist.
    Si-acu’ doua saptamani a plecat in Cipru. Ei si? Pai a plecat cu amanta, o fosta muncitoare
    de la noi din firma, femeie serioasa, cu doi copii de 11 si 14 ani.
    Nici asta nu ma deranjeaza, treaba lor. Dar m-a tot gandesc cati pui or fi furat astia doi
    in cei cativa ani de cand lucrau la noi. Ca pe toti agentii ii rotea la cateva luni numai
    pe el nu-l schimba, ca de, era om serios, matur la 40, constiincios…
    Escara-i o rana provocata de statul prea mult in decubit (sau in popou) cand esti bolnav,
    slabit ori in incapacitatea de a te misca din varii motive, draga Seva.

  15. rravic

    sa fiu cinstit, am scris scrisoarea asta (si voi face un fel de serial, nah, sa isi scrie scrisori unul altuia, sa isi trimita vederi din bulgaria, poate se fac si de ceva vesela bulgareasca, totu e posibil) doar fiindca imi placea la nebunie poza cu aia doi in carucioare. Ala parca zboara cu rotile alea, este superb. Si nah, stiind eu cu cata blagoslovenie blajina :DDD se tot miluieste pe sine insasi intreaga turma mioriticeasca din jurul carpatilor, m-am gandit ca nu e rau sa ii arat si niste lupi din padure. da, din aia cu ciot la mana dreapta.
    “copiii” astia sunt tetraplegici. adica nici mainile nu le misca atat cat trebuie:
    https://www.youtube.com/watch?v=oQjno3rA8e0

  16. Am urmărit 10 minute din film. Mie rugby-ul oricum mi se pare un sport violent. Asta aşa, din cele 10 minute adunate în care l-am urmărit în viaţa mea. Presupun că-n scaun cu rotile e şi mai dur.

  17. Altfel, trebuie să recunosc. Am tendinţa de a face lucruri stupide, precum cele reclamate de tipii ăştia. Zilele trecute m-am dus la o doamnă în cărucior s-o întreb dacă are nevoie de ajutor. Eram în supermarket. Şi e drept că aici, pe plaiurile mioritice, cum spui tu, nu avem educaţia de a şti cum să ne purtăm cu persoanele cu dizabilităţi. Dar asta cred că e din cauză că nu suntem obişnuiţi, nu avem contact cu ele.

  18. rravic

    valeu manuela, 45 de minute cu gura cascata? (protocolul dentar spune maxim 20 min). Este o performanta, doar gandindu-ma ca eu in viata mea nu am reusit sa las o femeie cu gura cascata nici macar 45 de secunde.
    mult succes Lucreției la nnnn examen. doar nu mai rupe capul la piersici, suna barbar. zau.

  19. rravic

    domnu Typsinel, cand te gandesti cum se alintau astia doi intre ei, puiu meu drag si puicuța mea draga… sigur au suferit traume de la atata puiala in jur. escara nu e numai aia cand te doare’n cur, domnu typsinel, escara se face si prin alte parti ale corpului (s-au intalnit cazuri serioase de escara pe creier, se rezolva cu acelasi tratament de conservare aplicat si la cur). si vacile au escare pe coate (daca mai stie careva cum e vaca de la țară), și doamnele mai fac escare la călcăie înșurubate în condurii de discotecă,e ehe, escara e doar o formă pretențioasă de a fi numită o rană.
    domnu ștefan spera și el la o deplasare cu doamna macar pana la Ruse, ca daca ii spunea ca are buba in loc de escara nu mai pupa el nici ciurelul la baraj

  20. rravic

    vai de mine nora, educatia de a te purta cu oamenii astia in carut e cam tot aia cu a te purta cu aia care is in mercedes pe bulevard. tu cu treaba ta, ei cu treaba lor. si la semaforul de culoare rosie sta toata lumea in rand, indiferent de ce capacitate cilindrica are.
    este exact aceeasi educatie de a te purta cu femeile daca esti barbat. sau invers. pe vremuri si doamnele erau ajutate sa impinga o usa, sa bata un cui, sa otraveasca un sot, chestii complexe. dar s-au liberalizat pietele si e concurenta dura, ”ein man, ein customer”. fara pile la coada la oua.

  21. rravic

    nora, ce este mai sus nu are legatura cu rugbyul de teren, ala clasic. de fapt se numeste ”quad rugby”. Este un sport inventat pentru cei care erau in carucioare si nu puteau sa arunce la coș cu mingea de baschet (numai ei au voie sa joace in competitiile oficiale si se joaca in carucioare speciale). si este extrem de spactaculos.
    amuzant este ca un tetraplegic poate inspira violenta 😛
    sportul a fost inventat in 1970 in Canada (initial se numea murderball, din cauza sponsorilor s-a cautat un nume mai omenesc). Filmul asta urmareste echipa US din 2002 pana la jocurile paralimpice din Atena din 2004, cand reusesc sa ii invinga pe canadieni pentru prima data.

  22. Manuella

    Nu a fost suficientă fotografia, hop şi film. Să mă emoţioneze de tot.
    Primele minute nici nu am auzit ce spun, aşa m-a uluit determinarea şi ”viul”.

    Sunt de acord cu Nora, nu ştim să ne purtăm firesc cu oamenii în cărucior. Şi chiar dacă am depăşi problema asta, întrebarea tot apare. Nu sunt create condiţii pentru oamenii aceştia, de aceea un ajutor e necesar câteodată.

  23. Manuella

    Îmi doresc ca performanţa să nu fie cu nimic depăşită vineri, când mai urmează o programare. 🙂
    Hei, 45 de secunde sunt aproape un minut! Nu e de colo! 😀

  24. rravic

    Manuella, diferenta intre 45 de minute de durere si 45 de secunde de placere. S-a intors lumea cu fundul in sus 😛

  25. uc

    mneata 🙂

    Lucre, ciaia NIN? interviu pt nin, ori nu m-am trezit inca 😀

    Cei care joaca rugby is oameni super-faini, bine, io nu am rabdare ca sa ma uit la un joc din asta -- e cam ca pescuitul pt mine :))) adeca mai bine fac altceva

  26. Lucretia

    Uc, NIN -național insurance numer :)) îmi da un număr cum da Tipsy , la găini :))si cu NIN -ul asta îmi pot face acte si angaja :)) la mine in cartier este un băiat in cărucior nu poate merge asa s-a născut dar foarte vorbăreț si educat , stau de vorba cu el mereu :))

  27. TIPSY

    Uite-asa ajung pe prima pagina in Ev. Z.: ca dau numere la gaini!
    Saru’mana Lucre, ma faci celebru.
    Rugby e un sport dur dar jucat de oameni deosebiti. Nu stiam asta pana nu m-a dus ginerele la un meci. Acum abia astept Cupa Regelui. Cred ca si “quad rugby” este practicat de oameni speciali. Pe strada Combinatului locuieste un tanar caruia i-au degerat picioarele acum cativa ani, avandu-le amputate. Sta singur, parintii i-au murit. De dimineata pana seara se plimba pe strada cu caruciorul. Ii mai dau o tigara,
    unu-doi lei din cand in cand, dar copii mei cei mici aproape zilnic ii da mancare.
    Cand il vad mi-aduc aminte de tac’su care a fost gestionar de pravalie pana-n ’89.
    Il chema Matu’ (de la intestin) si de la el luam ulei, zahar si altele, la liber, fiind rationalizate pe cartela in acele timpuri.

  28. Am văzut filmul azi-noapte. Gee, ce m-a enervat Joe, antrenorul american care trădase pentru echipa Canadei. Şi cu teoriile lui de creştere a copiilor, disciplină etc. 😀 Bref, procentul de dobitoci se menţine. 😛

  29. Lucretia

    Tipsy , :)))))) Daca vrem găini , rate , curcani si oua , apelam la tipsy :)))rraravic , cand scrii partea a doua te rog sa o trimiți si pe Maria in concediu :)) dar nu in Bulgaria , undeva mai romantic :))

  30. rravic

    uh, si eu care credeam ca bietii americani ii batusera pe canadienii care inventasera sportul. Da, povestea este despre Joe Soares, cel care i-a antrenat pe canadieni fiind scos din echipa US. “New Zealand’s victory in the gold medal game represented the first time that a country from outside North America had won a Paralympics or World Championships title in the sport.” Eh, deci nu se pune 😛 cu aliens. Oricum, o poveste frumoasa. si va trebui sa casc ochii mai mult :DDD

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *