5 în faţa unui tablou de 1 aprilie. Şi voi. Şi noi.

Bărbatul acesta de vîrstă mijlocie avea o faţă foarte plăcută, rotundă şi îngrijită, cu un nas cărnos. Părul lui era de o nuanţă nedefinită şi, acum, uscîndu-se, se deschidea la culoare. Ceea ce îl caracteriza era poate expresia blajină a chipului, care contrasta însă cu ochii.

— Ce minunată e expresia figurii lui Christos! zise Anna. Din toate portretele văzute, expresia aceasta îi plăcuse cel mai mult. Anna simţise că aci e centrul tabloului şi că orice laudă în acest sens ar face pictorului plăcere.

Din tablou, Yeshua o privea pe Anna întrebându-se pe unde uitase parfumul.

— Să-i trimeată zeii viaţă lungă, îi ţinu isonul Pilat, şi pace pentru toţi.

Vorba vine, biete cornute fără coarne, biete oi fără dinţi de câini, căci Cineva a fost trimis printre lupi.
Cât or mai avea de gând să stea? Era toropitoare atmosfera la galerie, mereu îl apuca somnul, toga i se lipise de piele şi s-ar fi întins cu pisica egipteană alături preţ de o juma’ de ceas măcar.

— Dar cum e pictat chipul acesta! Cît aer e în juru-i! Ai putea chiar să-l ocoleşti, zise Golenişcev, vrînd să arate probabil prin această observaţie că nu aprobă cuprinsul şi concepţia figurii lui Christos.

Pilat se uită plictisit, departe, în zare, strîmbîndu-se dezgustat.

Se săturase până peste poate de Iudeea cea prăfuită, de provincialismul ăsta şi de operele de artă lălăite şi palide, în culori şterse şi contururi indecise. Voia înapoi la Roma, nu să stea aici să schimbe politeţuri cu rusoaice nevrotice, care se uită la picturi de parcă ar găsi un ceva imperceptibil, de parcă muzele înseşi i-ar şopţi cele mai bune rime. Ca pe urmă să ia cine ştie ce decizie fără balamale şi să-i atribuie vreo măreaţă sursă exterioară, s-o înnobileze cu semne ca sclavii cu trupuri pictate la Saturnalii.

— Da. E de o rară măiestrie! spuse Vronski. Uite cum se reliefează figurile acelea de pe ultimul plan!

Aceasta era de asemeni una din milioanele de consideraţii juste care se puteau face în legătură cu tabloul şi cu chipul lui Christos. A spus că-i e milă de Pilat. În expresia lui Christos trebuie să fie şi reflexul milei, fiindcă în ea este iubirea, liniştea suprapămîntească, resemnarea în faţa morţii şi conştiinţa zădărniciei cuvintelor. Pilat are, fireşte, o expresie de slujbaş, iar Christos o expresie de milă, fiindcă unul este încarnarea vieţii trupeşti, iar celălalt — încarnarea vieţii spirituale.

Dacă ochii lui Christos ar fi două măsline negre, ce-ar spune sâmburii? Ecce homo.

— Taci, il opri Pilat; uite, ia banii ăştia. Ştiu că te socoti ucenic al lui Yeshua, dar eu îţi spun că n-ai învăţat nimic din ce ţi-a propovăduit el. Că, dacă ai fi făcut-o, ai fi primit negreşit să iei de la mine. Pilat ridică semnificativ degetul, obrazul îi tresărea nervos… El ar fi primit să ia de la mine. Voi sunteți cruzi, iar celălalt n-a fost crud deloc. Ce o să faceți? Unde o să vă duceți? Hm… Da… Nici nu poate fi vorba de tren… Atunci ce poate fi? Un avion de vînătoare?

Ce mai erau treizeci de arginţi în ziua de azi…

 


 

S-au folosit fragmente (textul în italic) după cum urmează:
“Anna Karenina” de Lev Tolstoi, Partea a V-a, Cap. IX
“Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, Cap. X şi Cap. XXV.

Foto: instalaţie umană semnată de Spencer Tunick, Museum Kunst Palast (Düsseldorf, 2006 ). Mai multe aici: Spencer Tunick.

by

Cuvinte şi stări.

4 thoughts on “5 în faţa unui tablou de 1 aprilie. Şi voi. Şi noi.

  1. Dana, dacă vrei să-ţi apară poza în dreptul numelui, ca la mine, trebuie să-ţi faci un cont aici: http://en.gravatar.com/ cu adresa de email cu care comentezi. Uploadezi acolo poza şi, pe orice blog wordpress (dar şi de alte tipuri, parcă) vei comenta cu acea adresă, îţi va afişa fotografia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *