Trei milioane diferite între ele

Cele trei milioane de semnături au funcţionat ca toiagul lui Moise când a despărţit apele: ne-au redus la două tipologii. Pro-gay şi anti-gay. Simplist, alb şi negru, nicio nuanţă la mijloc. De-o parte şi de alta a prăpastiei, ne scuipăm de luni încoace, ciuruindu-ne obrajii, de când au depus cei de la Coaliţie cutiile cu semnături la Parlament.

Când, de fapt, cele două ape au multe alge, aluviuni, curenţi de suprafaţă, curenţi de adâncime.
Fiind eu în tabăra aia care vrea ca şi homosexualii să se poată căsători, să-mi desconsider electoratul e cea mai mare tâmpenie. Electoratul, aţi citit bine. Nu, nu candidez la nicio funcţie publică, dar mă privesc ca vector de persuasiune. Ştiu, sună pretenţos. Dar gândiţi-vă puţin la povestea cu pasărea colibri care îşi îndeplinea rolul de pompier păsător, cărând apa în cioc, picătură cu picătură.

Cei de partea cealaltă nu sunt toţi duşmanii bunului-simţ (unde „bun-simţ” are conotaţia pe care o are „common sense” în engleză). Şi acolo există un nucleu dur, de habotnici, şi altele mai moi, care pot fi erodate. Dar nu cu flegmă. Este ea corozivă, dar nu cum ne-ar plăcea nouă.

Încerc să îi identific pe aceştia, pentru că ei sunt oamenii cu care vrem să vorbim, fără să am pretenţia unui tablou sociologic.

Sunt printre semnatari oameni care nu sunt pasionaţi deloc de viaţa sexuală a altora. Ştiu, a fost foarte tentant să vi-i imaginaţi în postura unor obsedaţi transpiraţi, cu ochiul geană exoftalmic pe gaura cheii către dormitoare străine, oameni ignoranţi, care cred că homosexualitatea e un virus care se ia din aer şi din strănut. Nu-s cretini. Ştiu, ar fi fost mai comod. Îi preocupă exclusiv chestiunea cu căsătoria, iar asta pentru că ei cred că s-ar prelungi cu dreptul de adopţie, ceea ce, după ei, nu este în interesul superior al copiilor adoptaţi.
Respiraţi adânc şi nu scuipaţi monitorul. E o variantă. Ei sunt animaţi de intenţii bune. Vă vor cita studii de pe site-uri, nu neapărat religioase, care afirmă că homosexualii au un stil de viaţă promiscuu. Că schimbă partenerii mai des. Că-s mai depresivi. Că-s mai predispuşi la relaţii deschise. Că un copil are nevoie de stabilitate şi de un mediu sigur şi nevoia lui primează în faţa nevoii unui cuplu de a avea copii. Şi ăştia tot printre cei trei milioane se numără.

Şi ştiţi când e cel mai greu? Când adevărul şi neadevărul sau exagerarea sunt amestecate. Că doar nu degeaba se spune că cea mai eficientă minciună e aia care are inclus un procentaj de adevăr.

De-asta e un nonsens să presupui că cei trei milioane sunt toţi habotnici şi propovăduitori ipocriţi ai unei vieţi sexuale înţepenite în misionar, tânjitori pe ascuns la strugurii lubrici şi acri, mereu prea înalţi pentru ei, iar în paturile gay-ilor sar orgasmele ca popcornul. E un nonsens să începi să-i întrebi de preferinţe sexuale pentru că 1. Sunt irelevante, 2. Opoziţia lor e pentru un drept, nu pentru o practică sexuală.

Tot din retorica zgomotului nul fac parte şi hazardări de tipul „Parcă le e mai bine copiilor cu un tată alcoolic şi o mamă care-i bate!”. Ca şi cum, din start, copiii daţi spre adopţie ar sfârşi în familii hetero de soiul acesta. Sau ca şi cum astea ar fi caracteristicile definitorii ale cuplurilor formate din femeie şi bărbat. Abuzul, alcoolismul, violenţa nu au orientare sexuală şi, pe cât e de nociv să crezi că homosexualii au toţi vieţi promiscue, pe atât e absurd să crezi că în toate cuplurile gay e pace şi armonie şi-s toţi experţi în parenting. De învăţat toţi avem, gay şi straight deopotrivă.

În tot iureşul ăsta, mi s-a confirmat încă o dată cât de subţire e cultura dezbaterii. Veţi spune că mă leg de chichiţe, de detalii lipsite de importanţă, îmi veţi spune că unui discurs dominat de ură nu-i poţi răspunde altfel decât violent. Se poate. Înţeleg chiar şi izbucnirile, şi umorile. Nu şi insulta îmbrăcată în argument, nu impostura, nu extrapolarea neproductivă.

La fel de lipsit de noimă e şi reproşul „dar de ce nu fac aia, de ce-i doare asta, dar România are nu ştiu câte probleme”. Fac asta pentru că au fost chemaţi să facă asta de nişte voci cu autoritate – c-au fost preoţi, c-au fost profesori, c-au fost activişti ai Coaliţiei pentru familie, care ar trebui să se cheme mai bine Coaliţia pentru homofobie, şi pentru că, de fapt, nu i-a costat nimic. Nu au stat să se-ntrebe ce arde mai rău în societatea noastră. Nu au cântărit nimic, iar subiectul homosexualităţii, fără să mai aştepte predicatul aferent, e unul care prin natura lui întunecă mintea, creşte pulsul. Iar aici contextul e unul larg. Invariabil, în orice fel de cauză te-ai implica, bună sau rea, cineva va găsi că îţi iroseşti timpul şi că alta e lista de priorităţi. Invariabil. Când se iese pentru Roşia Montană, de ce nu se iese pentru păduri. Când se vorbeşte despre păduri, de ce nu despre bătrâni. Când e despre cancerul de colon, de ce nu cel de sân.

Reacţia civică are mai multe componente şi mai multe grade de implicare. Acordarea unei semnături e cea mai superficială dintre ele. E ca butonul „join” pe FB pentru un eveniment la care te vei duce sau nu, dar cifrele reale arată că promitem repede şi uităm aşijderea.

Se mai uită ceva: toţi oamenii ăştia, habotnici sau nu, puritani sau libertini, se tem. Se tem că vor fi nevoiţi să facă un efort teribil, că lumea se schimbă, iar ei nu-şi găsesc locul, că nu vor şti să îşi explice, să se acordeze, să se armonizeze. Se agaţă de singurele lucruri cunoscute, iar ura nu face excepţie. Respingerea le e familiară, le dă o axă, un punct de reper. E ceva, un ceva mai mare decât zero.

Sigur, cel mai comod e să visăm că-i deportăm într-o peşteră suficient de mare. Dar până atunci, va trebui să convieţuim.

PS: ceva ce ar fi trebuit să studiem din şcoală, iar azi poate n-am fi arătat aşa de încrâncenaţi şi deraiaţi: erori într-o dezbatere.

Sursă foto: freeimages.com.

by

Cuvinte şi stări.

24 thoughts on “Trei milioane diferite între ele

  1. N-au fost trei milioane de semnături.
    De exemplu, pe Corneşti -- un sat cu doar şase sute de locuitori, s-au strâns cincisprezece coli a douăzeci de semnatari. Dintre acestea, agenţii judeţeni ai coaliţiei n-au reţinut decât patru coli, deoarece restul prezentau mici ştersături sau modificări.

    Asta e legislaţia! Făcută să nu poţi obţine cele cinci sute de mii de semnături sub nicio formă, indiferent de cauză.

    Mie, din opt coli mi-au primit doar şase.

    După aprecierile mele au fost cel puţin cinci milioane de semnături.

    În afară de asta, au fost mulţi -- prea mulţi -- oameni care ar fi semnat, dar să nu-şi dea numele şi buletinul. Indiferent de cauză, oamenilor le e teamă ca nu cumva cineva să vină să-i pedepsească.
    Ăsta e, de fapt, cel mai grav lucru.

    Ar semna oricând la un eventual referendum deoarece nu ştie nimeni pe ce au pus ştampila.

    Una peste alta, e incredibil de greu să strângi semnături pe hârtie.
    Trei milioane de semnături valide … e un record mondial, cred.

    Petiţiile astea online sunt nişte glume. Le semnează oricine şi n-au nicio valoare.

  2. danah

    Hm, si dupa aprecierile mele ar fi fost mult mai multi semnatari si o spun cu tristete. Din ce inteleg eu aici, Cosa Nostra, esti unul dintre cei care s-au ocupat de asta.

  3. Bineînţeles că n-au valoare. Nici astea, scrise, ale voastre, n-au. Oricum, în ce ţine de drepturi fundamentale nu poţi lăsa mulţimea să decidă.

  4. TIPSY

    Ptiuu! Ce m-am speriat când am deschis şi am văzut un comentariu de la Cosa!
    Tocmai ce citisem o joacă de-a lui mai veche in care ajutase o fostă colega să nu plătească unei sereiste mulţi bani şi zic: Hait! Sunt urmărit! 😆
    Dar mi-am revenit. Şi pot să vă întreb: oare homosexualitatea o fi înscrisă pe undeva in codul nostru genetic? Ţin minte când eram mititel că mă „puţoiam“
    cu doi vecini de joacă prin podul cu fân. Nu era penetrare propriu-zisă dar parcă mă treceau ceva fiori…şi nu văzusem nici o poză porno, nici pe alţii în ipostaze erotice, de citit am citit prin clasa a VI-a ceva, ceva in Şatra lui Stancu. Bineînţeles că a fost doar ceva trecător, vara următoare mă jucam cu fetiţe deja de-a mama şi tata, când le dezbrăcam undeva pe deal sub poala pădurii…
    Cât despre semnături, mulţi au semnat pentru cu totul altceva în necunoştinţă de cauză dar oricum au fost mult mai multe! Am citit şi la Lorena Lupu ceva in legătură cu subiectul, un status al lui Adrian Teleşpan despre iniţiativa Lianei Stanciu de a scrie cea mai lungă scrisoare din lume privitoare la lumea homo!

  5. Tipsy, de multe ori, primele experienţe erotice sau cvasierotice sunt, în copilărie, cu cei de acelaşi sex. Asta nu-nseamnă nimic.
    Da, şi eu cred la fel, că mulţi n-au avut habar.

  6. TIPSY

    Nora, la curcubeul din poză lipseşte culoarea violet. Că aşa m-a învăţat tovarăşa învăţătoare: ROGVAIV-nu o să uit asta niciodată! 😛
    Săru’ mâna!

  7. 1Q

    Ăă, ce suferințe searbede mai are omu`! Să n-aibă el un coș dureros de stors, să n-aibă el o muscă la geam care să-i zdrențuiască gândurile grele, hm!
    Și dacă n-are nici măcar un hemoroid dureros, atunci crecă are dureri închipuite, seci, dureri fabricate de listofili neastâmpărați și înfometați de nărozia norodului. Da` ce zic, mă, hai sărna la doamne și LMA cu ocazia sf W-end! Să tră, dom Raj, dom Ty, dom Cosa, dom Alex

  8. 1Q, în ţara noastră, nu avem muşte, coşuri şi nici hemoroizi! S-au interzis prin Constituţie!
    Vezi că nu ştii?

  9. 1Q

    Am chiulit de la orele ăstea constituționale. Nu prea-mi dau aere, mai mult le vântur, da` mai bine nu mai zic. Că degeaba

  10. TIPSY

    Să tră, 1Q-le! Mai zi, mai zi că zici bine şi nu în vânt!
    (abia acu’ citii povestea Doiniţei şi a piticilor şi mi-a plăcut) 😆
    Danny te salut! Am pus poze pe fb! Nu ştiu dacă le-ai văzut, că eu am reziliat contractul cu nesimţiţii de la Akta şi nu mai am net acasă! ‘tu-i in gură, de o săptămână îi sun că nu am semnal şi pe ei îi doare-n brişcă! Incerc cu cei de la RDS, poate or fi mai serioşi. Până atunci mai merg pe la copii şi mai mă uit pe fb, dar puţin pentru că prefer să stau cu nepoţii fiind mai constructiv şi educativ în acelaşi timp. 😛
    Până atunci, vă salut pe toţi! Azi noapte am trimis două camioane în UK la Dover şi m-am gândit la Lucreţia! Ce o mai face? O pup niţeluş pe frunte!

  11. Salut, Tipsy! Am vazut pozele. Sunt splendide.
    RDS-ul se pare ca e bun, dar te cam fura putin pe la telefonia fixa.
    Tipsy, trimite-mi si mie un camion in Barnsley.
    Lucretia cred ca munceste de-i sar capacele.

  12. Bine.
    Domnule Danny, ce părere aveţi despre modul în care sunt abordate chestiunile privind drepturile civile pentru persoanele homosexuale în România zilelor noastre? Şi, nu în ultimul rând, ce credeţi dvs.? Aţi fi semnat sau nu petiţia celor 3 milioane? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *