Borș de cocoș

Era amiază și soarele trecea prin case ca un cuțit încins prin untul moale. Pe trotuarul din față, o pisică lingea o grămăjoară de mațe de pește, încet, fără să se grăbească, privind atentă în jur, iar femeia se gândea, ca-n fiecare după-amiază de duminică, cum să-și ucidă soțul. Dormea întors pe-o parte, cu gura … (mai mult)

Marin zugravu’

Voi ştiţi că sunt fată cultă, cedracu’. Şi, tocmai de-aia, n-aveţi cum înţelege de ce m-am lipit eu nu de Marquez, ci de Florentino Ariza, dar fix ca marca de scrisoare. Mă topeşte Florentino, mă induioşează, mă face să mă simt frumoasă, secsi, dăşteaptă, dracusămăia, mişto de tot, unică, habar nu am de ce. Numele … (mai mult)

Străinul din coşurile de ratan

Andrei Cartas îmi este om drag. Îl ştiu de vreo cinci ani, de pe vremea în care îmi citea, pe nisip, din Henry Miller. Zilnic, trei săptămâni. Nebuni. Ne-am întors împreună de la mare, c-aşa s-a potrivit, cu Tractor, maşina lui care fusese a armatei spaniole la începutul anilor ’70. Pe care a condus-o desculţ … (mai mult)

Destrămare

Îmi place, zise ea, că eşti foarte mare, cald şi elastic. Pot să te rog să te înfăşori în jurul meu o dată, de două ori, de cîte ori e nevoie? Sigur, spuse el Şi se înfăşură… E ceva mai bine acum, parcă nu mai atîrn atît de greu. Şi nici nu mă mai clatin … (mai mult)