Borș de cocoș

Era amiază și soarele trecea prin case ca un cuțit încins prin untul moale. Pe trotuarul din față, o pisică lingea o grămăjoară de mațe de pește, încet, fără să se grăbească, privind atentă în jur, iar femeia se gândea, ca-n fiecare după-amiază de duminică, cum să-și ucidă soțul.

Dormea întors pe-o parte, cu gura deschisă, iar un firicel de salivă udase perna. Dacă n-ar avea obiceiul ăsta, ar mai fi cum ar mai fi. Un bărbat ursuz, muncitor, nu bea, nu se ducea la femei, dar năclăia mereu perna. Stătea trează, cu privirea ațintită în tavan, și-și lăsa mintea să alerge aiurea. De fapt, nu alerga, căci se oprea îndelung asupra fiecărei scene, țintuia și storcea de zeamă fiecare ungher în care poposea. La două palme distanță, îl simțea asudat și inert. Ca și cum ar fi fost deja mort. Care ar fi diferența? Aproape insesizabilă. Se ridică în capul oaselor și se uită la el să se asigure că mai respiră. Cine știe. Respira.

Să mori e tot un soi de somn. Un pas mic, pe care nici nu-l mai conștientizezi, ca atunci când cobori o bordură scundă. Dacă ar avea un pistol… Nu, că ar face zgomot, iar vecinii sunt curioși. Mai bine să-l sufoce cu perna. Îi trebuie forță. Dar dacă l-ar adormi înainte, să-l leșine nițel? Să zicem că l-ar răpune o boală fulgerătoare. Aia ar fi un miracol. Un atac de cord. Cerebral. Sângele i s-ar împrăștia în creieri, îmbibând totul cu repeziciune, ca cerneala într-o sugativă. Nu încet, ca saliva asta care-i tot curge dintre buzele răsfrânte. S-ar pomeni văduvă. Se gândea ce-ar găti la pomană. Ar fi bine să nu pice-n post. Ea nu se pricepe la făcut mâncăruri din foloștine, dacă n-are o bucățică de carne, cât de mică, nu-i mâncare. Se mai gândea ce-ar îmbrăca. Fusta neagră de tafta, pantofii de la Romarta. În cimitir, e noroi, i-ar strica. Dar dacă e vară, s-ar prăfui doar. Pe urmă, ar veni acasă și casa ar fi izbăvitor de goală. S-ar așeza pe canapea, cu picioarele pe spetează, cum n-o făcea niciodată în viața adevărată, și și-ar aprinde o țigară. Iarăși, cum nu făcea niciodată, că se îneca și îndată lăcrima. Pernele ar rămâne toate curate, fără pete gălbui prin colțuri.

Cât să speli o față de pernă? Țesătura se subțiază și se destramă.

Soțul gemu prin somn, iar femeia aruncă o privire pe geam. Soarele mai coborâse, dar tot dogorea. Prin aer, se hârjoneau leneș firicele de praf. Cât l-ar șterge, și tot apare. Cumva, o înduioșa nelămurit gândul că el stătea așa, cu spatele gol, vulnerabil ca un pui de găină, și nu avea habar că ea-l vede pe catafalc. Se ridică greoi, ținându-se de șale, și ieși în curte. Avea treabă.

Prinse cocoșul cel mare, cu pene albăstrui și creastă brăzdată în câteva locuri, și-l propti bine pe buturugă. Mâna cu care coborî satârul n-a tresărit.

Ca orice femeie, Marița își detesta soțul. Arătați-mi mie femeia care nu se gândește niciodată cum ar fi dacă. Dar făcea un borș de cocoș minunat, adevărul ăsta e. Seara, au mâncat din aceeași strachină. Iar el a primit căpățâna cu creasta cea frumos brăzdată, ca orice stăpân al casei. I-a dat ei creierii, îi plăceau. Cu sare.

Sursă foto: freeimages.com.

94 comentarii la “Borș de cocoș


  1. 1
    Danny:

    N-am inteles de ce trebuia sa-l omoare? De ce il detesta? Ca orice femeie, Marița își detesta soțul? Ca orice femeie? Mai sa fie! La acest lucru nu m-am gandit niciodata. Daca eram insurat, inseamna ca de mult as fi fost omorat. Bors de cocos nu stiu sa fac. Inca! Brrr! Pana la urma, omul asta muncitor si ursuz avea doar o singura calitate? Inseamna ca borsul de cocos l-a salvat.


  2. 2
    Nora:

    :)))))
    Ce să zic, Danny, nu te văd prea bine. Mai bine că nu te-ai însurat.
    Borșul îl făcuse ea, bre!


  3. 3
    Danny:

    Borsul il facuse ea, ok! Dar el a taiat cucosul cel mare. Eu, in viata mea n-am taiat o gaina, un animal. Sunt milos, de aceea. E clar, nici nu stii ce-i poate trece unei femei prin cap. Dar nici sa te omoare in somn, e prea de tot! Cam ai dreptate, dar nici singur nu e bine, crede-ma! Eu sper sa ma vezi bine, nu sunt om rau si nici nu salivez pe perna. Cand am citit primul fragment, m-am dus imediat cu gandul la moartea lui Codin.


  4. 4
    Nora:

    Grrrr. Danny, recitește. Ea a omorât cocoșul, pe el l-a lăsat dormind.
    Îmi pare bine că nu uzi perna, dar tot nu te văd bine.


  5. 5
    Manuella:

    :)))) Danny, ești încă?! Da. Mai bine că nu te-ai însurat.


  6. 6
    Nora:

    E precaut, Manuella. Așa cum bine a observat, niciodată nu poți ști ce-i trece unei femei prin cap.


  7. 7
    Manuella:

    Nora, am citit doar comentariul lui Danny.
    Ei, Danny, când două femei susțin același lucru …


  8. 8
    Danny:

    Sarbatori fericite, Manu! Am impresia ca nu ma cunoasteti bine. Sunt milos, dar am fire de barbat.
    Nora, tocmai am facut o baie. Ea a omorat cocosul? Strasnica femeie! Am crezut ca el, dupa ce a dormit i-a venit cheful de munca. Am impresia ca bati in alta parte cu povestea, adica el n-ar fi bun de nimic la casa omului. Eu, daca nu tai cocosul, n-as lasa-o nici pe ea sa faca acest lucru. Chem un vecin, sau il duc la abator. Dar mai bine cumpar din piata un cucos mort, si am terminat povestea.
    Imi pare rau ca nu ma vezi bine, ce-oi fi avand?


  9. 9
    Nora:

    Dar ce-ai tu, bre, cu plăcerea femeii? Dacă ea vrea să-l taie, bagi tu repede vecinul în treabă. Cum să cumperi cocoș mort când ai cocoș viu?!
    Mă bucur că ai făcut baie. Sunt un om bun, mă bucur pentru toate plăcerile umanității.
    Să nu uiți să folosești bețișoare de urechi!


  10. 10
    Manuella:

    Sărbători fericite și ție, Danny! Sper că ai făcut o baie plăcută, a fost relaxant, moment special.
    Nora, ce-i zici omului? Vrei să-și perforeze timpanul? Danny, ai o batistă de olandă?


  11. 11
    Danny:

    Tu ai taiat vreodata o gaina? Nu prea vad placere acest lucru.
    Sa fiu inteles, pot sa tai si un balaur, dar imi este mila sa omor fiinte nevinovate.
    Nu uit, mai ales ca maine plec cu masina in poienita, la aer curat, in jud. Buzau.


  12. 12
    Nora:

    Așa, să nu te tragă.
    Pe ce drumuri naționale și județene te vei deplasa, Danny, spre destinația din județul Buzău?


  13. 13
    Nora:

    Manuella, așa se împărtășește un moment special. :)))))


  14. 14
    Danny:

    Multumesc, Manu! Baia a fost relaxanta.
    Sunt atent cu betisoarele, nu ma ranesc.


  15. 15
    Danny:

    Pe drumul Braila -- Ianca -- Faurei -- Buzau -- Ciolanu. Sunt vreo 120 -- 130 km.
    La Ciolanu este o zona superba de deal. Plecam trei masini, 15 persoane. Ne distram si noi in a doua zi de Paste.


  16. 16
    Nora:

    Ești o persoană care caută distracția, Danny. La munte, la mare și la Buzău.


  17. 17
    Manuella:

    Așa, așa. Danny, țin minte, ai tu o cămașă galbenă cu picouri mov. Perfect s-ar asorta.
    Și ochelarii Ray Ban.
    De ce să bați toată țara, nu găsiți poieniță și pe lângă casa omului? Un grătărel la piciorul blocului, doar ce a dat firul ierbii.


  18. 18
    Nora:

    Și o berică, o bericică, Manuella.


  19. 19
    Danny:

    Este rau? Tu nu te distrezi? Ai fost in multe tari din Europa. O singura viata avem, Nora.


  20. 20
    Nora:

    Am fost. Dar eu nu mă distrez. Sunt alergică la distracție, m-apucă urticaria.


  21. 21
    Nora:

    Eu am mai multe vieți, dar sunt înghesuite.


  22. 22
    Manuella:

    Nora, clar!
    Danny, să faci poze! Noi nu ne bucurăm de așa trasee, nici în poieniță nu ajung curând, ce să fac?!


  23. 23
    Danny:

    Si mie imi place acea camasa, Manu, dar nu o iau maine. Nici ochelarii, deoarece nu e vara. Maine vor fi 20 -- 22 grade.
    Nu fac niciodata gratar in spatele blocului, nu e estetic.
    Cred ca n-o sa beau nimic maine, voi sofa. Sau poate o juma’ de bere.


  24. 24
    Danny:

    Cum sa fii alergica la distractie? Distractie pentru mine inseamna si atunci cand vizitezi ceva, un oras, muzeu, vezi case, cladiri, strazi, oameni straini, etc.
    Voi face poze, Manu.


  25. 25
    Nora:

    Ce crezi, Danny, că mie-mi place? Știi ce sufăr? Aș vrea și eu să mă distrez, să fiu distrată și distractivă, dar nimic! Cum mă-nțeapă o urmă de distracție, cum mă umplu de urticarie.
    Totuși, cred că ar fi bine să-ți iei ochelarii de soare mâine. Dacă conduci cu geamul deschis, să nu-ți intre vreun bărzăune în ochi.


  26. 26
    Manuella:

    Danny, tu porți ochelarii de soare doar vara?
    Să-ți explic. Ochelarii nu sunt egalul maieului bleu-reconfortant de Costinești.
    Îi purtăm de câte ori e soare, chiar dacă afară sunt zăpezi de Kilimanjaro.


  27. 27
    Danny:

    Ti-am spus ce inseamna pentru mine distractie. Inseamna sa te simti bine cand mergi undeva. Si la teatru daca mergi, te simti bine. Important e sa fii cu cineva drag. Cine nu te lasa sa te distrezi? Unde ai petrecut Pastele, de exemplu?


  28. 28
    Danny:

    Uneori ma deranjeaza ochelarii, Manu. Doar daca e soare puternic ii folosesc.


  29. 29
    Nora:

    Poate a montat niște mini-ventilatoare pe brațe, care-i zbârnâie la urechi, Manuella.


  30. 30
    Nora:

    Unde să-l petrec, Danny? Acasă! În familie, înconjurată de ființele dragi, între care includ și vreo 5-6 plante de apartament, între care includ, iar, și un ficus muribund.


  31. 31
    Manuella:

    Daa, nu m-am gândit, cum nu m-am gândit?!
    Danny, porniți devreme mâine?


  32. 32
    Nora:

    De pildă, la ora asta, nu mă distrez deloc. Deși încerc. Dar m-apasă gândurile. Aș face o poezie ficusului, însă nu vine. Inspirația.
    Danny, vrei să compui tu un poem ficusului meu? Nu-l cunoști, dar poartă-te ca și cum l-ai cunoaște.


  33. 33
    Manuella:

    Nora, copil rău, nu i-ai dat apă. De ce, de ce să moară ficusul? Putem deduce că ficusul e soțul Mariței.
    Nu ți se pare, Danny?


  34. 34
    Nora:

    N-a avut noroc pe lume, Manuella.
    Apă, cred, i-am dat prea mult. L-am înecat în afecțiune apoasă.


  35. 35
    Manuella:

    Era ficus Benjamin? Săracul!


  36. 36
    Nora:

    :))))))))))))
    Habar n-am, pare un ficus obișnuit, comun.


  37. 37
    Danny:

    Acasa…..in orasul tau? Te apasa gandurile? Se pare ca esti trista la fel ca mine. Eu ma simt bine cand discut cu voi.
    Maine la 8 dimineata plec. Adica peste 6 ore.


  38. 38
    Manuella:

    Și eu mă trezesc la 8. Să-mi pun patru bigudiuri. Nicicum nu-mi stă părul.


  39. 39
    Nora:

    În București, Danny. Mă storcoșesc, nu că m-apasă.


  40. 40
    Manuella:

    Ficusul Benjamin are frunzele conturate , de obicei, cu alb.


  41. 41
    Nora:

    Nu. Sunt normale, verzi peste tot.


  42. 42
    Danny:

    Pentru a face un poem ficusului tau trebuie sa-l am in fata. Ai grija de el! I-ai dat prea multa apa.


  43. 43
    Danny:

    Pleci undeva, Manuela?
    Nora, mai stii ceva de Raj?


  44. 44
    Nora:

    Nu mai știu, Danny. 🙁


  45. 45
    Manuella:

    Da, Danny. Am un drum. Nu să mă distrez.


  46. 46
    Danny:

    E foarte curios, de ce nu mai scrie Raj? A trecut un an de zile, e de neinteles! Stiu ca ai pierdut niste texte atunci, pe care nu le-ai mai recuperat. Scrisesem si eu o chestie in acea perioada. Dar tu de ce nu te interesezi de el? Spuneai ca ai telefonul lui, suna-l!


  47. 47
    Danny:

    Am plecat la somn. Noapte buna!


  48. 48
    Nora:

    Danny, nu mai e valabil numărul. L-am sunat și eu, și Ana. 🙁


  49. 49
    Danny:

    M-am intors. Frant de oboseala.


  50. 50
    Manuella:

    Odihnește-te, Danny. Adună-ți puterile.


  51. 51
    Danny:

    Nu stiu ce sa cred! Raj scria mereu aici si, deodata, nu mai scrie. A trecut un an de atunci. Nici n-a mai revenit. Parca l-a inghitit pamantul.
    Daca nu mai e valabil numarul, inseamna ca l-a schimbat. De ce n-a revenit el cu un telefon la tine sau la Ana? Intrebarea mea este logica. Asteptarile noastre asupra deciziei lui de a telefona, daca nu de a scrie, sunt logice, dar telefonul intarzie sa apara. De un an de zile.
    De ce se ascunde? De ce nu vrea sa mai scrie aici? Tu-l cunosti mai bine decat noi, cei virtuali, deoarece i-ai auzit vocea la telefon. I-ai auzit respiratia, intonatia, l-ai simtit altfel decat noi, Ana l-a cunoscut personal, l-a vazut in realitate. Iti poti face o minima parere despre un om care a iesit de sub masca virtualului. Tu ar trebui sa stii mai multe decat noi.
    Exista doua posibilitati: 1 / v-ati certat cu el, 2 / ………………………


  52. 52
    Nora:

    Danny, potolește-te.


  53. 53
    Manuella:

    Dannnnyyyy, noi ne îngrijorăm că omul ăsta a pățit ceva și tu întrebi bazaconii.
    Gândește!


  54. 54
    Danny:

    Tocmai, gandesc mai mult decat voi. V-am dat si posibilitatile. Nu intreb deloc bazaconii. Dar acest lucru nu inseamna ca n-am voie sa-mi exprim parerea.
    Cu siguranta a patit ceva si nimeni nu stie. A trecut prea mult timp de atunci.


  55. 55
    Nora:

    Ne-ai dat un căcat. Te-am așteptat pe tine să ne spui ce să facem. Nu-ți dai seama cât de deplasat ești?
    A pățit. Și delicat e să taci dracu dacă n-ai ce face concret. Nu știu unde stă Raj. Dacă știam, mă-nființam la poarta lui. Tu știi? Nu știi. Așa că mai taci.


  56. 56
    Nora:

    Vezi, Danny boy, de-aia sfârșești tu blocat. Că mai ești și fudul.


  57. 57
    Nora:

    Model de dialog Danny-boy versus ființă umană:
    Ființă umană: -- Cred că am udat prea mult ficusul.
    Danny-boy: -- Ai grijă de ficus. L-ai udat prea mult. Vezi? Am intuit corect, l-ai udat prea mult. Gândesc mai mult decât voi, v-am spus ce-a pățit ficusul.


  58. 58
    Danny:

    Ce-am afirmat eu face parte din context. Manu mi-a spus “Gandeste!”Eu i-am raspuns ca gandesc si ca nu intreb bazaconii.
    Ce nostima esti! Cica: ” versus fiinta umana”.
    In urma acestei discutii am aflat un lucru sigur: nu v-ati certat cu el.
    Nu te-am crezut, de aceea am intrat putin in detaliu. Am riscat, iar de la tine nu pot altceva decat sa mi-o iau. Meritat. C-asa esti tu. Dar nu ma supar, vina este a mea.
    Am intrebat de el pentru ca imi pasa.


  59. 59
    Nora:

    Bine. Dacă așa ți-a zis Manu, ea e de vină. 😆


  60. 60
    Danny:

    Nu e de vina Manu. Eu am fortat putin nota pentru a ma convinge de ceva. Uneori procedez si in acest mod.
    Ma asteptam sa nu ma taxezi, dar ai fost prea vigilenta. Asta e riscul meu si mi-l asum.
    Uite, inca una care ma taie rau la stomac :”ca mai esti si fudul”. Asta-i cumplita rau de tot. M-a luat deja ameteala, am dureri la stomac, ma duc in pat, poate o sa-mi revin.
    Repet: vina este a mea. Tu esti o dulce!


  61. 61
    Manuella:

    Nora, tu ești dulce și eu nu sunt de vină.
    Uite așa forțează Danny contextul, de-l dă de pământ și nu mai știm de unde începe lumea.
    Danny, un pui de somn după-amiaza fericește și puiul de bursuc.


  62. 62
    Nora:

    Dulce, dar vigilentă! 😆 😆


  63. 63
    Danny:

    Manu, Nora este “o dulce”, nu dulce. Expresia “o dulce” semnifica faptul ca este o tipa faina, sociabila, cumsecade, de caracter. “Dulce” ar fi insemnat ca atunci cand as fi pupat-o pe obraz, i-as fi simtit dulceata de acolo. Oricum, Nora face tare rau la “dulcegarii”.
    Manu, este o tactica de-a mea, dar daca va rataciti, tot eu va arat calea.
    Nora, poti fi cumsecade si vigilenta, sigur ca da. Nu se contrazic.
    Si acum ma doare ce mi-ai zis mai sus, chestia cu fudulia. Inca nu mi-a trecut. Ai lovit cu “caracterul” in mine. Cu totul, nu numai c-o parte din el. Te simt cand lovesti, o faci cu placere si ai o satisfactie enorma dupa aceea. Apoi te linistesti. O sa-mi treaca in doua-trei zile, sa nu-ti faci probleme!


  64. 64
    Nora:

    Ce-am aflat azi: „cinic” vine de la grecescul ”kynicos”, adjectiv derivat de la ”kyon”, care-nseamnă ”câine”. Lui Diogene îi plăceau mult câinii, iar când a murit, i s-a pus pe mormânt statuia unui câine.


  65. 65
    Nora:

    Danny, boy, uite, ai avea multe de-nvățat de la Diogene. El nu purta maiouri bleu, bunăoară.


  66. 66
    Danny:

    Mie imi plac pisicile. De aceea am pus o pisica la profil. Nu ca ar fi mormant.
    Ce sa invat de la Diogene? Nu purta pentru ca nu existau atunci maieuri/maiouri.


  67. 67
    Nora:

    Diogene nu și-a pus el singur câinele, cum ți-ai pus tu pisica. Admiratorii l-au pus, nesocotindu-i ultima dorință: aceea de a-i fi lăsat trupul pradă fiarelor sălbatice. Tu ești un hedonist, mănânci pui de găină și te duci la grătare, Diogene renunțase la orice bun material.


  68. 68
    Danny:

    Ha, ha, esti tare nostima! Dar nici eu nu sunt mort cum e Diogene.
    Pai da, am placeri ca orice om normal. Crezi ca numai pui de gaina mananc? Am mancat o pastrama de miel, de am innebunit. Data viitoare te iau cu mine la gratar.
    Fiecare cu timpul sau istoric.
    M-ai facut sa rad, Nora! Esti simpatica!


  69. 69
    Manuella:

    Daa, Nora e foarte simpatică.
    Și unde o inviți Danny, sunt invidioasă, ce să fac, na?!


  70. 70
    Nora:

    Da, așa mi se mai zice. Simpatica.


  71. 71
    Nora:

    Eu vreau borș. De cocoș. Cu zeamă de varză. Danny, tu trebuie să tai cocoșul.


  72. 72
    Danny:

    Manuella, stii prea bine ca te simpatizez. Pe amandoua va simpatizez.
    Am locurile mele de gratar: Ciolanu, apoi in Dobrogea: Cheile Dobrogei, Histria, Dervent, Pestera Sf. Andrei, Celik -- Dere, zona muntilor Macin. Sunt zone minunate, adevarate colturi de rai.
    Nora, ti-am zis ca nu tai pasari, animale. Doar pescuiesc. Cel putin, pestele nu plange. Fac si eu raul cel mai mic. Mai bine te invit la un bors de peste la Histria, langa cetate.


  73. 73
    Nora:

    De unde știi tu că nu plânge peștele?


  74. 74
    Manuella:

    Nora, eu nu aș merge la Histria, lângă cetate. Din pământ, din iarbă verde, iarbă nu prea e, ce-i drept, apar șerpi, ți se încolăcesc pe glezne, nu-ți mai arde de niciun grătar!
    O poieniță nu ai propune, Danny!

    Vai, Nora, un borș de coco!


  75. 75
    Manuella:

    Cocoș, că am înghițit ultima literă de poftă! 😀


  76. 76
    Danny:

    Pentru ca nu-l aud plangand. Ma uit in ochii lui luciosi si nu zice nimic. Si uite asa il bag in traista.


  77. 77
    Danny:

    Manuella, de cate ori am fost la Histria, eu nu am vazut serpi. Dar e posibil sa existe. Este acolo o …………..am lapsus, un fel de terasa, iar anul trecut, de Rusalii, am mancat numai peste.
    Tot anul trecut, pe 17 sept., am fost la Vadu, langa Navodari. Este o plaja salbatica acolo, de-ti sta mintea-n loc.
    O poienita putem gasi la Cheile Dobrogei. Am poze de acolo, pe care le-am postat la profilul meu.


  78. 78
    Nora:

    Nu ai ascultat cu atenție. Ți-ai lipit vreodată urechea de un pește?


  79. 79
    Danny:

    Cu permisiunea Norei, as dori sa postez cateva poze de la Ciolanu si din Dobrogea. Dar nu acum, ci sambata. Mai am de strans poze de la ceilalti. Am fost 15 persoane cu 3 masini.


  80. 80
    Nora:

    Ai permisiunea mea!


  81. 81
    Danny:

    Da, mi-am lipit urechea de peste. Inghite si el in sec, altceva nu auzi. Are nevoie de apa, de aceea se aud mici sunete. Si cu ei sunt milos, ii bag in apa cand ajung acasa, as vrea sa-i cresc, sa se faca mari, dar nu am conditii.


  82. 82
    Manuella:

    În cadă, Danny! În cadă! Cine va fi norocosul care face baie ca în ocean?


  83. 83
    Danny:

    Multumesc, Nora! Sambata voi posta poze de la Cheile Dobrogei, Histria, Vadu si apoi, cele mai recente, de la Ciolanu.


  84. 84
    Danny:

    Ha, ha, am pus o data o stiuca de 1,8 kg in cada. La aceasta greutate, stiuca are 63 cm lungime si 12 cm. grosime. Am umplut juma’ de cada si am tinut stiuca acolo cateva ore. Spre noapte, stiuca a inceput sa dea semne ca nu mai rezista, deoarece apa are clor, nu este mediul ei din balta. Am scos-o si am lasat-o sa moara.


  85. 85
    Nora:

    Biata știucă, 63 de cm lungime, 12 cm grosime, 1,8 kg.


  86. 86
    Danny:

    Manuella parca are masina, nu-i asa? Nu-ti place sa te plimbi prin Dobrogea? O iei pe Nora din Bucuresti, mergeti pe A. Soarelui si intrati in Dobrogea……nu mai stiu pe unde, si aveti ce vizita.
    Nora, iti place sa te plimbi cu masina, sa vizitezi locuri istorice?


  87. 87
    Manuella:

    Danny, dar eu și Nora avem asemenea itinerarii.
    Nu știi tu, când ne întâlnim, bem cafeaua doar în curtea castelului. Fără istorie, nu putem.


  88. 88
    Nora:

    Și dacă nu-i castel, aduc eu cu mine o cărămidă de-am furat-o de la niște ruine și stăm pe ea cu rândul.


  89. 89
    Manuella:

    Daa! Și să mai știi, Danny, Nora este generoasă, mereu îmi împrumută puloverul ei până se încălzește cărămida aceea!
    Nora, scoate-o din beci!


  90. 90
    Danny:

    Ha, ha, pai atunci e bine! Suntem compatibili, rezonam. Daca va place istoria, de-ai mei sunteti!
    Si, ma rog, in ce castel beti cafeaua?


  91. 91
    Danny:

    Nora este generoasa, este sufletista, are spirit de sacrificiu.
    Ai furat caramida de la niste ruine? Este caramida antica sau medievala?


  92. 92
    Manuella:

    Ultima dată, Palatul Știrbei, București.


  93. 93
    Nora:

    De pe vremea ciumei lui Caragea.


  94. 94
    Danny:

    Aha! Din timpul lui Caragea (1806 -- 1812).
    Ultima data am vizitat Palatul Voievodal al lui Vlad Tepes. De atunci dateaza orasul Bucuresti 20 sept. 1459.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *