Dealul Spirii 2

dealul spirii (2)

nenorocirea mea este că te iubesc. Şi nu doar te-am dorit, te doresc în continuare la fel de mult. De atâtea ori ţi-am spus că asta este (măreaţa) tragedie, când am realizat că nu este ultima dată când voi spune acest ”teiubesc” devenit atât de “munden” atârnat de gura tuturor.
Dar este prima dată când nu mai e doar de joacă, sau experiment, sau let’s have some fun; sau pur și simplu doar admirație. “nostring”ul pe care îl ceri este mai ușor a mi-l asuma în fapt decât a-l putea lăsa în sufletul meu.
În spirit am tăcut foarte modest şi l’am înghiţit (cu foarte multăobidă). Fiindcă mintea sau ceea ce simt este în posesia şi utilizarea mea “personală”, pe când carneanaibii nu ţine de mine. E la sectorul Dzei, ăștia fac ravagii pe acolo şi nu mă pot ridica împotriva lor. Iar cu ei am avut o convenție, deja nu mă mai bagă nici unul în seamă.

Nu îmi pot asuma binele sau răul a tot ce există dincolo de mine. Aşa cum există muntele, marea, copacu’ şi celelalte ca ele, la fel există “incontrolul” instinctului durerii care nu este suferinţă, sau al instinctului plăcerii (nu extazul şi nici revelaţia). Chestii pe care nu le pot asuma sau domina. Cel mult pot face abstracţie de ele, ca şi cum nu ar exista sau nu m-ar atinge deloc. Supraturarea de care îmi spui atât de des… îmi ceri să nu le simt sau să le neg, tu simțindu-te atât de amenințată de ele… măcar copiii au parte de mai multă libertate în a se desfășura astfel. Doar fiindcă adulților nu le este teamă de ei? de ce trebuie să trăiesc ca și cum astea nu ar exista?

Iar asta înseamnă o viaţă atât de săracă… şi nu pot înţelege cum să te împlineşti, cum să atingi liniştea aia cu tine însuţi, dacă toate acele lucruri nu există. cum să înţelegi cine eşti şi cum să simţi bucuria aia atunci când nu trăiești plăcere, durere, dorinţă. când nu simţi acel “nevinovat” fior al vinovăţiei după ce ai furat un măr de pe taraba din piaţă.
nu există univers fără aceste lucruri. oricât ar fi ele de bine ascunse. şi atunci? nu este mai simplu să trăieşti totul? şi să simţi nevoia de a înţelege şi cuvinte precum smerenie, milă, respect, bucurie.

ileana, sunt ok.
în afară de o stare de “gol rupt” sub care nu ştiu nici eu ce a mai rămas din mine… eu oricum o să fiu bine, nu te mai gândi la mine ce se întâmplă dacă. nu ai fost nemernică. şi nici nu mi-ai făcut rău. fiindcă ştiam că se va întâmpla aşa. încă înainte de a încerca să fii nonşalantă, mascându-ți disconfortul atunci când ne-am văzut prima dată în curte la gds. şi ce imagine ai încercat să “îmi vinzi” mie…
şi totuşi eu te-am “cumpărat” aşa cum eşti.
şi te cunosc mai bine decât vrei tu să te cunosc.
şi că oricât te-ai ascunde, nu de mine te ascunzi. de tine o faci.
şi că am nevoie să te ajut să te faci bine.
şi că a rămâne behind the wall nu este o soluţie.

 

 


Imagine și animație de pe albumul ”The Wall”, Pink Floyd 1982.
Ilustrator Gerald Anthony Scarf (n. 1936)

“What Shall We Do Now?” (working title “Backs to the Wall”) nu a fost inclusă în albumul final ”The Wall” (din cauza formatului vinil care limita durata întregului album). Face parte din film și din repertoriul concertelor live ”The Wall”.


 

20 thoughts on “dealul spirii (2)

  1. rravic

    Dracu stie ce avea, nu vezi ce il tine la distanta pe omul asta? i-o fi fost rusine de ea insasi. In alta ordine de idei, sunt foarte multi oameni care isi tin la distanta sentimentele pentru a reusi in cariera. dupa care ajung sa nu se mai recunoasca cine sunt ei. ai auzit de fenomenul de “burn out”, nu conteaza in ce domeniu. Fusese acum vreo cativa ani buni o fatuca (parca de la PricewaterhouseCoopers, Bucuresti) care a murit epuizata la birou.

  2. Da, a fost.
    Pe bune, aşa de rudimentară e explicaţia? Că îi era ruşine? 🙁
    Acum, chiar tac. Nu se face aşa ceva. Textul trebuie să vorbească singur, dar vezi ce face netul ăsta? Nu mai lasă cititorul imberb să se frământe legat de ce-a vrut să spună autorul şi să pice bacul, ci îl pune pe autor la dispoziţia lui, la un cot de click distanţă.

  3. Lucretia

    Citind la text mi-a venit in minte poezia “Plumb” :)) eu , sunt un adult -copil . Soțul uneori ma întreaba ” cand ai sa crești si tu mare” .Maria si Ileana , pot fi prietene ?:)

  4. Lucreţia, Maria şi Ileana chiar sunt prietene.
    Bre, sunteţi căpiaţi.
    Există două cupluri. Fiecare cu pizda mă-sii. 1. Ileana-Ştefan. 2. Maria-soţ plecat la bulgari cu amanta. Care nu e Ileana. Repet. Nu e Ileana. 😀 Povestea e despre Ileana şi Ştefan. Nu despre Maria, bulgari, castraveţi.
    Cu cine aţi făcut română în şcoală? 😀

  5. TIPSY

    Citesc, recitesc si rascitesc. Noroc cu Nora ca mi-a deschis capu’. Sarut mana Nora!
    Ce mai tura-vura, Ileana nu se-ndura de handicapat, dar constiinta nu si nu. Carneanaibii!

  6. Manuella

    Rravic, înainte să citesc eu trebuie să zăbovesc, iar!, asupra fotografiei de început.
    Ilustraţie perfectă a poveştii mele, ieri: Manuella la dentist. Partea I.

    Nu te supăra, nu m-am putut abţine. 🙂

  7. Rravic, dacă vrei să ţi se deschidă clipul direct în comentariu, pune un v în url, după http. E un plugin, smartyoutube îi zice.
    Dacă e din ăla cu https, înlocuieşte s cu v.

  8. rravic

    dar asta doar cand scriam despre dentistul Manuelei.
    Si despre Comfortable Numb
    că este una dintre cele trei piese compuse in comun de catre Gimour si Waters.
    Celelalte doua sunt “Run Like Hell” si “Young Lust” (ultima este absolut delicioasa)

  9. danah

    Hop si eu, ca e rost de comentat, criticat si analizat :). Discutiile astea pe blog imi inspira un separeu, pe cand fb-ul e cam ca un bar aglomerat, stiti voi, ai mai multi cunoscuti pe la mese, vorbesti cu unul, cu altul te certi, afli noutati, la masa mai hazoasa razi, in replay comentezi pe la spate, samd :). Acuma, mie textele astea imi aduc aminte de Patul lui Procust, pentru Camil Petrescu am avut un feeling aparte de cand scria ca misterul unei femei nu sta in voaluri sau in haine :).

  10. Danah, bine ai venit în separeu. 😀 Parcă a doua oară, că ai mai comentat amu’ un an şi ceva.
    Eu aştept să se completeze tabloul cu alte bucăţi de puzzle.

  11. Manuella

    El pare să-şi cam sublinieze cuvintele, şi nu!, nu alege roşu, ia o nuanţă mai blândă.
    Şi-i povesteşte ţinând-o în braţe, cât să nu doară. Dar se uită în ochii ei.
    Chiar! poţi să ţii strâns în braţe privind în ochi?

    E, de la ”gol rupt” începe povestea.

  12. danah

    Multam :). serialele ma lasa cumva neimplinita, eu citesc intotdeauna finalul unei carti dupa primele zece pagini. Dar invat sa am rabdare, nah.

  13. Pe bune? :))) Eu nu citesc niciodată, niciodată înainte. Nici nu mă afectează dacă-mi spune cineva finalul, căci mereu mă captivează mai mult drumul decât destinaţia, dar nu, nu citesc finalul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *