Animale mici

În fiecare noapte, fata asta cu gene false
Învia animale mici în șopronul din spatele casei.
Pe șira spinării, gândaci mari și grași,
Cu picioarele înmuiate în mierea tulbure a sentimentelor,
Îi numărau cadențat vertebrele.
Frământa viața într-un lighean și o lăsa la dospit,
Pe sobă, departe de apa rece,
În spatele deșertului galben-lămâie.
Apoi, își freca palmele și-și decupa unghiile,
Degetele,
De sub mâzga prăfoasă a vieții.
Își trecea peria de sârmă
Peste păcatele tatălui ei,
Iar pielea i se scămoșa
Și-i devenea din ce în ce mai subțire,
Aproape transparentă.
Să fie curată,
Să fie curată,
Iar luna să-i curgă prin oase.
Viața creștea tăcută, ca o tumoare.
Pe uliță, treceau în noapte elefanți fantomatici,
Vulpile nășteau pui cu boturi oarbe
Căutând sfârcurile crăpate.
În fiecare noapte, fata asta cu gene false
Învia animale mici în șopronul din spatele casei.

by

Cuvinte şi stări.

11 thoughts on “Animale mici

  1. rravic

    🙂

    În fiecare miez de zi, fetei ăsteia îi cad genele false.
    Și îi cresc unele din mătase
    (probabil de la ceva antene de buburuze fragile).
    Și fata devenea extrem de frumoasă:
    pielea îi strălucea și avea reflexii de chilimbar,
    din carne dospită moleșitor cu mierea grea.

  2. rravic

    Acolo sunt animale mari (nu le învii atât de ușor).
    Fata asta cu gene false avea un pește mare. :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *