Marți. Rândul cinci

Nu-mi plăcuse niciodată roșul. Prea dramatic, prea strident, un efect mult prea evident, se cerea mereu neutralizat, iar în combinație cu negru, îmi părea cel mai țiuitor strigăt după atenție. Iar mie nu-mi plăceau strigătele, erau elemente de fisură într-un univers care oricum abia se ținea. Chiar din acest motiv, îi dădusem întâlnire într-o zi … (mai mult)