dealul spirii 4-2

dealul spirii (4) fâlfâl 2

stefan11: îmi pare rău, ieri am fost cam truli când am vorbit cu tine:(
rozaa41: păi cam da. Ai zis ce vrei
rozaa41: ieri
stefan11: nu prea.
rozaa41: ba cred că da
stefan11: nu vroiam sa zic alea. ah, :d era doar o chestie de vanitate
stefan11: cum aș putea accepta fatalitatea atât de ușor?:)
stefan11: mă înfurie ușile închise
rozaa41: deci eu cred că chiar îți dorești. dar vei strica tot
stefan11: moah, ce a naibii ești să fereci ușile și să te amuzi la turbarea ăluilaltu, văzându-l pe gaura cheii
rozaa41: sic:D
stefan11: uf… iarăși:)
stefan11: cum să nu îmi doresc așa ceva?? normal că îmi doresc, în primul rand pe default, ok?
rozaa41: ai mare grijă la ceea ce îți dorești
stefan11: :))) știu
stefan11: dar cine nu își dorește nu găsește.:D
stefan11: între crisalida aia imortalizată în coaja copacului și fluturele bezmetic cu viață efemeră, eu prefer fluturele:)
rozaa41: visezi
stefan11: sincer, mă înfurii :), iarași îmi arați ușa aia și mai și zgâlții din clanță să faci mișto de mine
stefan11: eh…:)  sincer îmi doresc un fel de break up the wall
stefan11: să văd ce e dincolo
stefan11: și asta mi-aș dori să se întâmple cu tine, dacă sunt singur am senzația că e o irosire
stefan11: și de asta:) nici nu break za wall, mă amuz și distrez pe seama lui, chit că simt că dincolo e ceva frumos
rozaa41: stai
stefan11: eu văd umbra mea, pe tine te văd doar în umbra ta reflectată pe pereți de la focul ala
rozaa41: că mai și muncesc
stefan11: păi stau:)
stefan11: că și eu sunt la berou

magd39: o să mă pun la cratiță că nu mai am nimic gătit:)
stefan11: e un foc mare aici
stefan11: din cauza focului nu te văd bine. Nici pe mine.:D
stefan11: dar văd umbra ta reflectată pe perete
stefan11: și a mea. și a celorlalți
magd39: vorbești prostii
stefan11: am nevoie sa ies din peșteră. să văd totul in față. real:).
stefan11: pe tine, de ex. Să nu mai văd umbra ta, dar să te văd pe tine într-adevăr. La lumina soarelui nu mai există umbra, exiști tu
magd39: deci visezi
stefan11: deci nu eu. Platon.
magd39: :D.
stefan11: asta îmi doresc
stefan11: să merg afară, la soare
stefan11: și nu pot / nu vreau / este nuștiucum / sa merg singur
magd39: eu nu știu ce mai vreau
stefan11: eu măcar știu asta, și tot e un câștig mare și frumos.. drumul începe:) cu direcția privirii
stefan11: acuma nu zic nu, soarele ăla poate să îmi ardă ochii
magd39: te cam joci cu focul
stefan11: da, dar se pare că e drumul cel mai sigur
magd39: sau poate că nu
stefan11: dacă nu, de asta te vreau. poate că lângă tine am să văd mai bine drumul
stefan11: nu oricine poate vedea drumul. și dacă mergi cu alți pelerini bezmetici riști să cazi în tot felul de gropi din peșteră
magd39: sau poate că este ceață deasa lângă mine
stefan11: și atunci?
magd39: atunci ce ?
stefan11: atunci ce faci? dacă e ceață deasă
magd39: orbecăi
magd39: asta fac
stefan11: și eu. nu e bine. de ce crezi că nu îl putem căuta împreună?
magd39: păi nu știu asta acum

elena29: moartea…
elena29: te ajută să te bucuri că trăiești
stefan11: :).
elena29: mă bucur că sunt
stefan11: e frumos:)
elena29: că e geamul deschis și sunt muncitori care lucrează la acoperișul școlii
elena29: și că vorbesc cu tine pe fondul unui cer… indecis:)
elena29: sunt zile in care și cele mai mici gesturi, respirații mișcări sunt bucurie de a fi
stefan11: liniștea de a fi…:)
elena29: nu liniște:)
elena29: că trebuie să fie cu zgomot
elena29: ca muzica dată la maxim;)
stefan11: eh:)
elena29: știi, la o înmormântare cel mai înspăimântator moment mi se pare atunci când coboară sicriul în groapă
elena29: atunci am senzația de ireversibil definitiv, pământ
elena29: țărână în țărână…
elena29: deși acolo e doar materia, doar forma… sper
elena29: moamă că m-am filosofit:)
elena29: de la ce ai spus alaltăieri mi se trage…

miniab: vagin de strada???:)
miniab: poza aia cu denumirea de vagin:)
miniab: i-am dat add, la favorites:)
stefan11: la alea am muncit mult :d. serios.
miniab: să-mi mai trimitzi
miniab: stii că sunt innebunita dupa poze:)
miniab: sunt foarte inspirate, mai ales textele:)
miniab: dar eu
miniab: vreau poze
stefan11: stai puțin..
miniab: CU TINEEEE:)
stefan11: :)) sunt acolo la capitolul ”io”
miniab: stai k nu mai stiu ce sa deschid acum
miniab: asta printre copaci e preferata mia:)
stefan11: da… și mie imi place tare mult… pe undeva pe lângă râșnov
miniab: cand a fost ?
miniab: acolo arati ca într-un film de tarkovski;)
stefan11: :))))
stefan11: haide că plec spre casă…
stefan11: încet încet
miniab: pup
miniab: tare:)


Ștefane, avem mecanisme diferite de a avea o relație.
eh, Ileana…
Noi ăștia crescuți pe vremea lui Ceaușescu suntem praf la a înțelege să ne purtăm cu cei din sexul celălalt.
Mai bine îți spun o poveste.
Ce poveste băi, eu sunt om cu cifrele. Pe mine m-au fascinat numerele. Îți fac povești cu ele. Știai că japonezii foloseau cifre diferite pentru oameni, obiecte sau zile?
Adică două vaci nu îs totuna cu doi oameni?
Nu sunt. Măi, Ștefane, știai că babilonienii foloseau sistemul sexagesimal?
Adică în baza șase?
Nu, băi, ce dracu am spus acum? în baza șaizeci. De la ei avem și ziua de douășpatru de ore, și minute sau secunde șaizeci, și douăsprezece luni, și…
Bine, bine. Dar de ce spui că nu știm să ne purtăm între noi, ăștia ai lui Ceaușescu?
De la indieni ne vine sistemul în baza zece. Că aia numărau pe mâini. Hm… măi, Ștefane, în anii optzeci băieții confundau prietenia cu fututul. Și invers. Habar nu aveau de una sau alta. De aia s-au făcut atâtea relații bolnave. Ăia nu știau ce este o femeie.
Fii atentă. Era o pădure mare, mare. Plină de copaci, o pădure fermecată. Nu avea margini, nu avea nimic în jur, doar copaci.
I-auzi!
Și era acolo un om. Omul pădurii. Care trăia numai printre copaci, nu mai văzuse altceva. Și nici nu cunoștea altceva decât trunchiurile copacilor din jur. Până când, într-o dimineață, aude un sunet. Cum se aude sunetul unui pârâu de munte. Apă curgând. Doar că el habar nu avea de așa ceva. Și se uită uimit în jur să înțeleagă de unde vine. Apoi își luă toporul și…
I-auzi, avea topor. Nu știa el de pâraie, dar știa de topor.
Taci, era pădurea fermecată, ce vrei tu acum? Așa că se apucă să iși facă o potecă. Spre direcția de unde venea sunetul ăla. Și taie, și taie copacii să își facă loc sa meargă să afle ce e aia. În urma lui copacii creșteau la loc. Că era fermecată pădurea. Așa că se face seară și în jurul lui sunt aceiași copaci. Și el nu se găsește nici mai departe și nici mai aproape de sunetul ăla. Iar peste noapte nu se mai aude nimic. Așa că își pune toporul deoparte.
Ștefane, mi se face somn.
Stai. Imediat. Și a doua zi la fel. Și a treia zi la fel. Și în fiecare zi se trezea dimineața și auzea sunetul ăla. Și se ducea după el. Și tăia copacii ăia să își facă loc printre ei. Și a tot durat așa, luni de zile, ani. Asta se întâmpla în fiecare zi, deja era o rutină pentru el. În fiecare zi se ducea și tăia copaci și ăștia creșteau în urma lui și seara se afla în mijlocul acelorași trunchiuri înalte, ca un zid în jurul lui. Și dimineața când se trezea o făcea cu zumzetul ăla în aer. Și se tot ducea după el, chiar dacă în fiecare dimineață îl auzea venind dintr-o direcție diferită de cea în care crezuse că își săpase drum cu o zi înainte.
Băi, Ștefane, ăsta e mitul lui Sisif ce spui tu acolo.
Taci.
Ho, că tac. Spune.
Până într-o zi când, tot tăind el la copacii ăia, se pomeni față în față cu o femeie.
I-auzi! Poate era o jivină și nu știa el de ea!
Care la fel, avea un  topor în mâini. Și s-au uitat cam speriați unul la altul. Nu mai văzuseră alți oameni până atunci. Și la fel, în urma ei era o cărare pe drumul pe unde venea. Și copacii creșteau la loc acolo. Au stat, s-au uitat unul la altul…
Nu și-au dat în cap?
Nu. Ei nah. Nu dai în cap la orice  îți apare în cale, nu toți sunt sălbatici ca tine. Au stat, s-au măsurat din cap până în picioare, până la urmă s-au lămurit. Și ea auzise sunetul ăla. Și ea tot după el se ducea. Și tot așa își făcea cărare printre copaci.
Haha, mireasa lui Sisif!
Taci. Că se face seară. Și ei rămân pe loc. Și stau la povești. Și se lămuresc că poate e aceeași chestie pentru care se tot muncesc să o afle. Așa că rămân împreună peste noapte. Fiecare urmând să plece dimineața în calea lui. Doar că dimineața nu mai aud nimic. Nici el, nici ea. Nimic! Și rămân cumva interziși. Pentru prima dată nu se mai auzea, prima dată după atâta vreme încât și uitaseră cum este dimineața fără. Așa că rămân pe loc. Și așteaptă din nou următoarea dimineață.
Și-o fute.
Taci măi, ce naiba? Ideea este că până la urmă trec zile și zile și nu se mai aude nimic, în nici o dimineață. Așa că încep să își facă acolo un fel de culcuș. Și taie copacii din jur până se transformă într-o mică poieniță. Și ajung să își ridice și o cabană micuță. Și da, in prima noapte în cabană o fute. Dar nu așa ca la voi ăștia cu pulă, indiferent de sexul cu care vi s-a spus că v-ați născut. Dar cu duioșie. Și cu mult dor pentru sunetul ăla pe care îl așteptau. Și foarte aprig, poate era prima și ultima dată când li se întâmplă. A doua zi fiecare își aștepta chemarea la topor. Iar a doua zi dimineață… se aude din nou.
Pffff!
Și da, era același sunet. Și amândoi îl auzeau venind de sub ei. Sub cabană se făcuse un izvor. Au ieșit afară și au văzut firul ăla de apă. Ieșind chiar de sub pilonii de lemn ai cabanei. Și au trăit fericiți în poiana aia.
Haha. Frumos. Ștefane, ăla era pișat. Refulase weceul din cabană. Hai că mă duc să mă culc. Mâine trebuie să văd ce fac cu demisia aia. Și, apropo, ăștia doi ai tăi erau niște jivine. Alergau bezmetici prin pădurea aia. După cai verzi pe pereți. 

…(partea întâia)

3 thoughts on “dealul spirii (4) fâlfâl 2

  1. danah

    Mno, s-a schimbat registru` in asa hal ca zau ca-mi vine sa comentez serios. Damn, ma gandeam ca eu nu ma orientez dupa sunete ci dupa miros. Cred ca e musai sa schimb prioritatile simturilor.

  2. danah

    Nasul nu ma tradeaza, dar m-am invatat prost, sa-i ignor semnalele :)). Cu vederea nu-s probleme, caii verzi de pe pereti dau din copite repejor, te trantesc de nu te vezi si uite-asa ajungem sa simtim la greu :). Eu ma gandeam ca trebuie sa-mi dezvolt auzul, vezi si tu, nu se stie peste ce dai daca ti-l ascuti cum trebuie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *