Cookies (10) – Două blonde

Trecuseră de două ori în sus şi în jos şi parcă traversaseră deja strada asta aglomerată. Bruneta se opri, contrariată. ”Eu cred că nu mergem în direcţia bună”. Roşcata, care setase adresa pe GPS, mai verifică o dată ecranul telefonului. ”Păi ai dreptate, nu mergem bine. Am scris adresa corect, dar e într-un alt oraş. Acum mergem direct spre autostradă, spre E4.” Au început să radă amândouă, deh, se mai întâmplă. De mai bine de o jumătate de oră, căutau clădirea în care funcţiona un centru yoga, renumit pentru tehnicile sale de meditaţie transcendentală, ferm hotărâte să-şi regleze respiraţiile după ceasul universului şi să-şi regenereze energiile vitale ajunse la cote de avarie. După ce vinovata a corectat direcţia de mers, au găsit, în sfârşit, strada, dar nu şi imobilul. Fiindcă, atunci când au verificat adresa, au constatat că numărul căutat era 21, nu 2, cum crezuseră iniţial, aşa că s-au mai întors o dată.

Ajunse în faţă clădirii, roşcata a constatat că nu mai ştie codul de la intrare. Îl avusese pe undeva, prin geantă. Nu, nu-l notase în telefon… “Dar cred că, dacă aşteptăm câteva minute, apare cineva să deschidă”. Între timp, şi-au aprins câte o ţigară. Fireşte, în următorul minut a apărut un bărbat cu o bicicletă şi codul de la poartă. Văzându-le sprijinite aproape de intrare, le-a întrebat dacă au venit la meditaţie. ”Sigur, doar să ne terminăm ţigările”. Omul le-a privit lung şi a lăsat poarta întredeschisă.
Uşa sălii de meditaţie era însă şi ea închisă. Deşi porniseră la timp, după atâtea căutări şi întoarceri, întârziaseră mai mult de un sfert de ora, nu se auzea nici un zgomot, iar cei de dinăuntru, probabil, îşi vedeau de concetrarea lor, în linişte.

Pe uşa era un afiş: ”Voi, cei care aţi întârziat, vă rugăm să nu vă iritaţi în faţa uşilor închise. Este evident că nu sunteţi încă pregătiţi pentru acest tip de activitate, altfel aţi fi ajuns la timp. Vă sugerăm, pentru moment, să profitaţi de timpul rămas liber şi să găsiţi o altă ocupaţie, mai potrivită cu starea voastră actuală. În fond, drumul contează, nu destinaţia.”
Bruneta şi roşcata s-au privit o clipă, apoi au izbucnit într-un râs din care nu se mai puteau opri.

Magazinul de vinuri l-au găsit la prima încercare.

 

Foto proprie

7 thoughts on “Cookies (10) – Două blonde

  1. Seva Tudose

    Danah,

    dacă fu vorba de brunetă și o roșcată,mă gândeam,de ce lipsește blonda ?
    Faci ură de….look !

  2. Când eram tânăr destinaţia conta, ulterior am constatat că într-adevăr drumul contează, parcurgând-ul trăieşti cele mai frumoase clipe! Acum…abia mai merg pe drum, destinaţia e alta… oricum interesant afişul de pe uşă! 😆

  3. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 46)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *