Când a murit pisicul Tomiță

Când a murit pisicul Tomiță, aveam 11 ani și 5 luni, aproape 6. Am plâns mult și nici nu m-am uitat la napolitanele Joe, aduse de bunică-mea ca să mă consoleze. Ai mei au decis că eram prea fără viață în mine, prea fără vlagă, prea moale și prea sentimental, prea cu ochii după flori … (mai mult)

Accidental Babies

Știți piesa aia a lui Damien Rice, Accidental Babies? Probabil c-o știți. Ei, ironia face ca eu să fi făcut un copil accidental fix pe piesa aia. La propriu. Așa e viața, ca un compas care face cercuri mari și mici pe unde-i vine. E de neoprit, iar în cazul meu a rupt și hârtia … (mai mult)

Au înflorit magnoliile

Au înflorit magnoliile în Argentina, zice Asta și era de ajuns ca un bărbat de 75 de kg să înnebunească, Să plece și să caute. Argentina era undeva pe strada Dionisie Lupu, Între doi copaci Noaptea târam saci de aur de la unul la altul. Au înflorit magnoliile în Argentina, zice Hai spre sud, zice … (mai mult)

Borș de cocoș

Era amiază și soarele trecea prin case ca un cuțit încins prin untul moale. Pe trotuarul din față, o pisică lingea o grămăjoară de mațe de pește, încet, fără să se grăbească, privind atentă în jur, iar femeia se gândea, ca-n fiecare după-amiază de duminică, cum să-și ucidă soțul. Dormea întors pe-o parte, cu gura … (mai mult)

La Mort de Louis XIV – forme, supe, trupuri

Zile împresurate de moarte. Morți reale, din praguri diferite de (i)realitate, de apropiere/depărtare. Și morți istorice devenite cinematografice. Aseară am văzut ”La Mort de Louis XIV”, în regia lui Albert Serra și cu Jean-Pierre Léaud, în rolul regelui, un Léaud lansat în plină glorie a Nouvelle Vague, venit să dea trup – muribund, la 73 … (mai mult)

Animale mici

În fiecare noapte, fata asta cu gene false Învia animale mici în șopronul din spatele casei. Pe șira spinării, gândaci mari și grași, Cu picioarele înmuiate în mierea tulbure a sentimentelor, Îi numărau cadențat vertebrele. Frământa viața într-un lighean și o lăsa la dospit, Pe sobă, departe de apa rece, În spatele deșertului galben-lămâie. Apoi, … (mai mult)

Elogiul fonfănit al naturalului

Nu o să vă placă asta, dar purced oricum. Cu câteva întrebări, la care n-am răspuns, nu încă, dar măcar sunt întrebările legitime, cred eu. Ce e FB? Pe lângă un spațiu extrem de cacofonic, în care falsează nu știu câte miliarde de conturi? E spațiu public. Dacă e spațiu public, atunci, ce postăm trebuie … (mai mult)

Cum se face că mi-a plăcut corida

Cum sunt departe de a fi o expertă în coride și cum familiarizarea mea cu subiectul se limitează la Hemingway, câteva articole, coride văzute pe youtube și doar una la fața locului, abordarea mea va fi una subiectivă și, evident, deloc exhaustivă. Trăirile, ca și informațiile mele, pot fi oricând supuse nuanțării și rafinării. Înainte … (mai mult)

Manualul soției perfecte în epoca lui Franco

În 1940, Spania era sub dictatura lui Franco. Regimul n-a presupus doar o schimbare politică sau economică, ci a influențat relațiile dintre oameni în toate sensurile. Inclusiv statutul femeii în societate. Existau ghiduri pregătite de Secțiunea Feminină din Falangă, care erau popularizate încă din adolescență pentru a le pregăti pe fete să devină soții-model. O … (mai mult)

Sistemu’

Coadă dispusă haotic, pe modelul cercuri înscrise, coate concentrice. Sala plină de oameni. Şi, fără ca nimic să prezică nenorocirea, vestea că s-a stricat “sistemu’”. Rumoare. Odată trecut şocul, vine faza întâi de reacţie. “Iar, cum, cât durează, dă-o-n pizda mă-sii, că am fost şi ieri”. Furia, senzaţia că cineva va fi făcut bucăţi, prada … (mai mult)