Nocturnă cu papagal

Rică avea 48 de ani, era uscățiv, purta pantaloni verzi de velur, cămașă cu mânecă scurtă și, în general, nu avea nimic excepțional în viața lui. Rică nici nu credea că există excepționalul, Rică se obișnuia repede cam cu orice și orice culme se domolea în timp, până ajungea un dâmb insesizabil. În ziua aceea … (mai mult)

Inimă cu ierburi amare

Gloria avea locurile ei. Geografia ei. Malul unui lac, cu un ponton, și ierburi înalte și galbene. Gloria avea ferestrele ei care dădeau spre cer. Gloria avea soarele ei și lumina ei. Gloria avea locuințele ei lacustre în care se plimba desculță și punea flori în glastre. Gloria avea podurile ei, caldarâmul ei ud și … (mai mult)

Marți. Rândul cinci

Nu-mi plăcuse niciodată roșul. Prea dramatic, prea strident, un efect mult prea evident, se cerea mereu neutralizat, iar în combinație cu negru, îmi părea cel mai țiuitor strigăt după atenție. Iar mie nu-mi plăceau strigătele, erau elemente de fisură într-un univers care oricum abia se ținea. Chiar din acest motiv, îi dădusem întâlnire într-o zi … (mai mult)

Să dați mărgăritare porcilor

Era iunie, apăruseră cireșele, era foarte cald și asistam la înmormântarea unui dăruitor de mărgăritare porcilor. Stăteam mai retras, sunt o fire timidă și ascultam ce vorbea lumea în urma sicriului: – Bietul de el, a plecat așa de tânăr. – Și era așa de bun. N-am văzut inimă mai caldă. – Ai văzut, domnule, … (mai mult)

Monologul unui bețiv

Am 40 de ani și sunt alcoolic. Sunt alcoolic de ceva vreme, dar înainte să împlinesc 40 de ani, mă simțeam ușor bizar, mă jenam să spun am 37, 38, 39 de ani și sunt alcoolic. Suna cumva, de parcă mă umflam în pene, de parcă-mi asumam o condiție imposibilă pentru vârsta aia. Iată, a … (mai mult)

O femeie pricepută

Era după-amiaza noastră de tenis. Jucam fără chef, fără plăcere, dar cu patimă, privindu-ne cu ură. Ura era ușor de deghizat aici, putea fi confundată cu spiritul competitiv. Copiii se alergau în jurul terenului, după ce se plictisiseră urmărindu-ne. Tensiunea creștea cu fiecare minge, pe măsură ce rederulam în minte, înainte și înapoi, cearta de … (mai mult)

Zona simetrică

Toți au crezut că seria disparițiilor din imobilul de la nr. 47 de pe Strada Viitorului începuse cu doamna Tomescu. În realitate, începuse cu mult mai înainte, dar lumea uită. Coborâse la boxă, după spusele vecinilor, într-o seară friguroasă de noiembrie, să ia un borcan de murături. Doar ce făcuse chiftele – mirosea până la … (mai mult)

Când a murit pisicul Tomiță

Când a murit pisicul Tomiță, aveam 11 ani și 5 luni, aproape 6. Am plâns mult și nici nu m-am uitat la napolitanele Joe, aduse de bunică-mea ca să mă consoleze. Ai mei au decis că eram prea fără viață în mine, prea fără vlagă, prea moale și prea sentimental, prea cu ochii după flori … (mai mult)

Accidental Babies

Știți piesa aia a lui Damien Rice, Accidental Babies? Probabil c-o știți. Ei, ironia face ca eu să fi făcut un copil accidental fix pe piesa aia. La propriu. Așa e viața, ca un compas care face cercuri mari și mici pe unde-i vine. E de neoprit, iar în cazul meu a rupt și hârtia … (mai mult)

Borș de cocoș

Era amiază și soarele trecea prin case ca un cuțit încins prin untul moale. Pe trotuarul din față, o pisică lingea o grămăjoară de mațe de pește, încet, fără să se grăbească, privind atentă în jur, iar femeia se gândea, ca-n fiecare după-amiază de duminică, cum să-și ucidă soțul. Dormea întors pe-o parte, cu gura … (mai mult)