CCXXVI

    Şi vremea trece, nebăgată-n seamă, Cât ea vorbeşte-acestei zugrăviri Ce din adâncă ispăşire-o cheamă, Privind cu jale alte ispăşiri; Durerea şi-o topeşte-n jeluiri:          Nu-i leac de tot durerii, dar e-alin         Când ştii că alţii poartă-acelaşi chin.   Which all this time hath overslipp’d her thought, That she with painted images hath … (mai mult)