Ana are carte. În librării

Probabil că cei mai mulți dintre voi știți. Pentru ceilalți: prietenei noastre, Ana Barton, i-a apărut o carte. Este vorba de un volum de proză scurtă, purtând titlul Prospect de femeie. O parte din texte vă vor fi cunoscute, altele, nu. Dar, credeți-mă, când le citești laolaltă, e cu totul alta experiența. Se leagă filmul, … (mai mult)

The Edge of Heaven [2007]

Într-un singur oraș avem tot atâtea percepții câți locuitori, fiecare având o identitate caleidoscopică precum orașul, astfel, pornind de aici, Fatih Akin [regizor, scenarist si al Soul Kitchen] nu oferă personajelor sale un punct unic de vedere,  lumea lor este asemenea unui cub întors pe toate părțile ale cărui fațete nu pot fi percepute în același … (mai mult)

Diyarbakır și copilăria kurzilor

Probabil vă întrebaţi cum am avut posibilitatea de a posta, am primit o invitaţie din partea Norei şi am acceptat-o. Îi mulţumesc. Sunt doar câteva rânduri scrise mai demult despre un film care mi-a plăcut mult. The children of Diyarbakır [Germania-Turcia, 2009, drama] Gulistan, o fetiţă de zece ani, fratele ei mai mic, Firat, și … (mai mult)

La vie d’Adèle – un fel de educaţie sentimentală

Mai întâi, să ne ocupăm puţin de partea de controversă extra-cinematografică, balastul previzibil măcinat ori de câte ori un film care scandalizează (tocit cuvânt!), într-un fel sau altul, ajunge să şi câştige premii precum un Palme d’Or. Dacă nu câştiga, probabil nu-şi bătea nimeni capul cu astfel de acuze. Spicuiesc trivial, desigur. Prima piatră aruncată: … (mai mult)

Bling Ring şi vrabia lipsă

Sofia Coppola mi-a plăcut la nebunie cu Lost in Translation şi destul de mult cu Marie Antoinette. M-a încântat următorul fenomen: simt că e mână de femeie în spatele camerei, menţinându-se însă suficient de departe de roz, dar şi de un negru despre care lumea crede că merge la toate, precum cel al unei Kathryn … (mai mult)

Despre Elly. Şi despre Sepideh

SPOILER! SPOILER! SPOILER! About Elly e un puzzle cu multe spaţii goale. Foarte pe gustul meu. Îmi plac filmele în care mai am şi eu de colorat câte ceva, nu doar scenaristul şi regizorul. Daţi-mi creioanele, vă rog. Pentru cei care nu l-au văzut, dar care vor, în pofida avertismentului de spoiler, să citească ce … (mai mult)

… şi tigru’-n barcă, ud leoarcă

– să te naşti într-o grădină… zoologică – să fii copil şi să nu simţi pericolul iubirii – să-ţi cumpăneşti senin credinţa – să te îndrăgosteşti – să nu te grăbeşti – să fii iubit când iubeşti – să nu spui adevărul, dar să nu minţi – povesteşti – nu orice barcă e arcă – … (mai mult)

A şi trecut trenul?

“Lumea e o scenă”, zicea Shakespeare, iar Calderón de la Barca îi ţinea isonul cu “la vida es sueño”. Câteva sute de ani mai târziu, Joe Wright, cu ecranizarea sa după Tolstoi, respectă convenţia stabilită de înaintaşii săi şi aderă, cel puţin în aspectele formale, total la ea. Personajele din Anna Karenina îşi trăiesc viaţa … (mai mult)

De ce a murit Alina? Vinovaţii fără vină

De la După dealuri, pleacă uşor nemulţumiţi atât ateii, cât şi credincioşii. Singurii care pleacă fericiţi sunt cinefilii. Iar când categoriile se suprapun (ca în cazul meu), rămâne ca fiecare să decidă cu ce “picior” păşeşte în sala de cinema. Sau cu care iese. La mine, este evident care a fost “dreptul”. Subiectul presupun că-l … (mai mult)

Marin zugravu’

Voi ştiţi că sunt fată cultă, cedracu’. Şi, tocmai de-aia, n-aveţi cum înţelege de ce m-am lipit eu nu de Marquez, ci de Florentino Ariza, dar fix ca marca de scrisoare. Mă topeşte Florentino, mă induioşează, mă face să mă simt frumoasă, secsi, dăşteaptă, dracusămăia, mişto de tot, unică, habar nu am de ce. Numele … (mai mult)

Femei şi securi

Vă amintiţi poate că mă întrebam acum ceva timp, mai mult retoric şi lăsându-mă dusă de tentaţia “fantasmării” căreia se întâmplă des să-i cad pradă, cum ar arăta o lume condusă de femei. Dacă ar fi la fel de sângeroasă, dacă ar arăta la fel de sfâşiată şi dacă tendinţele belicoase ale statelor ar fi … (mai mult)