Darul mic şi darul mare

Nu e vorba despre care Pronumele de relare Ci căruţă, atelare Am mâncat două banane Nu am rime, nu am game Modific ce-mi cade-n labe Darul mic şi darul mare Sunt condiţii tutelare În vreme de sărbătoare Mic zicem că-i cumpărare Mare-ar fi de simţărare Cine face diferare? Locu’-aista-i de jucare Pagina nu încărcare Pricină … (mai mult)

La mulţi ani!

Întâi vouă, doamnelor, ştiţi voi care, fiindcă azi vă este aniversarea. La mulţi ani de Sărbători!, vouă, dragii mei dragi, fiecare în alt fel… Vă mulţumesc pentru bucuria de a vă fi cunoscut şi pentru multul cel mai mult şi prea mai mare de atât. Nemăsurabilul lipsei de măsură…

Desfipt

Când te uiţi la drum dinspre tine, pari înfipt. Dacă te uiţi dinspre drum, eşti desfipt. De fapt, cine este drumul? Nu, nu care, cine… Acum, vreau limită. Pe urmă şi pe urma urmei, mai vedem. Ronţăim iar toate marginile şi urlăm că-s prea puţine. Update: Sună un prieten, pe care trebuia să-l întâlnesc în … (mai mult)

Tipsie

Avea rădăcini cărnoase, străbătute de vene şi artere. Deşi nu erau albastre, nu pulsau şi n-aveau căldură, le-a dat ea toate astea. Că avea de unde. Nu le-a mai verificat apoi, că ştia că face lucrurile temeinic. Dar viziunea sângelui fierbinte şi-a însuşit-o. Doar era facerea ei, nu putea fi palidă, iar despre rece chiar … (mai mult)

Marin zugravu’

Voi ştiţi că sunt fată cultă, cedracu’. Şi, tocmai de-aia, n-aveţi cum înţelege de ce m-am lipit eu nu de Marquez, ci de Florentino Ariza, dar fix ca marca de scrisoare. Mă topeşte Florentino, mă induioşează, mă face să mă simt frumoasă, secsi, dăşteaptă, dracusămăia, mişto de tot, unică, habar nu am de ce. Numele … (mai mult)

Rozina, femeie deşteaptă

Era sâmbăta trecută, după prânz. Petrecere în casă, copii ştiuţi şi năzdrăvani, muzică, dans, zugrăveală proaspătă, nesomn la adulţi. Frenezie. Bunică-mea, Irma, tot sunase cu o seară în urmă, să ne ureze. La zgomotul şi vânzoleala din casă, n-am auzit niciunii telefoanele. Ne-a găsit sâmbătă, i-am dat-o pe sărbătorită la telefon şi i-am zis copilei … (mai mult)

Lamulţianidracu’!

Ce, credeaţi că rămâne aşa? Să daţi voi din gene, iar noi să ne prefacem că vă dăm doar meiluri şi telefoane pre după uluci? Nu. Sunteţi nişte celebrităţi, aşa că n-aveţi decât să vă asumaţi statusurile. Nu urez aici cu detalii şi volute, c-om umple pagina de urări şi ştiu că nazurile ne-o iau … (mai mult)

Necunoscându-te…

Necunoscuto… Cândvaeramvăpaiescânteiată… Zâmbeamscâncit şi mălăsamcules de femeivoluptuoase şi hedoniste… Eram o fantezietrăită, banană aşezată la picioarelelui Buddha, strop de apărouros care sărutasenzualglezne de dive, ceadintâiiarbă, păşindpecărareaşoaptelormeleincantate, ce le cheamă…. Simtesărutulclorofilos al ierbiiadietoare, necunoscuto! Cât de multîţiplăcea, necunoscuto, să-ţiprindşiraguri de perleapoaseîn jurulgleznelor! La un moment dat, teînfiorai, neştiinddacăfiorul electric ce-ţiinundafiinţa e determinat de embrioniiscoicoşiaizilei de ierisau … (mai mult)

Râie de la Mărgineni

Pe Râie mi l-a povestit cineva vineri-noaptea. Un om care i-a stat oarecum în preajmă vreo şapte ani. Aşa că asta e poveste la poveste sau poveste de poveste. Cum vreţi voi. Râie e om serios. Are nevastă şi vreo câţiva copii, uite că nu mai ţin minte câţi. Oricum, tot ce câştigă în Spania … (mai mult)

Străinul din coşurile de ratan

Andrei Cartas îmi este om drag. Îl ştiu de vreo cinci ani, de pe vremea în care îmi citea, pe nisip, din Henry Miller. Zilnic, trei săptămâni. Nebuni. Ne-am întors împreună de la mare, c-aşa s-a potrivit, cu Tractor, maşina lui care fusese a armatei spaniole la începutul anilor ’70. Pe care a condus-o desculţ … (mai mult)

Cernavodracii

Acest text este scris de Raj şi numai de Raj, ca să fie clar. 🙂 Nasta, io cunosc Cernavoda canpalma. Oameni si locuri, lipoveni preabetivi, multibarbosi. Cunosc bine turcii, tatarii. Iamadmirat talpile si calcaiele lui mos Reshat, care daca merge pe carbuni incinsi sau iatagane, nu se taie la talpi. am prashit acoalea ceva ani … (mai mult)